Tipuri de aditivi folositi in produse cosmetice

Cuprins
INTRODUCERE
CAP. I. Aditivi-generaliti
CAP. II. Principalele categorii de aditivi utilizai n produsele cosmetice

II.1. Colorani i pigmeni

II.1.1.Aspecte generale
II.1.2.Clasificare
II.1.3.Alegerea colorantului
II.2.Emolienti
II.2.1.Aspecte generale
II.2.2.Clasificare
II.2.3.Alegerea emolientului
II.3.Conservani
II.3.1.Aspecte generale
II.3.2.Conservarea chimic
II.3.3Alegerea agentului de conservare optim
II.4 Odorante si aromatizante naturale
III.4.1.Aspecte naturale
III.4.2. Clasificare
II.5.Substane tensioactive
II.5.1.Aspecte generale

II.5.2.Tipri de substane tensioactive

II.5.3.Alegerea substanei tensioactive
II.6.Substante fotoprotectoare
II.6.1.Aspecte generale

Introducere
Din cele mai vechi timpuri, folosirea cosmeticelor s-a interferat cu dezvoltarea social a
omului. Primul utilizator de vopsele pentru fa i corp a fost omul preistoric, denumit Pict
(semnificaia cuvntului pict este cea de pictat), care si-a pictat sau tatuat pielea cu pigmenti
natutrali pentru alungareaspiretelor rele.
ntre anii1930-1940, progresele industriei cinematografice , n special a celei de la
Holyowood, i popularitatea vedetelor, ale cror int i machiaj reprezentau modelele pentru
toate femeile de pe mapamond, au constituit o ramp de lansare pentru diferite mrci de produse
cosmetice i parfumuri.
Cremele de protecie antisolar aufost elaborate iniial pentru a proteja feele piloilor de
pe avioanele de vntoare de arsurile provocate de razele ultaraviolete.
Ultima inovaie n domeniul a fost introducerea ingredientelor active, care, incluse n
produsele cosmetice, de ngrijire, sau articolele de toalet, aduc beneficii organului int , fie c
acesta este pielea, prul, membranele mucoase sau dinii.
Concurena din acest domeniu a avut ca rezultat crearea de noi materii prime, care
trebuie s ndeplineasc numeroase cerine ntre care:
s fie eficiente;
s fie sigure;
s aib caracter de noutate;
s fie biocompatibile;
s fie accesibile;
Evoluia rapid a cosmeticii n paralel cu elaborarea i mbuntirea legislaiei menit s
protejeze consumatorul au contribuit la creterea crebilitii cosmetologiei, att n faa
consumatorilor, a medicilor ct i a cercettorilor.

Capitolul I.Aditivi-generaliti
Aditivii- sunt substane chimice adugate ntr-un anumit produs cu scopul de a-i
ameliora, mbunti anumite proprieti: gust, culoare, stabilitate, rezisten la alterare, textur
avnd urmtoarele roluri:
facilitarea transportului substanei active din produsul cosmetic
mbuntirea eficienei i asigurarea controlului bioaccesibilitii, uniformitii i sau
caracteristicilor de curgere
creterea stabilitiipricipilor active
facilitarea condiionriisub diferite forme
marirea valabilitii produsului datorit aciunii antimicrobiene sau antioxidante
asigurarea condiilor de caliate
rol n estetica produsului prin mascarea unor caracteristicineplcute sau prin creearea
unor forme de prezentarea atrgtoare pentru consumator.

Capitolul II.
Principalele categorii de aditivi utilizai n produsele cosmetice
Principalele categorii de aditivi utilizai n produsele cosmetice sunt:
Colorani i pigmeni
Emolienti
Conservani
Odorante si aromatizante natural
Substane tensioactive
Substane fotoprotectoare

II.1.Colorani i pigmeni
II.1.1.Aspecte generale
Istoria produselor colorante, este la fel de veche ca istoria omenirii,culoriile de diferite
proveniene au intrat mai nti n viaa femeilor care au nteles cel cel mai repede avantajele
acestora, iar apoi n viaa tuturor oamenilor.
n funcie de solubilitatea sau insolubilitatea lor, agen ii de colorare pentru produsele
cosmetice aparin la trei categorii de produse:
colorani solubili (n ap sau n ulei);
pigmeni sau lacuri colorante, insolubili;
pigmeni dispersabili (care prin adugarea unor adjuvani pot furniza dispersii solubile n
ap).
n tabelul 1.1 voi enumera cele mai importante aplicaii ale coloranilor n cosmetica:
Tipul de colorant

Produsul cosmetic

Colorani solubili n ap

Creme, produse de toalet(ampoane, geluri de

du,paste de dini sub form de gel)

Colorani solubili n ulei

Pigmeni

Uleiri, spunuri
Produse pentru cosmetica decorativ, spunuri,

paste de dini, pudre, rujuri

Lacuri colorante
Farduri pentru ochi, rujuri
Pigmeni dispersabili
Spunuri
Tab 1.1.Aplicaiile coloranilor n cosmetic
Majoritatea rilor au restricii n privina utilizrii coloranilor n produsele cosmetice, de
aceea sunt publicate liste cu colorani permii. Coloranii admii trebuie s respecte normative
referitoare la puritate. Cele mai bune legislaii sunt considerate a fi cele ale Statelor Unite,
Comunitii Europene i Japoniei.
n Europa coloranii permii sunt listai n Anexa IV a EC Cosmetic Directive 76/768/1976/
EEC.Pentru ficare colorant este atribuit un anume domeniu de aplicare, fiind totodat precizate i
restriciile Denumirea coloraniilor n Europa pentru identificare este din Colour Index (C.I). n
conformitate cu Directivele Uniunii Europene sunt identificate patru domenii de aplicare ale
agenilor de colorare i anume:
1. Colorani utilizai n toate preparatele cosmetice ;
2. Colorani utilizai n toate preparatele cosmetice, cu excp ia celor aplicate n regiunea
ochiilor (fardurile i agenii demachiani);
3. Colorani utilizai numai n cosmeticele care nu vin n contact cu membranele mucoase;
4. Colorani utilizati numai n produsele cosmetice care vin n contact cu piela un timp
foarte scurt;
Tabel 1.2. Ageni de colorare care nu necesit certificare
NR.C.I
75120
77163
77400
75470
75130

