Resursele de substanţe minerale utile

Omenirea a folosit resursele de substanţe minerale

utile pentru aşi asigura traiul de la
începutul existenței sale. Odată cu evoluţia umanităţii,
varietatea şi volumul acestora a crescut,
oglindind într-o anumită măsură ritmurile de
dezvoltare economică ale statelor lumii. Progresul
ultimilor în mare parte este influenţat de prezenţa,
cercetarea şi valorificarea resurselor minerale.
 Cercetări sistematice ale subsolului Republicii Moldova în scopul
descoperirii şi estimării volumului de resurse minerale s-au efectuat
după cel de al Doilea Război Mondial, în perioada anilor 1945-1975.
Pe parcursul următoarelor decenii a fost studiată întreaga regiune
astfel către anul 2017 Agenţia pentru geologie şi resurse minerale de
pe lângă Ministerul Mediului al Republicii Moldova are notificate 493
bazine repartizate relativ uniform, predominând în partea de Nord şi
Centru, dintre care 96 sunt situate în cadrul Regiunii de Sud (ceea ce
constituie circa 19,47% din totalul pe republică). Circa 90% dintre
zăcăminte sunt amplasate la suprafaţa scoarţei terestre. În subsolul
regiunii se conține prioritar nisip (35 bazine), argilă nisipoasă (23) și
argilă (20), dar și alte
resurse cum ar fi argilă pentru cheramzit, nisip degresant etc..
De o atenție sporită sau bucurat resursele de petrol și gaze
naturale din regiune care au fost descoperite în anii 60,
fiind estimate cantități nu prea mari, dar și așezate
priopitar în lunca inundabilă a Prutului. Din aceste cauze în
perioada anilor 1960-1980 sunt valorificate cantități mici
de resurse, utilizate la nivel local. În anul 1995 de aceste
resurse se innteresează compania americană Redeco LTD
care închee cu Guvernul Republicii Moldova un acord de
concesiune în
conformitate cu Hotărârea de Guvern. Din variate motive
nu sau
respectat condițiile prevăzute de acord și compania și-a
retras activitatea.
 Crearea resurselor minerale are loc ca urmare a evoluţiei geologice a
Platformei Moldovenești și a plăcii Scitice care se formează în
Precambrian iar în erele ce urmau, a suferit doar mișcări
epirogenice pozitive sau negative. Cele mai vechi formațiuni geologice
existente pe teritoriul regiunii sunt reprezentate de roci cristaline,
arhaico-proterozoice, și cele mai tinere – sedimentarevulcanogene,
sedimentare – terigene și de vârstă rifeu-vendiană. Transgresia Mării
Sarmațiene este însoțită de depunerea sedimentelor marine, iar
regresia acesteea de formarea cuverturii continentale vechi acoperite
de depozitele ciclului de sedimentare ulterior.
 Majoritatea resurselor minerale utile care se
regăsesc astăzi în cadrul regiunii au geneza în
perioadele neogenului. Astfel în sarmațianul târziu,
meoţian, şi miocenul superior are loc formarea
nisipurilor și argilelor cu starturi de aleurite și a
gresiilor. Transgresia mării în ponțianul superior
condiționează formarea nisipurilor maritime,
gresiilor, argilelor, inclusiv a depozitelor
argilonisipoase care ating grosimi de până la 60 m..
 In pliocenul timpuriu se formează nisipuri și argile cu
straturi subțiri de cărbuni bruni , iar în pliocenul
mijlociu regiunea se dezvoltă în condiții de climă
continentală aridă, ce condiționeazăformarea argilelor
brune-roșcate. Rezervele de cărbune brun sunt
formate în depunerile miocenului și pliocenului, iar
cele de petrol și gaze naturale sunt formate în neogen.
În rezultatul evoluției geologice regiunea dispune de
zăcăminte utile nemetalifere – argilă, bentonite, nisip,
folosite prioritar în calitate de materiale de construcţii,
materii prime pentru industria cimentului, pentru
producerea sticlei, dar și rezerve neînsemnate de
resurse energetice: petrol, gaze naturale și cărbuni
bruni.