ANALIZATORUL

VESTIBULAR
LA OM
 Ce este analizatorul vestibular?
■ Analizatorul vestibular (sau organul de simț al echilibrului) participă alături de alți
analizatori la menținerea echilibrului static și dinamic al organismului.
Receptorii vestibulari sunt localizați în utriculă, sacula și în trei canale
semicirculare pline cu endolimfa, din urechea internă.
• În utriculă și saculă se află aparatul otolitic, sau macula, care
constituie receptorul static de postura și mișcare rectilinie. Aparatul otolitic
este alcătuit din celule receptoare și de susținere. Celulele receptoare
senzoriale sunt prevazute cu cili, care pătrund într-o membrană gelatinoasă
sub forma de rețea, situată deasupra maculei. În aceastî membrana se
afla concrețiuni fine de carbonat de calciu .Ele stimulează mecanic celulele
ciliate. În jurul și la baza celulelor receptoare se găsesc fibrele nervoase ale
ramurii vestibulare a nervului acustico-vestibular, care se alătura fibrelor
nervoase provenite din ampule.
■ Cele trei canale semicirculare, deschise în utriculă prin 5 orificii, sunt
orientate fiecare spre unul dintre cele trei planuri spatiale: orizontal,
vertical-sagital si vertical-frontal. Fiecare canal are la unul din capete o
dilatație numită ampula, unde se află organul receptor, creasta
ampulară. Aceasta este formată din celule de susținere și celule
senzoriale. Celulele senzoriale sunt prevazute cu cili groși și lungi, care
pătrund în masa gelatinoasă (cupula) ce acoperă suprafața crestei
ampulare. La baza celulelor senzoriale se găseste o rețea de fibre
nervoase, dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa.
Crestele ampulare sunt receptorii vestibulari pentru mișcarea rotatorie.
Segmentul de conducere
Protoneutronii
• Sunt situați în ganglionul Scarpa
• Axonii acestora formează ramura vestibulară a nervului 8
Deutoneuronii
• Se găsesc în nucleii vestibulari bulbari
Colaterele din nucleii vstibulari se desprind spre
-arhicerebel
-măduva spinării
-nucleii nervilor cranieni 3, 4, 6
Tritoneutonii
• Sunt situați în talamus
Stimulii care determină excitarea receptorilor analizatorului vestibular  sunt accelerarea sau

încetinirea mișcării întregului corp sau doar a capului. Canalele semicirculare orizontale sau

laterale informează asupra mișcărilor în jurul axului vertical al capului, iar canalele verticale

informează asupra mișcărilor în jurul axelor orizontale.

Variațiile accelerației liniare sunt percepute de receptorii utriculei și saculei. Aceștia

descarcă impulsurile și în absența mișcărilor corpului, datorită presiunii pe care otolitii o

exercită asupra cililor.

Menținerea capului într-o anumită poziție nu este urmată de încetarea  descărcărilor de

impulsuri, ci doar de scăderea ușoară a frecvenței lor, dovada că receptorii acestui analizator

se adaptează foarte puțin.

■ Urechea externă Structura urechii
-pavilionul urechii
-conductul auditiv extern
■ Urechea medie
-este situată într-o cavitate a osului temporal
-spre exterior prezintă fereastra ovală și fereastra rotundă
-conține un lanț din 3 oscioare
-comunică cu nasofaringele
■ Urechea internă
Labirintul osos:
-canalele semicirculare osoase
-vestibulul osos
-cohleea (melcul osos)
Labirintul membranos
-canalele semicirculare membranoase
-vestibulul membranos
-canalul cohlear ( melcul membranos)
 Bolile urechii externe
■ Otita - este o inflamație a urechii, însoțită de dureri puternice la nivelul urechii și,
uneori, la nivelul capului sau frunții. Un sindrom al otitei este inflamația urechii
medii, care are loc în urma infectării cu microorganisme patogene. Poate fi
externă, dacă afectează conductul auditiv, sau medie, dacă infecția se localizează
în zona timpanului.
■ Furunculul otitic- formă de otită externă acută. Agemtul bacterian incriminat este
stafilococul auriu. Caracteristică este durerea spontană în interiorul conductului
auditiv, la atingerea zonei cartilaginoase ale urechii.
■ Exostozele- sunt excrescențele osoase în interiorul conductului auditiv extern, ce
apar ca răspuns la un factor iritativ, pot avea diverse forme și mărimi. Cauza
apariției lor pare a fi periostita reactivă, secundară expunerii la ape adînci și reci.
■ Ostoamele- sunt formațiuni tumorale benigne ale osului timpanal, deobicei fiind
unilaterale și pediculate. Se deosebesc de exostoze din punct de vedere histologic,
simptonomia și tratamentul fiind asemănător.
 Bolile urechii medii
■ Otoscleroza - reprezinta o crestere osoasa anormala localizata in urechea medie,
ce poate duce la hipoacuzie si in final la pierderea completa a auzului. Este o
boala cu componenta genetica ce afecteaza metabolismul osos si afecteaza
predominant capsula otica.
■ Disfuncția tubulară- pare atunci când tuba lui Eustachio este blocată și aerul nu
mai circulă spre timpan, iar mucusul nu se mai poate scurge în afară. Din cauză că
presiunea din ambele părți ale timpanului nu mai este echilibrată, sunetul nu mai
este perceput corect și vei auzi înfundat, neclar. E posibil chiar să auzi un fel de
păcănituri în urechea afectată și vei avea simptome similare gripei.
■ Perforația timpanului- reprezintă prezența unei găuri în membrana ce separă
urechea externă de urechea medie, respectiv conductul auditiv extern de casa
timpanului. Traumatismele care pot produce o perforație de timpan merg de la o
simplă palmă luată peste ureche până la accidente de decompresie în cadrul
practicării scufundărilor
 Bolile urechii interne
■ Vertijul paroxistic poziţional benign (VPPB)- este o afecţiune mecanică a
labirintului, care se manifestă clinic prin episoade de vertij rotator. Simptomul
principal îl reprezintă apariţia bruscă a vertijului la modificarea poziţiei capului în
raport cu gravitaţia. Vertijul şi nistagmusul se epuizează dacă poziţia se menţine şi
se repetă la fiecare revenire a capului în poziţia declanşatoare, dar cu o intensitate
mult mai mică.
■ Surditatea -reprezintă incapacitatea parţială sau totală de a auzi. Surditatea poate
afecta una sau ambele urechi. Ea poate fi prezentă de la naştere sau poate deveni
evidentă pe parcursul vieţii. Diferenţa dintre cele două forme cea dobândită şi cea
congenitală se referă doar momentul în care apare surditatea. Nu specifică însă
dacă, cauza care duce la pierderea auzului este genetică (ereditară).
■ Boala Meniere- este manifestata prin episoade spontane de vertij insotite de
scadere de auz, de tinitus si de senzatie de plenitudine sau presiune la nivelul
urechii. De obicei, afectarea este unilaterala. In cele mai multe cazuri afecteaza
persoanele cu varste intre 40 si 50 ani, dar poate surveni la orice varsta.
 Igiena aparatului vestibular
1. Curățarea corectă și sistemtică a urechilor (folosind
apă sau bețișoare de vată)
2. Evitarea expunerii la medii zgomotoase
3. Administrarea corectă a medicamentelor după sfatul
medicului
4. Evitarea folosirii căștilor pentru perioade lungi
5. Vizita regulară la medicul ORL-ist