DENUMIREA
Pudr de aluminiu
Annato
Citrat de bismut
Oxiclorur de bismut
Pudr de bronz
Caramel
Carmin
- caroten

77289
77288
77400
75170
75480
77742
77019
75810
7791/2/9
77891
77007
77947

Verde de hidroxid de crom

Verde de oxid de crom
Pudr de cupru
Guanin
Henna
Acetat de plumb
Violet de mangan
Mic
Clorofil
Oxid de fier sintetic
Dioxid de titan
Ultramarine
Oxid de zinc

II.1.2.Clasificare:
Din punct de vedere chimic, coloranii(pigmenii) utilizai aparin la dou mari clase de compui:
Colorani organici i colorani (pigmeni) anorganici,care pot proveni din mediul natural sau
pot fi obinuiprin sintez.
Colorani anorganici- Pigmeni
Pigmenii minerali naturali au constiuit, nc din cele mai vechi tumpuri baza produselor de
cosmetic decorativ. Pentru pigmenii de culoare alb seeutilizeaz noiunea de grad de alb,
care reprezint procentul de lumin reflectant din cantitatea total de lumin czut pe o
suptafa.
Oxizii de fier
Oxidul de fier rou (CI 77491), sau oxidul fric (Fe2O3) se obine prin calcinarea sulfatului
feros la temperatur ridicat sau prin calcinarea oxizilor de fier galbeni sau negri, ns pot aprea
i n nuane de la rou portocaliu la rou viiniu, n funcie de forma, mrimea i gradul de
dispersie al particulelor.
Oxidul de fier galben (ocrul) (CI 77492) este forma hidratant a oxidului rou
(FE203H2O). Acesta nu se recomand a fi folosit n colorarea lacurilor pentru unghii.

Oxidul de fier negru (oxidul fero feric) (CI 77499), FE2O3;

Oxizii de fier bruni (FeO)x(Fe2O3)y.Sunt recomandai pentru colorarea tuturor tipurilor de
cosmetice, cu precdere a produselor decorative (inclusiv cele pentru ochi), numai ca nu sunt
recomandate a fi folosii n colorarea lacurilor pentru ughii.
Oxidul de titan TiO2 (CI 77891 Pigment alb d titan). Oxidul de titan se utilizeaz ca
pigment alb
Ultramarinele (CI 77007- Pigment Blue 29, Pigment Violet 15),Na 7Al 6Si6024s3.
Au culori care variaz de la bleu la roz, trecnd prin violet i chiar prin verde.Ultramarinele
pot fi fabicate sinteic prin topirea unui amestec de aluminosilicat de sodiu i sulfat.Granula ia
particulelor este deosebit de important. Cu ct partixolele sunt mai fine,cu att puterea de
colorare este mai mare, iar nuana de verde este mai pronunat cu ct particolele sunt mai
grosiere nuana este mai roie iar puterea de colorare scade. Nuanele violet i roz au putere de
acoperire mai mic.
Oxizii de crom
Oxidul de crom anhidru,(CI 77288- Pigment Green 17 ), Cr2 O2.Pigmentul , de culoare
verde-oliv se obine prin reducerea srurilor de crom(dicromat desodiu, potasi sau amoniu) la o
temperatura de 1100*C cu carbon sau sulf. Produsul este recomandat pentru folosirea cu
precadren in machiajele pentru ochi. Insa nu este recomandabil folosirea in formularea
produselor de cosmetica decorativa pentru fata si de asemeni nici pentru lacurile de unchi, (nu
este permisa utilizarea in formularea rujururilor).
Abastru de Pursia ( CI 77510-Pigment Blue 27), Fe NH4 Fe ( CN)6
Cel mai utilizat pigment anorganic de culoare albastra este albastru de fier denumit si
albastru de Berlin, albastru de Prusia, albastru de Milori, albastru de Paris.
Pigmenti violeti de mangan (CI77742-Pigment Violet),NH4MnP2O7
Au putere de colorare destul de micasi pot induce fenomene de oxidarein produsul in care sunt
incorporati.
Oxidul de zinc (CI 77947-Pigment Alb4), ZnO.

Este utilizat in industria cosmetica pentru capacitatea sa de opacifiere, ca filtru UV si datorita

proprietatilor antiseptice.
Pigmenti sidefati
Din punct de vedere al comportarii fata de lumin, pigmentii se pot iprti in treiclase si anume :

Pigmenti care absorb lumina;

Pigmenti care reflecta lunina;
Pigmenti sidefati care transmit o parte delunima mediului inconjurator si reflecta o alata
ceea ce are un reflect perlat (sidefat).

Principali care functioneaza ca pigmenti sidefati sunt:

Oxiclorura de bismut, (CI 77163), BiOCl

Oxiclorura de bismut, (CI77163),BiOCl. Aduce efectul sidefat n numeroasecompoziii

de cosmetic decorativ cum ar fi: pudrele, rujurile sub diferite forme( pudre, paste, lichide,
batoane), lacuri de unghii. Dezavantajul principal al produsului este instabilitatea sa la lumin,
dar, i prin introducerea n compoziii al unor filtre UV foto-deterioraea este evitat sau mult
diminuat.
Mica i oxizii metalici :S-a demonstrat c proprietiile optice ale pigmen ilor pe baz
mic nu se limiteaz numai la spectrul vizibil (400-700nm).
Pigmenii tratai chimic (acoperii)
Pigmenii care sufer o serie de tratamente chimice (acoperite cu duferite materiale) pot
aduce avantaje fie produsului finit, prin creterea atractivitii acestuia, fie procedului tehnologic.
Beneficele aduse consumatorului include asigurarea unei hidrofobiciti mai bune,
nbuntirea aderenei la piele (senzaie de catifelare), uurin de aplicare.
Colorani naturali: Dei cea mai mare parte a coloraniilor utilizai n industria cosmetic
sunt produi de sintez, exist i colorani naturali, de origine animal sau vegetal, care prezin
interes pentru formulatori. Voi enumera cteva exemple de colorani naturali:
Carminul (Roul de cosenila) (C.I.75470- Natural Red 4), se exrage din corpul
femelelor insectei Cactus Cacti l.

