ANATOMIE

ANUL II

NERVII CRANIENI
PARTEA I
(CURS XI)

Prof. univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel PREDOI

 NERVII CRANIENI

Nervii cranieni, în număr de 12 perechi la mamifere și păsări, își au originea aparentă

la nivelul encefalului și părăsesc cavitatea craniană prin găurile de la baza craniului.
Pe baza criteriului topografic și distributiv, cele 12 perechi sunt numite în ordine
numerică: perechea I- nervi olfactivi; perechea a II-a- nervi optici; pereche a III-a- nervi
oculomotori; perechea a IV-a- nervi trochleari; perechea a V-a- nervi trigemeni; perechea a
VI-a- nerv abducens; perechea a VII-a- nervi intermediofaciali; perechea a VIII-a - nervi
vestibulocochleari; perechea a IX-a- nervi glosofaringieni; pereche a X-a- nervi
pneumogastrici; perechea a XI-a- nervi accesorii și perechea a XII-a - nervi hipogloși.
Din punct de vedere funcțional, nervii cranieni pot fi încadrați în trei grupe: a) nervii
sensibilității speciale (nervi senzoriali) – trei perechi: I, II și VIII; b) nervii motori – șase
perechi: III, IV, VI, VII (nervul facial), XI și XII; c) nervii micști - trei perechi: V, IX și X.
Pe baza valorii lor genetice, funcționale și în raport cu zona de distribuție, nervii
cranieni se sistematizează, prin comparație filogenetică, în patru grupe: a) nervi arhencefalici
sau cranieni propriu-ziși- perechile I și II; b) nervii epibranhiali – perechile III, IV și VI; c)
nervi branhiali: ai primului arc (mandibular) – perechea V, ai arcului al doilea (hioidian) -
perechea VII, ai arcurilor II și III (ramura cutanată) – perechea VIII, ai arcului III - perechea
IX, ai arcurilor IV, V și VI - perechile X și XI; d) nervii hipobranhiali – perechea XII.
 Fig. 1 Fața ventrală a bulbului rahidian la ecvine
1- chiasma optică (originea aparentă a perechii a II-a de nervi cranieni); 2- bandelete optice; 3- fosă
interpedunculară; 4- tubercul cenușiu cu tija hipofizei secționată; 5- tubercul mamilar; 6- peduncul
cerebral; 7- bandele transverse; 8- originea aparentă a celei de-a III-a perechi de nervi cranieni
(oculomotor); 9- puntea; 10- șanț ponto-peduncular; 11- originea aparentă a perechii a V-a de nervi
cranieni; 12- șanț bazilar; 13- mielencefal (culoare verde); 14- corp trapezoid; 15- piramide bulbare;
16- șanț colateral ventral; 17- șanț colateral dorsal; 18- originea aparentă a perechii a VII-a de nervi
cranieni; 19- originea aparentă a perechii a VIII-a de nervi cranieni; 20- originea aparentă a perechii a
VI-a de nervi cranieni; 21- originea aparentă a perechii a IX-a de nervi cranieni; 22- originea aparentă
a perechii a X-a de nervi cranieni; 23- originea aparentă a perechii a XI-a de nervi cranieni; 24-
originea aparentă a perechii a XII-a de nervi cranieni; 25- decusația piramidală; 26- ganglionul Gasser
(trigeminal); 27- fisura orbitară; 28- gaura rotundă; 29- gaura ovală; 30- ramura oftalmică a
trigemenului; 31- ramura maxilară a trigemenului; 32- ramura mandibulară a trigemenului (ramură
mixtă).
 NERVII ARHENCEFALICI

Sunt nervi a căror dezvoltare filogenetică a fost condiționată de necesitatea explorării

mediului ambiant.

NERVII OLFACTIVI
(PERECHEA I)

