La 14 noiembrie 1878 Regele Carol I

lansa două proclamații fundamentale

pentru România.
Una era adresată celor mai noi
cetățeni români: dobrogenii.
Proclamația lui Carol I către
dobrogeni a fost tipărită în limbile
română, turcă, greacă și bulgară, fiind
răspândită în foi volante , pe întreg
teritoriul dobrogean.
Cealaltă proclamație era destinată
Armatei Române.
 Proclamaţia lui Carol I către dobrogeni

„Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a

lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum
atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrara, ci numai legea dezbătută şi
încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai
scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub
scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea
voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile
noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.
Armata româna, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a
menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră
vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul
libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale
constituţională, va primi o organizaţiune definitivă care va ţine seama de
trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia
voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi
soarta voastră“.
 Proclamaţia către Armata Română

„Soldaţi! Puterile Mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România

Dobrogea, posesiunea vechilor noștri Domni. Astăzi, veţi pune piciorul pe acest
pământ care redevine țară românească. Însă acum veţi merge în Dobrogea, nu în
calitate de cuceritori, ci de amici, ca fraţi al locuitorilor, care de azi înainte sunt
concetăţenii noştri. Soldaţi! În această nouă Românie veţi găsi o populaţie care în cea
mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte
credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai Statului român, au aceleaşi drepturi la
protecţiunea şi la dragostea voastră... Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă
aibă în pază. Gândul meu vă însoţeşte neîntrerupt. Trăiască România!“
Pentru dobrogeni , ziua de 14 noiembrie este o zi specială : este ziua
în care , în anul 1878 , Dobrogea a reintrat oficial , în componența
statului român modern.
Congresul de pace de la Berlin , din iunie- iulie 1878 a recunoscut
dreptul istoric al României asupra Dobrogei. De ce istoric? Pentru că
Mircea cel Bătrân , domnitorul Țării Românești , își întinse
stăpânirea , la sfârșitul secolului al XIV- lea , până la Marea Neagră.
După moartea sa , Dobrogea a intrat în componența Imperiului
Otoman , însă teritoriul ei nu a fost integrat total structurilor noului
stăpân.
Până în secolul al XVIII –lea , ea nu a fost decât o provincie de
margine a imperiului.
Populația românească a continuat să viețuiască atât în mediul rural
cât și în cel urban.
În anii 1877- 1878 s-a
desfășurat conflictul militar
dintre Imperiul Țarist și
Imperiul Otoman , al cărui
principal scop a fost
reorganizarea Țărilor
Balcanice.
România a intrat în acest
război pentru a-și cuceri , pe
câmpul de luptă , independența
în ziua de 9 mai 1877.
La Congresul de pace de la Berlin,
desfășurat în perioada 13 iunie- 13
iulie 1878, a fost recunoscută
independența României , dar în
mod condiționat. Dobrogea și Delta
Dunării au intrat în componența
statului român, însă în schimbul lor
, Rusia a luat statului român cele
trei județe din sudul Basarabiei:
Cahul, Bolgrad și Ismail.
Încă din luna octombrie au
început pregătirile pentru
unire , când a fost
promulgată o lege pentru
reintegrarea Dobrogei.
Pe 10 noiembrie , Carol I a
prezidat întrunirea
Consiliului de miniștrii , în
care au fost stabilite
normele pentru luarea în
stăpânire a Dobrogei și
pentru primele organizări.