 Betanina (sfecla roie)

Carotinoidele
Annato- (C.I. 75120), Natural Orange 4, Lebensmittel Orange 3, este extras din
seminele plantei Bixa ovellana
Clorofila (Chlorophyll) (75810- Natural Green 3)
Guanina- hidroxantina, se obine prin extracie din scoici i solzi de pete
Colorani organici i de sintez:
n acest subcapitol vom prezenta cei mai importani (sau cei mai utilizai) colorani
utilizai n formularea produselor cosmetic sau de ngrijire.
n funcie de gruprile funcionale existente n structur i de masa lor molecular
coloranii de sintez pot fii:
colorani lipofili- sunt solubili n ap
colorani hidrofili- sunt solubili n ap
pigmeni- este un material colorant insolubil n mediul n care este uilizat.
lacurile- sunt utilizate n industria cosmetic i alimentar
Din punct de vedere structural, n funcie de grupele cromofore caracteristice , coloranii
organic pot fi ncadrai n apte grupe chimice:
Colorani indigoizi
Colorani xantenici
Colorani trifenil metanici
Colorani azoici
Colorani antrachinoici

Colorani nitrozici
Colorani cu grupe nitro
Colorani de chinolin

3.Alegerea colorantului
Principalele criterii care stau la baza alegerii coloraniilor sunt :
tipul produsului care urmeaz a fi colorat
ona de corp pe care produsul urmeaz a fi aplicat
relaia dintre culoarea i destinaia produsului
stabiliatea colorantului la lumin o cldur
stabilitatea colorantului n condii extreme de Ph
concentraia optim a colorantului
interaciunea cu ceilani ingredieni din formul
posibilitatea contaminrii cu microorganisme care poate duce la degradarea biochimic a unor
colorani.
Alegerea culorii prezint importan i din alte puncte de vedere i anume imaginea
produsului i ultimele tendine ale modei, n special n cazul produselor de cosmetic decorativ.
Potrivirea culorii unui produsdepinde de abilitatea formulatorului, simul culorii acestuia i o
eventual experen n domeniul.

II.2.Emolienti
II.2.1.Aspecte generale
Conform dictionarului explicativ al limbi romane emolientii sunt acele substante care
au proprietatea de a inmuia tesuturile congestionate sau inasprite. In industria cosmetica, in
conformitate cu definitia data in International Cosmetic I ngredient Handbook Emolientii sunt

ingredienti cosmeticicare contibuie la mentinerea unei aparente de moliciune, netezime si

flexibilitatea pieli.
O consecinta a hidratarii este si reducerea tariei fortei de adeziune care exista intre
straturile adiacente ale stratului cornos, care reprezinta o alta modalitate de manifestare a
actiunii emoliente. Un alt parametru, elasticitatea pielii, este afectat, de asemenea, procesul de
imbatranire.
II.2.2.Clasificare
Clasificarea uzuala a materiilor prime grase in uleiuri, grasimi si ceruri se bazeaza pe
observarea unei diferente intre proprietatile fizize ale acestora la temperatura camerei si anume:

Uleiurile sunt lichide;

Grasimile sunt semi solide;

Cerurile sunt solide;

La ridicarea temperaturii peste anumite limite, dar, de regula, sub 60*, grasimile si

cerurile devin uleiuri; prin racire destul de avansata, uleiurile devin grasimi iar apoi ceruri, dar
tranzactia este mai putin evidenta ca in cazul ridicari temperaturii.
Proprietaile comune ale materiilor garse sunt:

Punctul de fierbere foarte ridicat;

Proprietati lubrefiante, adica reduc frecarea intre suprafetele aflate in contact cu

alunecarea;

Nu sunt absorbite rapid de piele, pe care lasa un strat subtire, lucios;

In structura lor chimica au lanturi de hidrocarbonate lungi.

Agentii de emoliere utilizati in preparatele cosmetice provin din sursele minerale,

vegetale sau sunt obtinute prin sinteza chimica.

In conformitate cu structura lor chimica, emolientii pot fi clasificati in urmatoarele categorii:

Alcooli grasi;

Hidrocarburi;

Trigliceride, naturale si sintetice;

Ceruri, atat ceruri adevarate( adica esteri ai acizilor si alcoolilor cu catena lunga), cat si
cele cu aspect ceros;

Siliconi;

Esteri;

Produse pe baza de lanolina;

Desigur, in aceasta clasificare exista si o serie de interferente, in sensul ca o serie de

ceruri sunt, de fapt, trigliceride, altele sunt hidrocarburi. Frecventa cu care diferitele tipuri de
agenti de emoliere au fost incluse intr-un numar de 19150 formulari in anul 1996, in SUA este
prezentata in urmatorul tabel.
1. Alcooli grasi
Principali alcooli grasi utilizati ca emolienti sunt prezentai in tabelul 1.1
2. Uleiurile minerale (hidrocarburi)
Uleiurile din surse minerale sunt pafine obtinute prin distilarea si farctionarea titeiului brut. In
general, parafinele cu numarul atomilor de carbon mai mare ca 14, cu catena liniara, sunt solide.
Cu toate acestea, in industria cosmetica se utilizeaza parafine lichide, de iferite calitati care pot
avea 14 sau chiar mai multi atomi de carbon.
Vaselina (petrolatum)
Primul brevet care se refera la petrolatum si prepararea acestuia a fost obtinut de
Robert A. Chesebrough, care a numit noul material vaselina. Recomandata initial ca pomada
pentru par si pentru pratarea manilor crapate, vaselina a capatat treptat multiple utilizari in
industria farmaceutica, in special datorita propritatilor sale de unguient uleios, similar cu
grasimile animale, dar fara probleme legate de rancezire.
Utilizarile medicinale include vaselina ca ingredient primr in produse
parafarmaceutice, in special crme si unguiente pentru tratareapieli uscate , aeczemelor, arsurilor
si in medicina sportiva pentu a proteja pielea supusa frecari cu incaltamintea.
In preparatele cosmetice, cantitatea de vaselina poate varia intre limite foarte largi 595%, in functie de natura produsului urmarit. Astfel in diferite brevete se citeaza cancentratia de
30-95% intr-o serie de crede, 40% intr-un balsam pentru buze, emulsi cu cca. 5-50%, lotiuni
hidratante de tip ulei/apa cu 4-26% petrolatum.
Uleiurile animale si vegetale
Uleiurile naturale se pot obtine prin procedee de presare la rece, extractia cu solventi sau
apa.