Constituie segmentul intermediar al analizatorului olfactiv. Sunt reprezentați de

numeroase fibre nervoase, care converg de la nivelul zonei olfactive a mucoasei nazale,
străbat orificiile lamei ciuruite a etmoidului și ajung la fața oro-ventrală lobului olfactiv. În
traiectul lor extracranian, aceste fibre apar amielinice, înconjurate de elemente conjunctive
ale pituitarei, în timp ce intracranian ele sunt învelite în teci meningeale.
Originea reală a nervilor olfactivi se găsește la nivelul ariei olfactive a mucoasei
nazale, în celulele neuroepiteliale, bipolare; originea aparentă este pe fața oro-ventrală a
lobilor olfactivi. În strânse raporturi cu nervii olfactivi apar nervul vomeronazal și nervul
terminal.
Nervul vomeronazal, reprezentat de câteva filete nervoase ce se desprind de la
organul vomeronazal, prezintă schimburi de fibre cu nervii nazali din trigemen, după care
străbat lama ciuruită prin orificii proprii, situate pe versanții apofizei „în creastă de cocoș“ și
abordează partea dorso-medială a lobilor olfactivi.
Nervul terminal, fin, emerge din mucoasa ce îmbracă extremitatea aborală,
infundibuliformă a canalului Jacobson, străbate lama ciuruită etmoidului, fibrele lui
atașându-se la originea aparentă a nervului vomeronazal. Are schimburi de fibre cu nervul
etmoidal, prezentând în zona de „anastomoză“ un mic ganglion terminal.
Numărul fibrelor olfactive apare mai redus la rumegătoare. La ovine, nervul terminal
are originea aparentă pe partea medio-dorsală a bulbului olfactiv prin două grupe de fibre,
fiecare părăsind cavitatea craniană prin găuri speciale săpate pe versanții crestei etmoidale.
La suine, nervul vomeronazal apare mult mai fin decât la ovine, iar nervul terminal prezintă
raporturi intime cu nervul etmoidal, părând a se detașa de la nivelul unui „microganglion
etmoidal“.
 NERVUL OPTIC
(PERECHEA A II-A )

Cu aspect de cordon nervos, ușor flexuos, cilindroid, cu diametrul variabil (2,5- 7

mm), nervul optic leagă polul posterior al globului ocular de chiasma optică, îndeplinind rolul
de segment intermediar al analizatorului vizual.
Originea reală se găsește în neuronii multipolari din retină, ale căror prelungiri
axonice dau naștere fibrelor optice. Mai strangulat la nivelul detașării lui din partea medio-
inferioară a polului bulbar posterior, nervul optic este învelit de o tunică externă fibroasă,
rezistentă, în continuitate directă cu duramater și de o tunică internă subțire și fină,
dependentă de piamater, intim aderentă pe nerv, în masa căruia trimite o mulțime de septuri
interfasciculare. Între aceste învelitori se delimitează un spațiu pluricameral, similar spațiului
arahnoidian encefalic, cu care comunică. Nervul optic traversează cavitatea orbitară în
direcție oblică caudo-medială, pătrunzând în cavitatea craniană prin conductul optic,
ajungând la chiasma optică, care reprezintă originea sa aparentă. La acest nivel, fibrele
nervului optic se grupează într-un fascicul lateral (sau direct), care se continuă în bandeleta
optică din aceeași parte și într-un fascicul medial (sau încrucișat), ce se continuă în bandeleta
optică din partea opusă. Situată în șanțul chiasmatic al presfenoidului, chiasma optică apare
atașată la fața ventrală a encefalului, oral de tuberculul cenușiu hipotalamic, printr-o lamă
subțire de substanță cenușie, denumită lamelă supraoptică sau rădăcina cenușie a nervilor
optici. Fiecare bandeletă optică cuprinde atât fibre directe sau încrucișate provenite din nervii
optici, cât și fibre care trec, prin arcuire, din bandeleta dintr-o parte în bandeleta din partea
opusă, dând naștere comisurii supraoptice ventrale. Totodată, unele fibre optice trec de la un
glob ocular dintr-o parte la globul ocular din partea opusă, putând realiza o comisură
supraoptică dorsală între cele două retine.
Numărul fibrelor optice este mai mare la speciile la care văzul este cel mai important
simț. La cabaline, fasciculul încrucișat apare mai voluminos decât cel direct, care cuprinde
numai 12-15% din fibre. La rumegătoare, nervul optic apare mai gros și mai flexuos,
prezentând două curburi.
 Fig. 2 Perechea I de nervi cranieni
1- celule bipolare, o ramurã nervoasã olfactivă; 2- filete nervoase olfactive; 3- lama ciuruitã a etmoidului; 4- nerv vomeronazal; 5- nerv terminal; 6- organ
vomeronazal; 7- bulb olfactiv; 8- peduncul olfactiv.
 Fig. 3 Perechea a II-a de nervi cranieni
1- nervul optic; 2- bandeleta opticã; 3- chiasma opticã; 4- fibre directe; 5- fibre încrucișate; 6- teaca meningealã;
7- teaca duralã; 8- comisura supraopticã dorsalã; 9- comisura supraopticã ventralã; 10- retina; 11- sclerotica; 12-
rădăcina cenușie; 13- tubercul cenușiu; 14- tubercul mamilar; 15- gaura optică.
 NERVII EPIBRANHIALI

Sunt nervi motori, distribuiți în musculatura globilor oculari.

