5 invintei ale lummi

A fost creat de Victor Croitor

1. Telefon
Telefonul este un mijloc de comunicare care transmite și 
recepționează sunete la distanță. Cel mai adesea telefonul este
folosit pentru a transmite vocea umană, dar poate fi folosit și la
transmiterea altor tipuri de sunete. Cele mai multe telefoane
operează prin transmiterea semnalelor electrice de-a lungul a
diferite rețele telefonice complexe, fapt care permite aproape
fiecărui utilizator al unui telefon să comunice cu aproape oricare
alt utilizator al unui telefon conectat la rețea. n 1881 a fost
instalată prima linie telefonică în Transilvania.[1] Doi ani mai
târziu, în București, s-a instalat prima linie telefonică particulară
între magazinul și Tipografia „Socec”. [1] Pe 27 iulie 1930
 Guvernul a contractat, la International Telephone and Telegraph
Corporation din New York, un împrumut de 8 milioane de dolari
cu 8% dobândă, concesionând societății americane serviciul de
telefoane.[1] Această concesiune a durat până în 1941, când a fost
răscumpărată de statul român.[1]
2.Radio
Radio a fost la origine o metodă de transmitere a sunetelor prin unde radio,
care prin natura lor sunt unde electromagnetice. Azi se transmit prin radio o
largă gamă de semnale diferite, inclusiv imagini mișcătoare și fluxuri
enorme de date.
De foarte multă vreme omul a fost nevoit să transmită informații la distanțe
mari. În antichitate semnalele cu ajutorul focului constituiau singura cale de
comunicare la mari distanțe; așa s-a aflat de exemplu despre căderea Troiei
sau a Ierusalimului. Cea mai largă folosire a radioului o constituie 
radiodifuziunea, cu al său caz particular, și de mare amploare televiziunea.
Totuși, domeniile principale ale radiocomunicațiilor, inclusiv cele spațiale,
îl reprezintă în continuare radiotelegrafia și radiotelefonia. Un subdomeniu
de largă prezență în radiodifuziune este constituit de tehnica redării cu
înaltă fidelitate a sunetului.
Începuturile radioului s-au cristalizat in urma fenomenelor fizice, în special
electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, 
Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim
admis că primul care a fost în masură să realizeze o emisie și o recepție de
unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat
pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale
predecesorilor săi în special Maxwell.
3.Avion
Avionul este o aerodină prevăzută cu o suprafață portantă
fixă ce asigură sustentația datorită vitezei de deplasare. 
Viteza de deplasare poate fi asigurată fie de acțiunea unor
grupuri motopropulsoare, fie de acțiunea unei componente a 
greutății (în cazul zborului de coborâre sau al zborului fără
motor).[1] Apărute la începutul secolului XX, primele avioane
cereau mult curaj și îndemânare pentru a le pilota. În acea
vreme, ele nu erau nici rapide, nici încăpătoare. Primul zbor
controlat, propulsat, cu un aparat mai greu decât aerul l-au
făcut Frații Wright pe 17 decembrie 1903, primul zbor efectiv
autopropulsat a fost făcut de Traian Vuia la data de 18 martie 
1906[2], iar primul zbor oficial autopropulsat a fost făcut de 
Alberto Santos-Dumont la data de 12 noiembrie 1906.
4.Mașina
Automobilul sau mai familiar mașina, este un vehicul cu
patru (rar, trei, șase) roți, acționat de un 
motor cu ardere internă, cu abur, cu electricitate sau 
aer comprimat. Are scaune pentru conducător și pentru cel
puțin un pasager. În 1769, francezul Nicolas-Joseph Cugnot
 realizează un vehicul cu trei roți propulsat prin forța 
aburului. În 1801, englezul Richard Trevithick realizează un
fel de locomotivă, numită Puffing Devil, dar care putea
circula și pe drumurile rutiere.
Contribuții de pionierat în domeniul 
motoarelor cu ardere internă au adus: Nicéphore Niépce, 
François Isaac de Rivaz, Gustave Trouvé și alții. Însă
inventatorul automobilului în accepția modernă este
considerat Karl Benz. În 1878, acesta proiectează un nou tip
de motor cu ardere internă, mult îmbunătățit și care va fi
patentat un an mai târziu
5.Cîntar
Cântarul sau balanța este un instrument pentru determinarea masei
 unui corp constând dintr-o pârghie cu brațe egale și două talere, care
echilibrează cu greutăți etalonate.
Primul aparat de cântărit a fost o balanță utilizată de egipteni în
mileniul al patrulea î.Hr. Aceasta avea o formă extrem de simplă, brațul
orizontal fiind susținut la mijloc de un pivot și dispus pe laterale, la
distanțe egale, cu două talere suspendate cu sfoară. Inițial, această
balanță era utilizată pentru a cântări și compara nu numai diverse
produse destinate trocului, cât și pentru a determina masa prafului de 
aur pe care îl primeau, uneori, vânzătorii în schimbul bunurilor. Deși se
număra printre primele modele, balanța egiptenilor avea o acuratețe de
aproximativ 99%. Egiptenii au fost cei care au introdus și conceptul
utilizării greutăților pentru a afla masa unui produs în urma echilibrării
balanței.
Acest tip de măsurătoare a masei corpurilor a fost îmbunătățit în mod
semnificativ de romani, de la care a rămas moștenire "cântarul roman",
încă din perioada primului mileniu. Noua balanță avea, pe una dintre
jumătățile brațului, o singură contragreutate etalonată, care putea fi
deplasată de-a lungul pârghiei, până când aceasta stătea în echilibru.
Romanii au fost aceia care au confecționat balanța astfel încât porțiunea
punct de sprijin să fie sprjinită pe un pivot ascuțit la capătul de sprijin,
pentru a oferi o balansare cât mai exactă în momentul cântăririi.
 Concluzia
 Fiecare invitie ne face viata mai usoara.Darriscul
de daunare creste cufiecare inventie
 Surse de informare

 GOOGLE-POZE
 WIKIPEDIA-INFORMATIA
 SFÎRȘIT

 Terminat la ora 16