Cantitatea de esteri dintr-o substanta grasa (glicerida) este determinata prin hidroliza cu solutie
de hidroxid de potasiu.
Indicele de saponificare este definit ca nr de mg. KOH consumate de 1 g de ulei si se situiaza in
mod normal in domenilu specificat. Astfel, uleiurile de masline, de cea mai buna calitate, are
indice de saponificare cuprins intre 190 si 195..
Indicele de aciditate reprezinta numarul de mg de KOH necesar pentu a neutraliza acizi
grasi dintr-un anumit gram de grasime. O valoare noarmala a cifrei de aciditate pentru un ulei
este de 5.
Prezenta unei grupari polare,-COOH sau OH are un efect invers, crescand hidrofilicitatea.
Astfel, in timp ce butanul este insolubil in apa, acidul butiric are o solubilitate apreciabila. Un
caz deosebit este prezentat de uleiurile de ricin, care este format in principal din ricinoleat de
gliceril.
Expus la actiunea aerului, filmul de ulei de in se intareste, formand un strat lucios, elastic,
insolubil in dizolvanti orgaici si rezistent la actiunea interperiilor. Fenomenul

ca atare se

numeste sicativare iar uleiul de in este un ulei sicati.

Gradul de nessaturare al unei grasimi se detremina prin cifra de iod, care reprezinta
numarul de grade de iod care pot aditiona la 100 g substanta grasa. In capitolul de obtinere a
uleiurilor naturale prin presare si extractie sunt indicate cifre de iod ale diferitelor tipuri de
uleiuri.
O alternativa la prevenirea oxidarii este utilizarea unor uleiuri sintetice, cum ar fi de pilda,
miristatul de izopropil. Acestea au o tendinta de oxidare scazuta, sunt pure, au compozitia
constanta sunt practic incolore si indolore
Grasimi naturale
La racire, uleiurile de cocos si de plamier capata o consistenta ce variaza intre cea a unei
grasimi si a unei ceri , insa datorita faptului ca se topesc la temperatura camerei nu sunt utilizate
in cosmetica ci, in special, la obtinerea de sapunuri de buna calitate.

Grasimile animale au fost utilizate in prepararea cosmeticelor, dar procedeul lor de obtinere,
prin topire cu abur, le face mai susceptibile fata de oxidare. Principala utilizare a sapunurilor
animale este fabricarea sapunurilor sau a unor detergenti. Grasimea utilizata inca in cosmetica
este lanolina.
Lanolina
Lanolina este o grasime care acopera lana oii, facand-o rezistenta la apa. Este extrasa si
purificata prin diferite procedee. In compozitia lanolinei intra colesteolul, alcooli induriti cu
acestea si esteri ai alcoolilor cu acizi grasi. Stratul cornos al pielii este bogat in colesterol, sulfat
de colesterol, acizi grasi liberisi ceruri. Lipidele superficiale contin mai multe molecule
hidrofobe ceea ce face ca pielea sa se manifeste repelenta fata de apa.
Totusi, acest invelis trebuie sa permita circulatia vaporilor de apa din piele. In
consecinta, sebum-ul este poros fata de vaporii de apa si gaze, care sunt schimbate cu atmosfera.
Ceruri naturale
Spre deosepire de uleiurile si grasimile discutate anterior, cerurile sunt rareori gliceride
ale acizilor grasi ci, esteri formati intre acizi si alcooli cu catena luna. De exemplu, spermatetul,
obtinut din grasimi de pe capul casalotilor (p.t=42-50*) este in cea mai mare parte format din
palmitat de cetil (CH3-(CH2)15-OOC-(CH2)14-CH3.
Ceara de aline
Ceara de albine este secretata de glandele albinei domestice Apis Mellifica L.Apides. ceara
bruna, care serveste la constructia fagurilor contine:

Ceara pura (90-95%);

Propolis;
Graunte de polen;
Exista doua variante de ceara, ceara galbena si ceara alba. Ceara galbena se obtine prin

introducerea in apa fierbinte a fagurilor goliti de miere in prealabil. Ceara racita este apoi
recuperata si turnata in forme. Contine cca.5-10% substante straine.

Ceara alba se obtine prin topire la cca.110-115*C, ceea ce permite eliminarea unor
impuritati si apoi se albeste prin tratamente fizice sau chimice ( trecere pe argila sau tratare cu
pergament de potasiu), urmate de expunerea la soare.
Compozitia chimica a cerii de albine corespunde la:
Hidrocarburi;

Acizi grasi;

Esteri de alcooli alifatici;

Palmitat de colesteroli;

Lactone;

Apa;

Utilizarea cerii de albine

Ceara de albine poate fi utilizata ca excipient in prepararea cosmeticelor: farduri,
rujuri,produse de machiaj pentru ochi si obraji, produse de depilare. Datorita consecintei sale,
ceara nu se utilizeaza ca atare, ci numai pentru a mari consecinta altor preparate si anume:

In concentratii mici mareste consistenta emulsiilor;

In concentratii mari stabilizeaza o serie de crme, marind vascozitatea.

Ceara de albine are o forma buna toleranta cutanata, un efect protector si acoperito, prin
formarea unui film impermeabil la suprafata pielii, care evta deshidratarea epidermei.
Unicul dejavantaj este pretul destul de ridicat.
Ceara Carnauba, Ceara Candelilla
Ceara Carnauba este o ceara vegetala, produsa de frunzele unui palmier brazilian
Copernica Cernifera. Culoarea cerii depinde de varsta frunzelor, ceara deschisa la culoare fiind
produsa de frunzele tinere. Contine cerotat de miricil.
CH3(CH2)29OCO(CH2)24CH3

(p.t=83-86*C)

Cerara Carnauba este un produs foarte tare, de culoare galbena deschis si miros agreabil.
Conforma cu luciu deosebit, este usor emulsionata, retine ulei foarte bine si ceea ce este deosebit
de important, este perfect tolerata de catre organism.