NERVUL OCULOMOTOR
(PERECHEA A III-A)

Are o componentă motrică și una parasimpatică.

Originea reală a fibrelor componentei motrice corespunde unui nucleu motor,
situat în etajul superior al pedunculilor cerebrali, sub apeductul mezencefalic. O parte din
fibrele motrice se încrucișează, trecând nervul simetric. Fibrele parasimpatice își au
originea reală în nucleul parvocelular (sau ocular), situat în partea laterală a nucleului motric;
originea aparentă se găsește pe fața ventrală a fiecărui peduncul cerebral, aboral de bandeleta
transversă. De la acest nivel, nervul oculomotor însoțește dorsal nervul maxilar și, împreună
cu nervul oftalmic, părăsește cavitatea craniană prin fisura sfenoidală (la cabaline) sau prin
gaura orbitorotundă (la restul speciilor). În hiatusul orbitar, se împarte într-o ramură dorsală,
ce inervează mușchiul drept dorsal și mușchiul ridicător at pleoapei superioare și într-o
ramură ventrală, care se distibuie în mușchiul drept medial, mușchiul drept ventral, mușchiul
retractor bulbar (fasciculele ventral și medial), emițând în același timp nervul trochlear mic
ce inervează mușchiul oblic ventral, prezentând la originea sa ganglionul ciliar (oftalmic).
Comparativ, nervul trochlear mic apare mai gros la ovine decât la cabaline și bovine.

NERVUL TROCHLEAR
(PERECHEA A IV-A)

Nervul trochlear sau patetic apare ca singurul nerv cranian care se detașează de pe
fața dorsală a trunchiului cerebral.
Originea reală o are într-un nucleu motor, situat în etajul superior al pedunculilor
cerebrali, aboral de nucleul perechii a III-a. Fibrele dintr-o parte se încrucișează cu fibrele din
partea opusă, realizând pe linia mediană decusația nervul trochlear; originea aparentă se
găsește înapoia tuberculilor cvadrigemeni (coliculilor) caudali, la extremitățile laterale ale
șanțului posttubercular. Părăsește cavitatea craniană prin conductul trochlear (la cabaline),
sau prin gaura orbito-rotundă (la restul speciilor). În cavitatea orbitară urmărește peretele
medial al orbitei, având traiect subperiorbitar, pentru a aborda fața dorso-medială a
mușchiului oblic dorsal, pe care îl inervează. La rumegătoare, nervul trochlear perforează
duramater sub forma a 2-3 fascicule, care se comasează imediat într-un trunchi comun. La
suine, nervul trochlear emite, în ,,cortul" cerebelos, o ramură meningeală cu traiect retrograd,
dispersată în duramater.
 Fig. 4 Mușchii globului ocular și inervația acestora
1- fisura orbitară; 2- nervul oculomotor; 3- nervul trochlear; 4- nervul abducens; 5- ganglionul ciliar; 6- inel format de periorbită; 7- nervul optic; 8- mușchiul
ridicător al pleoapei superioare; 9- mușchiul oblic dorsal; 10- mușchiul oblic ventral; 11- mușchiul drept dorsal; 12- mușchiul drept medial; 13- mușchiul
drept lateral; 14- mușchiul drept ventral; 15- fasciculele mușchiului retractor bulbar.
 NERVUL ABDUCENS
(PERECHEA A VI-A)

Nervul abducens (oculomotor extern) are originea reală reprezentată prin doi nuclei:
un nucleu principal, ce corespunde eminenței rotunde de la nivelul trigonului pontin al fosei
romboidale și un nucleu secundar, situat înapoia și în afara precedentului; originea aparentă
se află pe fața ventrală a bulbului rahidian, la extremitatea orală a șanțului lateral ventral.
Fibrele părăsesc bulbul prin 5-8 rădăcini fine care se comasează într-un fascicul redus ce iese
din cavitatea craniană prin fisura sfenoidală (la cabaline), sau prin etajul superior al găurii
orbito-rotunde (la restul speciilor). În cavitatea orbitară se împarte în două ramuri: una care se
epuizează în mușchiul drept lateral și alta mai redusă, în mușchiul retractor bulbar, fasciculele
lateral și dorsal

