Subiecte anatomie 4

1. A. Nervul ischiatic / N. accesoriu=n. spinal

E cel mai gros nerv desprins din trunchiul lombo-sacral. Prin ramificațiile sale terminale
parcurge un traiect prin tot membrul pelvin, până la falange.
Se desprinde din porțiunea caudală a plexului lombo-sacral, iese din cav. Pelvină pe la
nivelul marii găuri ischiatice și trece pe fața dorsală a ligamentului sacrospinotuberos, la
acest nivel prezintă conexiuni cu nn. pudend și rectal rezultând PLEXUL ISCHIATIC.
Din plex se izolează n. cutanat femoral caudal, care se recubează ventral, caudal de
articulația coxofemurală și se bifurcă terminal → n. tibial
→ n. fibular.
În traiectul său emite ramurile:
◊ R. articulare – traversează m. gluteu profund, prox. de articulația coxofemurală,
trec peste creasta supra-acetabulară și se distribuie în capsula articulară a
șoldului.
◊ R. musculare: - fină pt. m. gluteu profund
- mm. gemeni ai bazinului detașată în comun cu r. m. pătrat
femural
- mm. propulsori – n. ischiatic mic (complet separate,
însoțește n. ischiatic mare până la fața caudala a artic.
Șoldului și se trifurcă 1. Fascicul cranial pt. m. biceps
femoral; 2. Două fasc. caudale pt. mm. semitendinos și
semimembranos )
La cabaline – n. ischiatic emite un filet pt. m. obturator intern care pătrunde în bazin prin mica
gaura ischiatică.
Nervul ischiatic / N. accesoriu=n. spinal
Este un n. motor, prezintă strânse legături cu n. vag. OR – este dublă:
I. La nivelul bulbului, în porțiunea aborală a nucleului ambiguu
II. La niv. măduvei spinării în neuronii motori ai coarnelor ventrale ale subst. cenușii.
Din rădacinile ventral ale nn. I-VI cervicali, înainte să părăsească canalul rahidian se detașează
ramuri care se orientează în sens cranial spre gaura occipital, în cavitatea cranială. Filetele
desprinse din răd. ventrale VI-VIII vor adiționa succesiv ramurile desprinse din C V-I, rezultând
un fascicul care intră în cav. cranială unde se alătură răd. bulbare și ia naștere TRUNCHIUL
COMUN AL N. ACCESORIU.
OA – șanțurile lat. ale bulbului rahidian (pt. component bulbară)
- șanțul ventro-lat. al măduvei spinării (pt. component spinală)
De la nivelul formării trunchiului, acesta se alătura vagului și părăsesc cavitatea la niv. găurii
sfâșiate. Se despart după 2-3 cm, nervul vag atașând filetele cu origine bulbară reală a n. accesoriu.
Filetele rămase urmăresc un traiect ventro-caudal cu punga guturală și realizeză conexiuni cu
perechile I si II cervicale de nn. rahidieni. Se bifurcă sub aripa atlasului:
→ ram. dorsală – se ramifică în m. trapez
→ ram. ventrală – se ramifică terminal în m. sterno-mandibular și emite ram. pt. ggl. Simpatico
cervical superior și mm. celidomastoidian și cleidotransvers.

B. Mediile transparente și refringente ale gl. ocular

◊ Camerele globului ocular
1. Camera anterioară- cornee transparentă- anterior
iris
2. Camera posterioară- posterior iris-cristalin
3. Camera internă-posterior cristalin-retină
◊ Umoarea apoasă - camera anterioară şi posterioară
◊ Umoarea sticloasă (corpul vitros) - camera internă
◊ Cristalinul
• Umoarea apoasă: La nivelul camerei anterioare şi posterioare a ochiului - lichid incolor,
perfect limpede
Producere şi filtrare permanentă: canalul Schlemm (structura canaliculară circulară la
nivelul limbului sclero-corneean) şi spaţiile Fontana (fibre ale ligamentului pectinat ce
pornesc de la cornee la iris)
 Cristalinul: Aspect de lentilă biconvexă. situat înapoia pupilei, între iris şi corpul vitros.
Faţa → Posterioară - peretele anterior al camerei interne- contact cu umoarea vitroasă
→ Anterioară - peretele posterior al camerei posterioare- contact cu umoarea apoasă
Circumferinţa- ligamentul suspensor al cristalinului - zonula Zinn
Curbura feţei posterioare mai mare ca cea anterioară Elastic - ! Perfect transparent!
Structura cristalinului: 1. Capsula cristalinului - cristaloida, prezentă pe ambele feţe ale
cristalinului - anterior şi posterior.
2. Epiteliul anterior-celule dispuse pe un singur strat.
 3. Fibrele cristaliniene - fibre centrale (lame-4-500 lame), fibre axiale, fibre de tranziţie-
celule specializate care îşi pierd nucleul şi se încarcă cu o substanţă de natură proteică-
cristalină cu membrane plasmatice specializate.
Sistemul de susținere al cristalinului: - Zonula Zinn
- Sistem de fibre cu aspect de membrană inelară de la zona
ecuatorială a cristalinului până la ora seratta.
- Fibrele: elastice şi fibroase- pornesc de la nivelul proceselor
ciliare de o parte şi de alta a zonei ecuatoriale a cristalinului
- Între “ţesătura de fibre” se formează un canal circular-
canalul gudronat Petit- rol în circulaţia limfatică?
- Nu prezintă artere, vene, nervi proprii
 Umoarea vitroasă: - mediu refringent ce ocupă camera internă a globului ocular
- substanţă organică, transparentă, gelatinoasă
- în viaţa fetală adăposteşte canalul hialiodian (canalul Cloquet) - artera cristaliană de la a.
centrală a retinei

C. Regiunea metacarpiană
• Delimitare: plan orizontal de la tuberozitatea proximo-cranială a metacarpului principal III
și un plan parallel cu el ce trece 3 cm peste marii sesamoizi.
• Baza anatomică: oasele metacarpiene cu 2 subregiuni → metacarpiană dorsală (a fluierului)
→ met. palmară (a tendoanelor)
• Planurile anatomice: - piele
- țes. conjunctiv subcutanat (abundant pe f. palmară)
- plan tendinos de pe fața fluierului: tend. m. extensor digital
comun, t.m. Philips, t.m extensor digital lateral
- țes. conj. subtendinos, la nivelul sinostozelor dintre oasele
metacarpiene găsim: artera metacarpiană dorsală II – med
(între II ți III), artera metac. dorsală III – lat (între III și IV)
- fascia palmară-post-metacarpiană
- țes. conj. peritendinos subfascial, pe partea medială găsim:
artera și vena digital comună II – superf. med. și nervul
digital palmar comun II – med.
pe partea laterală găsim: vena digital palmară comună III –
superf. lat. și nervul digital palmar comun III – lat.
- plan tendinos de pe fața palmară: t. m. flexor superficial al
falangelor și profund al falangelor
- mușchiul interosos median
 - sac proximal al pungii sinoviale a marii teci sesamoide
- între interliniile metacarpiene gasim: arterele metacarpiene
palmare II și III, vene metacarpiene palmare profunde
- oasele metacarpiene II, III, IV.

2. A. Parasimpaticul turaco-lombar, sacral, pelvic / N. radial

B. Urechea internă: melc, utriculă, saculă, cohlee, canale semicirc. membr.
- Aici se găsesc formaţiunile receptoare ale funcţiei auditive şi statice
- Plasată profund şi medial de cavitatea timpanică, în porţiunea pietroasă a temporalului
- Cavitate complex structurată - labirint-
– Labirintul osos
– Labirintul membranos (în interiorul celui osos)
 La nivelul labirintului se găsesc lichidele urechii interne
– Endolimfă - în interiorul cavităților labirintului membranos
– Perilimfă - între pereţii exteriori ai labirintului membranos şi pereţii
labirintului osos .
 1. Canalul cochlear
2. Rampa
vestibulară
3. Rampa
timpanică
4. Ganglionul
spiral Corti (OR)
5. Nervul acustic

o Labirintul membranos
- Membrană conjunctivă din mai multe compartimente: utriculă, saculă, canale semicirculare
membranoase, melc membranos/canal cohlear.
a. Utriculă:
- se găsește în partea superioară a vestibulului osos
- veziculă alungită și ușor aplatizată
- macula utriculară/pata = tractul fibros prin care primește vase de sânge
- pe peretele superior se găsesc deschiderile ampulare/neampulare ale canalelor semicirculare
membranoase
- pe peretele inferior găsim canalul de comunicare cu sacula
b. Sacula
- rorundă, mai mică ca și utricula
- pe peretele medial prezintă pata/macula saculară
- inferior comunică cu melcul membranos prin canalul Hensen.ductus reuniens
- maculele nu au rol în funcția auditivă, au rol de informare al echilibrului spațial al corpului
- maculele au epiteliu și membrane otolitice, epiteliul e separat de peretele fibroelastic printr-
o membrană bazală proprie pe care sunt dispuse 2 tipuri de celule epiteliale: senzoriale (cu cili)
și de susținere
- membrana otolitică e formată dintr-un strat de mucus produs de celulele maculei, în mucus
găsim otolite și prelungiri ciliare senzoriale
- în membrana bazală pătrund prelungirile dendritice ale neuronilor din gangl. vestibular
Scarpa
c. Canalele semicirculare membranoase
- partea din labirintul membranos care căptușește canalele semicirc. osoase
- în număr de 3, deschideri în utriculă – 4
- la fiecare deschidere, la capete prezintă o ampulă
- fiecare ampulă prezintă pe fața internă o creastă acustică (nu au rol auditiv)
- seamănă cu maculele, doar că epiteliul este mai înalt iar celulele senzoriale au polul apical cu
un cil mai lung
- celulele epiteliale sunt acoperite de un material gelatinos, transparent – cupola
- înclinarea cupolei în funcție de poziția corpului constituie factor excitant asupra cililor
- și în crestele acustice ajung dendrite din gangl. Scarpa
d. Melcul membranos

- situat în interiorul melcului osos dar ocupă doar jumatate din lumenul acestuia
- lampa și membrana spiral impart lumenul în 2 etaje:
→ superior: rampa vestibulară
→ inferior: rampa timpanică
 - cele 2 rampe sunt separate complet dar comunică la vârful melcului printr-un orificiu –
helicotremă
- de la vârful lamei spirale pornește pblic o altă membrană, Reissner / vestibulară
- pe secțiune canalul are formă triunghiulară
- în interiorul lui găsim endolimfă, iar pe lama spiral membranoasă găsim organul lui Corti
- pereții rampelor sunt căptușiți cu periost, iar în interior găsim perilimfă
- rampa vestibulară corespunde la baza melcului cu fereastra rotunda
- organul Corti e alcătuit din 2 grupe celulare înclinate una spre alta, spațiul delimitat între
ele formează tunelul Corti
- peste polul apical al celulelor senzitive găsim membrana reticulară, iar deasupra
acesteia există o altă membrană- tectoria
- celulele senzoriale/auditive seamănă cu un degetar, la polul apical prezintă 10-12 peri
auditivi rigizi, inegali în lungime
- celulele de susținere sunt foarte alungite și se sprijină pe membrane bazală, iar
extremitatea apicală, subțire, pătrunde printre celulele senzoriale, poartă denumirea de cel.
Deitres
- lateral de cel de susținere găsim celulele Hensen, piramidale sau conice
- în continuare avem celulele de susținere Claudius, iar apoi cel epiteliale cubice
- membrane reticulate e strabatută de perii cel senzoriale auditive
- membrane tectoria e formată dintr-o subst. omogena, hialină, transparentă și elastic, se
întinde peste organul Corti până la ultimul rând de cel Deitres
Vasele: artera auditivă internă, rețea vasculară capilară, ramura arterială cohleară, vene
vestibulare și cohleare.

C. Regiunea perineală, anală, glutee

Regiunea perineală

• Delimitare: - situată la mascul între reg. anală și testiculară, delimitată de fețele laterale ale
penisului
- la femele între reg. anală și baza glandei mamare, delimitată de fețele laterale ale acesteia
Subregiunea superioară = spațiul dintre anus și vulvă
Subreg. mijlocie = corespunde vulvei
Subreg. inferioară = z. dintre comisura inferioară a vulvei și limita ventrală a regiunii
• Planurile anatomice: - piele
- țes. conj. subcutanat: cuprinde filete din nervii hemoroidali, n. pudend, ramuri din arterele
și venele hemoroidale, fasciile perineale
- planul profund: sfincterul anal, m. ischio-anal, m. coccigian, ligament recto-coccigiene,
sphincter anal intern, m. suspensor al anusului, m. constrictor ai m. suspensor al vulvei, m.
transvers al perineului, m. ischio-cavernoși, masa conjuctivă profundă a vulvei, rădăcinile
corpilor cavenoși, mucoasa anală și vulvară.
 Regiunea anală:
- zonă circulară cu diametru de 10 cm, centrală pe linia mediană, pe orificiul anal.

Regiunea sacrală (din greșeală am scris-o și nu mai vreau să o șterg că m-am chinuit
să o scriu )

• Delimitare: linie ce unește unghiurile sacrale ale iliumului, iar lateral de două linii paralele
cu spina sacrală
• Baza anatomică: osul sacrum
• Planuri anatomice: -piele
- țes. conj. subcutanat: curpinde ramuri n. rahidieni sacrali
- planul ligamentar: lig. supraspinos și sacro-iliac dorsal
- fascia gluteenă
- planul osteo-ligamentar: lig. interspinos, apofizele spinoase sacrale, lig. sacro-iliac dorsal
- aa. suprasacrale, vv. satelite

Regiunea gluteenă/ crupei

• Delimitare: linie ce unește unghiul extern al ilium. cu unghiul sacral, apoi se continua cu o
linie paralelă cu spina sacrală până la baza cozii de unde se îndreaptă spre tuberozitatea
ischiatică și se continua cu articulația coapsei până la unghiul extern al ilium.
• Baza anatomică: mm. glutei
• Planurile anatomice: - piele
- țes. conj. subcutanat: ram. nn. lombari, ram. dorsale ale din nn. sacrali
- fascia gluteenă
- plan muscular superficial: m. gluteu superficial, m. gluteu mijlociu, port. Proximală a
mm. biceps femoral, semitendinos, semimembranos
- plan muscular profund: m. gluteu accesoriu, ram. n. din n. gluteu caudal, m. gluteu
profund
- plan conj. profund: ram. din art. gluteenă cranială și caudală, nn. gluteu cranial, gluteu
caudal, cutanat femoral caudal, ischiatic, lig. sacro-tuberos lateral
- planul osteo-ligamentar : marg. lat. a sacrumului, lig. sacro-iliac dorsal, osul ilium, lig,
sacro-tuberal lat.