Regele Carol I
La 13 noiembrie Carol I și primul ministru
Ion C. Brătianu au stabilit ultimele
dispoziții pentru intrarea armatei române
în Dobrogea.
Împreună cu Mihail Kogălniceanu ,
domnitorul a elaborat o proclamație către
locuitorii Dobrogei și un ordin de zi către
armată.
Documentele prezintă principiile și modul
de reintegrare a Dobrogei la statul român
modern.
Nicolae Catargiu a fost desemnat
responsabil cu trecerea teritoriului dintre
Dunăre și Marea Neagră în stăpânire
românească.
În dimineața zilei de 14
noiembrie 1878, Carol I, după ce
a călătorit o noapte întreagă , a
ajuns la Brăila. Acolo a fost
primit de Ion C. Brătianu, gen. G.
Angelescu ( comandantul Diviziei
militare ce urma să intre în
Dobrogea) , prefectul județului,
primarul Brăilei și consilieri
locali, precum și numeroși
cetățeni ai orașului.
Au avut loc festivități , s-au ținut
multe discursuri , apoi s-a trecut
la reconstruirea țării.
După festivități , oficialitățile,
împreună cu Carol I și primul
ministru Ion C Brătianu s-au
îmbarcat pe vasul Ștefan cel
Mare și au debarcat în
Dobrogea , la Ghecet , unde au
fost întâmpinați de numeroși
dobrogeni , de etnii diferite:
români, turci, tătari și bulgari.
De la Ghecet , Carol I s-a întors
în capitală pentru a deschide
întrunirea Corpurilor
Legiuitoare , însă nu înainte de
a ura „ Drum bun!” trupelor
militare, care plecau spre
Măcin.
Autoritățile civile și militare ale
statului român au ajuns la Măcin ,
apoi la Babadag , după care , în
ziua de 18 noiembrie, au intrat în
Tulcea.
În orașul Constanța au ajuns în ziua
de 23 noiembrie 1878.
Unirea Dobrogei cu România
reprezintă a doua etapă în procesul
de unire națională a românilor.
Prima a fost cea de la 24 ianuarie
1859, când Moldova s-a unit cu
Muntenia , iar desăvârșirea unității
naționale a românilor urma să aibă
loc peste patru decenii , la Alba
Iulia în ziua de 1 decembrie 1918.
Marș triumfal și primirea steagului și
a Măriei Sale Prințul Domnitor
 A fost imnul Principatelor
Române între anii 1862 și 1884.
Imnul a fost schimbat în 1884
cu piesa Trăiască Regele, pe
versuri de Vasile Alecsandri.
În prezent Imnul este folosit ca
marș de întâmpinare al Armatei
României. Acesta este utilizat
pentru primirea demnitarilor
străini și pentru politicienii de
rang înalt ai țării.
Steagul Principatelor , model utilizat
din 1862 până în anul 1866
Drapelul României (1867- 1948)
Drapelul de luptă , model 1867,
cu cifrul regelui Carol I
 Dobrogea în zi de sărbătoare
de Gigi Stanciu
Bătrân ţinut de ape ocrotit,
De multe seminţii ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.
 
Când grecii corăbieri au poposit,
Oraşe noi la mare ţi-au zidit;
Din liră ţi-au cântat în temple
albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.
Romanii şi-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor şi Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.
Ai fost şi vatră veche de credinţă,
Ai tăi întâi creştini cu biruinţă
Şi-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiaţi prin vremuri să răzbată.
 
Ţi-a dat apoi un nume Dobrotiţă,
Ori poate fiica lui cu grea cosiţă
De grâne aurii cu unde line,
Sub briza mării-albastre şi senine.
Iar Mircea cel Bătrân te-a înălţat, 
Cetăţi de apărare el ţi-a dat,
Dar vântul Semilunei te-a găsit,
Sub iatagane de spahii te-ai prăbuşit.
Sultanul cel păgân când te-a râvnit, În evul tău cel nou ce-a început,
El paşalâc prin veacuri te-a sortit
Tărâm prea blând de ape şi de lut,
Şi dobrogenii astfel s-au plecat,
Dar vatra şi credinţa şi-au păstrat.
Cusut ai fost c-un pod de ţara-mamă
  Spre-a scrie o istorie de seamă.
Un val prielnic marea a adus,  
De patru veacuri jumătate-apus Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care,
Când roşiorii-n lupte s-au jertfit
Preacunoscute şi nepieritoare
Să-i deie ţării sceptrul regăsit.
  Ţi-au desenat destinul potrivit,
Şi regele-a păşit apoi semeţ, Bătrân ţinut de ape ocrotit!
Călare-n fruntea oştii, îndrăzneţ,
Ca Dobrogea, ţinut scăldat de apă,
La pieptul României să încapă.
 România dodoloață
La 1877, de Dumitru Delcă
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână România noastră Mare,
Și-a rămas pe veci stăpână, De la Dunăre la mare.
Pe-întreaga glie română. Cu Dobrogea, Bucovina,
  Din Tisa la Ucraina.
Grija singură își poartă.  
Numai depinde de Poartă.
Pe toată glia străbună
A împlinit un ideal 
La Alba Iulia-n Ardeal. E vița noastră, română.
  În veci de veci să dăinuiască,
Munteanul și moldoveanul Să nu se mai risipească!
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvaţă
România dodoloaţă.