Filosofia Epocii Moderne

Elaborat: Talpă Snejana

 Apariția filosofiei moderne
 Filosofia modernă este o ramură a filosofiei ce își are originea în Europa occidentală a secolului
17, iar acum este comună întregii lumi. Nu are o doctrină sau școală specifică (și nu trebuie
confundată cu modernismul), deși are niște caracteristici care ajută la distingerea sa de filosofia
mai veche.
 Secolul 17 și începutul secolului 20 au marcat puternic începutul și sfârșitul filosofiei moderne.
Câți dintre filosofii Renașterii ar trebui incluși în filosofia modernă e încă un subiect de
dezbatere; de asemenea, se poate considera că modernitatea își are sfârșitul în secolul 20, fiind
înlocuită de postmodernitate, după cum se poate spune că nu a sfârșit atunci. Modul în care
cineva decide să răspundă la aceste întrebări va determina în ce scop va folosi cineva termenul de
„filosofie modernă”. Acest articol se va concentra pe istoria filosofiei începând cu Rene
Descartes până la începutul secolului 20, terminând cu Ludwig Wittgenstein.
 Filosofia engleză

 În sec. XVII-lea Anglia era cea mai dinamică țară din punctul de vedere
al dezvoltării economice. Caracteristicile de bază ale acestei filosofii au
fost elucidate destul de cert de J.Hersch: “Două sunt caracteristicile
gânditorilor englezi: 1)la nivelul cunoașterii, pentru ei este
fundamentală experiența sensibilă, 2)la nivelul eticii, ei sunt preocupați
de modul în care oamenii își organizează viața lor comună în societate și
stat”
 Astfel, empirismul englezilor și simțul lor civic se află într-o strânsă
legătură. Majoritatea gânditorilor au manifestat același interes și față de
cunoașterea absolutului și față de acțiune.
 Filosofia franceză
 Prevestitoori ai acestei revoluții au fost două curente ce caracterizează viața
spirituală a Franței în secolul XVIII-lea –materialismul mecanicist și
iluminismul.
 În viața spirituală a Franței acestei perioade domină empirismul materialist al
filosofiei engleze și ideile filosofice ale materialiștilor francezi.
 Considerînd uzanțele feudale ca fiind iraționale, iluminismul a susținut ideea
înlocuirii feudalismului cu o orânduire rațională.
 Iluminismul –curent raționalist, caracterizat prin tendința de a înlătura viciile
sociale pe calea răspândirii cunoștințelor științifice.
Apariția filosofiei clasice germane

 Filosofia clasică germană cuprinde o perioadă relativ scurtă. Cu toate acestea, ea

reprezintă un punct culminant în dezvoltarea filosofiei în genere , avându-i ca
reprezentant pe Im. Kant, Fichte, Hegel etc.
 Filosofia clasică germană a elaborat dialectica modernă, a adus contribuții
considerabile la constituirea teoriei cunoașterii , subordonând unei analize sistematice
formele și categoriile logice și gnoseologice, integrînd omul în natură.
 Immanuel Kant este unul din cei mai remarcabili filozofi ai culturii occidentale. Opera
lui este extrem de originală și de cuprinzătoare. Ea a apărut într-un moment crucial în
dezvoltarea filosofiei , în condițiile unei tensiuni .

 Activitatea filosofică a acestuia poate fi divizată în 2 etape: precritică și critică.

 Despre Kant se spune că este un criticism, apriorism și un idealism transcendental.
Concepțiile filosofice ale lui I. Fichte și F. Schelling

 Fichte - filosof, idealist german, reprezentant al filosofiei clasice germane. Recenzenții

au crezut că este o lucrare a lui Kant și au lăudat-o din belșug. Fichte a devenit celebru
peste noapte în clipa în care s-a aflat că este autorul cărții cu pricina.
A fost una dintre cele mai spectaculoase acțiuni de manipulare a comunității științifice din
istoria culturii. Un debutant genial i-a transformat pe Kant și pe cerberii filosofiei oficiale
în agenții lui publicitari.
Opiniile sale politice și religioase nonconformiste i-au creat lui Fichte numeroși inamici în
rândurile puterii. Acești inamici au încercat în 1799 să-l elimine din viața publică,
înscenând o acțiune de dezinformare în doi timpi a opiniei publice.

 Friedrich Wilhelm Joseph Ritter von Schelling 

ianuarie 1775, Leonberg/Württemberg d. 20 august 1854, Bad Ragaz/Elveția) a fost
un filozof german, în prima perioadă a activității sale unul din reprezentanții de seamă
ai idealismului german, mai târziu tot mai mult influențat de romantismul în plină
dezvoltare. Pentru sistemul său de gândire a elaborat conceptul de filozofie a identității.
 Filosofia lui Hegel și Feuerbach
 Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost
un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.

 Wilhelm va studia în gymnasium- ul din orașul său natal, unde va fi un școlar model. Sora sa mărturisește că el
învățase prima declinare latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i- a oferit o ediție a dramelor
lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani. La 10 ani tatăl său îi dă primele lecții de geometrie și astronomie.
La fel de mult îl interesau fizica și botanica. Hegel însuși își amintea că învățase, la 11 ani, definițiile
lui Christian Wolf, astfel că figurile și legile silogismului, care stau baza logicii (iar acest fapt este luat
de Jacques Derrida ca un argument în polemicile privitoare la vârsta potrivită pentru o educație filosofică.

 Ludwig Andreas Feuerbach (n. 28 iulie 1804, Landshut, Bavaria, Germania – d. 13

septembrie 1872Nürnberg, Imperiul German) a fost un filosof german, al patrulea fiu al juristului Paul Johann
Anselm Ritter Feuerbach.
 Feuerbach are meritul de a fi criticat idealismul hegelian, dominant în acea vreme în Germania, arătând că Hegel
răstoarnă raportul real dintre „subiect“ și „predicat“, dintre existență și gândire, dintre natură și conștiință.
 A restaurat materialismul, afirmând că natura e primordială în raport cu gândirea, că gândirea este un predicat
(atribut) al omului și nu omul un predicat al gândirii (spiritului). În locul spiritului absolut, Feuerbach a pus,
astfel, în centrul filozofiei natura și omul, conceput ca o parte a naturii.
Mulțumesc pentru atenție