NERVUL TRIGEMEN
(PERECHEA A V-A)

Fiind nerv mixt, prezintă două rădăcini: o rădăcină senzitivă, mai voluminoasă și o
rădăcină motoare, mai redusă, situată la fața medială a rădăcinii senzitive.
Originea aparentă, pentru ambele rădăcini, se află pe laturile punții; originea
reală pentru fibrele rădăcinii motoare se află: a) în nucleul masticator, situat în partea
laterală a etajului superior al punții și b) în nucleul accesoriu, reprezentat printr-o tramă de
celule nervoase, întinsă oral până în apropierea tuberculilor cvadrigemeni; originea reală a
fibrelor rădăcinii senzitive se află în neuronii ganglionului trigeminal Gasser. Axonii
acestora pătrund în protuberanță, stabilind legaturi sinaptice cu neuronii nucleilor senzitivi
terminali; un nucleu al tractusului spinal sau „gelatinos”, situat în partea laterală a bulbului și
protuberanței și un nucleu terminal, ce se confundă, la cabaline, cu locus coeruleus.
Ganglionul trigeminal Gasser (sau semilunar), situat pe rădăcina senzitivă la mică
distanță de originea ei aparentă, prezintă o față dorsală acoperită de extremitatea inferioară a
cortului cerebelos și o față ventrală, aderentă intim la cartilajul ce acoperă porțiunea orală a
găurii sfâșiate și la rădăcina motoare. Din ganglion se desprind trei trunchiuri nervoase,
constituind nervul oftalmic, nervul maxilar și nervul mandibular.
 Ramura ofta1mică
Are o componență exclusiv senzitivă, fiind cel mai redus dintre ramurile trigemenului.
Se detașează din partea orală a ganglionului trigeminal, în trunchi comun cu nervul maxilar,
emițând nervul meningic recurent (Arnold), pentru „cortul cerebelului” și părăsește cavitatea
craniană prin fisura orbitară, împreună cu nervul oculomotor și nervul abducent. În cavitatea
orbitară se trifurcă dând: nervul frontal, nervul lacrimal și nervul nazociliar.
Nervul frontal urcă în contact cu peretele medial al orbitei, părăsind cavitatea
orbitară prin gaura supraorbitară, sub numele de nerv supraorbitar. Se ramifică în pielea
frunții, în pleoapa superioară și concură la formarea plexului preauricular.
Nervul lacrimal abordează prin mai multe filete glanda lacrimală. Se ramifică
terminal și în pleoapa superioară. Pe traiect emite ramura zigomatico-temporală, care
străbate periorbita, trecând pe sub arcada orbitară, pentru a forma, împreună cu nervul
auriculo-palpebral și nervul frontal, plexul preauricular.
Nervul nazociliar sau palpebronazal însoțește artera oftalmică până în apropierea
găurii etmoidale, unde se divide în nervul etmoidal și nervul infratrochlear. Pe traiect, emite o
ramură comunicantă cu ganglionul ciliar și nervii ciliari lungi, ce asigură sensibilitatea
globului ocular.
Nervul etmoidal acompaniază artera etmoidală, pătrunzând prin gaura etmoidală în
cavitatea craniană pe care o părăsește din nou, intrând în cavitatea nazală, unde se ramifică în
mucoasa septumului nazal, a cornetului nazal dorsal și labirintului olfactiv, trimițând o
ramură în sinusul frontal.
Nervul infratrochlear se îndreaptă spre unghiul palpebral medial, distribuind ramuri
în pielea zonală, în pleoapa a III-a, în carunculul, sacul și conductul lacrimal, precum și în
mucoasa sinusului frontal printr-o ramură sinusală.

Ramura maxilară
Mai voluminos decât nervul oftalmic, iese din cavitatea craniană prin gaura rotundă,
ajungând în cavitatea orbitară, unde se împarte în două ramuri puțin distincte: nervul
pterigopalatin și nervul infraorbital.
În hiatusul orbitar, nervul maxilar emite nervul zigomatic, care intră în teaca orbitară,
orientându-se spre unghiul temporal al ochiului, distribuind fibre în capsula Tenon, pleoapa
inferioară și pielea din zona unghiului temporal, iar printr-o comunicantă lacrimo-orbitară
ajunge la glanda lacrimală.
Nervul pterigopalatin, situat dorsal de nervul infraorbitar, se împarte, după un scurt
traiect, în nervul nazal aboral și în nervul palatin mare.
 Nervul nazal aboral formează o țesătură în jurul ganglionului pterigopalatin,
pătrunzând prin gaura sfenopalatină în cavitatea nazală, unde se divide, în două ramuri.
Ramura medială se distribuie septumului nazal și organului vomeronazal, prezentând
schimburi de fibre cu filete olfactive din nervul vomeronazal. Totodată, unele fibre din
această ramură trec prin fisura palatină, realizând un nerv nazopalatin, ramificat în
extremitatea rostrală a palatului dur. Cea de-a doua ramură, ramura laterală se distribuie în
mucoasancornetului maxiloturbinal și a peretelui lateral.
Nervul palatin mare încrucișează pe partea lateral nervul infraorbitar, dirijându-se
ventro-oral, pentru a pătrunde în conductul palatin, apoi în șanțul palatin alături de artera
palatină, dând ramuri în mucoasa palatului dur, în gingii, în vălul palatin (ramuri palatine
mijlocii), în mucoasa meatului ventral (ramuri caudale nazale ventrale), un fin nerv palatin
accesoriu inervând zonele palatului dur și moale. Pe traiect, emite nervul palatin mic sau
stafilin reprezentat de numeroase filete distribuite porțiunii glandulare, mușchiului tensor și
mușchiului ridicător al vălului palatin, fibrele motorii musculare provenind din nervul facial
pe calea nervului vidian.
Nervul infraorbital, cu aspect de ramură terminală a nervului maxilar, se angajează
în canalul infraorbital. Pe traiect emite: a) ramuri alveolare maxilare aborale și medii
distribuite molarilor; b) ramuri alveolare maxilare orale intraosoase, care străbat grosimea
maxilei și a osului incisiv, distribuindu-se premolarilor, caninilor (când există), incisivilor și
gingiei.
La nivelul găurii infraorbitale nervul infraorbital se dispersează într-un evident plex
infraorbital din care pornesc: 2-3 ramuri nazale externe ce acompaniază mușchiul ridicător al
buzei superioare, o ramură nazală internă, mai dezvoltată, ajungând la cabaline până la
diverticulul nazal și numeroase ramuri labiale maxilare ce se ,,anastomozează” cu fibre
provenite din plexul bucal dorsal al nervului facial.

