7 emoţii fundamentale – caracteristici şi efecte

Cunoaşterea şi identificarea corectă a emoţiilor, personale sau ale celor din

jur, sunt componente esenţiale ale inteligenţei emoţionale, care ne ghidează
reacţiile şi ne ajută în luarea deciziilor, în învăţare, memorizare, atenţie, în a deveni
stăpâni pe impulsurile noastre primare, ori de câte ori realitatea ne provoacă în
acest sens.

Cele 7 emoţii fundamentale au în comun faptul că se declanşează rapid, sunt

de scurtă durată, spontane şi reflectă atitudinea unei persoane faţă de
realitate. Emoţia (cuvânt al cărui etimon este latinescul “emovere”, cu sensul “a
pune în mişcare”) este o experienţă psiho-fiziologică intensă şi complexă, asociată
temperamentului, personalităţii, dispoziţiei şi motivaţiei.

Specialiştii recunosc faptul că este dificil să se dea o definiţie clară şi univocă

emoţiei, dar studii recente din domeniul neurobiologiei au arătat că emoţiile sunt
rezultatul unui amestec de factori biochimici, socio-culturali şi neurologici, care se
exprimă prin reacţii specifice: motrice (tonus muscular, tremurat, imobilitate etc.),
comportamentale (agitaţie, exuberanţă, fugă, agresiune, închidere în sine etc.) şi
psihofiziologice (paloare, înroşire a feţei, accelerare a pulsului, palpitaţii,
transpiraţie, alterarea vocii etc.).

Surpriza – este o emoţie trecătoare, cu cea mai scurtă durată dintre toate cele 7
emoţii fundamentale, care se manifestă în faţa unei situaţii neprevăzute,
neaşteptate, ciudate, pe care persoana respectivă nu a anticipat-o în niciun fel şi
care se asociază, de obicei, cu un alt tip de emoţie, în funcţie de situaţie. Este
însoţită, de multe ori, de o senzaţie de incertitudine, de o accelerare a ritmului
cardiac, o creştere a tonusului muscular, o alterare a vocii, o dilatare a pupilelor şi
o creştere a activităţii neuronale şi a amplitudinii respiraţiei. Surpriza este,
paradoxal, o emoţie neutră si “altruistă”, în sensul că este prologul unei alte emoţii
– de bucurie, de furie, de revoltă, stupefacţie, după împrejurări şi, evident,
subiectivă, pentru că are legătură cu experienţa de viaţă personală.

Bucuria – este singura dintre cele 7 emoţii fundamentale categoric pozitivă şi

poate fi generată de situaţii diverse, de la cele obişnuite, cotidiene, care dau o stare
de bine şi de împlinire, până la cele importante, legate de viaţă, de viitor, de
dorinţe, aspiraţii, proiecte, realizări. Desigur, bucuria nu este o emoţie care să
poată fi trăită continuu, aşa cum nici nefericirea nu poate fi permanentă, iar sursele
bucuriei sunt diferite, de la om la om. Pentru unii bucuria este legată de câştiguri,
de poziţia socială, pentru alţii vine din capacitatea de a iubi, de a fi generos, de a-ţi
împlini vocaţia etc. Cert este că bucuria, ca emoţie de bază, poate da unui om
sentimentul că este “viu” şi că are manifestări specifice: un chip luminos şi un
zâmbet autentic (diferit de cel de circumstanţă), o bună funcţionare a organelor
interne, respiraţii ample, un echilibru psihic stabil, o stare de bine care ne inspiră în
tot ceea ce facem. Bucuria amplifică motivaţia interioară, creativitatea, altruismul,
este un semn al armoniei cu noi înşine şi cu lumea.

Frica – este o emoţie de “anticipaţie”, ne avertizează asupra unui pericol, a unei

potenţiale sau reale ameninţări şi ne ajută să decidem dacă vom înfrunta acea
situaţie sau ne vom apăra altfel. Frica este o emoţie atât de puternică încât ne
poate bloca sau, dimpotrivă, stimula. Strict biologic, frica este asociată instinctului
de supravieţuire, dar, de-a lungul timpului, la om, o astfel de emoţie a devenit mai
complexă. Se poate asocia cu o incapacitate temporară de a reacţiona, cu
perturbarea ritmului cardiac şi respirator, cu paloarea nefirească, transpiraţie,
uneori chiar cu pierderea conştienţei. Alte emoţii, din categoria celor “elaborate”,
asociate fricii, sunt neliniştile, anxietatea, fobiile, stresul.

Furia – este, de cele mai multe ori, o iritare puternică, necontrolată, violentă,
reflexul unui sentiment de nedreptate, de neputinţă în faţa unui obstacol, de
frustrare sau o reacţie în faţa unei ameninţări la adresa integrităţii fizice sau psihice
a unei persoane. Unii specilaisti consideră că furia este una dintre cele 7 emoţii
fundamentale, alţii o trec în categoria emoţiilor secundare.Reacţiile fiziologice şi
psihice asociate sunt: accelerarea ritmului cardiac, înroşirea fetei, respiraţie
sacadată, pumnii strânşi, voce stridentă. Când furia este “oarbă”, generează frică.
Există mai multe feluri de furie: Furia “înăbuşită”, în cazul persoanelor care, prin
natura lor, sunt incapabile de astfel de manifestări, furia “reflexivă”, deturnată
asupra altcuiva decât cel care a provocat emoţia respectivă, furia “hipertrofiată”,
exprimată în exces, disproporţionată în raport cu raţiunea, care poate duce la acte
violente. Cel care trece printr-o astfel de stare, spun psihologii, se poate calma
dacă îşi concentrează atenţia asupra unui obiect neutru.

Dezgustul – este o emoţie de respingere instinctivă sau culturală, de aversiune

fizică sau psihică faţă de o persoană sau un obiect, percepute ca fiind dăunătoare, o
lipsă de interes şi de stimă. Sociologul francez Claude Fischler, de exemplu,
specialist în alimentaţia umană, considera dezgustul ca fiind “bio-cultural”, o
componentă emoţională puternică, uşor de identificat pe chipul cuiva. Din punct de
vedere filosofic, dezgustul este definit în opoziţie cu noţiunile de bine, bun, frumos.
Ruşinea – se distinge, în cadrul celor 7 emoţii fundamentale, prin dimensiunea sa
socială, secretă, narcisistă şi spirituală, având deopotrivă aspecte pozitive şi
negative. Este definită adesea ca fiind versiunea socială a culpabilităţii, cu rol
esenţial în fobiile sociale. Mulţi specialişti o consideră ca fiind o emoţie complexă,
amestec de teamă, frică, furie, disperare etc. Se poate identifica uşor, prin reacţii
precum: stânjeneala, starea de rău sau, dimpotrivă, exuberanţa forţată, capul
plecat, evitarea privirii celuilalt, inhibiţie etc.

Aspectele pozitive ale ruşinii ţin de educaţie şi viaţa socială, în sensul instituirii unor
limite de comportament, care să nu altereze însă identitatea fiecăruia. Ca şi
celelalte emoţii fundamentale, ruşinea transmite mesaje despre sinele nostru,
pentru a nu ne manifesta nici în ipostaza de victime, nici în cea de supra-oameni,
prin autoritate şi putere.

Aspectele negative ale ruşinii se raportează în special la nivel individual. O astfel de

emoţie în exces poate deveni motiv de suferinţă, de izolare, de umilinţă, de fobii
sociale, deoarece induce sentimentul de a fi nedemn de un context social. În plus,
ruşinea influenţează abilităţile cognitive, deoarece determină, alături de alti factori,
nivelul de dopamină, cu rol important în memorizare.

Sursa: https://destepti.ro/7-emotii-fundamentale-cum-ne-influenteaza-acestea-comportamentul