TEXTUL DRAMATIC.

ARTA SPECTACOLULUI
DE TEATRU
Prof. FLORENTINA NISTOR
Școala Gimnazială NR.12, Brasov
Gasiti semnificații pentru obiectele din imagini
Ce credeti ca simbolizează?
 Sunt cele două fețe ale teatrului: tragedia și
comedia. Născut în Grecia antică din ritualurile
dedicate lui Dionysos, teatrul este legat de măștile
pe care le purtau pe scenă actorii și care
reprezentau sentimente sau emoții exagerate ca în
măștile de mai jos.
 Din Antichitate și până astăzi, teatrul a evoluat, îmbrăcând forme
foarte diverse: comedie, dramă, tragedie, melodramă...
 Comedia este un text dramatic care provoacă râsul prin
surprinderea unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate.
Modalitățile de a stârni râsul, într‑un text dramatic, sunt diverse:
înfățișarea personajelor, comportamentul și limbajul acestora,
anumite situații sau indicațiile scenice.

 https://ed.ted.com/lessons/what-s-the-definition-of-comedy-
banana-addison-anderson
Spectacolul teatral s-a obținut însă, întotdeauna, pe baza unui text,
numit text dramatic și care are o structură specifică.
p160-repere.mp4
Cum sunt ceilalți
 Care sunt criteriile după care va faceti prieteni? Ce
urmăriți la cel cu care vreți să vă împrieteniți?
 Ce nu tolerați unui amic?
 Aveți prieteni diferiți ca etnie, religie, clasă
socială,...,etc.?
 Persoanele cu care socializați sunt foarte diferite
sau urmăriți să fie la fel ca voi ( aceleași
preocupări, interese, pasiuni...etc.)?
Tache, Ianche și Cadâr
de Victor Ion Popa

p50_sta.mp3

 Lectura textului
 https://www.youtube.com/watch?v=PdJsLbNcXu8
-
 https://www.youtube.com/watch?v=lK92_cVDNA
o&t=31s
 https://www.youtube.com/watch?v=yfpSuen5M-Y
INVESTIGATIE!
 Ce ati observat diferit față de alte tipare textuale?
 Cum ati inteles mai ușor conținutul? Prin lectură
sau vizionare?
 Ce secvente textuale se pot identifica?
 Care este relația dintre personaje? Cum v-ați dat
seama?
 Care este atmosfera creată? Ce valori umane se pot
deduce din text?
Textul dramatic. Structuri textuale
 este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă. Fiind destinat să
devină spectacol, textul dramatic impune anumite limite în ceea
ce privește amploarea în timp și spațiu a acțiunii reprezentate.
Acțiunea textului dramatic se construiește în jurul unui conflict
dramatic.
 STRUCTURA TEXTULUI DRAMATIC
 1. Textul dramatic este organizat în acte și scene
 A. Actul - este subdiviziunea formală a unei piese de teatru și
cuprinde mai multe scene. Există piese de teatru într-un act sau
organizate în două – trei – patru acte. Numărul actelor este
anunțat la începutul piesei de teatru
 B. Scena - sau tabloul este subdiviziunea unui act, în general delimitată convențional de
intrarea sau ieșirea unui personaj din scenă sau prin modificarea locului și a timpului
acțiunii. Uneori, delimitarea scenelor vizează unitatea acțiunii, chiar dacă numărul
personajelor de pe scenă nu se schimbă

 2. Textul dramatic are două componente: textul dialogat și indicațiile autorului.

 Textul dialogat este alcătuit din replicile personajelor. Replica este fiecare intervenție a

unui personaj.
 Dialogul este principala modalitate de comunicare în textul dramatic, fiind de cel mai

multe ori conflictual.

 Monologul dramatic este o intervenție amplă a unui personaj în prezența sau în absența

altui personaj. Atât în indicațiile scenice, cât și în textul dialogat se pot combina diverse
structuri textuale.
 Autorul textului dramatic (dramaturgul) imaginează acțiunea, construiește schimbul de