Ceara Candelina este formata in cea mai mare parte dintr-o hidrocarbura, hentriacontan
(C31H64), dar valoarea indicelui de saponificar indica si prezenta unor esteri.
Sunt utilizate in formarea unor produse tip baton, rujuri etc., carora le ofera luciu si consistenta.
Siliconii
Din punct de vedere chimic, siliconii sunt caracterizati de legaturi repetate siliciuoxigen(siloxan).
Moleculele de PDMS pot avea efecte tensio active importante, in special in sisteme
lichide neapoase, ceea ce are ca rezultat o distributie mai buna a fazei uleioase la emulsie.
Dimetilsiliconii sunt mai putin polari decat hidrocarburile, iar presiunea lor superficiala este
foarte mica (16-21 dyn/cm2)intr-un interval de temperatura dat, viscozitatea siliconilor variaza
cu mult mai putin decat cea a uleiurilor minerale.
Cu aceste materiale se pot obtine emulsii apa-silicon extrem de stabilesi completlimpezi.
Datorita rezistentei la spalare, cat si proprietatile de a forma filme subtiri pe piele si par, noii
derivati siliconici isi gasesc utilizare in produse de ingrijire capilara, geluiri de dus, produse
antiprespirante si deodorante.
II.2.3.Alegerea emolientului
In alegerea emolientului adecvat, formatorul tre sa se bazeze, in afara de intuitie si
experienta, pe o serie de criterii care vizeaza mai multe aspecte in care: scopul final, cantitatea de
emolient, natura chimica a acestuia, polaritatea moleculei, interactiunea cu alti activi care
urmeaza a fi introdusi in compozitie si nu in ultimul rand calitatile senzoriale ale acestuia.
Alegerea de emoliere adecvata este functie de natura produsului care reprezinta scopul
formularii.. Domeniile tipice de utilizare ale diferitelor tipuri de agenti de emoliere. Din
multitudine de clase de emolienti, formulatorul trebuie sa discearna asupra compatibilitatii
agentului de emoliere cu ceilanti ingredienti si cu scopul formularii.

II.3.Conservani
II.3.1.Aspecte generale
Consevanii - sunt acele substane care pot fi adugate la produsele cosmetice cu scopul
principal de a inhiba dezvoltarea microorganismelor n aceste produse. Calitatea microbiologic
reprezint stabilitatea produsului (este necesar o stabilitate garantat pe raft de cel puin 30 luni)
ca i inocuitatea produsului.

Scopul principal al utilizrii agenilor de conservare n produsele cosmetice i de toalet

este acela de a le asigura stabilitatea i incoitatea. Prin conservarea eficient a produselor se
previne contaminarea microbian, att n timpul fabricrii, ct i n timpul utilizrii de ctre
consumator.
II.3.2.Conservarea chimic
Posibila contaminare dup fabricaie,n timil stocrii sau utilizrii, a condus la necesitatea
introducerii n preparate a unor agrni chimici, capabili s inhibe creterea i dezvoltarea
microorganismelor. Aceste substane cu mecanisme de aciune specifice sunt cunoscute sub
denumirea de ageni de conservare.
Ageni de conservare anorganici:
Compui utilizai n formularea produselor cosmetice i de ngrijire sunt:
sulfitul de sodiu
boratul de sodiu
acidul boric
bisulfitul de sodiu
acetatul fenil mercuric
n ultimii ani s-au abordat studii privind posibilitatea folosirii unor pigmeni anorganici
pentru a diminua cantitatea de ageni de conservare organici din preparatele cosmetice.
Parabenii sunt agenii de conservare cei ma utilizai(sunt alchil esterii acidului
phidroxi benzoic).
Principalele avantaje ale utilizrii parabenilor sunt:
eficacitatea mpotriva unui spectru larg de microorganisme (fungi, bactrii grampozitive).
tabilitate bun
absena culorii i a mirosului specific
pre de cost redus
toxicitate redus
Dezavantaje:
dependena activitii parabenilor de Ph(Ph optim ntre 3- 5)

ineficace mpotriva unor bacterii

Formaldehida i donorii de formaldehid
Aciunea lor se manifest prin ndoirea ireversibil a membranei proteice datorit
formrii unor puni metilenice ntre amino acizii acesteia. Formaldehida acioneaz cu
aminoacizii, amidele i polipeptidele cu formarea unor derivai de N- metilol, n medii apoase
formaldehida adiioneaz apa cu formare de metilen glicol.
Derivaii halogenai
Aceia posed bune proprieti bactericide i fungicide, astfel similar cu p-clorfenolul, pbromfenolul este utilizat ca dezinfectant. Cei mai importani derivai de brom utilizai ca ageni
de conservare n cosmetice sunt: bromo nitro alcolii.
Triclosanul (IRGASAN DP-CIBA)Triclosanul (2,4,4-triclor-2-hidroxi-difenil eter) este un agent antimicrobian, care a fost
utilizat n produsele de ngrijire corporal i ca dezinfectant.
Avantaje:
compatibiliatate foarte bun cu ingredieniifolosii n formulrile cu i fr cltire dup
utilizare;
efect antibacterial rezidual pe piele (aciunea rmne ndelungat);
rezisten la hidroliz i stabilitate bunn formule;
compatibilitate cu piele i profiltoxicologic favorabil;
solubilitate n majoritatea solvenilor organici i agenilor tensioactivi, ceea ce are ca
rezultatfacilitile n formulare;
Tricloxanul poate fi utilizat n (deodorante, produse de du i baie, loiuni, creme ,
ampoane, produse de ras etc.)
Derivai de fenol
Acioneaz n special mpotriva bacterilor i fungilor (activitatea lor fiind influenat de
pH-ul sistemului). Derivaii de fenolfolosii n scop de conservare nu sunt toxici.
Exemple:
-

2- Fenoxi etanol - eficace mpotriva bacterilo Gram-negative (Pseudomonas)

Alcooli (activitatea alcoolilor se manifest mai bine n medii acide).

