Emoția (din franceză émotion, italiană emozione) este

definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie și

de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în
activitățile organismului, oglindind atitudinea
individului față de realitate. Emoția poate fi clasificată
ca un sistem de apărare, întrucât psihologic emoția
afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a
individului dar și comportamentul general. Emoția este
o stare mentală indusă de unul sau mai mulți stimuli
interni sau externi, care determină modificări corporale
chimice, răspunsuri comportamentale și o anumită
stare. Emoția este într-o interdependență permanentă
cu starea de spirit, temperamentul, personalitatea,
dispoziția și motivația persoanei respective. Sensul
cuvântului emoție în limbajul cotidian este destul de
diferit de cel din discursul academic.

Ваш логотип или название 1

În prezent nu există un consens științific cu privire la o definiție. Emoțiile sunt adesea împletite
cu dispoziția, temperamentul, personalitatea, creativitatea.Cercetările privind emoțiile au crescut
în ultimele două decenii, contribuind multe domenii, inclusiv psihologia, medicina, istoria,
sociologia emoțiilor și informatica. Numeroasele teorii care încearcă să explice originea, funcția
și alte aspecte ale emoțiilor au favorizat cercetări mai intense pe această temă. Domeniile actuale
de cercetare în conceptul de emoție includ dezvoltarea de materiale care stimulează și provoacă
emoția. În unele teorii, cunoașterea este un aspect important al emoției. Cu toate acestea, alte
teorii susțin că emoția este separată și poate preceda cunoașterea. Experiența conștientă a unei
emoții este o prezentare mentală a acelei emoții dintr-o experiență trecută sau ipotetică, care este
legată de o stare de plăcere sau nemulțumire.

Ваш логотип или название 2

  Etimologie
Cuvântul emoție provine de la latinescul emotionis, în
traducere impulsul ce aduce reacții. În psihologie este
definită ca o modalitate de percepție a elementelor și
relațiilor dintre realitate și imaginație, exprimată fizic
prin intermediul unor funcții fiziologice, ca expresia
facială sau ritmul cardiac și ducând până la reacții de
conduită precum agresivitatea sau plânsul. Emoțiile sunt
studiate și înțelese de psihologi și, mai recent, de către
oamenii de știință din domeniul inteligenței artificiale.

Ваш логотип или название 3

 Termenul „emoție” a fost introdus în cercetare pentru a desemna pasiuni, sentimente și afecțiuni. Conceptul
modern de emoție a apărut în jurul anilor 1830. „Nimeni nu a simțit emoții înainte de aproximativ 1830. În
schimb, au simțit alte lucruri – „pasiuni”, „accidente ale sufletului”, „sentimente morale” – și le-au explicat
foarte diferit față de modul în care înțelegem emoțiile de azi.” Emoțiile pot fi definite ca o experiență pozitivă
sau negativă asociată cu un anumit tipar de activitate fiziologică. „Rolul inițial al emoțiilor a fost acela de a
motiva comportamente adaptive care în trecut ar fi contribuit la transmiterea genelor prin supraviețuire,
reproducere și selecție naturală.” Dicționarul Oxford definește emoția ca „Un sentiment puternic care decurge
din circumstanțele, starea de spirit sau relațiile cu ceilalți.”

Ваш логотип или название 4

 Clasificarea emoțiilor
Emoțiile pot fi evenimente sau dispoziții, de
durată variabila, cu o intensitate situată pe o
scală continuă conform psihoterapeutului
Michael C. Graham. Răspunsurile la emoții pot
fi mecanisme verbale, fiziologice,
comportamentale și/sau neuronale. Emoțiile au
ca rezultat schimbări fizice și psihologice care
influențează comportamentul. Ele sunt adesea
forța motrice a motivațiilor. Emoțiile sunt
răspunsuri la evenimente interne și externe
semnificative. Emoțiile facilitează adaptarea la
mediu, fiind rezultat al evoluției. Emoțiile
permit comunicarea intr-o comunitate, cu
valoare etica pozitiva sau negativă.
Clasificarea emoțiilor nu este universală, și depinde de
contextul cultural, deși unele emoții au un caracter
intercultural, sunt universale. Graham diferențiază emoțiile
ca funcționale sau disfuncționale, și susține că toate
emoțiile funcționale au beneficii. O altă modalitate de
clasificare a emoțiilor este în funcție de posibila țintă. În
funcție de durata trăirii, se poate distinge între episoadele
emoționale (de scurtă durată) și dispozițiile emoționale
(comparabile cu trăsăturile de caracter). Alți specialiști
includ emoțiile într-o categorie mai generală de „stări
afective”.
Ваш логотип или название 5
Paul Ekman a susținut că emoțiile sunt discrete,
măsurabile și distincte fiziologic, unele fiind
recognoscibile chiar universal, independent de
cultură, respectiv furie, dezgust, frică, fericire,
tristețe și surpriză. Studiile mai recente ale lui
Daniel Cordaro și Dacher Keltner au extins lista
emoțiilor. Robert Plutchik a dezvoltat „roata
emoțiilor”, sugerând opt emoții primare grupate
pozitiv sau negativ: bucurie versus tristețe; furie
versus frică; încredere versus dezgust; și
surpriză versus anticipație. Emoțiile complexe
apar din combinarea emoțiilor de bază într-un
anumit context cultural.

Roata emoțiilor lui Plutchik

Ваш логотип или название 6
 7 emoţii fundamentale. Cum ne influenţează acestea comportamentul?
7 emoţii fundamentale, universale şi înnăscute, manifestându-se spontan, generate
de cauze exterioare sau de propria interioritate, pe care le experimentăm continuu,
care ne condiţionează comportamentul, sunt indicii despre ceea ce se întâmplă cu
noi, pot reprezenta motorul faptelor noastre sau, dimpotrivă, ne pot bloca reacţiile
şi capacitatea de a acţiona.

Fiinţa umană exprimă, în fiecare zi, variate emoţii, perceptibile de către ceilalţi prin
cuvinte sau prin expresia feţei, prin gesturi, prin atitudine. Paul Ekman, profesor de
psihologie la Universitatea din California, unul dintre cei care au deschis drumul
cercetărilor în privinţa mecanismelor emoţiilor şi a felului în care ne marchează
comportamentul, în câteva lucrări de referinţă în domeniu, a identificat, iniţial,
patru emoţii fundamentale – bucuria, frica, furia şi tristeţea – la care a adăugat
ulterior alte trei – surpriza, dezgustul, ruşinea.

Ваш логотип или название 7

 Surpriza – este o emoţie trecătoare, cu cea mai scurtă
durată dintre toate cele 7 emoţii fundamentale, care se
manifestă în faţa unei situaţii neprevăzute, neaşteptate,
ciudate s.a.m.d., pe care persoana respectivă nu a
anticipat-o în niciun fel şi care se asociază, de obicei,
cu un alt tip de emoţie, în funcţie de situaţie. Este
însoţită, de multe ori, de o senzaţie de incertitudine, de
o accelerare a ritmului cardiac, o creştere a tonusului
muscular, o alterare a vocii, o dilatare a pupilelor şi o
creştere a activităţii neuronale şi a amplitudinii
respiraţiei. Surpriza este, paradoxal, o emoţie neutră si
“altruistă”, în sensul că este prologul unei alte emoţii –
de bucurie, de furie, de revoltă, stupefacţie, după
împrejurări şi, evident, subiectivă, pentru că are
legătură cu experienţa de viaţă personală.

Ваш логотип или название 8

 Bucuria – este singura dintre cele 7 emoţii
fundamentale categoric pozitivă şi poate fi
generată de situaţii diverse, de la cele obişnuite,
cotidiene, care dau o stare de bine şi de împlinire,
până la cele importante, legate de viaţă, de viitor,
de dorinţe, aspiraţii, proiecte, realizări. Desigur,
bucuria nu este o emoţie care să poată fi trăită
continuu, aşa cum nici nefericirea nu poate fi
permanentă, iar sursele bucuriei sunt diferite, de la
om la om. Pentru unii bucuria este legată de
câştiguri, de poziţia socială, pentru alţii vine din
capacitatea de a iubi, de a fi generos, de a-ţi
împlini vocaţia etc.

Cert este că bucuria, ca emoţie de bază, poate da

unui om sentimentul că este “viu” şi că are
manifestări specifice: un chip luminos şi un zâmbet
autentic (diferit de cel de circumstanţă), o bună
funcţionare a organelor interne, respiraţii ample, un
echilibru psihic stabil, o stare de bine care ne
inspiră în tot ceea ce facem. Bucuria amplifică
motivaţia interioară, creativitatea, altruismul, este
un semn al armoniei cu noi înşine şi cu lumea. Ваш логотип или название 9
 Frica – este o emoţie de “anticipaţie”, ne
avertizează asupra unui pericol, a unei potenţiale
sau reale ameninţări şi ne ajută să decidem dacă
vom înfrunta acea situaţie sau ne vom apăra altfel.
Frica este o emoţie atât de puternică încât ne poate
bloca sau, dimpotrivă, stimula. Strict biologic, frica
este asociată instinctului de supravieţuire, dar, de-a
lungul timpului, la om, o astfel de emoţie a devenit
mai complexă. Se poate asocia cu o incapacitate
temporară de a reacţiona, cu perturbarea ritmului
cardiac şi respirator, cu paloarea nefirească,
transpiraţie, uneori chiar cu pierderea conştienţei.
Alte emoţii, din categoria celor “elaborate”,
asociate fricii, sunt neliniştile, anxietatea, fobiile,
stresul.
Ваш логотип или название 10
 Furia – este, de cele mai multe ori, o iritare puternică, necontrolată, violentă, reflexul unui sentiment
de nedreptate, de neputinţă în faţa unui obstacol, de frustrare sau o reacţie în faţa unei ameninţări la
adresa integrităţii fizice sau psihice a unei persoane. Unii specialiști consideră că furia este una
dintre cele 7 emoţii fundamentale, alţii o trec în categoria emoţiilor secundare.

Ваш логотип или название 11

 Dezgustul este o emoţie de respingere instinctivă
sau culturală, de aversiune fizică sau psihică faţă de
o persoană sau un obiect, percepute ca fiind
dăunătoare, o lipsă de interes şi de stimă.
Sociologul francez Claude Fischler, de exemplu,
specialist în alimentaţia umană, considera
dezgustul ca fiind “bio-cultural”, o componentă
emoţională puternică, uşor de identificat pe chipul
cuiva. Din punct de vedere filosofic, dezgustul este
definit în opoziţie cu noţiunile de bine, bun,
frumos.

Ваш логотип или название 12

 Ruşinea se distinge, în cadrul celor 7 emoţii fundamentale, prin
dimensiunea sa socială, secretă, narcisistă şi spirituală, având
deopotrivă aspecte pozitive şi negative. Este definită adesea ca
fiind versiunea socială a culpabilităţii, cu rol esenţial în fobiile
sociale. Mulţi specialişti o consideră ca fiind o emoţie
complexă, amestec de teamă, frică, furie, disperare . Se poate
identifica uşor, prin reacţii precum: stânjeneala, starea de rău
sau, dimpotrivă, exuberanţa forţată, capul plecat, evitarea
privirii celuilalt, inhibiţie etc.

Aspectele pozitive ale ruşinii ţin de educaţie şi viaţa socială, în

sensul instituirii unor limite de comportament, care să nu
altereze însă identitatea fiecăruia. Ca şi celelalte emoţii
fundamentale, ruşinea transmite mesaje despre sinele nostru,
pentru a nu ne manifesta nici în ipostaza de victime, nici în cea
de supra-oameni, prin autoritate şi putere. Aspectele negative ale
ruşinii se raportează în special la nivel individual. O astfel de
emoţie în exces poate deveni motiv de suferinţă, de izolare, de
umilinţă, de fobii sociale, deoarece induce sentimentul de a fi
nedemn de un context social. În plus, ruşinea influenţează
abilităţile cognitive, deoarece determină, alături de alti factori,
nivelul de dopamină, cu rol important în memorizare. Ваш логотип или название 13
 Tristeţea este consubstanţială fiinţei umane, este o
emoţie care se leagă de o pierdere, o decepţie, un
sentiment de neputinţă, o dorinţă neîmplinită. Se
caracterizează prin scăderea energiei şi a
motivaţiei, iar plânsul este frecvent semnul unei
astfel de stări. De la Paul Ekman, până astăzi, toţi
psihologii o includ în categoria celor 7 emoţii
fundamentale. În cazurile severe, tristeţea se poate
manifesta prin letargie, stres şi izolare socială.

Orice om se confruntă, de-a lungul vieţii, cu

sentimente de tristeţe, din cauze diverse, sunt
fireşti şi, în cele mai multe cazuri, ele se “vindecă”
de la sine. Când nu se întâmplă aşa, atunci este
necesară o schimbare esenţială în felul persoanei
respective de a se raporta la viaţă, la cei din jur, la
activităţile cotidiene, pentru ca o astfel de emoţie
să nu se transforme în depresie.
Ваш логотип или название 14
Bibliografie:
https://
destepti.ro/7-emotii-fundamentale-cum-ne-influenteaza-a
cestea-comportamentul

https://ro.wikipedia.org/wiki/Emo%C8%9Bie

Ваш логотип или название 15