Ce reprezintă glaucomul

Glaucomul reprezintă o afecțiune oculara bilaterala cronica caracterizata prin destrucția progresiva a
fibrelor nervului optic care transmite informațiile de la nivel vizual la creier. In evoluția bolii apare o
restrângere a câmpului vizual periferic si in timp se poate ajunge la pierderea totala a vederii.

De ce apare afecțiunea

Glaucomul este determinat in cele mai multe cazuri de creșterea presiunii intraoculare, tensiunea
lichidului ocular fiind menținuta la nivel optim prin reglarea de producție si drenare ale acestuia.
Factorii care duc la apariția glaucomului sunt reprezentați de către:

Antecedentele familiale ale bolii;

Vârsta peste 60 de ani;

Asocierea unor boli cronice de tipul diabetului zaharat sau al bolilor cardiovasculare;

Hipertensiunea sau hipotensiunea arteriala;

Miopia severa sau hipermetropia;

Traumatisme oculare accidentale sau chirurgicale;

Medicația pe baza de corticoizi sub forma de colir.

Cum se manifesta glaucomul

Boala poate fi asimptomatica pentru o mare parte din evoluție, pacientul sesizând scăderea acuității
vizuale periferice in fazele avansate ale glaucomului. Atunci când apar, manifestările sunt percepute
sub forma de vedere încețoșată sau prezenta unor halouri in jurul punctelor luminoase la nivelul
ambilor ochi. Cefaleea, durerea oculara, stările de greața si vărsăturile sunt mai rar întâlnite si
caracterizează o evoluție rapida a bolii.

Foarte important de știut este faptul ca orice deteriorare apăruta înainte de inițierea tratamentului
este ireversibila, iar in cazul in care nu este tratat, afecțiunea evoluează in mod natural către orbire.

Existenta mai multor forme de glaucom se datorează mecanismelor variate care duc la apariția de
hipertensiune intraoculara si sunt reprezentate de:

Glaucomul primitiv cu unghi deschis – cea mai comuna forma a bolii;

Glaucomul cu unghi închis – blocajul este cauzat de unghiul format intre iris si cornee;

Glaucomul cu tensiune normala intraoculara – se datorează altor factori de ordin genetic sau altor
boli cronice asociate (retinopatia diabetica);

Glaucomul congenital (prezenta in cazul nou născuților sub forma de fotofobie, hiperlacrimare);

Forma neovasculara se datorează unui număr crescut de vase sangvine intraoculare care blochează
drenajul optim;

Forma pigmentara determinata de blocarea canalului de drenaj de către pigmentul din iris.

Glaucomul – clasificare, cauze, manifestări si tratament

Care sunt metodele de diagnostic ale glaucomului

Diagnosticul afecțiunii este stabilit de către medicul oftalmolog in cadrul unei consultații de
specialitate care cuprinde:

Tonometria (măsurarea presiunii intraoculare);

Examinarea nervului optic:

Gonioscopie (examinarea unghiului de drenaj);

Determinarea câmpului vizual;

Pahimetria (determinarea grosimii corneei).

Care este tratamentul glaucomului

Tratamentul afecțiunii nu este curativ (este o boala care nu se vindeca) însă poate ajuta la
menținerea sub control al evoluției bolii prin reducerea presiunii intraoculare cu ajutorul:

Soluțiilor oftalmice cu prostaglandine, beta-blocante, antagoniști alfa adrenergici;

Tratament medicamentos oral cu preparate pe baza de anhidroza carbonica;

Intervenției chirurgicale laser care corectează disfuncționalitățile de drenaj ale lichidului intraocular
prin iridotomie, trabeculoplastie, iridoplastie periferica;

Chirurgie clasica pentru drenaj si reconstrucție a canalului de drenaj al lichidului intraocular.