POLITICA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

Capitolul I
1.1 Introducere
1.2 Agricultura în România în perioada comunistă
Capitolul II
2.1 Politica agricolă înainte de 1989
2.2 Politica agricolă după 1989
Capitolul III
3.1 Deficientele rezultate in urma restructurarii politicii agricole
 CAPITOLUL I

1.1 Introducere
În sens restrâns, politica agrară cuprinde totalitatea

măsurilor întreprinse de instituțiile și organismele create de

stat, menite să influențeze agricultura.
În sens larg, politica agrară are ca obiect de studiu
nu numai acțiunile statului, ci și toate acțiunile, măsurile și

organizațiile care pornesc din inițiativă privată pentru

sprijinirea agriculturii.
 CAPITOLUL I

1.2 Agricultura în România în perioada comunistă

După perioada comunistă,în România s-a putut observa o
evoluţie în ceea ce priveşte agricultura.
Astfel,după primul război mondial România devine una
dintre primele ţări agricole din Europa.
În perioada interbelică aceasta devine unul dintre
principalii producători agricoli din Europa.
În anul 1945,se adoptă legea pentru înfăptuirea reformei
agrare.
 CAPITOLUL I

1.2 Agricultura în România în perioada comunistă

Între anii 1947-1962 are loc colectivizarea forţată a

terenurilor agricole.
În anul 1959 se aplică Decretul 115/1959 care prevedea ca
terenurile ce nu puteau fi muncite în regie propie să treacă în
folosinţa gospodăriilor colective sau a altor organizaţii
socialiste.
 CAPITOLUL II

2.1 Politica agricolă înainte de 1989

Înainte de 1989, politica privind agricultura în România

avea caracteristicile comune cu cea a tuturor statelor cu
economie de comandă, dar cu accente puternice de
centralizare excesivă. Preţurile majorităţii produselor
agricole nu se stabileau de către piaţă, ci administrativ, la
nivel central, iar susţinerea agriculturii nu viza veniturile
agricultorilor, ci creşterea randamentelor la produsele
considerate de bază în alimentaţie şi menţinerea preţurilor
de consum.
 CAPITOLUL II

2.1 Politica agricolă înainte de 1989

Până în 1989 infrastructura multor state asiatice era

asigurată de utilajele şi tehnica de lucru din România şi
chiar de specialişti români. Acum au dispărut practic
schimburile comerciale masive cu state asiatice deosebit
de importante. Mai mult decât atât, produsele româneşti
erau foarte bine vândute şi în America de Sud sau în Africa.
Însă, în prezent, România are doar o prezenţă
nesemnificativă pe aceste pieţe.
 CAPITOLUL II

2.2 Politica agricolă după 1989

România abandonează experimentul comunist şi optează
pentru economia de tip capitalist bazată pe acţiunea liberă,
democratică a forţelor pieţei.

Începând cu anul 1990, România a devenit un importator

net de produse agroalimentare.
 CAPITOLUL II

2.2 Politica agricolă după 1989

Odată cu aderarea României la Uninunea

Europeană(2004-2008), ţara noastră a trebuit să adopte
măsuri speciale cu privire la agricultură şi în acelaşi timp
beneficiază de fonduri, subvenţii îndreptate spre acest
sector.
În 2009, România a fost al 5-lea cel mai mare producător
agricol în Uniunea Europeană şi totuşi a importat mărfuri
agroalimentare în valoare de 3,7 miliarde euro.
 CAPITOLUL III

3.1 Deficientele rezultate in urma restructurarii politicii agricole:

- farâmitarea excesivă a proprietăţii funciare şi parcelarea ei

excesiva

 - statutul eterogen al noilor proprietăţi, foarte mulţi având

statutul de orăşeni;

- lipsa aproape totală a uneltelor de muncă, a animalelor de

tracţiune, a mijloacelor financiare, mai ales în exploataţiile
agricole cu caracter familial;
 CAPITOLUL III

 2.1 Deficientele rezultate in urma restructurarii politicii

agricole:

- distrugerea aproape în totalitate a sectoarelor zootehnice din

fostele cooperative agricole de producţie; nefolosirea unor
construcţii zootehnice, total sau parţial;

 - imposibilitatea noilor proprietari de a-şi procura seminţele

necesare din categoriile biologice superioare, îngrăşăminte
chimice, pesticide, ca urmare decapitalizării exploataţiilor
agricole, a liberalizarii si creşterii substanţiale preţurilor din
amonte de agricultură.
 În perioada 2007-2009 au fost luate măsuri pentru
acordarea de subvenţii producătorilor agricoli din sectoul
animalier pentru îmbunătăţirea parametrilor de calitate a
produselor.
Suprafaţa mare de teren arabil existentă duce la nevoia
utilizării raţionale a resurselor complementare,astfel încât
îngrăşămintele de la animale să fie folosite pentru sol,iar
păşunile să ofere hrană animalelor.
 CONCLUZIE

În acest moment România ocupă ultimul loc în clasamentul

economic al statelor candidate la admiterea în Uniunea
Europeană. În raport cu anul 1989, performanţele economiei
româneşti, precum şi nivelul de trai, au scăzut dramatic.
 BIBLIOGRAFIE

1.Gabriel Popescu-Probleme de politică agrară,Editura ASE

Bucuresti 2001
2.www.sribd.ro

3.www.europuls.ro
4.https://
www.creeaza.com/afaceri/agricultura/POLITICA-AGRICOLA-N
ATIONALA-A-984.php