replici dintre personaje și oferă indicații despre modul în care textul poate fi reprezentat.
 Indicațiile autorului sau indicațiile scenice reprezintă
vocea dramaturgului, nefiind rostite de actori. Ele se
pot regăsi atât înaintea textului dialogat, cât și în
interiorul acestuia, situație când sunt plasate, de regulă,
între paranteze rotunde. De cele mai multe ori, se preferă
marcarea indicațiilor autorului prin scrierea cu italice.
 Cunoscute și sub denumirea de didascalii, indicațiile
autorului se împart în două categorii: externe (inițiale) și
interne. (funcționale).
st_p160.mp3
 indicațiile externe - titlul, lista personajelor, datele despre spațiul și timpul
acțiunii, inclusiv informațiile despre decor.
 Lista personajelor este o indicație scenică externă. Ordonarea personajelor în listă se face după
diverse criterii: importanța în acțiune, poziția socială sau genul (mai întâi bărbații, apoi femeile).
Uneori, numele personajelor sunt însoțite de scurte caracterizări.
 Indicațiile interne anunță decupajul în acte și scene, referindu‐se și la
intrările și ieșirile din scenă ale personajelor, la deplasarea lor pe scenă, la
intonație și mimică, la gesturile și acțiunile acestora sau la momentele de tăcere.
Numele personajului, aflat în fața replicii și scris cu majuscule, este tot o
indicație internă.
 exemplu

Din nou, cei trei se apropie de public.

RADU – Acum înţelegeţi de ce ne aflăm în faţa voastră.
Obs. După numele personajului, scris cu majuscule, se pot pune : sau -
 Inainte de a începe textul propriu-zis, cititorul /spectatorul primește informații referitoare la
structură, personaje, decoruri...

Vrem să vă dăruim câte o fereastră

de Matei Vișniec
(piesă într‐un act)
Personaje:
RADU 13 ani
DOINIŢA 13 ani
ELIZA 12 ani

Decor: Câteva cărţi agăţate cu fire invizibile de plafon. Câteva cadre de ferestre care „plutesc“
și ele în aer, printre cărţi.
SCENA 1
Intrări/ieșiri din scenă
 La încheierea unei scene apar indicații scenice care anunță
atmosfera.
 Exemplu: Lumina scade, parcă intrăm într‐un vis, în spatele personajelor,
la ferestre, apar niște chipuri fantastice: un inorog, un faun, o nimfă și niște
capete dolofane de îngerași ghiduși care scot limba unii la alţii.
Acest moment de vis poate fi acompaniat cu muzică.
La intrarea în altă scenă, apar indicații care anunță
personajele și decorul
 Ex. SCENA 2
Radu bate din palme și în felul acesta „gonește“ visul. Lumina se
aprinde, muzica încetează, personajele fantastice dispar.
 Arta spectacolului. Personajul dramatic
actori, decor, costume, lumini, muzică

p161-repere.mp4
Teatrul – Arta de a juca
 Cuvântul teatru a intrat în limba română pe filieră franceză,
având la origine latinescul theatrum. În limba latină, cuvântul
a pătruns din limba greacă, din théatron (loc în care oamenii
veneau să vadă spectacole). Substantivul théatron își are, de
altfel, rădăcina în verbul theáomai, care are sensul de „a
vedea, a observa“.
Într‐o reprezentație teatrală, sunt implicate mai multe persoane:

 regizorul – propune o interpretare a piesei pe care o montează, scrie scenariul regizoral,

selectează actorii și îi îndrumă la repetiții, avizează schițele pentru decoruri și costume, efectele
sonore, luminile etc.;
 actorii – interpretează personajele pe scenă;
 scenograful – desenează, sub îndrumarea regizorului, decorul și costumele, acestea urmând a fi
realizate în atelierele teatrului;
 coregraful – colaborează cu regizorul și îndrumă actorii în vederea realizării dansurilor sau a
mișcărilor ritmice, atunci când este cazul;
 costumierul – realizează costumul, respectând modelul propus de scenograf;
 machieurul – specialistul în arta machiajului;
 recuzitorul – responsabilul cu recuzita, procură și păstrează recuzita necesară pentru
reprezentație: mobilă, obiecte etc.;
 Sufleur – persoană care le amintește actorilor replicile, având scenariul în față.
 tehnicianul de lumini – se ocupă de luminile din timpul reprezentației;
 tehnicianul de sunet – răspunde de efectele sonore necesare reprezentației.
Personajele
 Manual / pag. 58/ explorare/ex 1 - 5 – timp de lucru 10
min. Jos!

 Cine?

