Universitatea Tehnica “Gh.

Asachi”, Iasi
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului
Departamentul: Inginerie Organică, Biochimică şi Alimentară
MASTER: PRODUSE FARMACEUTICE ŞI COSMETICE -
 
 
 
 
 
 
REFERAT: ACIDUL HIALURONIC
 
 
 
 
 
 
 
 
REALIZAT DE: Ispas Maria Gr. 2502
 
 
 
 Structura, obtinerea si proprietăţile acidului hialuronic

• Structura
Acidul hialuronic este o polizaharidă compusă prin
repetarea unor unităţi dizaharidice. Masa sa moleculară
poate să ajungă până la 107 g·mol-1 făcând parte din
marea familie de polimeri numită glicozoaminoglicani
(GAG).
În soluţie, moleculele de HA formează o “reţea”
continuă, foarte hidratată, posedând proprietăţi
reologice, de rezistenţă, de presiune osmotică si de
excluziune.
 Obţinerea
Acidul hialuronic poate fi obţinut, prin
- extracţie din diverse ţesuturi animale, cum ar fi
creasta de cocoş, cordonul ombilical, umoarea
vitroasă a ochiului,
-fermentaţii bacteriene având ca sursă familia
Streptococcus.
În ambele cazuri el trebuie purificat. HA obţinut
prin aceste procedee posedă o masă moleculară
foarte mare care îi conferă o vâscozitate ridicată.
Faptul că leucocitele mononucleare aderă la
firele de HA, dar nu se asociază cu fâşiile sau
fibrele de HA, astfel indicându-se existenţa unor
populaţii de HA diferite din punct de vedere
structural şi funcţional. Trei populaţii diferite de HA într-o singură celulă de
muşchi neted
 Proprietăţile soluţiei de HA
Proprietăţile HA sunt greu de determinat cu • Comportamentul acidului hialuronic în soluţie diluată şi
respectiv concentrată
ajutorul metodelor clasice în care au fost
dezvoltate analize simple pentru proteine şi
care cer proprietăţi apropiate de soluţiile ideale
Newtoniene.
În soluţie apoasă HA este descris ca un ghem
statistic cu o rigiditate intrinsecă considerabilă.
S-a arătat ca solventul şi lungimea lanţului
joacă un rol important în formarea legăturilor
de hidrogen.
Metoda FRAP (Fluorescence Recovery After Photobleaching) este o metodă puternică de determinare a proprietăţilor
soluţiilor concentrate de polimeri, cum ar HA.

Există cativa factori care pot contribui la proprietătile solutiei de HA, cum ar fi:
• interacţiunile electrostatice dintre grupele carboxilice;
• legăturile de hidrogen dintre zaharidele adiacente;
• domeniul de suprapunere şi încalcire a polimerului;
• asocierea lanţ-lanţ prin mecanisme ce au la baza interacţiuni hidrofobe.
 Importanţă şi aplicaţii

În decursul timpului, HA a făcut posibile diverse aplicaţii în domeniul medical, farmaceutic şi cosmetic. Datorită
proprietăţilor fizico-chimice unice, el este folosit pentru aplicaţii ca lubrefianţi (pentru articulaţii şi oftalmologie),
pentru construirea de biomateriale pentru ingineria ţesuturilor, pentru elaborarea de dispozitive cu eliberare controlată
a principiilor active si pentru fabricarea de produse cosmetice de înfrumuseţare cu proprietăţi de hidratare a pielii.
 3. Biodegradarea acidului hialuronic

Biodegradarea acidului hialuronic este un Principalele căi de catabolizare a acidului hialuronic

proces treptat. În spaţiul extracelular a
majorităţii ţesuturilor se găseşte cu masă
moleculară mare. Împreună cu alte structuri
macomoleculare HA contribuie la proprietăţile
mecanice ale reţelei. Prin urmare, pentru a fi
eliberat din această reţea solidă, polimerul
trebuie să fie cel puţin parţial degradat prin
mecanisme mediate de receptori sau prin
endocitoză.
• Degradarea enzimatică
Cea mai importantă degradare a HA în mediul biologic este catalizată de enzimele numite „hialuronidaze” sau
„liaze”. Asemănător hidrolizei acide, HA este hidrolizat enzimatic de către hialuronidaze printr-un mecanism statistic
de degradare.
CH2OH HOOC CH2OH
HO
O O O
HO
O O O O
HO
AcNH OH AcNH

CH2OH HOOC
CH2OH
O HO
O O
HO
OH + OH
O O O

AcNH HO AcNH

Acţiunea hialuronidazei bacteriale asupra hialuronanului (Ac = acetat).

 4. Metode de degradare şi modificare a HA
HA poate fi degradat la fragmente mai mici prin:
metode chimice (condiţii acide sau alcaline),
fizice (agitare cu viteză mare, forfecare),
sonicare,
clivaj radicalic
enzimatice.
Clivajul radicalic al HA are o mare importanţă în artrită şi îmbătrânire. Cu cât concentraţia în
radicali liberi este mai mare cu atât scăderea masei moleculare a HA este mai mare.
 Concluzii
Acidul hialuronic este o substanță pe care o avem în mod natural în organism, în special în
cartilaje şi în piele, şi care ajută la hidratare.Însă, pe măsură ce înaintăm în vârstă cantitatea de
acid hialuronic din organism începe să scadă și din această cauză apar ridurile.
Practic, acidul hialuronic ajută la reţinerea apei şi asigură hidratarea fibrelor de colagen şi
elastină. De asemenea, s-a demonstrat că acidul hialuronic ajută la vindecarea mai rapidă a
rănilor şi la estomparea cicatricilor. Datorită acestor proprietăți, este folosit în industria
cosmetică. 
In produsele cosmetice, acidul hialuronic are propietatea de a reţine apa la suprafaţa pielii, ceea
ce înseamnă că asigură hidratarea necesară tenului și reuşeşte să menţină supleţea şi elasticitatea
pielii. 
Pentru că acidul hialuronic se găsește în mod natural în piele, injecțiile cu această substanță nu
sunt dăunătoare.
Atunci când este injectat în piele, acesta atrage molecule de apă şi hidratează porţiunea
respectivă, reducând ridurile şi imperfecţiunile. Din păcate, efectele acestor tratamente nu sunt
permanente deoarece acidul hialuronic este absobit de organism. De aceea, aceste tratamente se
repeat.