3. A. Distribuția n. vag / N. cutanat femoral caudal

B. Ochii- m. internă (retina)

 Tunica internă
 Rol de receptor al undelor luminoase şi transmitere spre encefal
 Plasată de la nivelul orificiului pupilar (faţa internă a irisului) până la originea nervului
optic
 Sistematizată în 3 porţiuni:
 1. Retina propriu-zisă
(situată posterior, până la
ora serata- cea mai extinsă-rol
fotosensibil), corespunde
coroidei
2. Retina ciliară- corespunde
zonei ciliarea coroidei
3. Retina iriană- pe faţa
posterioară a irisului

1. Retina propriu-zisă :
- întindere: emergenţa nervului optic - ora seratta
- membrana netedă, neataşată de coroidă, alba și perfect transparentă, fragilă
- locul de detaşare a nervului optic - papila optică sau pata oarbă, nu prezintă cel.
fotosensibilizante
- medio-ventral de aceasta găsim - foseta centrală sau pata galbenă (locul cu cea mai
mare concentraţie de celule fotosensibile, 2-3/2-3 mm) în centrul căreia se găseşte o
depresiune foveea centralis (foarte puţin evidentă la animale), în centrul căreia găsim un
mic punct negru
- pata oarbă este de culoare roșiatică în general și prezintă 3 zone:
a. Z. centrală – alb-gălbuie, în centru se observă 2-3 pete roșiatice
b. Z. intermediară – în jurul z. centrale cu care se întrepătrunde
c. Z. periferică – inel alb ce înconjoară pupila, corespunde tecii n. optic
- în partea inferioară a petei găsim o z. triunchiulară → spațiu trapezoidal
2. Retina ciliară:
- continuă retina propriu-zisă de la nivelul orei serata în sens anterior.
- aspect de peliculă foarte fină, aderentă la procesele ciliare şi zonula Zinn.
- modificată structural în 2 straturi: unul extern al cel. pigmentare și unul intern al cel. clare
- rol: secreţia umorii apoase?
3. Retina iriană:
- acoperă faţa posteriaoară a irisului, cunoscută ca și strat epithelial posterior, puternic pigmentă.
Lipsa pigmet - albinism?
Structura retinei: 10 straturi celulare (stratul pigmentar, stratul celulelor cu conuri şi bastonaşe,
membrana limitanta externă, stratul granular extern, stratul plexiform extern, stratul granular
intern, stratul plexiform intern, stratul celulelor ganglionare, stratul fibrelor nervului optic,
membrana limitantă internă)
Celulele cu conuri și bastonașe sunt excitate de razele luminoase, influxul nervos este transmis
printre straturile retiniene subiacente la celulele stratului cel. ganglionare unde axonii cel. cu conuri
și bastonașe fac sinapsa cu dendritele cel. ganglionare considerate protoneuroni. Axonii protoneur.
intră în componența nervului optic.
Irigaţia arterială deservită de a. centrală a retinei - colaterală a a. oftalmice (colaterală a a.maxilară
internă în segm.intraosos). Artera se divide radiar multiplu imediat după pătrunderea în glob.
Drenarea venoasă - venulele converg spre vena centrală a retinei - vena oftalmică sau sinusul
cavernos.

C. Regiunea metatarsiană
• Delimitare: proximal de un plan orizontal dus prin tuberozitatea proximală a metatarsului,
iar distal de un plan orizontal ce trece la 3 cm deasupra marilor sesamoizi.
• Baza anatomică: oasele metatarsiene II, III, IV.
• Plan anatomic: la niv. acestei reg. se pun în evidență n. plantar lateral, în treimea mijlocie
a reg., pe partea lat. ; n. plantar medial, pe partea medială; a. metatarsică dorsală III, pe
partea dorsală a reg., în șanțul interosos III-IV
- piele
- țes. conj. subcutanat se confundă cu fascia superficială, cuprinde: pe fața dorsala și medial
ram. din n. fibular superf. și profund, vena metatarsică II, iar pe fața caudală ram. din n
cutanat sural caudal, cutanat sural medial, tibial, safen
- fascia profundă: realizează inelul comun tendoanelor m. extensori digitali
- planul tendinos: reprezentat pe fața dorsală de tend. m. extensori ai degetelor, m. extensor
scurt al degetelor, a. metatarsică dorsală III; pe fața plantară – tend. m. flexori digitali, m.
interosos median
- țes. conj. peritendinos: pe partea medial - n. plantar medial, a. digital plantară comună II,
vena digital plantară II, pe partea laterală – n. plantar lateral, a. digital plantară comună III,
vena digital plantară proprie III
- profund: arcul arterial plantar profund din care coboară aa. metatarsiene plantare II și III,
vene satelite
- în treimea distală a reg. a. metatarsică dorsală III își schimbă denumirea în a. perforantă
distală, ce se termină prin cele 2 aa. digitale proprii.
 4. A. N. pietros mic
B. Suprarenalele

- organe pare, situate în loja renală, medio-cranial, de polul cranial al rinichilor;

- aspect alungit, turtit dorso-ventral;
- glande epitelio-nervoase
- glandele suprarenale prezintă două zone distincte: una
corticală, de origine mezodermică, la exterior şi alta medulară, de origine nervoasă, la
interior
- structura: stroma formată dintr-o capsulă fibroasă și rețea vasculo-conjunctivă care
pătrunde în parenchim;
- parenchimul: corticală și medulară
Parenchimul cortical prezintă 3 zone:
• zona glomerulară (spre suprafață) → cuiburi de celule glandulare care secretă hormonii
mineralocorticoizi (ex. aldosteron) → reglează metabolismul apei și al electroliților;
• zona fasciculată → coloane de celule care secretă glucocorticoizi (ex. cortizol) → acțiune
complexă, reglează metabolismul glucidelor → stimulează glicogeneza și induce
hiperglicemia;
• zona reticulată → rețele de cellule (ocolesc sinusurile venoase) care secretă hormonii
steroizi androgeni, în cantități mici → determină caracterele sexuale secundare;
Medulara (“un mare ggl simpatic, cu neuroni fără prelungiri”):
• cordoane de celule secretorii înconjurate de capilare sinusoide și venule;
• secretă catecolamine - adrenalină, noradrenalină, dopamină, care se deversează direct în
capilarele sinusoide → sunt eliberate în condiții de stres (alarmă, teamă) → induc un effect
hiperglicemiant, lipolizant (utilizarea țesutului adipos în neoglucogeneză), stimulează
cordul, modifică tensiunea arterială (presiunea sanguină).
Secretă:
• hormoni mineralocorticoizi → metabolismul apei şi al electroliţilor;
• hormoni glucocorticoizi → metabolismul glucidelor, proteinelor şi lipidelor;
• celulele de tip glandular → hormoni cetosteroizi;
• grupa cotecolaminelor: adrenalina, noradrenalina, dopamină.
• Insuficienţa corticosurarenală → boala Addison (glandele nu produc cantităţi suficiente
de hormoni);
• Hiperfuncţia corticosuprarenală → sindromul Cushing (exces de secreţie de cortizon -
modificări ale pielii, fatigabilitate - oboseală) → afecţiuni ca: diabetul zaharat,
hipertensiunea arterială, depresia şi osteoporoza.

C. Topografia pungilor testiculare

- organe pereche situate extraabdominal, în pungile/bursele testiculare
- se găsesc în regiunea inghinală (armăsar, taur), reg. perianală superioară (porc), reg. perianală
inferioară (câine)
- învelitoarea seroasă viscerală – seroasa peritoneală (aderă intim la albuginee)
- învelitori externe: scrot și dartos
- tunica mijlocie: celuloasa sau fascia Cowper
- învelitori interne: fibroasa și seroasa parietală
a. Scrotul : formează o pungă comună celor 2 testicule, pe linia mediană prezintă septumul
interdartoic, între pielea scrotală și dartos este o aderență intima → învelitoare sacro-dartoică.
b. Dartosul: reprez. de hipoderm și continuarea tunicii abdominale,
- structură musculară și elastic, prezintă pungi separate pentru fiecare testicul
c. Celuloasa: ț. conj. lax, prezintă raporturi anatomice cu m. cremaster extern
d. Fibroasa: origine în fascia transversă, pe această fascie se inseră m. cremaster ext.
e. Seroasa: foița abdominală parietală a peritoneului, formează foița parietală peritoneală a
pungilor testiculare.
- aderă intim la fibroasă și formează tunica fibro-seroasă → punga vaginală.
Cordonul testicular:
- formațiuni vasculare și nervoase, canale spermatice, și m. cremaster extern – sunt acoperite de
seroasa peritoneală – mezou comun
- apoi se diferențiază un mezou pentru canalul deferent – mezou deferential
- după emiterea acestui mezou se diferențiază un alt mezou vasculo-nervos, ce acoperă a.
testiculară, v. testiculară și filete vegetative nervoase
- între foițele serosae ale mezoului vasculo-nervos găsim fibre din m. cremaster intern.

5. A. N maxilar + N. ilioinghinal
B. Tunica ext. a gl. ocular – fibroasă
- Inextensibilă, rezistentă, rol protecţie
- prezintă 2 porţiuni inegale:
 Sclerotica- posterior (4/5 din suprafață)
 Corneea transparentă- anterior
Sclerotica: - cornee opacă – nu pătrund razelele luminoase prin ea
- Acoperă 4/5 din globul ocular
- Deschidere anterioară- continuă cu corneea- limbul sclero corneean, la nivelul liniei de sudură
sclera-cornean se găsește un canal mic dispus circular → Canalul Schlemm
- Deschidere posterioară- orificiul nervului optic- nu corespunde polului posterior, apare ciuruită
de vasele şi nervii ciliari- lamina cribrosa
- Faţă externă (în raport cu capsula Tenon, oferă loc de inserţie musculară, perforată de orificii
vasculo-nervoase, există niște spații reduse pe unde circulă limfa – sp. suprasclerale)
- Faţă internă are o culoare brună, concavă (ataşată tunicii medii prin strat vascular-celular-
lamina fusca)
- alb-sidefie, devine alb-gălbuie cu vârsta
- vasele sanguine și limfatice – rețeaua capilară formată de aa. ciliare lungi și scurte, venule,
limfatice proprii nu prezintă→limfa circulă liberă prin sistem lacunar supracoroidian/suprascleral
- inervată de nn. ciliari
Corneea: - Situată la polul anterior al globului ocular
- Aspect de segment de sferă transparentă
- 2 feţe + circumferinţă

- Faţa anterioară-convexă, raport cu atmosfera

- Faţa posterioară-concavă, delimitează camera anterioară a globului ocular, vine în raport cu
umoarea apoasă
- Circumferinţa- limbul sclero-corneean (continuare a structurilor la nivelul sclerei)
- nu poate fi detașată de scleră
- prezintă 5 straturi, antero-posterior sunt:
1. Str. epitelial anterior – pavimentos stratificat
2. Lama elastică anterioară – membrana Bowmann/ bazală anterioară a lui Ranvier (aspect de lamă
hialină)
3. Țes. propriu al corneei – alcătuit din fibre conj., sist. lacunar și cel. migratoare
4. Lama elastică posterioară/membrana lui Descement
5. Cel. epiteliale posterioare – perfect transparente, un singur strat, poliedrice
- vasele sanguine și limfatice propriu-zise lipsesc
- nervii – numeroase filete din nn. ciliari posteriori și anteriori → plex fundamental

C. Regiunea buccinatorie + maseterică/mandibulară

1. Reg. buccinatorie
• Delimitare: linie care pleacă de la comisura buzelor, înconjoară la 2 cm marginea liberă a
buzei superioare, comisura ventrală a nării, apoi se îndreaptă spre spina maxilară și
urmărește marginea ventrală a m. coborâtor al buzei inferioare
• Baza anatomică: m. bucal, treimea mijlocie a mandibulei, potțiunea mijlocie a marginii
alveolare a maxilei
• Planurile anatomice: - pielea
- țes. conj. subcutanat: terminații nervoase din plexul subzigomatic
- plan musculo-aponevrotic: inserția m. pielos, zigomatic, ridicător nazolabial, canin
- plan conj. profund: filetele n. din plexul subzigomatic, aboral găsim - a. și v. facială, canalul
parotidian Stenon, la limita dorsală - a. labio-maxilară, ventrală – a. labio-mandibulară iar în
treimea mijlocie v. labiale
- plan muscular: m. buccinator, m. coborâtor al buzei inferioare
- țes. conjunctivo-glandular: include gl. molare maxilare și mandibulare, acoperă a. labio-
mand. și filete din nn. buccinatori
- plan osos: maxilă și mandibulă
- plan mucoos: mucoasa bucală, la molarul 3 – tubercului parotidian (deschiderea c. Stenon)

2. Reg. Maseterină
• Delimitare: linie ce pleacă de la baza urechii, coboară pe curbura mandibulei, la niv.
șanțului vascular al mand. urcă spre spina maxilară și crestele maxilo-facială și
zigomatică
 • Baza anatomică: ramura recurbată a mandibulei și m. maseter
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcutanat
- plan musculo-aponevrotic: susținut de m. pielos, aponevroza m. zigomatic
- plan conj. : înglobează a. subzigomatică ce se continuă cu a. transversă a feței și vena
omonimă, aboral – n. facial, ce părărsește loja subparotidiană și se unește cu n. temporal
superficial → PLEXUL SUBZIGOMATIC
Această parte e acoperită de porțiunea orală a gl. parotide de sub care iese a. maseterină
aborală însoțită de vena omonimă.
- plan muscular: m. maseter, a., v., n. maseterină
- plan conjunctivo-glandular: gl. molare maxilare, ventral – inserția m. coborâtor al buzei
inferioare, n. buccinator, v. bucală ce se continuă cu v. maxilară internă, v. reflexă, v.
transversă a feței
- plan osos: ramura recurbată a mandibulei, a. , v., n. alveolo-mandibular
- plan muscular profund: mm. pterigoidieni, jugulo-mandibular, biventer, n. miohioidian,
pachetul vasculo-nervos alveolo-mandibular, n. lingual ce încrucișează n. buccinator, v.
linguală.

