Literatura Europeană

în Evul Mediu
În Evul Mediu a existat și o literatură scrisă în limba latină, care continua tradițiile literaturii
latine clasice.Cele mai importante contribuții ale literaturii laice în literatura latină îi revine
poeziei caroligiene și poeziei vaganților.
Poeții vaganți exprimă tendințe anticlericale, cântă bucuriile pământești ,veselia, petrecerile.
Cunoscutul imn studențesc Gaudeamus igitur vine tocmai din tradiția poeziei vaganților.
Eposul eroic medieval. Cea mai veche poezie epică în Europa de după căderea Imperiului
Român aparține celților.
O largă răspândire o capătă și poemele epice , acestea prezintă moravurile, principiile de
viață, conflictele, idealurile epocii respective. Poemele epice eroice medievale auurmătoarele
particularități:
1.La baza unui poem epic eroic stă de obicei un
eveniment istoric transformat ca urmare a fanteziei
poporului.
2.Prin poeme este prezentat soarta unui neam sau
destinul unui întreg popor prin consolidarea
statului, lupta împotriva dușmanului de afară.
3.În poemele epice sunt prezente elemente ale
statorniciei feudalismului și a creștinismului.
4.Poemele epice sunt opere de proporții mari, cu
subiecte complexe, cu multe personaje devenind
ample.
Cel mai vechi monument al literaturii anglosaxone este poemul Beowulf,
care reprezintă o fază timpurie a eposului eroic.
Din eposul eroic francez, alcătuit din poeme numite chansons de geste
(cîntece de vitejie), cel mai important şi mai măiestrit este Cîntarea lui
Roland. Poemul francez întruneşte toate trăsăturile eposului eroic.
Evenimentul istoric autentic pe care se bazează poemul (expediţia militară
a lui Carol cel Mare în Spania în anul 778) este modificat esenţial şi
reinterpretat din punctul de vedere al luptei Europei creştine împotriva
lumii musulmane.
În poem se regăsesc toate temele caracteristice eposului eroic:
devotamentul vasalilor faţă de suzeran, o idee tipic feudală, apărarea patriei
de duşmanii din afară. Ideea patriotică este prezentată, însă, ca o luptă a
creştinismului împotriva păgânilor.
Asupra poemului şi-a lăsat amprenta şi cavalerismul, fără să-i fi estompat
caracterul eroico-popular. Pentru poem sînt caracteristice simplitatea epică,
naturaleţea povestirii, strofele monorime, folosirea epitetelor şi a formulelor
tipice, hiperbolizarea evenimentelor.
Eposul eroic spaniol este reprezentat de poemul Cîntarea Cidului, care evocă
lupta spaniolilor împotriva maurilor ce cuceriseră aproape toată Spania la
începutul secolului al VIII-lea.
Poemul spaniol povesteşte despre faptele eroice ale unui personaj istoric, Rodrigo
Díaz de Vivar, supranumit de mauri Cid (de la un cuvînt arab ce înseamnă
„domn“, „stăpîn“). Spre deosebire de Roland, Cid e prezentat multilateral, el este
nu numai un bun vasal şi patriot, ci şi un soţ iubitor, un tată grijuliu, cadrul
domestic în care este surprins eroul aproape egalînd cadrul războinic. Totodată
Cid, vasalul şi cavalerul, este arătat în conflict cu nobilii trufaşi, aroganţi, decăzuţi
(infanţii de Carrión), reprezentînd forţa centrifugă a feudalilor, ostilă puterii
regale. Cid triumfă asupra intrigilor de curte, apare ca un erou popular,
accentul se pune pe umanitate, pe legăturile cu poporul, poemul afişînd o vădită
tendinţă antiaristocratică.
În eposul eroic german se evidenţiază Cîntecul Nibelungilor
în care găsim nu doar prelucrarea tardivă a vechilor poeme
epice ale popoarelor germanice, ci şi o modificare esenţială a
acestora sub influenţa literaturii cavalereşti.
Apărut într-o societate feudală fărîmiţată, eposul german nu
mai are în centru ideea unităţii naţionale, patosul-entuziasm
patriotic, ci tema luptelor interfeudale, însoţită de răzbunări,
trădări, lupte fratricide(care își ucide sora sau fratele),
măceluri etc.
Pe linia acestor poeme epice eroice se înscrie atît Cîntecul
oastei lui Igor, cel mai cunoscut monument al lit.medievale
ruse cât și eposul eroic la români.