Alcool benzilic (phenyl ethanol)- mpotriva bacterilorGram-pozitive (CMI=25PPM),

fiind mai puin activ fa de cele Gram- negative
Alcool 2,4-Diclor- benzilic deosebit de activa fa de drojdii i mucegaiuri
Compui cuaternari

Acetia prezint activitate antimicrobian- clorura de benzalconiu este eficace mpotriva

bacterilor, n special a celor Gram pozitive( CMI=10-20ppm), valoarea optim a pH-ului ntre 5
i9.
Derivai de piridin
Cei mai cunoscui derivai de pridin sunt:
zinc pritiona
sodiu piritiona(ageni antimicrobieni eficaci bacterii, mucegaiuri)
Ageni de conservare naturali
O serie de uleiuri volatile (scorioar, cuioare, cumin, eucalipt,lmie, rosmarin,
lavand, cimbru, trandafir, salvie) i unii componeni ai acestora (citral, eugenol, farnesol,
geraniol, linalool, timol etc) prezint activitate antibacterian. ns nici un produs natural nu a
reuit s nlocuiasc integral derivaii de sintez.
Singurul produs care prezint numeroase avantaje (activitate foarte bun chiar i
mpotriva bacterilor de tip Pseudomonas, solubilitate foarte bun n ap i mic n ulei ) si apare
i n natur este formaldehida.
Farnesolul
Uleiul volatil din arborele de ceai (Thea Tree Oil)
n industria cosmetic rolul antioxidanilor este de a contribui la pstrarea calitilor
produsului pe ntreaga durat a existenii acestuia.
Antioxidani de sintez
Palmitatul de ascorbil- este folosit cu precdere n industria cosmetic.
II.3.3Alegerea agentului de conservare optim
Condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc un agent de conservare sunt:
s aib spectru de activitate antibacterian larg;
s fie eficient la concentraii mici;

s aib solubilitate bun n ap i mic n ulei;

s fie incolor i inodor;
s aib bun stabilitate la temperatur, Ph i radiaii UV;
s fie compatibil cu toi ingredienii din formul;
s fie uor de analizat;
s poat fi inactivat la nevoie;
s prezinte siguran in aplicare( s nu dea reacii de sensibilizare);

II.4 Odorante si aromatizante naturale

II.4.1.Aspecte naturale
Parfumeri reprezinta un domeniul de inalta specializare care imbina cunoasterea chimicasi
olfactiva a unei game largi de materi prime, cu flerul si imaginatia creatorului.
Introducerea parfumuli in produsele de ingrijire naturala are ca scop si mascarea mirosului
neplacut al unor ingresdinte din folrmulele urmatoare:

Ingredientele din preparatele de premanent( tiogrioconatul de amoniul acidul tio glicolic

sau alt compus cu grupare tiol);

Compusi cuaternali de amoniu ( quats), utilizati, de regula in produsele de conditionare a

parului;
Proteinele utilizate in produsele de ingrijire a pieli si parului;
O mare parte a emolientilor ( grasimi si ceruri, spre exempluu uleiul de ricin), emulgatori,

o serie de agenti sensio activi, modificatori de vascozitate;

Alcoolul etilic, in sepecial atunci cand este intr-o concentratie mare in preparat ( fixative
pentru par);

II.4.2. Clasificare :
Parfumurile pot fi divizate in patru clase mari si anume:

Parfumuri naturale;
Parfumuri organice;
Parfumuri sintetice;

Parfumurui artificiale

Parfumuri naturale
Conceptul de parfum are in acest cas un sens figurativ, deoarece nu in toate cazuriel
despre un parfum placut ci, mai exact, despre un miros specific. Printre parfumurile naturale cel
mai specific este moscul, denumit parfumul regal care provine de la o specie de cervide care
traieste pe platourile inalte ale Asiei (Tibet), antilopa, gazele africana produce glande secretoare a
unui parfum deosebit de apreciat in orient. Este foarte bine cunoscut ca, toate plantele emena un
miros caracteristic, insa nu toate sunt utilizate in parfumerie (parfumul este un produs natural al
plantei).
Parfumurile organice
Sunt obtinute din esntele mai sus mentionate prin diferite operati fizico-chimice cand
aceste operati se obtin diferit constituienti ai esentelor: citronelolul, geraniolul sau alte substante
nu exista in esente: iononele, aldeidaanisica, heliotropina.

Parfumurile sintetice- include:

Constituienti ai esntelor naturale(reprodusi prin metode chimic);

Esente reproduse sintetic prin amestecarea componentelor( esenta de iasomie)

Din punct de vedere chimic pot apartine unor clase de compusi foarte diferite:
terpenoide( ionone, citronelan), uleiuri eterice(ulei de yalang, ylang, paciuli, lavanda, santal),
alcooli ( alcool fenil etilic), aldehide, cetone, acetal, eteri, esteri, lactone, smd.
III.4.2.4. Parfumuri artificiale sunt produse chimice al carei miros se apropie de cela al
produselor naturale (spre exemplu: mascurile sintetice, vanilina, cumarina).
Materiile prime odorante si aromatizante naturale, utilizate in parfumerii se incadreaza i:

Uleiurile volatile:
Uleiurile concrete si absolute;
Rezinoide sau oleorezine;

Extracte de origine animala;

Arome din sucuri de fructe;
Substante izolate din uleiuri volatile prin diferite procedee.

Compusi cu caracter odorant si aromatizant se gasec in cea mai mare parte in regnul vegetal, dar
exista si in regnul animal, uni chiar de o deosebita valoare (ambra, civet-ul, moscurile) pentu
obtinerea compusilor odoranti din plante ( aceste fiind folosute integral sau partial) exemple :

Flori: iasomie tuberoze, trandafiri;