6. A. N. facial + n. iliomuscular
B. Testicul + ovar endocrin
Testicul: - reprezentat de ţesutul glandular interstitial (cel. Leydig) al testiculului, ce produce
hormonii masculi.
- secretă:
• testosteron
• androsteron
• estronă
• estradiol (cantitate redusă)
Hormonii sexuali la mascul sunt reprezentaţi de androgeni. Celulele interstiţiale Leydig
ale testiculelor secretă, pornind de la colesterol, principalul androgen numit testosteron. Secreţia
de androgeni testiculari debutează la pubertate și constă în asigurarea dezvoltării caracterelor
sexuale primare (creșterea și dezvoltarea organelor genital) și secundare (pilozitate la bărbat,
creasta la cocoş etc.), manifestarea libidoului, precum și stimularea anabolismului proteic
(dezvoltarea musculaturii scheletice etc.).
Ovar : • hormonii estrogeni → teaca internă a foliculului ovarian;
• progesteronul → corpul galben și placenta;
• relaxina → corpul galben gestativ
• progesteronul - opreşte ovulaţia și menţine gestaţia;
• relaxina - dilată gâtul uterin, relaxează simfiza ischio-pubiană.
Hormonii sexuali feminini sunt secretaţi de ovar, fiind reprezentaţi de: estrogeni şi
progesteron.
Estrogenii (reprezentanţi în principal de estronă şi estradiol) sunt sintetizaţi de celulele
tecii interne ale foliculului ovarian matur și au următoarele funcţii de bază:
declanșarea apariţiei estrului (manifestarea căldurilor);
stimularea dezvoltării endometrului, prin multiplicarea celulelor mucoasei uterine;
sensibilizează uterul la acţiunea ocitocinei;
stimularea creşterii glandei mamare și dezvoltării sistemului alveolo-canalicular
mamar;
favorizarea depunerii calciului în oase.
Progesteronul (hormonul matern) este produs de corpul galben ovarian progestativ,
respectiv gestativ (după fecundaţie). Principalele funcţii ale progesteronul constau în:
determinarea formării endometrului secretor, care favorizează nidaţia zigotului;
menţinerea gestaţiei, fiind numit și hormonal gestagen;
asigurarea dezvoltării parenchimului mamar, în vederea viitoarei lactaţii;
împiedicarea manifestării căldurilor la femela gestantă.
Ovarul mai produce și alţi hormoni nesteroidici, precum relaxina - hormon peptidic sintetizat
de corpul galben gestativ, cu rol în relaxarea ligamentele bazinului în timpul parturiţiei.
Reglarea secreţiei hormonilor sexuali se realizează prin mecanisme neuro-endocrine
complexe, pe axul hipotalamo-hipofizar, care vor fi prezentate la fiziologia reproducerii.
C. Reg. prescapulară + reg. prepectorală superficială
Reg. prescapulară
• Delimitare: zona în care se află șanțul cervico-scapular
• Baza anatomică: m. pectoral prescapular
• Planuri anatomice: - pielea
- țes. conj. subcutanat: filete din nn. rahidieni cervicali
- plan muscular superficial: porț. cervicală a m. trapez, fascia cervicală superficială, ram.
din n. spinal
- țes. conj. prescapular: limfocentru prescapular, ram. ascendentă a a. omocervicale, vene
satelite
- plan muscular profund: m. pectoral prescapular

Reg. prepectorală

• Delimitare: linie transversal de la extremitatea anter. a sternului, în sens cranial pe

marginile m. cleidobrahiali – 15 cm
• Baza anatomică:
• Planuri anatomice: - piele
- țes. conj. lax
- m. pielos al gâtului
- țes. conj. subpielos: v. cefalică și ram. deltoidiană a a. cervicale superficiale
- plan muscular: mm. sternocefalici, sternohioidieni, sternomandibulari, sternotiroidieni,
pectoral descendent, pectoral prescapular
- țes. conj. profund
- traheea și esofagul
- confluentul jugular, lateral originea a. carotidiene comune, latero-dorsal – cordonul
vagosimpatic
Apertura toracică e delimitată de prima pereche de coaste, găsim la acest nivel: a. și v.
axilară, a. cervicală superficială, a. toracică externă, limfocentrul cervical profund caudal,
m. scalen lateral cu n. frenic, iar ventro-lateral n. laringian recurrent, printre cele 2 porțiuni
ale m. scalen – răd. plexului n. brachial și sub acesta n. vertebral, a. și v. vertebrală.

7. A. N. femural/ segm. toracic al simpaticului

B. Pancreas endocrin + labirintul osos al urechii interne
Pancreasul endocrin
Componenţa endocrină a pancreasului este reprezentată de grupuri (insulare) de celule (insulele
Langerhans), de formă sferică, dispuse printre acinii pancreatici exocrini. Insulele Langerhans
grupează patru tipuri de celule, notate cu A,B,D şi F sau α, β, δ şi F. Între acestea există diferenţe
funcţionale şi de reprezentare: celulele α (A), mai puţin reprezentate (25%), prezintă granule fine
şi secretă glucagonul; celulele β (B), mai numeroase (70%) sintetizează şi secretă insulina;
celulele δ (D) puţin numeroase (5%), secretă somatostatina; celulele F, extrem de puţine (sub
2%), secretă polipeptidul pancreatic, cu rol fiziologic mai puţin cunoscut.
Insulina: Sinteza insulinei are loc în reticulul endoplasmatic al celulelor β. În condiţii
fiziologice, rata secreţiei de insulină este dată de nivelul glicemiei: hiperglicemia o intensifică,
iar hipoglicemia o diminuă.
Glucagonul: Celulele insulare α produc glucagonul, cel de al doilea hormon pancreatic, care
funcţionează în cuplu cu insulina, participând la menţinerea echilibrului glicemic prin efectul său
hiperglicemiant. Acţiunile fiziologice ale glucagonului sunt însă mai complexe, participând atât
la controlul metabolismului glucidelor, cât şi al lipidelor şi protidelor.
Somatostatina pancreatică: este secretată de celulele D ale insulelor Langherhans, are
numeroase efecte inhibitorii, constând şi în scăderea secreţiei de insulină, glucagon şi polipeptid
pancreatic. Efectele majore: reducerea motilităţii gastroduodenale şi a veziculei biliare, scăderea
secreţiei şi absorbţiei la nivelul tractului digestiv, inhibă secreţia de STH, TSH, gastrină,
secretinăacid clorhidric, pepsină şi creşte absorbţia apei şi a electroliţilor.
Polipeptidul pancreatic: Este un factor secretat sub forma inactivă (prohormon) de către celulele
F ale insulelor Langherhans, rolul său fiziologic constă în inhibarea secreţiei exocrine
pancreatice şi încetinirea absorbţiei produşilor de digestie.
Labirintul osos
- ansamblu de cavități delimitate de țesut osos compact ce aparține porțiunii pietroase a
temporalului.
Cavitățile sunt reprezentate de: vestibul, canale semicirculare osoase, melc osos.
a. Vestibulul
- ocupă un loc intermediar între canalele semicirc. (în partea superioară) și melcul osos (inferior)
- forme și dimensiuni foarte variate în funcție de specie și individ (om 5-7 mm)
- peretele lateral corespunde camerei timpanice, în acest perete sunt situate ferestrele ovală și
rotunda
- peretele medial e perforat de multe orificii vasculo-nervoase pt vase de sânge, nervi proprii și
dendritele neuronilor vestibulari din ganglionul Scarpa
- peretele superior corespunde deschiderii canalelor semicirc. osoase (4 deschideri la animale)
b. Canalele semicirculare osoase
- cavități tubulare așezate în semicerc – 3 la număr
- canalele se deschid în vestibule prin extremitățile lor
c. Melcul osos (cohleea)
- nr. de spire e diferit de la o specie la alta (la cal 2 spire și jumate)
- înălțimea și lărgimea lumenului diferă de la specie la alta
- spirele melcului se află pe o formațiune axială – columelă/modiol alcătuită din os poros, delicat
- columela e conică și fixate între ferestre, baza și prima tură proemină formând promontoriul
- în interiorul columelei găsim un canal spiral (Rosenthal) în care e adăpostit ganglionul Corti
- dendritele neuronilor din ganglion ajung în canalul cohlear prin lama ciuruită spirală, iar axonii
părăsec melcul și ajung în canalul auditiv intern unde formează nervul cohlear
- lumenul melcului e împărțit orizontal, incomplet de o lama osoasă – lama spirală
- vârful lamei – cupola/infundibul
- rolul melcului osos e de protecție a melcului membranos
- conductul auditiv intern e împărțit în 2 etaje: superior (împărțit la rândul său în 2 porțiuni:
anterioară și posterioară) și inferior.

C. Reg. brațului și a buletului

Reg. brațului
• Delimitare: șanțul deltopectoral, linia marginii ventral a capului lateral al m. triceps
brachial, tuberozitatea olecranului, limita caudală a m. triceps brachial – port. lungă, până
la unhgiul toracal al spetei și linia ce îl unește cu tuberoz. deltoidiană a humerusului.
• Baza anatomică: diafiza humerusului
• Planuri anatomice: - piele
- m. pielos
- plan conj. lax: filete n. cervical ventral și din plexul brachial, ram. din n. cutanat lateral al
brațului
- fascia brahială lateral
- plan muscular: m. biceps brachial, deltoid, cap lateral mtricep brachial, n. axilar, ram din a.
circumflexă cranială a humerusului, m. brachial pe suprafața căruia se găsește: n. radial, ram.
arteriale și venoase din profunda brațului, m. mic anconat, m. tensor al fasciei antebrațului
- plan osos: humerus
- plan muscular profund: m. marele dorsal, marele rotund, triceps brachial, coracobrahial
- țes. conj. lax: a. brahială profundă a brațului, bicepsului, originea a. colaterale ulnare și
radiale, vene satelite, n. median aderent la n. musculo-cutanat, n. ulnar, n. radial.
 Reg. buletului
• Delimitare: plan perpendicular pe metacarpului III, trece la 3 cm deasupra marilor
sesamoizi și un plan perpendic. pe falanga I, trece la 1 cm sub marii sesamoizi.
• Baza anatomică: art. metacarpo-sesamo-falangiană
Planuri anatomice: Fața dorsală: - pielea
- țesut conjunctiv subcutanat
- planul tendinos acoperit de fascia superficială, cuprinde:
- lig. pintenului, nn. digitali medial și lateral din care se detașsează nn. digitali palmari
proprii, a. și vena digitală
- cranio-caudal întâlnim N.V.N.A.N : N. dig. palmar III propriu anterior, V. dig. palmară,
N. dig. palmar proriu mijlociu, A. digitală palmară proprie III, N. dig. palmar prorpiu III
- tendoanele muşchilor extensor digital comun;
- tendoanele muşchilor extensor digital lateral
- planul tendinos: muşchiul interosos median
- planul osteo-ligamentar: art. metacarpo-sesamo-falangiană, între muşchiul interosos median şi
tendoanele muşchilor flexori ai falangelor - fundul de sac proximal al marii teci sesamoide
Fața caudală: - pielea
- țesut conjuctiv subcutanat: lig. pintenului, a. pintenului, n. digital palmar propriu III
- fascia post-sesamo-falangiană formează peretele posterior al marii teci sesamoidiene
- planul tendinos este format din: tendonul muşchiului flexor superficial cu inel pentru
tendonul muşchiului flexor digital profund
- planul osteo-ligamentar: formează peretele anterior al marii teci sesamoidiene, marii
sesamoizi, lig. intersesamoidian, lig. sesame-falangiene.

8. A. Ram. cervicale, toracale, lombare, sacrale, dorsale ale n. spinali

B. Analizatorul olfactiv propriu-zis
- singurul analizator ce prezintă receptor neuronal (protoneuronul)
- e alcătuit din: segm. periferic=receptor, segm. intermediar, segm. central=analizator cortical
1. Receptorul: în fosele nazale, reprezentat de porțiunea olfactivă a mucoasei pituitare – cellule
olfactive/ neuron bipolar. Deci vorbim de un neuroepiteliu ăn care protoneuronii sunt celulele
senzoriale și alcătuiesc O.R. a perechii I de n. cranieni. Dendritele intră în contact cu substanțele
mirositoare din mediu prin pelicula de lichid a gl. Bowmann. Excitațiile formează potential
electric ce e transmis pe calea segm. intermediar.
2. Segm. de conducere/intermediar: reprezentat de axonii protoneur., străbat lama etmoidă
intră în cav. craniană spre bulbul olfactiv. La suprafața bulbului se află O.A. a n. olfactiv (per. I)
- n. vomeronazal și n. Jacobson
Lobii olfactivi sunt organe ce intercalează calea de conducere a impulsurilor n. olfactive, au în
structură cel. mitrale – deutoneuronii. Axonii acestor cellule formează tractul olfactiv, prin acesta
ajung în trigonal olfactiv iar de aici iau calea striilor și a girusurilor olfactive.
Spațiul perforat anterior, girusurile ambiens și semilunar, aria setală și port. medial a nucleului
amigdalian constituie centrii olfactivi primari. Prelungirile axonilor din cortexul primar olfactiv
se termină în centrii olfactivi secundari – girusul uncinat, aria entorinală, porț. lat. a nucleului
amigdalian.

