LITERATURA EUROPEANĂ ÎN EVUL MEDIU

În Evul Mediu a existat şi o literatură scrisă în limba latină care, într-un anumit sens, continua
tradiţiile literaturii latine clasice. Cele mai importante contribuţii ale literaturii laice în limba latină
revin poeziei carolingiene şi poeziei vaganţilor.
Poeţii vaganţi exprimă tendinţe anticlericale, se pronunţă împotriva normelor ascetice, cîntă
bucuriile pămînteşti, veselia, petrecerile etc. Cunoscutul imn studenţesc Gaudeamus igitur vine
tocmai din tradiţia Poeziei vaganţilor.
Eposul eroic medieval. Cea mai veche poezie epică în Europa de după căderea Imperiului
Roman aparţine celţilor. În condiţiile destrămării comunei gentilice şi ale statornicirii feudalismului
capătă o largă răspîndire poemele epice în care, prin prisma unor viziuni mitologice sau în mod
direct, sînt prezentate moravurile, Principiile de viaţă, conflictele, idealurile epocii respective.
Indiferent de ţara şi de limba în care au fost compuse, poemele epice eroice medievale au un şir de
particularităţi comune, principalele fiind:
1. La baza poemului epic eroic se află, de obicei, un eveniment istoric, transformat, uneori, în
mod esenţial de către poeţii anonimi, ca exponenţi ai fanteziei poetice a poporului. Eposul eroic
redă nu atît faptele istorice reale, cît spiritul şi răsfrîngerea lor în mentalul colectiv al epocii în care
poemele au fost compuse;
2. Poemele prezintă soarta unui neam sau destinul unui întreg popor, prin abordarea unor
asemenea aspecte precum consolidarea statului, lupta împotriva duşmanilor din afară, răzmeriţele
feudale ş.a.;
3. Statornicirea feudalismului şi a creştinismului au lăsat urme evidente în poemele epice, dar
această influenţă nu a afectat simţitor baza populară a poemelor;
4. Poemele epice sînt opere de proporţii mari, cu subiecte desfăşurate şi complexe, cu multe
personaje, a căror caracterizare psihologică se adînceşte, descrierile devenind mai ample.
Cel mai vechi monument al literaturii anglosaxone este poemul Beowulf, care reprezintă O fază
timpurie a eposului eroic.
Din eposul eroic francez, alcătuit din poeme numite chansons de geste (cîntece de vitejie), cel
mai important şi mai măiestrit este Cîntarea lui Roland. Poemul francez întruneşte toate trăsăturile
eposului eroic. Evenimentul istoric autentic pe care se bazează poemul (expediţia militară a lui
Carol cel Mare în Spania în anul 778) este modificat esenţial şi reinterpretat din punctul de vedere
al luptei Europei creştine împotriva lumii musulmane. În poem se regăsesc toate temele
caracteristice eposului eroic: devotamentul vasalilor faţă de suzeran, o idee tipic feudală, apărarea
patriei de duşmanii din afară. Ideea patriotică este prezentată, însă, ca o luptă a creştinismului
împotriva păgînilor, ecou al cruciadelor. Răzmeriţele și conflictele dintre feudali îşi găsesc expresia
în uneltirile lui Ganelon şi ale adepţilor acestuia. Ciocnirea a două forţe opuse, întruchipate de
Roland şi de Ganelon, evidenţiază componenta creştină a modelului eroic şi cea păgînă a
personalităţii antagonistului. Asupra poemului şi-a lăsat amprenta şi cavalerismul, fără să-i fi
estompat caracterul eroico-popular. Pentru poem sînt caracteristice simplitatea epică, naturaleţea
povestirii, strofele monorime, folosirea epitetelor şi a formulelor tipice, hiperbolizarea
evenimentelor, tonalitatea maiestuoasă, dar nu şi uniformă, formula rigidă a caracterelor, asprimea
stilului, compoziţia episodică (cînturile) etc.
Poemul Cîntarea lui Roland evocă luptele francilor conduşi de Carol cel Mare împotriva
sarazinilor (maurilor) care cuceriseră Spania şi ameninţau Franţa. Carol cel Mare îl trimite pe
Ganelon cu o solie la regele Marsile din Zaragoza, dar Ganelon se dovedeşte a fi un trădător,

1
spunînd că Marsile acceptă condiţiile impuse şi convingîndu-l pe Carol cel Mare să se întoarcă în
Franţa. Ariergarda francilor, în care se află şi viteazul Roland, este atacată de sarazini în trecătoarea
Roncevaux din munţii Pirinei. Roland sună prea tîrziu din cornul său fermecat pentru a-l chema în
ajutor pe rege şi, deşi luptă eroic, este rănit şi moare. Regele îl găseşte mort, îi învinge apoi pe
mauri şi îl pedepseşte pe trădătorul Ganelon. Fragmentul de mai jos descrie ultimele clipe din viaţa
lui Roland.
Eposul eroic spaniol este reprezentat de poemul Cîntarea Cidului, care evocă lupta spaniolilor
împotriva maurilor ce cuceriseră aproape toată Spania la începutul secolului al VIII -lea. Lupta de
eliberare a ţării, recucerirea teritoriilor ocupate de mauri a fost numită reconquista. Poemul spaniol
povesteşte despre faptele eroice ale unui personaj istoric, Rodrigo Díaz de Vivar, supranumit de
mauri Cid (de la un cuvînt arab ce înseamnă „domn“, „stăpîn“).
Spre deosebire de Roland, Cid e prezentat multilateral, el este nu numai un bun vasal şi patriot,
ci şi un soţ iubitor, un tată grijuliu, cadrul domestic în care este surprins eroul aproape egalînd
cadrul războinic. Totodată, Cid, vasalul şi cavalerul, este arătat în conflict cu nobilii trufaşi,
aroganţi, decăzuţi (infanţii de Carrión), reprezentînd forţa centrifugă a feudalilor, ostilă puterii
regale. Cid triumfă asupra intrigilor de curte, apare ca un erou popular, accentul se pune pe
umanitate, pe legăturile cu poporul, poemul afişînd o vădită tendinţă antiaristocratică. Modelul eroic
este configurat în limitele verosimilităţii, ale realului, elementul fantastic nu mai joacă nici un rol.
Lipsesc hiperbolizarea, miraculosul. Descrierile sînt realiste şi concrete, nu se întîlnesc metafore. În
schimb, sînt prezente epitetele şi formulele tipice stilului epic.
În eposul eroic german se evidenţiază Cîntecul Nibelungilor în care găsim nu doar prelucrarea
tardivă a vechilor poeme epice ale popoarelor germanice, ci şi o modificare esenţială a acestora sub
influenţa literaturii cavalereşti. Apărut într-o societate feudală fărîmiţată, eposul german nu mai are
în centru ideea unităţii naţionale, patosul patriotic, ci tema luptelor interfeudale, însoţită de
răzbunări, trădări, lupte fratricide, măceluri etc.
Pe linia acestor poeme epice eroice se înscrie atît Cîntecul oastei lui Igor, cel mai cunoscut
monument al literaturii medievale ruse, cît şi eposul eroic la români.