UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Facultatea de Medicină Veterinară

Program de studiu: Medicină Veterinară

STUDIUL INERVAȚIEI SOMATICE ȘI

VEGETATIVE DIN REGIUNEA CERVICO-
CEFALICĂ LA CANIDE
Coordonator științific:
Prof. univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel
PREDOI
Conf. univ. Dr. Cristian BELU Absolvent:
Raluca-Theodora ȘTEFĂNESCU

BUCUREȘTI
2021
INTRODUCERE
 Regiunea cervico-cefalică a fost aleasă datorită variabilității speciilor la acest nivel, cu
diferențe între rasele brahicefalice, dolicocefalice și mezocefalice. Patologia include etiologia
traumatică care poate duce la paralizia nervilor de la nivelul acestei regiuni, hematoame, plăgi.

 Descrierea formațiunilor sistemului vegetativ s-a realizat și în zonele adiacente viscerelor din
regiunea cervico-cefalică, ținând cont de faptul că aceastea sunt în stânsă interdependență cu
segmentele aparatelor digestiv și respirator din vecinătate.

 Deși anatomia este o știință fundamentală, ea reprezintă baza cercetării aplicative în medicină.
Posibilitățile de investigații de care dispunem în prezent permit să se constate că mai există o
serie de aspecte, care vin să completeze cunoștiințele de ordin morfologic și care în final sunt
utile practicii în cazul investigațiilor sau intervențiilor terapeutice în această zonă.
MATERIALE ŞI METODE
• Studiul s-a realizat pe 5 exemplare de rase, vârste și sexe diferite, eutanasiate
datorită unor patologii incurabile în cadrul Spitalului Universitar de Urgență
„Alin Bîrțoiu” din cadrul Facultății de Medicină Veterinară din București, dar
care nu au fost diagnosticate cu probleme care să modifice aspectul regiunii
interesate (inflamații ale glandelor salivare, tumori în regiune sau fracturi în
regiunea cervicală cu hematoame, etc).
• S-a insistat asupra formațiunilor superficiale, deoarece acestea sunt cele mai
expuse unor leziuni sau sunt definite ca locuri ca elecție pentru anestezia locală.
• Cele mai sugestive imagini de pe materialul studiat au fost fotografiate, acestea
fiind prelucrate prin programul Adobe Photoshop C3.
• Identificarea, descrierea și omologarea formațiunilor s-au făcut în corelație cu
Nomina Anatomica Veterinaria 2017.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
În imagine se observă disecția
tecii oculare, unde sunt
evidențiați nervul frontal (3),
zigomatico-facial (1) și
zigomatico-temporal (2).

Topografia ultimilor doi este

îndeosebi importantă ținând
cont de faptul că ei sunt
senzitivi și au arii de culegere a
sensibilității la nivelul regiunii
palpebrale și auriculo-
temporale.
Topografia nervilor în teaca ochiului la câine (original)
1- n. Zigomatico-facial; 2- n. zigomatico-temporal; 3- n. frontal;
4- n. Palatin mare; 5- n. Pterigopalatin; 6- n. bucal
 Nervul alveolomandibular
prezintă ca ramuri terminale mai
mulți nervi mentonieri (3-4) care
părăsesc conductul dentar
inferior printr-un număr similar
de orificii. Nervul infraorbitar
părăsește gaura omonimă,
formând un plex ale cărui ramuri
abordează regiunea trufei și a
buzei superioare.
De remarcat este faptul că artera
infraorbitară are un calibru mult
mai bine reprezentat decât la
ecvine și rumegătoare, specii
Formațiuni vasculo-nervoase în care au fost în mod obișnuit
regiunea mandibulară la câine utilizate în studiul în cadrul
laboratoarele de Anatomie Formațiuni vasculo-nervoase în
(original) comparată. zona infraorbitară (original)
1- plexul mentonier; 2- ramura 1- gaura infraorbitară; 2- ramuri
orizontală a mandibulei ale nervului infratrohlear; 3-
artera și vena infraorbitară; 4-
plexul infraorbitar.
 Nervul infratrohlear este reprezentat
prin două fascicule puternice în 20% din
cazuri, iar în rest s-a constatat o
distribuție plexiformă a acestuia
asemănătoare celei de la ecvine.

Teritoriul acoperit de aceste filete este

reprezentat de o regiune semicirculară
adiacentă unghiului intern palpebral cu
o rază de aproximativ 2 cm la un câine
de talie medie.

Formațiuni vasculo-nervoase în regiunea

infraorbitară la câine (original)
1- nervul infratrohlear; 2- arcada zigomatică.
 Ramura marginală a mandibularei
trece pe suprafața mușchiului
maseter foarte aproape de
marginea sa ventrală. La marginea
rostrală a cestui mușchi va constitui
un plex (4) împreună cu ramura
bucală dorsală.

Distribuția subcutanată a nervului facial (original)

1- ramura bucală dorsală; 2- ramură de conexiune
cu nervul marginal al mandibulei; 3- nervul
marginal al mandibulei; 4- plexul bucal cu
participarea nervului facial; 5- vena jugulară.
 Nervul auriculo-palpebral este
puternic. Ramurile sale auriculare
rostrale emit mai multe ramuri
bine reprezentate care se
distribuie mușchilor auriculari
rostrali și dorsali.

Ramura zigomatică (2) și

Formațiuni nervoase în regiunea parieto-temporală la diviziunile sale au o distribuție
canide (original) plexiformă.
1- ramuri auriculare rostrale ale nervului auriculo-
palpebral; 2- nervul zigomatic.
 Nervul auricular intern și cel caudal
părăsesc trunchiul principal la ieșirea
din canalul stilomastoidian. Nervul
auricular intern va pătrunde în
interiorul conchiei, iar cel caudal în
80% din cazuri, dublu, cum apare și în
imagine va emite ramuri pentru
mușchii auriculari, inclusiv pentru
platisma.

Porțiunea subparotidiană a nervului facial (original)

1- conchia auriculară; 2- mușchiul maseter; 3- nervul bucal dorsal; 4-
nervul marginal al mandibulei; 5- nervul auricular mijlociu; 6- trunchiul
principal al nervului auricular caudal.
 Nervul vag este încrucișat lateral de
nervul hipoglos, chiar deasupra
ganglionului distal. Nervul laringic
cranial ia naștere din nervul vag
trimitând un filet către nervul laringic
caudal, foarte voluminos. Nervul
hipoglos este cel mai gros nerv din
regiunea parotidiană fiind format din
multiple filete ce vor deservi
musculatura intrinsecă și extrinsecă a
limbii având un control extrem de fin
asupra multiplelor fascicule din care
aceasta este constituită.
Formațiuni vasculo-nervoase în regiunea parotidiană
(original)
1- nervul laringic cranial; 2- nervul vag; 3- artera carotidă
comună; 4- nervul hipoglos; 5- nervul pretrașelian.
CONCLUZII
În urma studiilor efectuate asupra nervilor ce deservesc regiunea cervico-cefalică s-au putut extrage
următoarele concluzii:

• Nervii care deservesc globul ocular – perechea a III-a, a IV-a și a VI-a se distribuie după norma
comună. Cu excepția faptului că ganglionul ciliar este extrem de redus, nu s-au remarcat
particularități deosebite ale celor trei nervi.
• În ceea ce privește ramura oftalmică a nervului trigemen, cea mai redusă dintre cele trei,
menționăm existența unei conexiuni între nervul nazociliar și ganglionul ciliar (parasimpatic),
ce nu am regăsit-o descrisă în literatura de specialitate.
• Ramura maxilară se caracterizează printr-o consolidare a nervului zigomatic, comparativ cu
situația de la erbivore, la câine, cele două diviziuni ale sale, nervul zigomaticotemporal și
zigomaticofacial, acoperind o mare arie senzitivă la unghiul extern al ochiului și regiunea
temporală. Topografia lor este importantă pentru blocajul regional.
• În cazul ramurii mandibulare, pot fi abordate în vederea anesteziei trunchiurile principale ale
nervilor alveolomandibular și auriculotemporal. Ramurile cutanate ale nervului
alveolomandibular, părăsesc canalul sub forma nervilor mentonieri, printr-un orificiu principal
și mai multe secundare, lucru de care trebuie sa se țină cont în efectuarea anesteziei
 CONCLUZII
• Celelalte ramuri ale nervului mandibular sunt plasate profund (la fața profundă a mandibulei
și a mușchilor pterigoidieni și nu pot fi abordate direct.
• Nervul glosofaringian este lipsit de ganglion distal , întâlnit la erbivore și origine reală a unor
fibre senzitive. De asemenea emite filete postganglionare din ganglionul otic, destinate
glandei zigomatice, specifice carnivorelor.
• Nervul laringic cranial al vagului emite, în afara mușchiului cricotiroidian, o ramură destinată
mușchiului cricoaritenoidian dorsal, absentă la erbivorele disecate la laborator (ecvine și
rumegătoare)
• La consolidarea pe traseu (până la distribuția în mușchiul trapez) a nervului accesoriul
vagului participă și ramuri ale nervilor cervical II-V.
• Nervul hipoglos nu prezintă particularități deosebite, dar în cazul nervilor cervicali s-a
observat o particularitate interesantă la toate exemplarele studiate: deși extrem de redus,
ganglionul spinal al celui de-al doilea nerv se află complet în afara canalului rahidian.
VĂ MULȚUMESC!