C. Reg. parotidiană
• Delimitare: linie ce coboară de la baza urachii, pe marg. mandibulei, urmărește vena
lingual și urcă paralel cu linia limitei orale, până la baza urechii.
• Baza anatomică: gl. parotidă și ventral – triunghiul lui Viborg
• Planuri anatomice: - piele
- țes. conj. subcutanat: ram. n. ansa atloidiană, n. cutanat al gâtului, n. jgheabului. V.
auriculară mare, v. jugulară, v. linguofacială, originea canalului parotidian
- plan muscular: m. pielos, m. parotido-auricular
- gl. parotidă: v. jugulară, v. auriculară mare, v. maseterină aborală, v. parotidiene, a.
maseterică aborală, a. auriculară mare, n. cutanat al gâtului
- loja parotidiană: se împarte în
→ Culmea musculară: cuprinde mm. jugulo-mandibulari și biventer
→ Fosa parotidiană dorsală: cuprinde aponevroza m. cleidomastoidian, m. oblic al capului,
tendonul m. lung al capului, m. occipito-hioidian, extremitatea stilohialului, m. stilohioidian,
v. temporală superficială, v. subzigomatică, v. auriculară anterioară, a. carotidă externă
(emite: aa. glosofaringiană, maseterină aborală, parotidiene, auriculară mare, maxilară
internă, trunchiul temporo-auricular), limfocentrul parotidian, n. facial (emite n. auricular
caudal, anterior și profund, n. cutanat al gâtului, n. m. digastric)
→ Fosa parotidiană ventrală: cuprinde fascia subparotidiană, extremitatea gl. mandibulare,
pungile guturale, v. occipitală, n. accesoriu, ram. ventral din perechea II de nervi rahidieni
cervicali, m. omohioidian, terminalele a. carotidă comună, cordon vago-simpatic, ram.
 faringiană, laringiană a n. vag, fundul de sac al pungilor guturale ajunge până la triunghiul lui
Viborg: tend. m. sterno-mandibular, v. linguofacială, marginea aborală a mandibulei.

9. A. N. mandibular, n. gluteu cr.

B. Hipofiza anterioară și posterioară
- glandă impară - «creierul endocrin», ovoidă, aplatizată dorso-ventral,
- situată în cavitatea craniană, la fața ventrală a diencefalului, cranial de tuberculul mamilar;
- legată de hipotalamus prin tija hipofizară;
- componentă a sistemului hipotalamo-hipofizar;
- cu fața ventrală se sprijină în fosa hipofizară a osului sfenoid;
- circumferința este protejată de derivația duramaterului, care formează cortul hipofizar
• fața dorsală:
– conectată la hipotalamus printr-un peduncul, care se fixează printr-o rădăcină largă de
tuberculul cenușiu;
– în raport cu chiasma optică, corpul mamilar și la extremitatea anterioară a pedunculilor
cerebrali
- 2 componente: • Lob anterior - adenohipofiza;
• Lob posterior - neurohipofiza;
• + Lob intermediar.
• adenohipofiza (lobul anterior) - culoare roz-roșietică
• neurohipofiza (lobul posterior) - culoare gri-albicioasă
• la majoritatea speciilor → porțiunea intermediară (rezultată dintr-un rest al pungii lui
Rathke), galben-gri, situată între cele două - aparține lobului anterior
Adenohipofiza - 80% din glandă, de origine epitelială:
- porțiunea distală (2) se continuă în jurul pediculului, cu o porțiune tuberală (1);
- se continuă în sens posterior cu → porțiunea intermediară(6);
- între porțiunea distală și cea intermediară -> cavitatea hipofizară (poate lipsi, ex.la cal);
- în interiorul bazei pediculului - invaginarea ventriculului III → recesul infundibular (7) - pereții
săi → infundibulul hipofizar (8);
Neurohipofiza (3) = lob caudal mic, de origine nervoasă, se continua direct cu infundibulul, care
o conectează cu hipotalamusul.
Adenohipofiza: în structură – țesut glandular, țesut de susținere, vase de sânge și terminațiuni
nervoase vegetative;
• țesutul glandular – mai multe tipuri de celule (celule cromofile - acidofile sau bazofile – celule
cromofobe), în relație directă cu hormonul secretat - sunt grupate în cuiburi separate, de: fibre de
reticulină și capilare.
- celule acidofile: (alfa) - STH -> hormon somatotrop: (hormon de creştere, determină gigantism,
acromegalie);
- celule bazofile:
◊ (epsilon) - ACTH → hormon corticotrop - LTH → hormon luteotrop - prolactina;
◊ (beta) FSH → hormonul foliculostimulator
◊ (delta) - TSH → hormonul tireotrop → hormonul gonadotrop;
- celule cromofobe: (gama) - LH→ hormonul luteinizant.
Hipofiza posterioară (neurohipofiza) hormoni: → arginin-vasopresina (ADH)
→oxitocina/ocitocina

C. Reg. traheei și a jgheabului jugular

Reg. traheeală
• Delimitare: cranial-cartilajul cricoid, caudal-unghiul de inserție a m. sternomand. ,
lateral- marg. ventral ale m. sternomand.
• Baza anatomică: porțiunea cervicală a traheei
 • Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcutanat: ram. plexul n. cervical superficial ventral
- m. pielos
- plan muscular superficial: port. din m. sternomandibular, mm. sternotiroidieni și
sternohioidieni
- fascia cervicală mijlocie
- trahee
- planu muscular profund: m. lung al gâtului și scalen.
Reg. jgheabului jugular
• Delimitare: linie ce pleacă de la v. linguofacială, urmărește marginea m. brahiocefalic, sp.
delto-pectoral și m. sternomandibular, marg. dorsală.
• Baza anatomică: vena jugulară
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcutanat: filete nervoase din plexul cervical superficial
- m. pielos, nervul cutanat al gâtului, ram. din facial
- țes. conj. lax
- m. omohioidian, separă v. jugulară de a. carotidă comună
- fascia jugulară mijlocie: acoperă carotida comună, cordonul n. vago-simpatic, n. recurrent
- traheea, esofagul
- fascia cervicală profundă: înconjoară m. lung al gâtului și vertebrele cervicale
Regiunea prezintă importanță deoarece reprezintă zona de elecție pentru administrarea
parenterală intravenoasă a medicamentelor, recoltări de sânge, și ablația venei jugulare
– treimea mijlocie a șanțului, incizie 5 cm lungime.

10. A. N. cohlear
B. Anexele de fixare și mișcare ale globului ocular
Anexele de fixare:
1. Orbita - cavitatea orbital
- delimitată de oasele neurocraniului și splachnocraniului: frontalul – apofiza zigomatică ,
sfenoidul, zigomaticul, lacrimalul, fața medial a crestei pterigoidiene, arcada temporo-
zigomatică – lateral,
 2. Periorbita (teaca fibroasă)
- Căptuşeşte cavitatea orbitală
- Formă conoidă cu vârful fixat pe creasta orbito-temporală
- Foarte rezistentă și groasă, medial e mai subțire-aderă la peretele osos
- În port. în care e detașată de os între teacă si os se găsește țes. adipos orbito-temporal
- Formează brida prin care trece m. oblic dorsal al globului ocular
- Acoperă restul muşchilor globului ocular
- La marginea orbitei se continuă cu scheletul fibros al pleoapelor
3. Capsula Tenon (aponevroza orbitală)
- Membrană fibroasă ce acoperă intim sclerotica (teaca externă a globului ocular)
- Se află pe sclera și e acoperită de conul muscular
- Formează septumuri fine, intermusculare
Anexele de mișcare: - muşchii striaţi-voluntari
- inserţia distală la nivelul hiatului orbitar iar cea proximală pe sclerotică prin
aponevroze
- rol în mişcarea ochiului
- muşchi drepţi (4)- dorsal, ventral, lateral şi medial (inseră: hiatul orbitar-limbul sclero-
cornean)
- muşchi oblici (2) – ventral (micul oblic, inserție: planșeul orbitei-scleră, rol-rotație
opusă celui dorsal)) şi dorsal (marele oblic, se inseră anterior intre inserțiile m. drept
dorsal și lateral, rol în rotirea ochiului latero-medial) - deviaţi de o bridă provenită din
periorbită
- muşchiul retractor - 4 fascicule (partea fundică a hiatului orbital – sclerotică, rol în
tragerea gl. ocular spre fundul orbitei)
Inervația mm. : N.oculomotor comun (III) - componenta motorie – inervează:
• M. Drept dorsal
• M.drept medial
• M.drept ventral
• M.retractor al globului ocular-fasciculul medial şi ventral
• M.oblic ventral
 • N.oculomotor extern (VI)
• M.drept lateral
• M.retractor al globului ocular-fasciculul dorsal şi lateral
• N.patetic (IV)
• M.oblic dorsal

C. Reg. auriculară și r. cefei

Reg. auriculară
• Delimitare: linie circular ce înconjoară baza urechii la 3 cm, curpinde baza și conchia
auriculară.
• Baza anatomică: -
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcutanat: terminațiile a. și v. auriculară mare, rostrală, ram n. perechea I n.
rahidieni cervicali
- plan muscular: m. extrinseci ai urechii – mm. cervicoauricular, micul oblic al capului,
parotidoauricular, scutuloauricular, zigomatico-auricular, interscutular
- plan conjunctiv submuscular: ram. a. și v. regionale, filete n. din perechile de n. rahidieni
cervicali II
- plan osteo-cartilaginos
Reg. cefei/retroauriculară
• Delimitare: linie ce unește extrem. aborale ale reg. auriculare, o altă linie a marginii lat.
ale aripilor atlasului și linia transversal peste marginea dorsală a gâtului-unește extrem.
caudale ale atlasului.
• Baza anatomică: -
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subc.: ram. dorsale din perechea I de n. rahidieni cervicali
- plan conjunctivo-aponevrotic: lig. cervical, punga sinovială nucală
- plan muscular: tendoanele mm. semispinal, mare drept dorsal al capului, ram. terminale ale
a. și v. occipito-musculară, m. marele și micul oblic ai capului
- plan osteoligamentar: arcul atlasului, capsula articulară occipito-atloidiană, capsula axo-
atloidiană.
 11. A. N. oftalmic a lui Willis/ N. iliohipogastric
B. Coroida/Tunica medie- vasculară şi pigmentară
- uvee, tractus uveal, membrana iridocoroidiană
- membrană de culoare închisă, foarte bine vascularizată- “membrane nutritivă a globului ocular”
- rol de control al presiunii lichidelor intraoculare
- 2 porţiuni distincte:
I. Coroida propriu-zisă
 Coroida
 Zona ciliară
II. Irisul
I. Coroida: constituie porţiunea posterioară a tunicii mijlocii
- faţa externă corespunde sclerei de care e ataşată prin lamina fusca
- faţa internă în raport cu retina (nu sunt aderente), prezintă o zonă pigmentară - tapetum
lucidum (lipsă la suine şi om) - “reflexia luminii”
- porţiunea anterioară - zonă festonată - ora serata - locul de delimitare de zona ciliară
• Structura coroidei:
• Lamina fusca-(externă) sau Lama supracoroidiană - conţine spaţii limfatice (spaţiul
suprocoroidian Schwalbe)
• Stratul vascular - stroma coroidiană- conţine artere (profund) şi vene (plan
superficial)- vase vorticoase
• Stratul capilarelor- capilare fine sinusoide
• Stratul vitros- membrana Bruch- subţire
• Zona ciliară: Plasată la limita dintre coroidă şi iris (de la ora serata la unghiul irido-
ciliar)
Prezintă 2 zone: - Procesele ciliare (de la ora serata, continuă cu muşchiul ciliar anterior-
constituit din epiteliu secretor- elaborarea umorii apoase)
- Muşchiul ciliar (muşchiul tensor al coroidei) - 2 straturi musculare-(radiare situate anterior
+circulare plasate în partea posterioară).
- Fibrele musculare ale muşchiului cilar sunt ataşate cristalinului prin zonula Zinn
Zonula Zinn: Zona intermediară situată între cristalin şi procesele cialiare
 • Formată din fibre elastice şi conjunctive
• Muşchii ciliari acţionează asupra curburii ecuatoriale a cristalinului prin intermediul
acestei structuri, intervenind în procesul de acomodare a vederii la distanţă.

II. Irisul
- Continuarea în sens anterior a coroidei
- Aspect discoidal, perforat la mijloc-orificiul pupilar- “diafragma”- rol în dozarea cantităţii de
lumină ce pătrunde în ochi
- Plasat între cornee şi cristalin, facând delimitarea dintre camera anterioară şi cea posterioară
prin orificiul pupilar
- Parte din fibrele constituente se prelungesc la nivelul corpilor ciliari şi a cristalinului şi o altă
parte se “inseră” în lamina elastică a corneei – ligamentul pectinat. În spaţiile dintre fibrele
ligamentului pectinat- spaţiile vasculare Fontana
- Iris= fibre musculare netede dispuse în 2 sensuri - circular şi radiar pe o stromă proprie elastică
şi pigmentată.
Vasele și inervația: Arterele: (din a. oftalmică, colaterală a a. maxilară internă- segm intraosos)
a.ciliare posterioare scurte, a.ciliare posterioare lungi, a.ciliare anterioare. Toate formează
marele cerc arterial irian.
Venele: traiect invers arterelor, înspre marele cerc irian- venulele proceselor ciliare-reţeaua
venoasă coroidiană la nivelul orei serata- vase vorticoase- vene sublaminare- venele ciliare-
venele oftalmice.
Nervii: - Iridodilatator ortosimpatic
- Intranevraxial medular + Centru periferic ganglionar
Situat la nivelul C VII-VIII-TI- TII (coarnele intermediare) ce trimite fibre prin nervii TI-TII
(comunicante albe) - ggl. stelat (nu fac sinapsă)- conectivul ortosimpatic cervical sau nervul
vertebral – ggl. cervical superior - nervul carotic – ggl. oftalmic - nervii ciliari
- Iridoconstrictor parasimpatic
- Intranevraxial cefalic + centru periferic
Nucelul parasimpatic mezencefalic Edinger-Westphall - fibre oculomotor comun – ggl. oftalmic
- nervii ciliari.

