Referat despre Istori neamului si leiteraruri romini

Elev ArmasaruDenis
 • Epicul medievalModificare
• Evul Mediu a fost în primul rând o perioadă de războaie și cuceriri. Reflectând evenimentele
epocii, literatura a dezvoltat cu precădere genul epic.
• Poemele eroiceModificare
• Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele 
istorice cu cele de legendă:
• "Cântecul Nibelungilor" relatează faptele eroice ale lui Siegfried și apoi răzbunarea văduvei
sale, Kriemhilda;
• "Cântecul lui Roland" evocă luptele duse de francii conduși de Carol cel Mare împotriva 
sarazinilor și moartea cavalerului Roland;
• "Cântecul Cidului" redă luptele dintre spanioli și mauri în special vitejia lui 
Don Rodrigo Díaz de Vivar;
• "Cântecul oastei lui Igor" redă faptele de vitejie ale cneazului Igor Sviatoslavich în lupta cu 
poloveții;

Informatie • "Beowulf" descrie faptele eroice ale lui viteazului cu același nume în luptele cu monștrii. Acest
poem epic a devenit ulterior sursă de inspirație pentru romanul fantasy "Stăpânul inelelor".
• Romanele cavalereștiModificare
• Articol principal: Roman cavaleresc.
• Avem romane de inspirație antică: Romanul Troiei și Romanul lui Alexandru cel Mare. În
cadrul ciclului breton, avem: romanele referitoare la Sfântul Graal (printre
care Perceval sau Povestea Graalului de Chrétien de Troyes), scrierile referitoare la Regele
Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde, "Tristan și Isolda", Lancelot (al lui Chrétien de Troyes),
romanul Parzival al lui Wolfram von Eschenbach.
• După apariția tiparului, romanul cavaleresc cunoaște o deosebită răspândire și un mare succes
la public. Ecouri ale acestei specii le întâlnim la "Infernul" lui Dante (unde în episodul
Francescăi da Rimini este amintit cavalerul Lancelot) sau la "Don Quijote" de Cervantes (care
satirizează exagerările).
• Tăbliță conținând un fragment din Epopeea lui Ghilgameș, considerat cel mai
vechi text literar al umanității
• zona Mesopotamiei s-au descoperit sute de tăblițe de lut cu scriere cuneiformă, însumând o bogată literatură, care poate fi
grupată în:
• Literatură religioasă
• Scrieri moral-filozofice
• Eposuri
• Dintre acestea, cea mai importantă este Epopeea lui Ghilgameș, a cărei vechime se situează la începutul mileniului al III-
lea î.Hr.
• Literatura egipteanăModificare
• Fragment din Cartea Morților, 300 î.Hr.
• Vechimea acestei literaturi urcă până aproape de anul 3.000 î.Hr. Sunt reflectate realități istorice, concepții și stări de spirit
din diferite perioade ale istoriei egiptene vechi sub forma unei mari varietăți de opere literare dintre care cele mai valoroase
sunt imnurile și povestirile.
• Imnurile, adresate mai ales divinităților, exprimau inițial numeroase aluzii la legendele despre viața zeilor, ca apoi să se
facă tot mai mult loc sentimentului de venerație a naturii, iar în final să se ajungă la imagini din viața cotidiană. Încep să fie
utilizate figuri de stil ca: metafora, aliterația, comparația.
• Atribuită lui Amenofis al IV-lea, cel care a introdus reforma religioasă a cultului solar în scopul limitării puterii clerului
, Imnul lui Akhenaton, adevărată capodoperă a antichității, aduce imagini vii din realitate, Soarele devenind zeul iubirii
dintre oamenii și popoare, al binefacerii, al fertilității și al păcii.
• Povestirile egiptene, primele opere de proză narativă cultă din literatura universală, realizează un cadru de viață, situații și
personaje cu atâta exactitate, încât reconstituie, cel mai viu, mai colorat și mai complet tablou al vechii societăți egiptene,
cu viața, oamenii și moravurile lor. Printre cele mai valoroase este Povestea celor doi frați, un realist și sugestiv tablou al
vieții și ocupațiilor obișnuite ale țăranului.
• Sper ca va placut referatul meu zi buna👋👋