Exprimarea artistică

prin muzică și
arhitectură
în Baroc, Clasicism
și Romantism
Boldescu Mihaela – Borodi Mara – Vieriu Antonia
ANMGD – FIM – master II
 
 INTRODUCERE

- arta - loc însemnat în viața omului - a evoluat

odată cu el și cu condițiile politico-sociale care îi
influențau traiul
BAROCUL
BAROCUL - curent artistic - începutul secolului XVII, până în prima jumătate
a secolului XVIII
- rădăcini - Roma anului 1600 - Biserica Catolică - își dorea să eclipseze
simplitatea tipic protestantă care îi amenința autoritatea (Revoluția
Protestantă a lui Martin Luther)
- Conciliul din Trento (1545-1563) - decide viitorul artistic pentru mai bine
de un secol
- „baroc” - francezul „baroque” sau portughezul „barroco” - perlă cu formă
neregulată
- „baroc” - termen latin utilizat în domeniul logicii, care denumește un lucru
absurd de complex
- caracteristici - exhuberanță, grandoare, contrast, claritate, o bogăție a
detaliilor, plasându-se în categoria estetică a spectaculosului, în ciuda
faptului că simbolizează lucruri evidente, lipsite de ambiguitate
BAROCUL MUZICAL:
- sfârșitul secolului XVI – 1750 (anul morții lui J.S.Bach)
- caracteristici - ornamentație excesivă, complexitate, exploatarea grandiosului, dar
toate într-o strictă ordine și claritate
- compozitori reprezentativi: Claudio Monteverdi, Jean-Baptiste Lully, Arcangelo
Corelli, Henry Purcell, Dieterich Buxtehude, Antonio Vivaldi, Alessandro și
Domenico Scarlatti, Georg Friedrich Händel, Georg Philipp Telemann, Johann
Sebastian Bach
- exemple muzicale – J.S.Bach: Clavecinul bine temperat, 6 Suite Franceze, 6 Suite
Engleze, Variațiunile Goldberg, 6 Concerte Brandenburgice, Arta Fugii
- complexitate, caracter improvizatoric al scriiturii - proporții și structuri matematice
clare
J.S.Bach – Clavecinul bine temperat vol. I – Preludiu și fugă în do minor
(interpretare: Andras Schiff)
BAROCUL ARHITECTURAL:
- cel mai vizibil – grandoare
- elemente tipice - coloane masive, bolți înalte, arcade, domuri, culori contrastante,
ornamente complicate, volume colosale, statuete poleite cu aur, scări impresionante,
spații interioare care cresc progresiv
- planificarea stradală radială - factură barocă (zona Arcului de Triumf din Paris)
- arhitecți reprezentativi - Gian Lorenzo Bernini, Carlo Maderno, Francesco Borromini,
Guarino Guarini, Johann Bernhard Fischer von Erlach
- Guarini - Capela Sfântului Giulgiu (Torino) – complexitate – structură matematică
clară (matematică) – ușor de comparat cu fugile bachiene
- alte construcții reprezentative: Biserica San Carlo alle Quattro Fontane, Palatul
Barberini, Biserica Il Gesù (Roma)
Capela Sfântului Giulgiu (Torino)
Biserica Il Gesù (Roma)
Biserica San Carlo alle Quattro Fontane (Roma)
CLASICISMUL
Clasicismul este un curent literar-artistic, având centrul de iradiere în Franța, ale
cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și
al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură)
ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și
armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca
realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale.
Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri
eroice și principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de
crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai
înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice.
Caracteristicile clasicismului în arhitectură

Principalele caracteristici ale stilului clasic în arhitectură

sunt:

• Forme și volume simple și geometrice.

• Linii orizontale și verticale alternante.

• Aspect echilibrat al spațiilor.

• Proporții restrânse.

• Decoratia simetrica a casei.

• Structuri arcuite și dreptunghiulare monumentale.

 Caracteristicile clasicismului în muzică

În timpul clasicismului se înființează orchestra simfonică înțeleasă modern,

care include următoarele secțiuni: corzi ( viori , viole, violoncel și
contrabas) , vânt de lemn ( flauturi , oboi , clarinete , fagoturi , contrabasso ,
coarne , trompete și tromboni ), harpa , percuție ( timbal ). Mai mult,
clavecinul este înlocuit progresiv de pian , în care controlul dinamicii
permite un randament expresiv mai mare.
În muzica instrumentală , se dezvoltă genurile de simfonie , concert , cvartet
de coarde și sonată .
ROMANTISMUL
SEC. XX
SEC. XX:
- noi posibilități oferite de tehnologie – arta europeană
se dezvoltă pe mai multe direcții
- unitate în limbaj -> nonconformism
- se caută noutatea
- simetrie -> asimetrie
- tradiție -> originalitate
- se dezvoltă și o estetică a urâtului
 CONCLUZIE
 trăsăturile specifice fiecărui curent artistic au
influențat întregul spectru al artelor
 mijloace diferite de exprimare artistică –
unitate stilistică
 BIBLIOGRAFIE
 ***, Baroque architecture. In: Encyclopedia Britannica, Encyclopedia Britannica Inc., Edinburgh, 2020.

 ***, New Grove Dictionary of Music and Musicians, Oxford University Press, Oxford, 2001.

 CHELARU, Carmen, Cui i-e frică de istoria muzicii?! vol. II (ediția a doua), Editura muzicală, București, 2019.
 EINSTEIN, Alfred, Music in the Romantic Era, NY Norton, New York, 1947.
 FLEMING, John Fleming – HONOUR Hugh - PLEVSNER Nikolaus, The Penguin Dictionary of Architecture and Landscape
Architecture, ediția a V-a, Penguin Books, Londra, 1999.
 IȘIK Ece Tezgel - HARE Kılıçaslan, Architecture and music in the Baroque period. In: Procedia - Social and Behavioral
Sciences ediția 51, pag. 635 – 640, Elsevier Ltd., Amsterdam, 2012.

 NEUMAN, Robert, Baroque and Rococo Art and Architecture, Pearson, Laurence King Publishing Ltd, London, 2013.