C. Reg. flancului
• Delimitare: Linia ce unește plafonul de la unghiul ext. iliumului la unghiul costo-lombar,
apoi hipocondrul până la planșeu, perpendicular dusă din unghiul iliumului la patella și
de aici la tuberoz. olecranului.
• Baza anatomică: musculature regională.
Prezintă 3 subregiuni:
1. Golul flancului
• Delimitare: dorsal-plafonul flancului, cranial-linia hipocondrului, ventro-caudal-linie
oblică dusă de la unghiul ultimei coaste cu tuberculul lat. al iliumului.
2. Coarda flancului: zonă lată (10-15 cm) sub limita ventro-caudală a golului.
3. Panta flancului:
• Delimitare: sub coarda flancului, cu limitele reg. peretelul lateral al abdomenului
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj subcut.: filete din ram. dorsale ale nn. rahidieni și ram. a. și v. intertransversale – flanc,
panta – filete perforante ventrale din nn. intercostali și I n. lombar, m. pielos
- plan muscular superficial: gol flancului – porț. term. a dințatului dorsal, m. oblic ext. al
abdomenului, m. retractor al ultimei coaste, coarda flancului – m. oblic ext., panta - m. oblic ext.
acoperit de tunica abdominală
- m. oblic intern al abdom. formează → Culmea musculară, filete din primii 2 nn. lombari și
ultimul n. toracal + nn. lombari
- m. transvers abdominal
- fascia transversă abdominală
- peritoneu
În reg. sunt pezenți: n. iliohipogastric – n. ilioinghinal ce trece în canalul inghinal, n. cutanat
femoral lateral, ram. a. circumflexă iliacă profundă.

12. A. N. optic, m. musculocutanat/median

B. Pielea și produșii pielii la păsări
Pielea: - Nu prezintă glande sudoripare şi sebacee
- Hipodermul abundent şi lax – mobilitate și detașabilitate, prez în structura fibre musculare
netede inserate pe bulbii plumiferi
- Lipsa stratului granular dermic
- Cornificarea este directă, prin îngroşarea stratului generator Malpighi
Anexele pielii: - Ghearele: formațiuni cornoase la extremitățile distale ale degetelor membr.
pelvine
-Penele: acoperă corpul păsărilor, au rol în termoreglare și zbor. Pana e formată din tijă și o
lamă dispusă pe cele 2 laturi ale tijei. Fiecare parte a lamei este alcătuită din tije secundare pe
care sunt fixate barbulele. Segm. proximal al tijei= calamus, extremitatea distală a calamusului=
rahis. Trei categorii de pene:
1. Pene păroase – reg. capului
2. Puful – rahis + lame moi, părțile ventrale ale corpului
3. Pene de acoperire: lungi – remige (pe aripi), tectrice (pe corp), rectrice (pe coadă)
- Glanda uropigiană: dorsal de vertebra coccigiană II, formată din 2 saci ovoizi reuniți cranial,
fiecare sac are numeroase înfundături – canaliculi de excreție ce converg în mamelonul
uropigian. Secretă o substanţă grăsoasă ce este întinsă pe pene cu ajutorul ciocului, cu rol de
protecţie contra umezelii.
- Valvele (ciocul)
- Solzii, pintenii

C. Subreg. caudală a gambei

• Delimitare: plan orizontal ce trece la nivelul tuberozității proximo-craniale a tibiei, distal
 – planul orizontal al tuberozității calcaneului. Cranial – limita subregiunii craniale a
gambei. Distal pare divizată datorită scobiturii jaretului între tendoanele m. triceps sural
și flexor digital superficial, m. flexor lung al halucelui, flexor lung al degetelor și tibial
caudal.
• Baza anatomică: fața caudală a tibiei
• Plan anatomic: - pielea
- țes. conj. subc.: a. safenă. Răd. v. safene mari, ram. din n. safen, n. cutanat sural caudal
- fascia gambieră superficială
- fascia gambieră profundă: îtrețesută cu aponevrozele m. caudo laterali ai coapsei, m. biceps
femoral, semitendinos.
Prezintă o foiță superficială – m. posteriori ai gambei și o foiță profundă – m. profunzi ai
gambei. Între ele se află n. tibial.
- plan musculo-tendinos: mm stratului superficial
- plan conjunctiv profund: n. tibial – printre mm. gastrocnemieni
La nivelul scobiturii jaretului porțiunea a. tibiale caudale formează flexura supratarsiană sau
”S-ul” tarsian.
- plan muscular profund: mm. popliteu, flexor lung al degetelor piciorului, flexor lung al
halucelui
- plan osos: fața caudală a tibiei.

13. A. N. trohlear, n. ulnar

B. Hipofiza: configurație exterioară + histogeneză
- glandă impară - «creierul endocrin», ovoidă, aplatizată dorso-ventral,
- situată în cavitatea craniană, la fața ventrală a diencefalului, cranial de tuberculul mamilar;
- legată de hipotalamus prin tija hipofizară;
- componentă a sistemului hipotalamo-hipofizar;
- cu fața ventrală se sprijină în fosa hipofizară a osului sfenoid;
- circumferința este protejată de derivația duramaterului, care formează cortul hipofizar
• fața dorsală:
– conectată la hipotalamus printr-un peduncul, care se fixează printr-o rădăcină largă de
tuberculul cenușiu;
– în raport cu chiasma optică, corpul mamilar și la extremitatea anterioară a pedunculilor
cerebrali
- 2 componente: • Lob anterior - adenohipofiza;
• Lob posterior - neurohipofiza;
• + Lob intermediar.
• adenohipofiza (lobul anterior) - culoare roz-roșietică
• neurohipofiza (lobul posterior) - culoare gri-albicioasă
• la majoritatea speciilor → porțiunea intermediară (rezultată dintr-un rest al pungii lui
Rathke), galben-gri, situată între cele două - aparține lobului anterior
Adenohipofiza - 80% din glandă, de origine epitelială:
- porțiunea distală (2) se continuă în jurul pediculului, cu o porțiune tuberală (1);
- se continuă în sens posterior cu → porțiunea intermediară(6);
- între porțiunea distală și cea intermediară -> cavitatea hipofizară (poate lipsi, ex.la cal);
- în interiorul bazei pediculului - invaginarea ventriculului III → recesul infundibular (7) -
pereții săi → infundibulul hipofizar (8);
Neurohipofiza (3) = lob caudal mic, de origine nervoasă, se continua direct cu infundibulul,
care o conectează cu hipotalamusul.

C. Reg. gluteenă + tuberculul coxal

(Sub. 2 – reg. gluteenă)
Tuberculul coxal
• Delimitare: linie aprox. circulară dusă la 3 cm în jurul tuberculului
• Baza anatomică: unghiul extern al iliumului
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcut.: filete din nn. rahidieni lombari
- foița superficială a fasciei gluteene
- spațiu conjunctiv interfacial
- foiță profundă a fasciei
- plan muscular periferic: inserția mm. gluteu mijlociu, accesoriu, superficial, tensor al
fasciei lata, oblic intern al abdom.
 - plan osos: tuberculul coxal.

14. A. N. intermediofacial
B. Epifiza, ggl. paravertebrali în segm. abdom.
- forma sa de con de pin, epifiza este o glandă intracraniană situată în partea posterioară a
diencefalului, între tuberculii cvadrigemeni anteriori (pe plafonul ventriculului II), făcând
parte din epitalamus. În structura epifizei se deosebeşte o stromă, în care se găsesc
nevroglii, celule cu caracter secretor şi numeroase fibre nervoase simpatice, având
legături nervoase cu retina.
- glandă impară care controlează ritmul circadian și frânează dezvoltarea gonadelor;
- dezvoltată maxim în perioada tinereții;
- situată intracranian, în șanțul interquadrigeminal rostral, acoperită de emisferele
cerebrale;
- acoperită de pânzele coroidiene rostrale ale ventriculului IV, de care se fixează prin al
său pedicul;
- formează, împreună cu habenulele și trigonul pineal epitalamusul origine şi structură
nervoasă;
- formată din: corp, vârf şi bază
Epifiza întârzie declanşarea pubertăţii prin înfrânarea secreţiei de hormoni gonadotropi, o
puternică acţiune antigonadotropă (în special anti-LH) exercitând şi arginin-vasotocina.
Melatonina are şi rol de modulator al excitabilităţii cerebrale în concordanţă cu bioritmurile,
sincronizate de lumină. Extirparea glandei pineale determină dispariţia perioadelor sezoniere de
fertilitate.
Hormoni: - melatonina: somn/veghe (funcție de cant. de lumină) rol antioxidant, reglarea
sistemului endocrin (reduce neurosecreția hipotalamică), inclusiv termoreglare;
- pinealina: rol hipoglicemiant;
- serotonina.

C. Reg. inghinală
• Delimitare: de o parte și de alta a subreg. prepubiene, lateral e delimitată de fețele
interne ale coapselor.
• Baza anatomică:
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subc. : limfocentrul inghinal superficial
- tunica abdominală: formează dartosul pungilor testiculare, septul interdartoic și tunelul penian ,
capsula mamară, lig. suspensor al acesteia
- plan musculo-aponevrotic: aponevrozele mm. oblici abdominali care form. linia albă prin
întrețeserea lor pe mediană, inelul inghinal superficial – mm. oblici ext., la comisura caudală a
acesteia aponevroza se dublează în aponevroza femurală și ligamentul inghinal. Lig. se țese cu
fascia lomboiliacă și form. peretele inghinal al traiectului inghinal
- plan muscular profund: m. oblic intern – peretele anterior al traiectului inghinal, în marginea
caudală a mușchiului și cea cranială a lig. inghinal se delimitează inelul inghinal profund
- în canalul inghinal se prelungește celuloasa/fascia Coowper ce învelește cordonul testicular și
include în țes. conj a. și v. pudenda externă, nn. inghinali, m. cremaster ext.
- m. transvers al abdom.
- fascia transversă: a. și v. gastrice caudale, ram. nn. inghinali, la niv. inelului inghinal prof. se
continuă cu tunica vaginală fibroasă ce aderă la dartos
- peritoneul parietal: dă naștere la mascul – seroasei vaginale ce aderă pe fața int. a fibroasei.
Seroasa și fibroasa realizează teaca vaginală care este dublată lateral de m. cremaster ext. și
form. cordonul testicular.

15. A. N. mare pietros, n. gluteu caudal

B. Paratiroidele
- aspect rotunjit ovalar;
- dimensiuni reduse;
- 4 glande, câte 2 de fiecare parte a glandei tiroide. celulele principale → parathormonul
(PTH) – reglează metabolismul calciu/fosfor;
- celulele C parafoliculare oxifile → calcitonina (CT) - hipoglicemiant;
Hipofuncţia - tetanie hipocalcemică, osteoporoză;
Hiperfuncţia - osteita fibrochistică, boala Recklinghausen (neurofibromatoză).
Morfofuncțional, paratiroidele sunt glande de dimensiuni mici indispensabile vieţii, alcătuite din
celulele principale (cromofobe) care secretată parathormonul şi cellule secundare (oxifile) a
căror funcţie nu este încă cunoscută. Parathormonul (PTH) funcţionează în cuplu cu calcitonina,
asigurând principala cale de reglare a metabolismului fosfocalcic. Reglare se face dependent, în
principal, de concentraţia sanguină a calciului ionic; hypocalcemia stimulând, iar hipercalcemia
inhibând secreţia de PTH.
C. Reg. cranială a antebrațului
• Delimitare: proximal-plan orizontal ce trece peste tuberoz. biccipitală a radiusului,
distal-plan tangent cu convexitatea osului pisiform. Cele 2 subregiuni sunt delimitate
lateral de o vertical ce pornește din planul proximal al reg. brațului până la planul distal
al reg. și parcurje șanțul antebrahial – caudolateral, iar medial – vertical ce urmărește
marginea radiusului.
• Baza anatomică: diafizele radiusului și ulnei
• Plan anatomic: - piele: fața caudo-medială → torusul carpal
- m. pielos
- țes. conj. subc.: v. cefalică a antebrațului, n. cutanat medial al antebraț. , v. cefalică accesorie, n.
cutanat cranial al antebraț., m. extensor carporadial, n. cutanat lateral al antebraț, m. extensor al
degetului
- fascia antebrahială: ciorap peste mm. regiunii, se țese cu lacertul fibros al m. biceps brachial și
formează prin 2 septumuri – loja m. lat. al degetelor
- plan muscular: m. biceps brahial cu lacertul fibros propriu, m. extensor lung al policelui.
Tendoanele lor trec prin teci sinoviale vaginale proprii
- sp. conjunctiv: a. și v. radiale, m. extensor carpoulnar, trec prin sp. dintre acesta și m. extensor
digital comun, n. radial – sub m. extensor carpoulnar apoi sub extensorul digital comun până la
m. abductor lung al policelui.

