NOȚIUNI DE

MEDICINA MUNCII

DR. CARMEN CROITORU

Medic primar Medicina muncii şi Medicină generală
Cercetător ştiinţific principal
Doctor în Ştiinţe Medicale
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC

• Medicina muncii este disciplina medicală care

studiază şi supraveghează relaţia dintre sănătatea
omului şi munca sau activitatea pe care acesta o
prestează.

Altfel spus:
• când
• unde
• cum
activitatea profesională influenţează în bine sau în rău
starea de sănătate.
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC

• În secolul al XVIII-lea - Medicina muncii s-a născut ca

ştiinţă - părintele ei fiind considerat BERNARDINO
RAMAZZINI, odată cu publicarea lucrării “De Morbis
Artificum Diatriba”.

• În 1802 a fost promulgat în Marea Britanie primul act

legislativ din lume privind ocrotirea sănătăţii muncitorilor;

• În 1906 - primul congres de Medicina Muncii cu

participare internaţională la Milano

- se înfiinţează “Comisia Permanentă

pentru Medicina Muncii “cu scopul de a stimula în
lumea întreagă studiul patologiei legate de muncă”.
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC
• În România rădăcinile specialităţii datează de la începutul
secolului XX
• dar structurarea clară organizatorică şi ca atribuţii apare în
“Legea Sanitară şi de Ocrotire” promulgată prin Înalt
Decret Regal în 1930.

• În subcapitolul “Controlul Sanitar al Industriilor” Art. 347 –

351 se specifică:
- obligativitatea ca orice “aşezământ industrial” să
posede autorizaţie de funcţionare eliberată de “Consiliul
de Igienă şi de Ocrotire”
- să se pună de acord cu “prevederile şi cerinţele
regulamentelor speciale de igienă industrială”,
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC

• se precizează - atribuţiile “medicului

industriei”,
- obligativitatea
controlului medical la angajare şi a
controlului medical periodic,
- obligativitatea
declarării bolilor profesionale ,
- obligativitatea
anchetării accidentelor de muncă
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC

• Legea Sanitară şi de Ocrotire din 1930,

cunoscută şi ca “Legea Moldovan”, este
considerată ca una dintre cele mai moderne
legi din prima jumătate a secolului XX –
pentru România.

• Ca întreaga societate şi economie

românească, specialitatea de Medicina
Muncii a fost profund marcată de anul
1989.
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC
• Trebuie subliniat că până în anii 1990-1991 activitatea de
Medicina Muncii din Moldova şi din ţară a fost structurată
logic şi dinamic, având la bază o legislaţie coerentă şi
clară – desigur, perfectibilă,
• exista o ierarhie bine statuată a atributelor şi o
reprezentare permanentă în eşaloanele ministeriale.

Ministerul Sănătăţii

Institute de igienă

Direcţii de sănătate publică judeţene

dispensarele medicale de întreprindere

 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ISTORIC
Astfel,
• deciziile se luau în direcţiile de profil ale Ministerului Sănătăţii – cu
consultarea specialiştilor din reţea

• erau monitorizate de secţiile de specialitate ale institutelor de igienă

• direcţiile de sănătate publică aveau rol de execuţie şi control strict

• iar unităţile periferice – dispensarele medicale de întreprindere -

asigurau activitatea primară de medicina muncii.

• În paralel Ministerul Învăţământului (MEN) prin universităţile de

medicină asigurau formarea şi perfecţionarea continuă a
specialiştilor.

• Exista un sistem informaţional obligatoriu, ritmic şi operaţional

dinspre periferie spre organele de decizie.
• După entuziasmul inerent al anilor 1990-1991, specialitatea şi
reţeaua de Medicina Muncii trece timp de circa 2 ani printr-o
perioadă de incertitudine şi ulterior este singurul domeniu al
sănătăţii publice aproape desfiinţat de restructurarea
economică şi reforma sanitară.

• În perioada 1994-1995 în judeţele pilot ale reformei sanitare se

desfiinţează dispensarele medicale de întreprindere , specialiştii
de Medicina Muncii asistând neputincioşi la începutul dezorganizării
asistenţei medicale profilactice în domeniul ocupaţional.