 Cum sunt? ( găsiți câte o informație pentru fiecare

personaj și precizați prin ce este utilă regizorului și
cititorului)
Personajul dramatic
  se aseamănă cu personajul dintr‐un text narativ, fiind rodul
imaginației autorului, dar are o dublă natură: ființei
ficționale i se alătură o ființă reală, care este actorul.
 Personajele din textul dramatic comunică și se comunică
prin intermediul dialogului și al monologului.
 Personajul dramatic este construit în mod direct, prin
notațiile autorului (lista personajelor și indicațiile scenice)
sau prin intervenția celorlalte personaje, și în mod indirect,
prin deducerea trăsăturilor sale din comportament, din
gesturi, din limbaj, din relațiile cu celelalte personaje.
 Ca ființă ficțională, personajul are trăsături distinctive: un statut
social, o vârstă, trăsături fizice, o istorie personală și un nume.
 Mijloacele de construcție a personajului dramatic sunt diverse.
Trăsăturile unui personaj dramatic pot fi prezentate direct, de către
autor (în indicațiile scenice), de către alte personaje sau de
personajul însuși, prin autocaracterizare. De asemenea, trăsăturile
unui personaj pot reieși indirect, din indicațiile scenice (care
evidențiază acțiunile, gesturile, comportamentul), din modul în
care vorbește și din replicile sale, adică din ceea ce spune.
 Ironia se realizează prin formularea cu seriozitate a unui enunț cu
conținut comic, opus față de ceea ce se afirmă aparent în enunțul
respectiv.
p59.mp4
Să ne amintim!
 Cum caracterizăm un personaj?
 Ciorna citim cu atenție textul
 identificăm statutul personajului (rolul în familie, în
societate, în operă )
 căutăm în text informații despre identitatea personajului
( nume, poreclă, vârstă, etnie, valori, principii...)
 observăm modalitățile de construcție a personajului
( directe/indirecte)
 încercăm să-l punem în relație cu alte personaje din
operă și/sau din lectura particulară
 identificăm semnificația lui în cuprinsul operei și facem
o încadrare general – umană (tipologia personajului)
Structura compunerii
 1. Introducerea:
 -prezentarea personajului (cine este, ce rol are, cum
evoluează în cuprinsul operei)
 De ex: X este personajul principal / secundar /
episodic din fragmentul/opera literară ...........scrisă
de.......................... Acesta se remarcă prin............,
fiind de profesie............................................ceea ce
determină.................................................
 2. Cuprinsul
 Alin.1 – se urmăresc trăsăturile fizice ale personajului,
precizându-se mijlocul de caracterizare și, eventual,
elementele de limbaj prin care se realizează portretul fizic.
 De ex. Personajul se evidențiază/ se distinge/ se remarcă
printr-un aspect...........................................
 (se poate indica fizionomia, statura...etc). Trăsăturile fizice
pot sugera comportamente sau manifestări care se vor
indica în compunere. Se va lucra cu textul si se vor susține
toate informațiile cu citate din text
 Alin.2 – se prezintă trăsăturile morale care pot fi redate direct ( în
cazul textului dramatic prin intermediul autorului – în didascalii- ,
al altor personaje sau prin autocaracterizare) sau indirect din
limbaj, gesturi, atitudine, relația cu alte personaje, gânduri...etc. !!!
Se susțin cu citate din text
 Alin.3- se vor face comparații între personajul caracterizat și alte
personaje din operă sau asocieri cu personaje din lectura
particulară.
 De ex. Spre deosebire de.................X se comportă..........,
 manifestă..................calități care................./ sau
 Urmărind evoluția lui X mi-am dat seama că/ mi-am amintit de
personajul Y din opera.....................de ................care ........
 3. Încheierea
 Poate reda o analiză critică asupra personajului (ce
îți place și de ce , ce nu îți place și de ce) și/sau o
încadrare într-o tipologie umană ( fiecare personaj
din literatură reprezintă o categorie umană/ valori
umane) prin ce anume este memorabil/ demn
de urmat ca model.
Timpul si spatiul in textul dramatic
 Manual/pag.58/explorare – timp de lucru 10 min.
 Unde?
 Cand?
 Cat timp?
Notiuni teoretice
 Spațiul teatral are două forme: pe de o parte spațiul‑scenă (al
reprezentării), iar pe de altă parte spațiul ficțiunii, spectatorul fiind pus
în situația de a‑și imagina scena ca un fragment de lume.
 Timpul în teatru are două semnificații: durata și momentul.
 Durata se referă la timpul reprezentației, în timp ce momentul se referă
la timpul ficțiunii.
 Acțiunea dramatică este constituită din succesiunea de evenimente
prezentate sau povestite pe o scenă și care permit să se treacă de la
situația inițială la situația finală.
 Conflictul dramatic reprezintă înfruntarea dintre două personaje dintr‑o
piesă de teatru, cauzată de interese sau sentimente opuse. Conflictul este
un element fundamental al construcției acțiunii dramatice.