16. A. N. abducent + ram. princ. Ale plexului brahial/gluteu caudal

B. Pielea ca organ de simț
- Rol protector- strat izolant de barieră mecanică, fizică
- Rol excretor
- Rol în termoreglare- fluxul variabil al circulaţiei sangvine (chiar deschiderea unor şunturi
arterio-venoase superficiale) la nivelul vaselor superficiale influenţează pierderea de căldură,
corelat cu activitatea secretorie crescută a glandelor sudoripare
- Rol apărare-integrare- prin producţiile sale (fanere) sau relaţionare (feromonii secretaţi de
- 2 planuri- derm şi epiderm
Dermul: Este stratul profund în care sunt diseminate terminaţiunile nervoase tactile
Prezintă 2 planuri-unul superficial şi unul profund
Planul profund - depozite adipoase, bulbii firului de păr,glande sudoripare şi canale excretoare,
capilare sangvine, limfatice şi terminaţiuni nervoase.
Planul superficial - eminenţe conice = papile dermice în număr variabil dependent de regiunea
anatomică şi specie.
Epidermul: Este stratul superficial al pielii ce nu prezintă vase sangvine proprii, limfatice însă
are terminaţii nervoase libere
-2 feţe-profundă şi superficială
Profundă - în contact cu dermul-membrana bazilară ca element delimitativ, stratificată (stratul
bazal Malpighi,granular,lucid, cornificat). Este strabatut de canalele glandelor sudoripare,
sebacee, fir de păr.
Superficială - stratul cornos-exfoliator

Terminațiunile nervoase subdermice:

I. Terminaţiuni subdermice (plasate profund)
Corpusculii Watter-Pacini, Corpusculii Krause, Corpusculii Ruffini
II. Terminaţiuni intradermice (ajung la nivelul dermului)
Corpusculii Wagner-Meissner, Terminaţiuni libere
III. Terminaţiuni intraepidermice
I. a. Corpusculii Watter-Pacini
- butoni ovoizi, voluminoşi, alcătuiţi din 20-30 lame concentrice
- atașați la extremit. de filete nervoase în partea central pătrunde fibra nervoasă
- responsabili de percepţia presiunii puternice, tracţiuni, vibraţii

b. Corpusculii Krause
- încapsulaţi în 1-2 lamele
- în capsulă pătrunde filetul nervos ce se ramifică
- rol în percepţia senzaţiei de rece

c. Corpusculii Ruffini
- plasaţi lângă corpusculii Pacini sau în glomerulul gl. sudoripare (profunzimea hipodermului)
- aspect alungit, cu o capsulă din 4-5 lame concentrice în interior cu ramif. din fibra nervoasă
- lungi, cilindroizi sau fusiformi (mari, mici, medii)
- rol în percepţia senzaţiei de cald
II. Terminaţiuni intradermice (ajung la nivelul dermului)
- fibre nervoase ale dermului ce se ramifică în numeroase filete fine → corpusculi (Meissner)
→ extremități libere
1. Corpusculii Wagner-Meissner
- corpusculi tactili
- formă cilindrică, prezintă o capsulă unilamelară cu terminaţii în interior helicoidale
- rol în perceperea senzaţiilor de presiune ușoară
2. Terminaţiuni libere
- filete terminale fine ce deservesc glandele şi fibrele musculare netede
- filete senzitive libere (reţeaua nervoasă papilară)
- aparțin componentei vegetative a S.N.

III. Terminaţiuni intraepidermice

- provin din filete dermice libere
- traiect vertical spre stratul cel. Malpighi și cel mucos, nivel la care prezintă buton terminal

C. Reg. buzelor și infraorbitală

Reg. buzelor
• Delimitare: linie ce înconjoară orificiul buccal la 2-3 cm de marginea liberă a buzelor
 • Baza anatomică: m. orbicular al buzelor
• Plan anatomic: - piele: peri fini și tactili
- țes. conj. subc.
- plan musculo-aponevrotic: m. orbicular al buzelor, tend. ți aponevrozele mm. pieloși ai feței
- strat glandular: gl. labiale
- mucoasa labială: mici tuberculi în vf. cărora se deschid canalele gl. , ram. terminale ale
plexului n. suborbital și subzigomatic, anastomoza aa. labiomaxilare la tr. Arterial incisive, v.
labiale
- în buza inferioară – filetele n. din plexul mental și subzigomatic și ram. aa. mentale și
labiomandibulare.

Reg. infraorbitală
• Delimitare: situate periorbital, separate de reg. maxilară prin perpendicular dusă pe creasta
facială
• Baza anatomică: osul lacrimal, o porț. os zygomatic și extremit. aborală a maxilei
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subc. : a. și v. angulară a ochiului
- plan musculo-aponevrotic: m. lacrimal și inserția fixă a m. ridicător nazolabial
- plan conj. profund: term. n. infratrohlear și n. zigomatic
- plan muscular profund: inserția m. ridicător propriu al buzei superioare
- plan osos: formează sinusuri, în sinusuri se găsește traiectul canalului dentar superior cu a. și
v. alveolo-maxilară și n. maxilar, traiectul conductului lacrimo-nazal.

17. A. N. coarda timpanului, n. spinal – generalități

B. Timus
Timusul este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni (partea posterioară a
sternului), care face parte din sistemul endocrin. Structural, timusul este un ansamblu de lobuli
formaţi dintr-o zonă corticală şi una medulară. Zona corticală este populate cu numeroase limfocite
T, iar cea medulară (săracă în limfocite) este constituită din cellule reticulate dispuse în reţea,
corpusculi Hassal şi ţesut limfoid difuz.
Timusul are un rol major în realizarea imunităţii celulare, dar secretă şi hormoni, justificând astfel
rolul lui de glandă endocrină. Funcţia endocrină a timusului este asigurată de efectele biologice
ale unor substanţe peptidice: timocrescina şi factorii de stimulare a limfocitelor. Factorii de
stimulare limfocitară includ mai multe polipeptide hormonale (timozina, timopoetina,
timostimulina, factorii seric şi umoral), dintre care mai cunoscută este timozina.
- organ limfoid situat în mediastinul precardiac;
- dezvoltare maximă la tineret
- funcţie imunitară - organ limfatic central;
- celule (epiteliale medulare), cu rol endocrin;
• Hormonii timici: - timozina;
- timina;
- timosterina

C. Subreg. parietală a copitei

• Delimitare: între subreg. coroanei copitei și marginea de sprijin a cutiei de corn
• Baza anatomică:
• Plan anatomic: - peretele cutiei de corn (convex) ce cuprinde: fruntea copitei – ”pensă”,
sferturile anterioare – ”mamele”, sferturile posterioare (în continuarea celor
anterioare), bulbii călcâielor (continua ăn sens caudal sferturile posterioare), barele (în
continuarea câlcâielor)
- fața profundă a peretelui unghiei, prezintă 500-600 lame epidermale sau cherafiloase
- marginea superioară săpată în șanțurile bureletelor, cutidural și perioplic
- marginea distală se angrenează la conturul tălpii prin lamelele cherafiloase realizând linia
albă
- membrane cheratogenă, formată din stratul Malpighi al epidermei și str. papilar al dermului;
proximal – bureletele perioplic și cutidural, nivel la care dermul e prevăzut cu papile conice
alungite. De la burelete se continua cu țesutul podofilos unde papilele sunt modif. în lame
- plan conjunctivo-reticular: origine dermică și aderă intim la periostul falangei III, e bine irigat
de anastomozele aa. coronară, circumflexă a buletului, dorsală a falangei III și circumflexă a
piciorului; o rețea venoasă satelită cu cea arterială; plex nervos din nn. digital mijlociu și caudal
- plan osos și cartilaginous: tendonul lățit și capsula articulară a m. extensor digital comun,
jumătatea fibrocartilajelor complementare
- țes. conj. : terminalele a. digitale palmare proprie III și ram. n. digital palmar propriu III –
medial și lateral, fundul de sac al sinovialei articulare
- plan osteo-ligamentar: extrem. distală a falangei II, III, lig. sinoviale ale artic. interfalangiene
distale/interfalango-sesamoidiană.
18. A. N. gluteu cranial, n. maxilar
B. Tunica ext. a gl. ocular - Subiectul 5
C. Reg. buccinatorie și maseterină - Subiectul 5

19. A. Nn. plantari, n. oftalmic Willis

B. Tunica mijlocie a gl. ocular – Subiectul 11
C. Reg. flancului – Subiectul 11

20. A. N. hipoglos, n. tibial

B. Urechea medie

- camera umplută cu aer între conductul auditiv intern și urechea internă

- prezintă: un perete lateral, unul medial și o circumferință (peretele lateral – format din
membrane timpanică și inelul timpanal, peretele intern – format de către porț. pietroasă a osului
temporal, aici se află ferestrele ovală → comunică cu vestibului u. int., rotundă → separate de
cavitatea u. medii de rampa timpanică a melcului și promontoriul → separă cele 2 ferestre)
 - săpată în grosimea temporalului, delimitată anterior de membrane timpanică iar medial de
fereastra ovală, rotundă şi promontoriu, iar în partea infero-anterioară prezintă deschiderea
trompei lui Eustachio și deschiderea ventro-laterală a conductului Fallope prin care pătrunde
n. coarda timpanului

- caudal cavitatea timpanică e închisă de un perete îngust dat de piramida temporalului

Oscioarele acustice: ansamblu articular alcătuit din 4 oase de dimensiuni foarte mici cu rol în
transmiterea vibrațiilor membranei timpanice spre fereastra ovală
 Raport cu membrana timpanică (faţa internă) şi se sprijină pe fereastra ovală
Ciocănaşul (malleus), Nicovala (incus), Osul lenticular, Scăriţa (stapes)

Urechea medie-articulaţii şi muşchi: maleus (ciocănaşul), ligamentul ciocănaşului, incus

(nicovala), ligamentul nicovalei, muşchiul scăriţei, talpa scăriţei, membrana timpanică, conductul
faringo-timpanic, muşchiul tensor al timpanului, n.coarda timpanului (componentă a VII)
Mucoasa – e prelungirea celei faringiene prin trompa lui E., învelește toată cavitatea,
transparentă, subțire gri-roz → epiteliu cilindric cu cili vibratili, devine aplatizat cu cel.
poliedrice pe un singur strat la fața internă a membr. timpanice, pe oscioare și promontoriu
Conductul faringo-timpanic: - canal de natură preponderent cartilaginoasă ce face legătura dintre
faringe şi urechea medie
- rol în echilibrarea presiunii externe cu cea din urechea medie
- herniază la solipede și formează - punga guturală (conțin aer)
- cele 2 pungi se întind de la cond. Faringo-timpanic la baza occipitalului, sub aripa atlasului
pâna la ram. recurbată a mandibulei, în loja subparotidiană.
C. Reg. costală + spinală
Reg. costală
• Delimitare: linie ce urmărește plafonul până la ultima coastă, apoi limita anterioară a
hipocondrului până la olecran și perpendicular dusă din unghiul toracal al spetei, la
olecran.
• Baza anatomică: corpul ultimelor perechi de coaste
• Plan anatomic: - piele – aderă la m. pielos
- țes. conj. subc.
- m. pielos, se dedublează la limita cranială și pătrunde cu lama profundă pe sub membr.
toracal, iar cu lama superficială peste m. triceps brahial
- plan muscular superficial:m. mare dorsal, iar între el și m. pielos coboară ram. subcutanate
ale nn. rahidieni toracali
- plan conjunctivo-adipos: ram perforante din nn. intercostali
- plan muscular : m. dințat ventral în porț toracală, dințat dorsal în zona superioară și m. oblic
ext. al abdomenului caudo-ventral acoperit de tunica abdominală
- plan osteo-muscular: corpul ultimelor 12 perechi de coaste, mm. intercostali intern, pleura,
pe marginea caudală a coastelor – a., v., nn. intercostali.

Reg. spinală
• Delimitare: cranial – linie vertical ce pleacă din unghiul toracal al spetei spre linia mediană
a spinării, caudal - de o linie paralelă cu precedent din unghiul costo-lombar, lateral – linie
ce unește unghiul toracal al spetei și cel ext. al ilium.
• Baza anatomică: vertebrele toracale de la T la L
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcutanat: ram. din nn. rahidieni dorsali
- plan musculo-aponevrotic: aponevroza m pielos
- plan conj. profund: aponevroza m. dințat dorsal bifurcate într-o lamă prof. și una superf., se separă
astfel 2 loje pt. mm. iliocostal și iliospinal
- plan muscular: mm. iliospinal și iliocostal cu ram. dorsale din nn. rahidieni toracali și dorso-
spinale din a. și v. intercostale comune, m. ridicător al coastelor, transversali spinoși, porț. dorsale
ale mm. intercostali
- plan osteo-ligamentar: apofizele spinoase ale vertebrelor dorsale, lig. interspinos și supraspinos
comune, artic. costo-vertebrale.
21. A. N iliohipogastric + oculomotor comun + ram. n. palmari
B. Anexe ale pielii
◊ Glandele sudoripare
◊ Glandele sebacee
◊ Unghiile-fanere
◊ Părul (penele)-fanere

Glandele sudoripare: - rol în secreţia transpiraţiei

- inegal repartizate pe suprafaţa corpului
- plasate la nivelul dermului, formă de sac - la bază glomerulul glandular (aspect flexuos),
porţiune dreaptă canal sudoripar, la nivelul epidermului tractul sudoripar se deschide la por
sudoripar

Glandele sebacee: - situate în planul superficial al dermului

- secretă sebum deversat în folicului pilos sau direct la suprafaţa pielii
- 2 părţi: secretorie şi excretorie (Partea secretorie – aspect de fund de sac simplu sau
ramificat, partea excretorie - tubulară, scurtă, cu deschidere în majoritatea cazurilor la
nivelul tijei firului de păr)

Alte tipuri de glande:

• Glandele ceruminoase- cerumen Glande
sebacee+ aglomerate-
• Glandele sinusului infraorbitar (ovine)
• Glandele sinusului interdigital canalul biflex
(ovine)
• Glandele sinusului inghinal (rumegătoare)
Glandele carpale (porc)
• Glandele perianale (carnivore-4,iepure-2)
• Glandele mamare (puternic modificate)
Unghiile: - producţii epidermice la nivelul falangei terminale
- constituie cutia de corn (solipede), ongloanele (rumegătoare, suine), gheare
(carnivore,păsări), cutia de corn (coarnele la rumegătoare)
Rol: organe de apărare, căţărare, protecţie a complexelor anatomice moi (modificare de
formă)
Secţiune combinată longitudinală sagitală și transversală
- Falanga terminală
- Dermul
- Patul unghiei
- Rădăcina unghiei
- Matricea unghiei
- Pielea regională
- Pliu cutanat şi eponchium
- Lunula
- Corpul unghiei

Copita: - complex anatomic specific solipedelor format prin modificarea adaptativă a

unghiei care ajunge să îmbrace dermul şi complexul osteoarticular dintre FII şi FIII.
- complex anatomic alcătuit dintr-un ansamblu de formaţiuni dure şi moi protejate de
cutia de corn
- ½ distal F2, F3, micul sesamoid Articulaţia F2-F3 (a copitei)
- ligamentele articulare -(Cr.-lig. capsular ds. şi tendonul m.extensor digital comun ,Cd.-
micul burelet glenoidian F2- sesamoid, lig sesamofalangian sesamoid-F3, Lat-lig
funiculare colaterale-câte 2 fiecare parte-cr-F2-F3,cd-pe ap. bazilară şi retrosală F3 şi pe
micul sesamoid)
- sinovială articulară simplă cu 5 funduri de sac -1 palmar, 2 colaterale posterioare, 2
colaterale anterioare
- Cd.-mica teacă postsesamofalangiană, aponevroza palmară - tendonul lăţital m.flexor
digital profund
1. Formațiuni moi: - Membrana cheratogenă : Se interpune între formaţiunile profunde ale
copitei şi cutia de corn, este reprezentată de derm şi stratul bazal al epidermei (stratul
Malpighi). Papilele dermice iau un aspect particular, fiind foarte lungi , sub aspectul
unor lame pe faţa parietală a falangei III. Are 4 subregiuni- bureletul perioplic,
bureletul cutidural, ţesutul podofilos şi ţesutul velutos.