Flori si frunze: menta, geranium, violete;
Fructe: coriandru, anistelat, fenicol;
Seminte: nucusoara, ambret,tonca;
Coarja fructelor: portocala, bergamont, lamai;
Radacini: angelica betiver, iris, telina, leustean;
Lemn sau scoarta: scortisora, cedru, santal;
Boboci florali sau muguri: cuisoare, plop negru, brad;
Intreaga planta:salvie , cimbru, busuioc;
Ace si ramuri: pin, chiparos, brad;
Uleiuri volatile
Nici una din definitile date uleiurilor volatile (esentiale) nu este considerata a fi pe

deplin sadisfacatoare in conformitate cu o definitie generala, uleiurile volatile sunt produse

specifice regnului vegetal prelulate din plante aromatice din plante aromatice printr-un procedeu
fizic, care poseda un miros agreabil, specific sursei vegetale din care provine. Uleiurile volatile
denumite si uleiuri esentiala sau uleiuri eterice difera din punc de vedere al compzitiei si caltati,
ata de uleiurile grase ( care sunt in esenta tigliceride) cat si de cele minerale.
Uleiurile esentiale
Sunt amestecuri complexe de diferiti compusi chimici in stare solida si lichida, care
formeaza soluti omogene. Uleiule volatile au in compozitie predominanti compusi din clasa
terpenelor si terpenoidelor (hidrocarburi terpenice si derivatii oxigenati ai acestora, alcooli,
aldehide, cetone) dar exista si alti compusi care apartin diferitelor clase chimice, cum ar fi
(hidrocarburi alfatice saturate, alefine, arene, alcool, compusi carbonilici, esteri, acizi, lactone,
cumarine, derivati cu azot si sulf, etc.

Clasificarea compusilor organici din clasa terpene si terpenoide a fost realizata in functie de
numarul de unitati de izopren ( C5 H8) n, astfel:

Hemiterpene n=1
Terpene n=2
Sescviterpene n=3
Diterpene n=4
Triterpene n=6
Carotenoide n=8

Cauciucuri naturale

C5 H8 izopren;
C10 H16;
C15 H24;
C20 H32;
C30 H48;

(C5 H8)n

Terpeni si terpenoidele pot fi aciclice :

aclool si adenoide in special: geronionul(2-trans-3,7-dimetil-2,6-octadien-ol);

neronul(3,7-dimetil-cis-2,6-octadien-1-ol);
linalolul (3,7-dimetil-1,6-octadien-3-ol);
citralul (3,7- dimeti-2,6-octadien-l-al);

Terapenoidele aciclice prezinta cateva reactii aciclice si anume:

izomerizarea linaloolgeraniolnerol;
ciclizarea la derivati p-metan;
ciclizarea de tip ionic;
Terpene si terpenoide monociclice
Limonelul(1,8-p-mentadiena)
Terpeni biciclici din natura apartin la sapte sisteme fundamentale.

II.5.Substane tensioactive
II.5.1.Aspecte generale:
STA (denumii, de asemenea, ageni activi de suprafa sau tenside), sunt substane care
prezint o caracteristic structural ce const n existena a dou componente, una cu
caracter hidrofil (polar), adic avnd afinitate pentru ap i o alta cu caracter

hidrofob (nepolar) care prezint afinitate pentru lichide uleioase. Cele dou componente
cu caracter opus sunt legatentre ele printr-o puternic legtur chimic.
Tipri de substane tensioactive:
Substane tensioactive anionice
Din punct de vedere chimic agenii tensioactivi anionici apartin urmtoarelor clase de produse:
derivai de acizi carboxilici
esteri ai acidului slfuric
acizi sulfonici i srurile acestora
acil aminioacizi i srutri ale acestora
esteri ai acidului fosforic i sruri ale acestora
Derivai de acizi carboxilici;
n aceast categorie intr:
acizii alcanoici (i alcanoaii)
esterii acizilor carboxilici
eterii acizilor carboxilici
Acizii alcanoici: sunt compui organici, au o funciune COOH, majoritatea acizilor
alcanoici sunt de provenien natural, dar exist i produi de sintez.
Esterii acizilor carboxilici: n aceast categorie intr un numr mic de monoesteri ai
acizilor di-sau tri-carboxilici:
Citratul de dinoxinol-9 din aceast categorie compuii cei mai utiliza i sunt:stearoil
lactilatul de calciu i citratul de laureth-6 (sun ageni de emulsionareU/A i A/U apreciai, sunt
consideri stabili n formulare a produselor cosmetice).

Srurile acil lactilailor cu caten scurt sunt recomandate pentru ampoane(datorit

spumrii).
Esteri formai dintr-un acid i gruparea hidroxi aparinnd unui acid carboxilic (acil
lactilatul de sodiu).
1.3.Esterii acizilor carboxilici:
Substane tensioactive cationice
n categoria testidelor cationice intr substanele care au sarcina pozitiv localizat pe
restul hidrofob i o serie de ali derivai cum ar fi fialchilaminele, care capt ncrcare la scderea
pH-uli la 7 sau sub 7. . Principalele clase de compui aparinnd acestei categorii sunt:
1.Alchil aminele;
2.Alchil imidazolinele;
3. Aminele etoxilate
4. Srurile de amoniu cuternare
Substane tensioactive neionice
Produsele din aceast grup sunt foarte mult utilizate pentru formularea
produselor de ngrijire,datorit, n primul rnd, inocuitii lor. Sunt indicate pentru acele
produse destinate a rmne n contact n d e l u n g a t c u p i e l e a i n u n e c e s i t c l t i r e a
imediat.
D i f e r i i i r e p r e z e n t a n i a i a c e s t e i c a t e g o r i i s u n t identificai dup natura
legturii care unete partea polar de partea nepolar, i anume:
substane tensioactive cu legtur de tip ester
substane tensioactive cu legtur de tip eter ;
substane tensioactive cu legtur amidic;
substane tensioactive polimeri;
Substante fotoprotectoarea

Pamantul este scalda derazee soarelui, care reprezinta o sursa energica de natura
electromagnetica. Aceasta surasa de energie aduce viata si multe avantaje oamenilor, fiind, insa
capabila sa proavoace si foarte multe nenorociri. In functie de lungimea radiatiilor solare, cele
mai importante pentru viata noastra sunt:

Radiatiile infrarosii (700-1800);

Radiatiile luminoase ( 400-700);
Radiatiile ultaraviolete (200-400);
Radiatiile infrarosii sunt responsabile de efectul deincalzire datorate razelor solare, cam

neplacute in toiul verii, dar pimite cu bucurie iarna. Radiatiile inflarosii nu sunt sursa principala a
unor afectiuni importante ale pielii dar pot contribui la accentuarea neplacerilor cauzate de
radiatiile ultraviolete.
Radiatiile luminoase ( nu sunt daunatoare)
Radiatiile luminoase care sunt cele mai importante , in ceea ce priveste efctele asupra
organismulor vii pot fi, de asemenea, divizate in trei categorii, tot in functie de lungimea de unda
si anume:

Radiatii de tip C (UVC) -200-290nm;

Radiatii de tip B (UVB)- 290-320nm;
Radiatii de tip A (UVA)-(320-400) care, sunt divizate, la ramdul lor, in doua categorii;
1. UVA I- 340-400nm;
2. UVA II- 320-340nm- cunoscute si ca UVA lungi, respectiv UVA
scurte;
Radiatiile UVC, cunoscute si ca GERMICIDAL UV, sunt cele mai periculoase avand

actiune letala asupar microorganismelor, plantelor si actiune cancerigena foarte puternica asupra
omului.
Radiatiile UVB reprezinta, inainte de intrarea in atnosfera terestra, cca. 18% din totalul
radiatiei UV, dar numai 1% atinge suprafata pamantului. Desi in cantitati mici, adiatiile
ultaraviolete de tip b sunt considerate a fi responsabile de aparitia eritemului solar si chiar a unor
tipuri de tumori canceroase ale pielii.

Radiatiile UVA, care reprezinta cca. 75%din spectrul UVR ajung sa reprezinte dupa
trecerea prin atmosfera aproape 99%, deoarece acest tip de radiatii nu este retinut de stratul de
ozon.
II.6. Substantele fotorotectoare
Substantele fotorotectoare actioneaza e doua directii si anume rin absorbtia radiatiilor sau
prin difuzarea acestora. Scoul acestora este de a impiedica radiatiile ultraviolete de a atinge ielea
in doze care ot induce deteriorari ale structurii acesteia si de bloca atat radiatiile de tip UVA cit si
UVB.
In conformitate cu Legislatia in domeniul produselor din Comunitatea Economica
Europeana Filtrele pentru ultraviolete, in sensul prezentei directive, sunt acele substante care,
continute in produsele cosmetice de rotectie antisolare, sunt destinate in mod secific pentru a
filtra anumite radiatii pentru protejarea pielii de efectele nocive ale acestor radiatii.
Agenti de ecranare
Sunt substante chimice, marea majoritate sintetice acre asigura protectia anti solara
prinn absorbtia selectiva a radiatilor, acestia spre deosebire de agenti de ecranare protejeaza
numai pe o plaja bine definta de lungimi de unda ( UVB, sau UVA luni sau scurte). In general
aceste substante sunt lipo solubile si aproape incolore, ceea ce nu modifica prea putin culoare
produsului final.
Pentru ca o substanta sa functioneze ca un bun filtru atisolar este necesar sa indeplineasc o
serie de condti:

Sa aiba capacitatea de a absorbi toate radiatiile nocive inainte ca aceste sa atinga piele;
Sa posede o buna stabilitate foto chimica si o buna rezistenta la caldura si umiditate;
Sa prezinte o inocuitate totala demonstrata prin folosirea repetata pe suprafata corpului,

de persoanele de toate varstele;

Sa fie substantiv, adica sa fie capabil,sa se fixeze in straturile superficiale ale epidermei
pentru a-si pute exercita activitate in cele mia bune conditi;
Principali agenti de protectie antisolara organici apartin urmatorelor clase de compusi:

Derivati de acid para-amino-benzoic (PABA);

Salicilati;
Cinamati;
Benzofenoni;
Derivati canfort;
Acid 2-fenil-benzimidazol-5-sulfonic si sarurile sale;
Derivati de dibenzoil metal;

Acidul partoatea amino benzoic cu toate ca are o substantivitate foarte ridicata, prezinta
o serie de inconveniente intre care se pot enumera: oxidarea cu usurinta, posibilitate recristalizari
in produsul finit, succebilitatea induceri unor exeme de contact, sau sensibilitatea organismului.
Agenti de protectie anti solara bazati pe acid para aminobenzoic au capatat o reputatie
proasta si in prezent exista produse pe care este facuta mentiunea nu contine PABA.
Salicilati au fost primi agenti de protectie anti solara utilizati (fiind utilizati in scara larga si
in prezent) cei mai utilizati sunt salicilatul de benzil, salicilat de octil (2-hidroxi benzonat de 2etil-hexil) si salicilat de homo metil ( homo- salat).
Salicilati sunt mai putin eficienti ca absorbanti ca UVA, dar au numeroase alte avantaje
intre care stabilitatea excelenta lipsa de interactiune cu solventi, toleranta buna si usurinta de
incorporare in vehicole cosmetice.
Salicilatu de octil este miscibil cu aproape toate uleiurile destinate emulsiilor cosmetice,
( cu exceptia ciclometiconei).
Homosalatul este utilizat in preparatele cosmetice cu destinatie de protectie antisolara in
concentratie de 8%.
Benzofenonele sunt considerate a fi cele mai eficace filtre pentru radiatile UVB.
Oxibenzona prezinta avantajul unui foarte bune stabilitati foto chimice.
Derivatii de canfor sunt agenti de filtrare pentru razele UVB, prin introducerea lor in
folmulari se obtin factori de protectie ridicati, chiar la concentrati relativ saczute (3-5%).
Meti benziliden canforul este unul dintre filtrele cele mai populare amand o stabilitate
deosebita la lumina (nu piered atat aproximativ 2% din activitate

Octil triazona este un absorbant UV deosebit de eficace (pricipalele avantaje ale utilizari
sale sunt: penetrarea in piele foarte redusa, foto stabilitatea reidicata si protejarea sistemului
imunologic al pieli).

BIBLIOGRAFIE

1. Ecaterina Meric Tehnologia produselor cosmetic, Vol I, Substane active i aditivi, Ed.
Kolos, Iai, 2000.
2. Ecaterina Meric Tehnologia produselor cosmetic, Vol I, Substane active i aditivi, Ed.
Kolos, Iai, 2003.
3. http://www.lefo.ro/chimie/SW/KEM_XII_03/manual/sinteza.pdf
4. http://www.icechim.ro/vechi/1.%20Produse%20chimice%20si
%20petrochimice/mat_colorante.html
5. http://dermatology.about.com/od/glossarys/g/surfactant.htm
6. http://www.cosmetoterapie.ro/tag/parabeni