Ramura mandibu1ară
Are o componență mixtă, conținând: fibre senzitive cu origine în ganglionul
trigeminal și fibre motoare desprinse direct din trunchiul nervului trigemen. Părăsește
cavitatea craniană prin gaura ovală, orientându-se oblic ventro-oral și dispersându-se în nervi:
1. Nervul masticator conține numai fibre motoare. Se desprinde din partea antero-
laterală a nervului mandibular, emițind după un scurt traiect: a) nervul maseterin ce
parcurge în sens lateral incizura mandibulară, ramificându-se în mușchiul maseter, dând o
ramură fină pentru planul superficial și alta mai groasă pentru planul profund; b) nervul
temporal profund aboral și nervul temporal profund mijlociu, detașați în apropierea
incizurii mandibulare, ambii distribuindu-se în mușchiul temporal.
 2. Nervul bucal, mixt, se izolează de pe marginea anterioară a nervului mandibular,
trecând peste ganglionul otic, pentru a se angaja la marginea ventrală a mușchiului
buccinator, ajungând până în buza inferioară, unde își intersectează fibrele cu ale nervului
mental. Trimite fibre nervoase prin nervul pterigoidian lateral (extreme de fin) în mușchiul
omonim și prin nervul temporal profund oral, subțire, în porțiunea orbitară a mușchiului
temporal. Celelalte fibre sunt distribuite prin: a) ramuri glandulare în glandele molare
superioare, în pielea zonei zigomatice; b) ramuri vestibulare în glandele molare inferioare, în
mucoasa vestibulului bucal, unele ajungând în mucoasa și glandele labiale inferioare.
3. Nervul pterigoidian medial, emis în contact cu nervul bucal în apropierea
ganglionului otic, se îndreaptă ventro-oral, ajungând în mușchiul pterigoidian medial în care
se ramifică, nu înainte de a trimite fine filete nervoase în mușchiul tensor al vălului palatin și
în mușchiul tensor al timpanului.
4. Nervul auriculo-temporal sau nervul temporal superficial, cu originea în partea
aborală a nervului mandibular, se orientează înapoi și lateral la fața laterală a pungii guturale.
Înconjoară caudal gâtul condilului și devine superficial dând: o ramură fină de comunicare cu
nervul auriculo-palpebral, o ramură transversă a feței, ce acompaniază vasele omonime,
dispersându-se cutanat, o ramură ventrală evidentă, ce se unește cu nervul facial, realizând
împreună plexul subzigomatic. Pe traiect, mai emite: ramură pentru punga guturală, ramuri
parotidiene dorsal, ramură pentru pielea conductului auditiv extern și membrane timpanică.
5. Nervul alveolomandibular, pătrunde prin gaura mandibulară în conductul dentar
inferior, pe care îl parcurge până la nivelul găurii mentale, de la care se continuă cu nervul
mental. În traiectul intraosos emite: ramuri alveolare mandibulare pentru molari, ramuri
alveolare mandibulare rostrale, sau incisive, prelungite în grosimea corpului mandibulei,
pentru a se distribui incisivilor și, eventual, caninilor inferiori. Nervul mental realizează un
plex mental ale cărui fibre se distribuie în buza inferioară.
6. Nervul lingual primește, după un scurt traiect, nervul coarda timpanului, din nervul
facial. Se dirijează spre baza limbii emițând: a) ramuri linguale caudale, în mucoasa bazei
limbii; b) ramuri vasculo-secretorii pentru glanda mandibulară, ce conțin fibre provenite din
nervul coarda timpanului; c) nervul sublingual, dispersat în masa glandei sublinguale și în
mucoasa feței laterale; d) ramura profundă, cuprinzând restul fibrelor nervoase, se angajează
în interstițiul dintre mușchiul baziglos și mușchiul genioglos, dispersând fibre în masa limbii,
până la vârful ei.
7. Nervul pentru mușchiul milohioidian se detașează de pe marginea posterioară a
nervului alveolo-mandibular, angajându-se inițial între mușchiul pterigoidian medial și
mandibulă, iar ulterior, subperiostal, ajungând până la mușchiul milohioidian în care se
ramifică terminal. Emite: a) ramuri parotidiene rostrale și recurente distribuite canalului
parotidian; b) o ramură pentru porțiunea orală a mușchiului digastric.
 Fig. 5 Schema ramurii oftalmice a nervului trigemen
1- fisura orbitară prin care iese ramura oftalmică a nervului V; 2- nervul frontal; 3-nervul lacrimal; 4- nervul nazociliar; 5- nervul etmoidal; 6- nervul
infratrochlear; 7- nervul zigomaticotemporal; 8- nervul supraorbital care împreună cu nervii zigomaticotemporal și auriculopalpebral formează plexul
preauricular; 9- nervul supraorbitar; 10- glanda lacrimală; 11- gaura etmoidală.
 Fig. 6 Schema ramurii maxilare a nervului trigemen
1- gaura rotundă mare prin care iese ramura maxilară a nervului V; 2- nervul infraorbitar; 3- nervul
pterigopalatin; 4- nervul nazal aboral; 5- nervul palatin mare; 6- ramuri laterală și medială a nervului
nazal aboral; 7- plexul infraorbitar; 8- ramuri dentare rostrale ale nervului infraorbitar; 9- ramuri
molare superioare ale nervului infraorbitar; 10- nervul palatin mic; 11- nervul zigomatic; 12-
ganglionul parasimpatic pterigopalatin; 13- gaura maxilară; 14- gaura nazală aborală; 15- gaura
palatină posterioară; 16- gaura infraorbitară; 17- gaura palatină rostrală; 18- mucoasa palatină; 19-
vălul palatin.
 Fig. 7 Schema ramurii mandibulare a nervului trigemen
1- nervul masticator; 2- nervul maseterin; 3- nervul temporal profund aboral; 4- nervul temporal
profund mijlociu; 5- nervul bucal; 6- nervul temporal profund rostral; 7- ramura pentru mușchiul
pterigoidian lateral; 8- nervul pterigoidian medial; 9- nervul alveolomandibular; 10- plexul mental;
11- ramuri molare inferioare; 12- ramuri dentare anterioare; 13- nervul lingual; 14- nervul coarda
timpanului; 15- nervul temporal superficial; 16- nervul facial; 17-nervul milohioidian; 18- ganglionul
otic; 19- ganglionul mandibular; 20- gaura mandibulară; 21- gaura mentală; 22- plexul subzigomatic.