2. Formaţiunile de amortizare a şocurilor:

Cuzinetul palmar/plantar
Hipodermul cutanat cu o structură fibro/elastică plasat pe faţa soleară între furcuţa de
carne şi fascia de întărire a aponevrozei palmare/plantare. Formă de pivot, piramidală,
cu vârful spre talpă şi baza spre călcâi. Faţa sa ventrală acoperită de membrană
cheratogenă, are forma negativului furcuţei (o produce!).
Fibrocartilajele complementare
A.K.A. “Cartilaje scutiforme” sau “scutulare”
- 2 plăci fibrocartilaginoase, aprox. patrulatere, lateral şi medial faţă de FIII, acoperite
de membrana cheratogenă. Partea posterioară în relaţie cu cuzinetul palmar/plantar şi
depăşeşte dorsal marginea coronară, fiind acoperite cu piele. Rolul: de tampon, de
 protejare a formaţiunilor moi, se opun îndepărtării exagerate a calcâielor, hernierii
fundurilor de sac FII-FIII.
3. Cutia de corn:
Fața internă – concavă
- lame cherafiloase (L) (5-600), paralele, verticale pentru întrepătrunderea cu lamele
podofiloase, asigurând angrenarea cutiei de corn cu ciorapul de carne
-pe faţa soleară conţine ţesutul velutos al furcuţei.
Fața externă prezintă 3 porţiuni mari:

• Zona parietală (peretele propriu- zis)

• Talpa (soleară)

• Zona cuneală (furcuţa)

Zona parietală - Faţa externă
-convexă, oblică, cu uşoare şănţuituri orizontale, pigmentată diferit
Sistematizată în: fruntea copitei, pensa, sferturi anterioare (aprox 2 cm), sferturi posterioare (4-
5 cm), călcâiele şi barele (recurbarea în sens medial)
Marginea coronară- situată la extremitatea superioară a cutiei de corn, prezintă 2 şănţuituri
corespunzătoare bureletului perioplic şi cutidural.
Talpa
Formă semilunară, circumferinţă convexă, zimţată, sub aspect de lame radiare datorită
angrenajelor terminale dintre lamele cherafiloase şi cele podofiloase- zona de angrenaj perete-
talpă- zona albă (linia albă). În sens terminal- barele.
Furcuţa – vârf (cr), corp, braţe (cd) terminate cu bulbi
Între furcuţă (braţe) şi bare- lacune- 2 laterale (între braţele furcuţei şi bare) şi 1 medială (între
braţele furcuţei)
 Părul: - producţii ale epidermei de natură cornoasă, filiforme şi flexibile
- grosimea şi lungimea firelor de păr variabile, în funcţie de specie şi zona corporală
- conformaţie: firul propriu- zis şi foliculul pilos
Foliculul pilos = cavitate în derm, în partea fundică a acestuia-papila ce pătrunde în bulbul
firului de păr

Părul-perii: alcătuiți din tija firului de păr, bulbul firului de păr, papilla.
Structural, firul de păr are 3 componente:
• Medulara- structură tubulară, goală (nu e prezenă la toate tipurile de păr)
• Cortexul- structură preponderent keratinică, alcătuită din fibre plasate în lungul firului
(elasticitate,formă) legate de o matrice sulfur-keratinică
• Cuticula (stratul extern) – 6-10 straturi celulare lungi, fiecare celula-0,3/100/10
micrometri
Tipuri de fir de păr:
• Părul comun de acoperire (părul de contur) răspândit pe cea mai mare parte a pielii
- poate fi cu medulla groasă sau subţire
- poate lua aspecte particulare în anumite zone corporale - coama, moţul, vârful cozii, moţul
pintenului (cirrus), barba, tragii la porc (ureche)
• Părul lânos - fibre scurte şi fine – puf - lipsite de medulla
Aspect particular la oaie- lâna, iar părul comun de acoperire acoperă doar faţa şi picioarele
→ jar
• Perii tactili: tijă mai lungă şi mai groasă
- plasaţi la nivel periocular, peribucal şi pe bărbie sau între perniţele metacarpale sau
metatarsale (carnivore)
- în jurul rădăcinilor acestora-reţea de terminaţiuni nervoase receptoare

Regenerarea părului:
A. Faza anagenică- fir complet dezvoltat
B. Atrofie foliculară incipientă- faza catagenică incipientă
C. Atrofie foliculară avansată- faza catagenică avansată
D. Folicul atrofiat. Debutul formării unei noi matrice. Faza telogenică
E. Matrice complet dezvoltată. Debutul formării unui nou fir de păr. Faza anagenică incipientă.

C. Subreg. caudală a antebrațului

• Delimitare: proximal-plan orizontal ce trece peste tuberoz. biccipitală a radiusului,
distal-plan tangent cu convexitatea osului pisiform. Cele 2 subregiuni sunt delimitate
lateral de o vertical ce pornește din planul proximal al reg. brațului până la planul distal
al reg. și parcurje șanțul antebrahial – caudolateral, iar medial – vertical ce urmărește
marginea radiusului.
• Baza anatomică: diafizele radiusului și ale ulnei
• Plan anatomic: - piele: fața caudo-medială → torusul carpal
- m. pielos
- țes. conj. subc.: v. cefalică a antebrațului, n. cutanat medial al antebraț. , v. cefalică accesorie, n.
cutanat cranial al antebraț., m. extensor carporadial, n. cutanat lateral al antebraț, m. extensor al
degetului
- fascia antebrahială: ciorap peste mm. regiunii, se țese cu lacertul fibros al m. biceps brachial și
formează prin 2 septumuri – loja m. lat. al degetelor
- plan muscular: m. extensor carpo-ulnar, flexor carpo-radial, flexor carpo-ulnar, m. flexor
superficial al falangelor situate sub m. flexor carpo-ulnar cu brida sa radial și m. flexor comun al
degetelor.
Distal tendonul m. flexor carporadial pătrunde în vaginala sinovială a micii teci post-carpiene, iar
tend. mm. flexori ai falangelor, în vaginala comună marii teci post-carpiene, cu n. palmar medial
și a. palmară.
- sp. conjunctiv: a., v., n. ulnar, iar între m. extensor și flexor carpo-ulnar: a., v. și n. median,
între radiu și m. flexor carpo-radial
- plan osos: radiu și ulna.

22. A. N. ulnar + n. vestibular/ n. spinali cervicali

B. Tiroida
- situată pe părţile laterale ale laringelui şi a primelor inele traheale;
• 2 lobi legaţi printr-un istm.
• Secretă: - celulele parafoliculare C - calcitonina;
- celulele foliculare:
- tireoglobulina;
- tiroxina;
- triiodtironina.
Hipofuncţie - nanism tiroidian, mixedem;
Hipotiroidismului primar (datorat hiposecreţiei de TSH) sau hipotiroidismului secundar (datorat
carenţei de iod alimentar). Hipotiroidismul primar se manifestă prin piticism, cretinism,
hipogonadism şi guşă de hipofuncţie, glanda mamară fiind mărită în volum, rece şi dură la
palpare. Hipotiroidismul iodat se manifestă prin: astenie musculară, mixedem însoţit sau nu de
guşă, reducerea metabolismului bazal cu aproximativ 40%, diminuarea activităţii nervoase
superioare, hipogonadism.
Manifestările clinice ale guşei endemice sunt: bradicardie, hipotermie, infantilism genital,
nedezvoltarea glandelor mamare, îngroşarea tegumentului şi modificări ale penajului la păsări,
mixedem şi infiltraţia subcutanată cu mucoproteine, care reţin apa. Dintre simptomele
caracteristice pentru guşa de hipofuncţie, amintim: mărirea în volum a glandei care devine dură
şi rece la palpare.
Hiperfuncţie – tireotoxicoza, hipertiroidismul este frecvent întâlnit la om (cunoscut sub
denumirea de boala Basedow). Manifestări ale hiperfuncţiei tiroidiene sunt:creşterea
metabolismului bazal cu 70-100%, apariţia exoftalmiei (în special la câine) şi inconstant a guşii
(mai ales la cal). Activitatea nervoasă superioară se intensifică - hiperexcitabilitate, emotivitate,
totodată creşte şi frecvenţa cardiac şi se intensifică motilitatea tubului digestiv, ceea ce explică
tendinţa spre diaree.
Din punct de vedere histologic, ţesutul glandular tiroidian include numeroşi foliculi sau acini
secretori, ale căror celule epiteliale cuboidale secretă un lichid vâscos, denumit lichid folicular.
Printre celulele foliculare tiroidiene se găsesc celule parafoliculare (de tip C), care sunt dispuse
marginal şi secretă calcitonina, hormon cu rol în metabolismul calciului. Glanda tiroidă are
importanţă majoră în reglarea metabolismului, prin secreţia a doi hormoni iodaţi, tiroxina şi
triiodtironina, care sunt secretaţi în cantităţi mari şi exercită efecte puternice asupra reacţiilor
metabolice. Tiroida nu este indispensabilă vieţii, lipsa ei are repercursiuni însă asupra producerii
căldurii, iar la tineret şi asupra diferenţierii şi dezvoltării organelor.
Acţiunile hormonilor tiroidieni sunt esenţiale pentru diferenţierea, creşterea şi dezvoltarea
celulelor şi ţesuturilor, contribuind la maturizarea întregului organism. Aceste efecte sunt
rezultatul acţiunii intracelulare a hormonilor tiroidieni şi facilitării sintezei proteice.

C. Reg. copitei și a furcuței

Reg. copitei
• Delimitare: situate ventral de olanul orizontal ce trece la 2 cm deasupra marginii
coronare a cutiei de corn a copitei
• Baza anatomică: Diafiza falangei a II-a, III-a și micul sesamoid
• Plan anatomic: are 4 subregiuni – a coroanei, parietală, a tălpii și cuneală.
Reg. furcuței
Corespunde porțiunii de corn și prezintă: vârf orientat cranial, un corn, două brațe – lateral
și medial, despărțite de lacuna mediană și terminate caudal cu bulbii furcali.
• Plan anatomic: - membrane cheratogenă a furcuței/corionul cuneal: fină, catifelată se
află în continuarea țes. catifelat al tăpii care trece de pe fața cutanată a falangei a III-a
peste fața vntrală a cuzinetului la care aderă intim prin intermediul reticulului cuneal
- reticulul cuneal: fibros, extrem de subțire, include ram. fine a. pulvinară și o rețea venoasă
fină
- cuzinetul palmar (plantar): porțiunea cuprinsă de lacunele laterale se numește corp
piramidal al furcuței
- fascia superficială: sub cuzinet și acoperă fața dorsală, apoi se continua pe chișiță
- fascia profundă: e o parte a fasciei digitale ce aderă intim la tend. lățit al m. flexor digital
profund
- plan aponevrotic: aponevroza palmară/plantară – porț. lățită a tend. m. flexor digital
profund
- sinoviala micii teci sesamoidiene, osul sesamoid în profunzime și lig. sesamoidian, pe
părțile laterale se găsesc terminalele aa. digitale lateral și medial, v. satelite și ram. nn.
digitali
- plan osteo-articular: micul sesamoid legat de falanga III prin lig. interosos și de falanga
II prin lig. funiculare colaterale caudale reunite prin micul burelet glenoidian.
23. A. N. vag: O.R. și O.A. + traiect
B. Limba ca organ de simț

- organ esenţial al gustului, de natură musculoasă, cu rol complex în hrănire, situate pe

planșeul cavității bucale, ocupă sp. circumscris de arcadele dentare pe care îl umple
complet când gura e închisă
- organ impar, prezintă corp, bază și vârf
- scheletul limbii: corpul hioidului, entoglosul, cordonul fibros al septului lingual, nucleul
adipos Bauer
- musculatura: mm. striați intrinseci (dispuse în 3 direcții: vertical, longitudinal,
transversal) și extrinseci (sunt perechi: m. stiloglos, bazioglos, micul gioglos, geniglos,
cheratoglos), pe lângă aceștea mai există și mm. amigdaloglos, palatoglos, faringoglos
- mucoasa:e alcătuită din epit. pavimentos stratificat, e netedă și lucioasă – ventral, iar
dorsal – aspect mat, catifelat cu papile linguale
- papilele linguale: → filiforme (la rumeg. mari și feline – cornificate), conice, lenticulate
– au rol mecanic,
→ fungiforme, caliciforme și foliate – conțin muguri gustative
- irigarea: aa. linguale și sublinguale, vv. linguale – dorsală și profundă
- componentele analizatorului gustative: receptor, segm. intermediar, analizator propriu-
zis
1. Receptorul: mugurii gustativi din epiteliul limbii, iau naștere din epitelii senzoriale ale
gustului și sunt sensibili la substanțe sapide. Papilele fungiforme → partea superioară =
capul papilei (aici sunt mugurii gustativi), bazală = pediculul papilei. Papile caliciforme
→ cele mai mari papile gustative, alcătuite dintr-un mamelon central înconjurat de un șanț
circular și un cadru periferic. Mugurii sunt situați în mamelon și fața internă a cadrului
papilar. Papilele foliate → aspect de pliuri separate de șănțulețe, nu sunt prezente la toate
speciile.
- mugurele gustativ: membrane bazală, a epiteliului, cel. senzoriale și cel. de susținere; au
aspect de butoiaș cu celule senzoriale alungite, fusiforme ce au la polul apical un bastonaș,
aceste bastonașe sunt adunate în mănunchiuri în dreptul deschiderii mugurelui și formează
porul gustativ.
2. Segm intermediar: influxul nervos e luat de la mugurii gustativi prin dendritele nn.
cranieni (plexuri subgemale), terminațiile n. ce se termină în jurul cel. senzoriale se numesc
intragemale, iar cele dispuse în jurul mugurelui – extragemale.
Axonii protoneuronilor pătrund în trunchiul cerebral și se termină synaptic în partea
superioară a nucleului solitary unde găsim deutoneuronii, axonii deutoneuronilor urcă în
lemniscul gustativ. Al treilea neuron e în talamus.
Segmentul intermediar, nervi senzitivi cu conducere centripetă;
• n. lingual, ramură a n. trigemen;
• n. coarda timpanului, ramură din n. VII
• n. glosofaringian;
• filete senzoriale din nervul vag.
 3. Proiecția corticală: lobul temporal al telencefalului – partea inf.