• În anul 1995 existau în România 40 de mii de medici din care 23

de mii specialişti şi rezidenţi . Medici specialişti de medicina
muncii erau sub 230, deci activitatea de prevenţie în domeniul
sănătăţii în muncă, pentru întreaga populaţie activă a ţării, era
asigurată de circa 1% din totalul medicilor specialişti din ţară
(Buletinul M.S. nr.1/7777 – serie nouă 1997).
• În acelaşi an, 1995, apare primul instrument realmente
util specialităţii după 1990: “Normele de Medicina
Muncii” prin Ordin M.S. 1957/14 oct. 1995 publicat abia
în Monitorul Oficial 60 bis din martie 1996.

• Un alt sprijin pentru activitatea de Medicina Muncii ar fi

trebuit să fie Legea Protecţiei Muncii nr.90/1996,
Normele Metodologice de Aplicare şi Normele Generale
de Protecţia a Muncii.

• Din păcate, prin o serie de articole, legislaţia

menţionată generează confuzie şi nu realizează
o legătură cu normele Ministerului Sănătăţii
• În 1997, Ordinul MS nr.439 privind Organizarea şi Funcţionarea
Dispensarelor Medicale de Întreprindere preluate de agenţii
economici stabileşte la art.1 : “ .... agenţii economici POT
PRELUA dispensarele ..... în scopul acordării asistenţei curative
şi profilactice” , iar la articol 8: “Dispensarele Medicale de
Întreprindere care nu vor fi preluate .... SE DESFIINŢEAZĂ ”.

• În acelaşi an apare LEGEA 145 privind ASIGURĂRILE SOCIALE DE

SĂNĂTATE. În capitol III art. 14 stipulează că “ serviciile de
sănătate acordate în caz de risc profesional (boli
profesionale şi accidente de muncă) şi asistenţa medicală
curativă la locul de muncă nu se includ în prevederile
legii”.

• În toţi aceşti ani, datorită cadrului legislativ menţionat, circa 90%

din medicii din dispensarele medicale de întreprindere au migrat
spre “Medicina de Familie”, dispărând practic eşalonul
primar al asistenţei de medicina muncii pentru populaţia
activă a ţării.
• După anul 2002 şi mai ales începând cu 2003, odată cu
aplicarea Normelor Generale de Protecţia Muncii – 2002 se
înregistrează şi un aspect pozitiv: activitatea de asistenţă
de medicina muncii pentru întreprinderi este preluată
de medici specialişti/primari de Medicina Muncii – în
sistem privat, înregistrându-se o creştere sensibilă a calităţii
asistenţei de specialitate.

• Paralel, datorită legislaţiei permisive asistăm la o explozie a

numărului de medici de familie cu “competenţă în medicina
de întreprindere”. Aceştia şi-au desfăşurat legal activitatea
până la sfârşitul anului 2010 sub tutela unui medic specialist
de medicina muncii. În paralel, şi-au putut obţine a doua
specialitate – cea de medicina muncii – urmând cursuri în
cadrul rezidenţiatului.
 GLOSAR
• Sănătate:  Sănătatea este starea de bine completă din punct de vedere
fizic, mental şi social şi nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii.
•  Reducerea mortalităţii, morbidităţii şi a numărului de
cazuri de invaliditate datorate bolilor şi ameliorarea sănătăţii subiective.

• Prima definiţie, care figurează în Constituţia OMS, exprimă un ideal care ar

trebui să fie scopul tuturor activităţilor sanitare. Totodată, ea nu se
pretează la o măsurare obiectivă şi din raţiuni practice este necesară o
definiţie mai specifică (OMS, 1994).