C. Reg. coapsei

- se disting 3 subregiunni:
1. Subregiunea cranială
• Delimitare: linie din unghiul ext. al iliumului la trohanterul III, apoi urmărește axul
femoral, baza rotulei și se întoarce la unghiul ilium.
• Baza anatomică: m. cvadriceps femural și tensor al fasciei lata
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subcutanat: m. pielos și fascia superficială a pliului ei, pachetul vasculo-nervos cu a.,
v. circumflexă iliacă profundă, n, cutanat femural lateral și limfocentrul precrural
- plan musculo-aponevrotic: porț ant. mm. gluteu superficial și tensor al f. l. care se dedublează
prin aponevroza sa la marg. cranială a bicepsului în foița superficială, iar apoi se țese cu fascia
femurală lateral și formează o foiță profundă ce concur la formarea tecii n. sciatic
- plan conjunctiv prefemural: între foița profundă și m. cvadriceps în care se găsesc terminalele a.
circumflexă iliacă profundă, v. satelite și a. și v. circumflexă femurală laterală, ram. n. cutanat
lateral
- plan muscular: m. cvadriceps femural
2. Subreg. caudo-laterală
• Delimitare: linie ce unește trohanterul III cu tuberoz. ischiatică, coboară pe linia de mizerie
la originea corzii jaretului apoi la baza rotulei și axul femural
• Baza anatomică: m. biceps femural
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subc.: ram. dorsale nn. rahidieni sacrali și n. cutanat femural caudal
- fascia femurală
- plan muscular: m. biceps femural
- plan conjunctiv sciatic: terminarea n. sciatic și originea nn. tibial și fibular, ram. musculare
ale n. sciatic și originea n. cutanat sural lateral și cutanat sural caudal
- plan osos: fața laterală a femurului
3. Subreg. medială
• Delimitare: linie de la tuberoz. ischiatică, urmărește linia de mizeri, originea corzii
jaretului, planul orizontal – tangent cu rotula și linia ce unește tuberoz. tibială cr. Cu cea
ischiatică
• Baza anatomică: fața medială a femurului
 • Plan anatomic: - piele
- ț. conj. subc.: cordonul vasculonervos safen
- aponevroza femurală – mai groasă în triunghiul femural scarpa
- plan muscular superficial: m. gracilis, m. croitor ce delimitează proximo-cranial triunghiul lui
Scarpa în care se găsesc limfocentrul inghinal profund, a. femurală, v. femurală, inelul prepubian,
v. pudenda (trece prin el)
- trigonal Scarpa prezintă proximal inelul femural prin care comunică cu cav. abdominală și prin
care trec a., v. femurală; la acest nivel avem a. circumflexă femurală medială, ram. musculare, a.
descendentă a genunchiului, a. femurală caudală
- plan muscular profund: mm. pectineu, mare, mic adductor, vastul medial al m. cvadriceps
femural, semimembranos – caudal, obturator extern – proximal
- plan osos: fața ventrală a ischiumului și pubisului, fața medială a femurului.

24. A. Nn. intercostali/n. femural

B. Urechea internă – melcul – Subiectul 2
C. Reg. maxilară + parieto-temporală
Reg. maxilară
• Delimitare: oral de reg. infraorbitală
• Baza anatomică: osul maxilar
• Plan anatomic: - piele
- țes. conj. subc.: ram. din a. și v. nazală laterală, filete n. infraorbital
- plan muscular superficial: m. ridicător nazolabial
- plan conj. profund: originea a. dorsale a nasului a. angulară a ochiului
- planul muscular profund: m. ridicător propriu al buzei superioare, m. canin, inserția m. buccinator
- plexul n. infraorbital: n. alveolo-maxilar
- plan osos: osul maxilar.

Reg. parieto-temporală
• Delimitare: linie ce coboară de la protuberanța occipitală ext. la baza apofizei zigomatice
a frontalului – arcada orbital, urmărește marg. post. până la arcada zigomatică apoi până la
baza urechii
• Baza anatomică: osul parietal și osul temporal
• Plan anatomic: - pielea
- țes. conj. subc.: terminații nervoase din perechile I de nn. rahidieni cervicali
- plan musculo-aponevrotic și cartiloginos: mm. regiunii
- plan conj. profund: plex n. al nn. preauricular, zigomatic și lacrimal, a. și v. auriculare
anterioare
- m. temporal
- plan osos: fosa temporală.

25. A. Plexul n. brahial r. prox./ N. mare pietros

B. Epifiza – Subiectul 14
C. Reg. cr. a antebrațului – Subiectul 15

26. A. N. axilar + glosofaringian

B. Anexele pielii: coarne, ongloane, gheare
Coarne: apofiza cornuală (cep osos)
- prezintă o baza anatomică osoasă: apofiza cornuală a osului forntal, o membrană
cheratogenă și cutia de corn - formă de cornet
- membr. cheratogenă = derm modificat prin papile lungi
- cutia de corn: peretele său crește în grosime de la bază spre vârf, nivel la care nu mai
prezintă cavitate internă; la bază se obs. ușoare ondulații circulare det. de diferențe de
grosime ale peretelui (variații sezoniere anuale, alimentație, stări patologice)
- la căpriorul sălbatic se schimbă annual, iar la capre sunt ondulate
Ongloane: cutia de corn la biongulate: rumegătoare mari şi mici, suine
- în număr de 2 (biongulate) la fiecare membru
- prezintă: perete parietal – cu o porțiune laterală convexă și una medială concavă, fața
soleară – talpă
- nu prezintă bare şi furcuţă
- nu prezintă fibrocartilaje complementare
- mult mai slab fixată pe membrana keratogenă - lamele podofiloase şi cele kerafiloase mai
puţin
- dezvoltate - avulsia cutiei de corn este mult mai facilă
Gheare: specifice carnivorelor, iepurilor, dar şi păsărilor
- formațiuni cornoase corespunzătoare unghiilor
- forma unor capsule cornoase, conoide, recurbate ventral, turtite pe laturi cu vf. foarte ascuțit
și tăios
- acoperă terminațiile degetelor, dar ăn sprijin nu iau contact cu solul
- cuzinetul fiecărui deget ia aspect de perniță palmară (plantară), pernița metacarpiană
(triunghiulară, dezvoltată, caudal de pernițele digitale)
- la carnivore se găsește și o perniță pe fața medială a reg. carpiene, mult mai redusă
- tegumentul ce acoperă pernițele e bogat în gl. sudoripare
- fiecare gheară e adăpostită într-o îndoitură a pielii regionale – teci, ghearele sunt trase
înauntru de lig. elastic.

C. Reg. intermandibulară + cr. a antebrațului (Sub. 15)

Reg. intermandibulară
• Delimitare: lateral- marg. ventrală a ram. mandibulei, oral – linie transversal dusă la
niv. jumătății suprafețelor geneene, caudal – linie transversal ce unește incizurile
vasculare faciale
• Plan anatomic: - pielea
- ț. conj. subc.: m. pielos cu ram. fine din n. facial și limfocentrul mandibular, ram. n.
ventrale din cervicali II, n. jgheabului
- plan muscular: m. miohioidian, geniohioidian, gl. sublinguală, baza limbii

26. A. Compon. extranevraxiale ale sist. vegetativ simpatic și n. fibular

B. Anexe de protecție ale gl. ocular
1. Pleoapele:

• Formațiuni musculo-membranoase situate la marginea orbitei și înaintea gl. ocular

• Pleoapele - superioară şi inferioară + pleoapa III (orientare transversală)

• Pleoapa - faţă externă, faţă internă, margine liberă (delimitează deschiderea palpebrală –
fanta palpebrală, tot aici se găsesc genele și canalele de deschidere ale gl. Moll și
Meibomius), margine aderentă, extremitățile pleoapelor reunite la nivelul unghiurilor –
intern (caruncul lacrimal) + extern

• Prezintă gene şi glande

• Structură musculo-mucoasă - baza anatomică m. orbicular al pleoapelor

Glande secretorii:

• Glandele Meibomius - glande mici, cu aspect de ciorchine, îşi varsă secreţia la nivelul
marginii libere a pleoapei între gene și formează urdori după aglutinarea

• Glandele ciliare – gl. sebacee cu 2-3 funduri de sac anexate foliculilor piloşi și genelor

• Glandele Moll - glande sudoripare modificate, aspect simplu tubulos, canalele lor se
deschid între foliculii genelor
Secțiune la nivelul pleoapelor:
 1. m. ridicător al pleoapei superioare
 2. septum orbital
 2^. Tarsus- placa fibroconjunctivă cu rol de intărire
a structurii pleoapei
 3. m.orbicular al pleoapelor
 4. puncta lacrimalia
 5. gene și glande sebacee asociate
 6. glandele tarsale
2. Pleoapa a III-a

• Formaţiune bine dezvoltată numai la unele

mamifere (rumegătoare, suine, cabaline) plasată la
nivelul unghiului intern al ochiului

• Mişcare în sens medio-lateral, nu prezintă fibre

musculare, mișcarea e det. indirect de țes. adipos
retrobulbar

• Prez. schelet fibro-cartilaginos acoperit de

conjunctiva și gl. specific ce eliberează un produs mucos

• Prezintă în structură glande tarsale + glandele

Harder (bovine, suine)
3. Aparatul lacrimal

• Complex anatomic cu rol de protecţie a globului ocular - secretă lacrimile

• Componenţă: Glanda lacrimală - plasată la nivelul unghiului supero-lateral al orbitei.

Lacrimile trec prin canalele higroftalmice - baza pleoapei superioare.
Canaliculele lacrimale - de o parte şi de alta a carunculului lacrimal (unghiul intern)
Sacul lacrimal- rezultat din confluarea celor 2 canale lacrimale
Conductul lacrimonazal - prin conductul lacrimonazal în cavitatea nazală

4. Sprâncenele:
- formațiuni secundare cu rol de protecție
- evidente la câine, mărimea și bogăția lor este luată în considerație la punctaj de către arbitrii
- peri lungi cu rol tactil în zona sprăncenelor și a pleoapei superioare
- la om dezvoltarea și arcuirea lor e diferită în funcție de sex, sunt importante în expresia feței
C. Reg. grebănului + lombară și reg. crupei (gluteenă – Subiectul 13)
Reg. grebănului/interscapulară
• Delimitare: două linii paralele ce pleacă dorsal spre planul median din unghiurile cervical
și toracal ale spetei, iar lateral de o linie orizontală care unește unghiul cervical cu cel
toracal al spetei
• Baza anatomică: apofizele spinoase ale vertebrelor T2-T7, împreună cu lig. supraspinos
• Plan anatomic: - piele: perii coamei
- țes. conj. subc.: filete nervoase fine din ram. dorsale ale nn. rahidieni regionali
- plan musculo-aponevrotic: masa țes. elastic lamellar în care găsim punga sinovială subc.,
m. trapez, n. spinal/accesoriu, aponevroza m. mare dorsal, lig. comun supraspinos
- cartilaj suprascapular
- m. rhomboid – porț toracală, dublat în față medială de o fascie elastică și țes. conj., ram. a.
și v. scapulară dorsală și nn. rahidieni toracali dorsali
- lama comună a aponevrozelor mm. splenius, semispinal, dințat dorsal cervical
- m. iliospinal: fisurat – trece porț. aponevrotică caudală a m. lungul capului și semispinal
- m. iliocostal: ram. din a. și v. intercostale, a. dorsală a spetei și transversă a gâtului, nn.
rahidieni toracali
- plan m. profund: m. ridicător al coastelor, mm. transversali spinoși, mm. intercostali
- plan osteoligamentar: apofizele spinoase ale vert. T2-T7, lig. interspinos și supraspinos
comune, artic. costo-vertebrală. La T3 se găsește ”gaura ovală” umplută cu țes. adipos ce
înglobează punga sinovială prof. a grebănului.

Reg. lombară
• Delimitare: cranial – linie vertical din unghiul costo-lombar spre linia mediană a spinării,
caudal de o linie ce unește unghiul lateral cu cel sacral al iliumului, iar lateral de o linie
corespunz. extrem. apofizelor transversal lombare
• Baza anatomică: vertebrele lombare
• Plan anatomic: - piele
- ț. conj. subc.: filete din ram. dorsale ale nn. rahidieni lombari
- plan musculo-aponevrotic: aponevroza m. latissimus dorsis aderentă la aponevroza m.
dințat dorsal

- plan conj. prof.

- plan muscular: masa unică rezultată prin unirea fibrelor m. iliocostal cu ale m. iliospinal,
străbătută de ram. dorsale ale nn. lombari și ale aa. și vv. lombare

- plan muscular prof.: mm. intertransversali, iar sub apofizele transversal ale vert. – m.
marele și micul psoas, acoperiți de fascia lombo-iliacă

- plan osteo-ligamentar: vertebrele lombare și lig. supraspinos, interspinos și articulare

intervertebrale.