• Sănătate publică: ştiinţa şi arta ce permite prevenirea bolilor,

prelungirea vieţii şi favorizarea sănătăţii mentale şi fizice şi buna utilizare a
resurselor prin eforturi colective organizate (OMS, 1994; OMS, 1998)

• Stare de sănătate: termen general ce desemnează nivelul de sănătate

al unui individ, a unui grup sau a unei populaţii în raport de anumite norme
(Roberts, J.L., 1996)
• RISC, riscuri, s. n. Posibilitate de a ajunge într-o
primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de
suportat o pagubă; pericol posibil. – Din fr. risque.
Sursa: DEX '09 (2009)

• Risc profesional: probabilitatea ca un agent din mediul

de muncă să afecteze negativ starea de sănătate în
condiţiile utilizării lui şi/sau expunerii la acesta.

• Factori de risc: Situaţie, comportament sau mediu

social, economic sau biologic care este legat printr-o
relaţie cauză-efect cu un risc sporit de a contracta o
boală determinată, de a fi într-o stare de sănătate rea
sau de a suferi un traumatism ( Nutbeam 1998)
 GLOSAR
• Evaluarea riscului de accidentare şi îmbolnăvire
profesională este activitatea prin care

- se identifică factorii de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire

profesională şi
- se determină nivelul de risc (NGPM - 2002).

Această activitate este un proces secvenţial complex tehnic şi de

medicina muncii care cuprinde următoarele etape obligatorii:

1. identificarea factorilor de risc;

2. aprecierea consecinţei maxim posibile a acţiunii factorilor şi a
probabilităţii de producere a consecinţei;
3. calculul nivelului de risc pe baza unei relaţii prestabilite
(Al. Darabont, Şt. Pece, Aurelia Dăscălescu - 2001).
• Nivel de risc acceptabil: nivel de risc admis
prin convenţiile sociale în domeniul securităţii în
muncă pentru desfăşurarea proceselor de
muncă.
• Nocivitate: proprietate a unui factor de risc
de impact în starea de sănătate sub raportul
afectării acesteia.
• Noxa profesională: agent fizic, chimic sau
biologic cu acţiune în mediul de muncă asupra
organismului uman, dăunător sănătăţii; factor
de risc de îmbolnăvire profesională.
• Boală profesională: Afecţiune care se produce ca urmare a
exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzată de agenţi nocivi
fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului în procesul de muncă.

• Boală legată de profesie: Boală cu etiopatogenie

multifactorială, în determisnismul căreia unii factori
favorizanţi sau agravanţi sunt de natură profesională.

• Accident de muncă (A.M.): Vătămarea violentă a

organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au
loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza
căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă -
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile,
- invaliditate
- deces.
 Medicina Muncii
Definiţii, Scop, Conţinut de activitate

• Medicina Muncii este “specialitatea medicală care

studiază specific interrelaţia dintre sănătate şi
muncă”.

• Este o specialitate medicală etiologică, de relaţie

cu dublu sens:
activitate profesională <> sănătate
şi
sănătate <> calitatea prestaţiei profesionale
• În 1995 comitetul mixt de experţi ai Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii (OMS) şi ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii
(OIM) definesc sănătatea ocupaţională astfel:
“Promovarea şi menţinerea celui mai înalt grad de bunăstare
fizică, mentală şi socială a muncitorilor din diferite profesiuni
prin
- prevenirea oricărui prejudiciu adus sănătăţii acestora de către
condiţiile de muncă,
- protejarea în muncă faţă de riscurile rezultate de prezenţa
factorilor nocivi ce pot prejudicia sănătatea lor,
- plasarea şi menţinerea muncitorului într-o muncă adecvată
aptitudinilor fiziologice şi psihologice.
In general spus, adaptarea muncii pe măsura
posibilităţilor omului şi pe fiecare om, corespunzător
sarcinii lui”.
Se impun câteva precizări sub aspectul semanticii:

•Noţiunea de Medicina Muncii corespunde

pentru ţările de limbă franceză noţiunii de “medicine
du travail” şi pentru ţările de limbă engleză noţiunii
de “occupational medicine”.
•În ultimile decenii, organismul internaţional de
medicina muncii urmărind accentuarea
caracterului profilactic al specialităţii a
recomandat transformarea noţiunii de “medicine du
travail” în “Sante au travail” şi a celei de
“occupational medicine” în “occupational health”.
• În fapt, conţinutul activităţii de profil rămâne
acelaşi, acoperind trei domenii:
1. promovarea şi menţinerea sănătăţii muncitorilor
2. îmbunătăţirea condiţiilor şi mediului de muncă
pentru a asigura sănătatea şi securitatea în
muncă
3. asigurarea unei politici preventive privind
sănătatea prin adaptarea unor sisteme sanogene
de organizare a muncii şi promovării unui climat
interrelaţional optim în întreprindere.
 Medicina Muncii
Definiţii, Scop, Conţinut de activitate
Scopul Medicinii Muncii constă în “contribuţia la
•protecţia angajaţilor împotriva oricărui impact pe sănătate,
care ar putea rezulta prin desfăşurarea activităţii profesionale şi la
•menţinerea unei bune stări fizice, psihice şi sociale a
angajaţilor”.

Activităţi principale care duc la atingerea acestui scop:

1. consilierea factorilor manageriali privind măsurile
tehnice şi medicale în sprijinul relaţiei sanogene între angajat şi muncă
- adaptare
2. depistarea în stadii precoce a bolii profesionale
şi/sau a celor legate de profesie
3. dialogul permanent şi informarea managerilor,
angajaţilor şi sindicatului despre prezenţa, particularităţile şi
magnitudinea riscului profesional.
4. consilierea competentă a factorilor manageriali
privind supravegherea sistematică a condiţiilor de muncă
 Domeniile Medicinii Muncii
• Evaluarea riscurilor profesionale

• Determinarea aptitudinii în muncă

• Ergonomie medicală

• Bolile profesionale şi bolile legate de profesiune

• Toxicologie industrială

• Psihologie ocupaţională

• Managementul Medicinii Muncii

Trebuie subliniat caracterul multidisciplinar şi

interdisciplinar al activităţii de Medicina Muncii.
• formarea unui specialist de Medicina Muncii necesită 4 - 5 ani de
rezidenţiat, interval în care sunt parcurse module diferite care
contribuie la definirea activităţii ulterioare: medicină internă,
explorări funcţionale, noţiuni de expertiză a capacităţii de muncă,
toxicologie, noţiuni de prim ajutor şi urgenţe medicale ş.a.

• activitatea de medicina muncii presupune echipe de specialişti din

diferite domenii: fizicieni, chimişti, ingineri chimişti, biologi,
toxicologi, psihologi, sociologi
• în finalul prestaţiei, semnarea şi parafarea Fişei de aptitudine în
muncă reprezintă un act decizional de mare responsabilitate
medicală şi socială

• Deci, ca aspect general, Medicina Muncii este o specialitate

medicală preponderent preventivă, care se adresează unui
segment populaţional esenţial pentru societate: populaţia activă
şi ocupată.
 STUDIUL UNEI BOLI

• DEFINIȚIE

• DATE EPIDEMIOLOGICE

• ETIOLOGIE
ETIOPATOGENIE
• PATOGENIE

• MORFOPATOLOGIE
• DIAGNOSTIC CLINIC
- Simptomatologie
- Examen obiectiv

• DATE DE LABORATOR ȘI PARACLINICE

• DIAGNOSTIC – pozitiv
- diferențial
• TRATAMENT– etiologic, simptomatic, regim igieno-dietetic

• EVOLUȚIE - Forme clinice

- Complicații

• PROGNOSTIC
ANEXA 4
Unitatea medicală
Adresa

• DOSAR MEDICAL nr.……………………….

• NUME PRENUME
•  SEX: M o F o VÂRSTĂ…………….DATA NAŞTERII
• CNP…………………………………………………………………………………………
•
• ADRESĂ………………………………………………………………………………………
•  
• OCUPAŢIA/FUNCŢIA………………………………………………………………
• FORMARE
PROFESIONALĂ……………………………………………………………………………
•  
• RUTA PROFESIONALĂ
 RUTA PROFESIONALĂ

LOC DE MUNCĂ PERIOADA OCUPAŢIA/FUNCŢIA NOXE

•  
•  
•  
•  
•  
 

• Activităţi îndeplinite la actualul loc de muncă:

• Boli profesionale da  nu 
• Accidente de muncă da  nu 

• Medic de familie………………………………………………………………tel………………

• Declar pe propria răspundere că nu sunt în evidenţă cu epilepsie, boli

psihice, boli neurologice şi nu sunt sub tratament pentru boli neuropsihice,
diabet:
•  
• ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE căsătorit/necăs.Copii:……………....

• ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE /vaccinări/droguri

• PM……….ani; ciclu reg/nereg……./……S…..N………………………………..Av…………

•  
• Fumat: 0  / de la ani, în medie ţigări/zi Cafea:……..
• Alcool: 0  / ocazional
ocazional
EXAMEN MEDICAL LA ANGAJARE:

T……cm G…….kg IMC: obezitate nu  da  grad

• EXAMEN CLINIC:
• 1. tegumente şi mucoase………………………………………………
• 2. ţesut celular subcutanat……………………………………………
• 3. sistem ganglionar……………………………………………………
• 4. aparat locomotor……………………………………………………
• 5. aparat respirator……………………………………………………
• 6. aparat CV:……………………………………………………………
• TA ……mmHg, AV…./min, pedioase……, varice……………
• 7. aparat digestiv………………………………………………………
• 8. aparat urogenital………………………………………………………………
• 9. SNC, analizatori: ………………………..………………………….
a. acuitate vizuală vedere cromatică vedere
în relief

• fără corecţie optică  cu corecţie optică: OD……….OS………..

• b. voce tare voce şoptită

• 10. sistem endocrin: …………………………………………………..

• Concluzii examen clinic:
•  sănătos clinic în momentul examinării
•  diagnostic:
• Semnătura şi parafa medicului
•  EXAMENE SUPLIMENTARE (conform Anexei ):
• .............................................................................................................
• .............................................................................................................
• .............................................................................................................
• Concluziile examinării de specialitate (medicina muncii):
•  sănătos clinic în momentul examinării

•  diagnostic:

• AVIZ MEDICAL:
• pentru exercitarea ocupaţiei/funcţiei …………………………………………………………
•
• Recomandări:
• APT  …………………………………………………………………..
• APT CONDIŢIONAT  …………...................................................................
• INAPT TEMPORAR  …………………………………………………………………..
• INAPT  ……………..................... .....................................................

• Medic de medicina munci

• Semnatură și parafă
•
• Data:
• Data următorului control medical:
 EXAMEN MEDICAL PERIODIC:

• Simptome actuale................................................................................................
• Reactualizarea anamnezei profesionale:....................................……………………
• Simptome la locul de muncă..............................................................................
• Reactualizarea anamnezei neprofesionale:.........................................................
• T……cmG…….kg IMC: obezitate nu  da  grad
• EXAMEN CLINIC:
• 1. tegumente şi mucoase………………………………………………………………………
• 2. ţesut celular subcutanat……………………………………………………………………
• 3. sistem ganglionar……………………………………………………………………………
• 4. aparat locomotor………………………………………………………………………………
• 5. aparat respirator………………………………………………………………………………
• 6. aparat CV:……………………………………………………………………………………
• TA ………………mmHg, AV………./min, pedioase……………, varice…………………
• 7. aparat digestiv…………………………………………………………………………………
• 8. aparat urogenital……………………………………………………………………………
• 9. SNC, analizatori: …………………………………………………………………………….
a. acuitate vizuală vedere cromatică vedere în relief
• fără corecţie optică o cu corecţie optică: OD……….OS………..
• b. voce tare voce şoptită
• 10. sistem endocrin: …………………………………………………..
• Concluziile examinării de specialitate (medicina muncii):
•  sănătos clinic în momentul examinării

•  diagnostic:
• AVIZ MEDICAL:
• pentru exercitarea ocupaţiei/funcţiei …………………………………………………………
•
• Recomandări:
• APT  …………………………………………………………………..
• APT CONDIŢIONAT  …………...................................................................
• INAPT TEMPORAR  …………………………………………………………………..
• INAPT  ……………....... ..........................................................

• Medic de medicina munci

• Semnatură și parafă

• Data:
•  
• Data următorului control medical: