MOMENTE

IMPORTANTE
“Omul este măsura tuturor lucrurilor” - Protagoras ALE
UMANISMULUI
PROIECT REALIZAT DE
PETRU DAVID

CLASA A XI-A F
REPERE
UMANISMUL SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:
CONTEXT

EPOCA MEDIEVALĂ VS. UMANISM

UMANISMUL a
apărut ca o reacție
la perioada numită
EPOCA
MEDIEVALA, din
cauza trăsăturilor ei
definitorii
 REPREZENTANȚI -
LITERATURĂ

DANTE ALIGHIERI (1265 -1321) - DIVINA

COMEDIE

Divina Comedie (în italiană: Divina Commedia), cea mai

celebră operă a lui Dante Alighieri, este totodată una dintre
cele mai importante capodopere ale literaturii universale.
Divina Comedie descrie coborârea lui Dante în Infern,
trecerea prin Purgatoriu și ascensiunea în Paradis, pentru a
termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea.
REPREZENTANȚI – LITERATURĂ
GIOVANNI BOCCACCIO

Decameronul este o colecție de o sută de

nuvele, scrise între 1349 și 1353 de umanistul
italian Giovani Boccaccio (1313-1375). Este o
operă alegorică, cunoscută pentru poveștile sale
despre iubire, care apare sub toate aspectele
sale, de la punctul de vedere erotic până la
cel tragic. Dincolo de popularitatea
sa, Decameronul rămâne un document
important despre viața și obiceiurile
din Italia secolului al XIV-lea.
 LEONARDO DA VINCI
Gioconda (în italiană La Gioconda)
sau Mona Lisa este o pictură celebră a
lui Leonardo da Vinci, realizată în
anii 1503-1506, reprezentând o
femeie cu expresie gânditoare și un
surâs abia schițat. Mona este
prescurtarea cuvântului Madonna
(Doamna). Este considerată cea mai
renumită operă din istoria picturii.
Puține alte tablouri au fost atât de
mult reproduse sau discutate. În
prezent tabloul este expus la Muzeul
Luvru din Paris, fiind atracția
principală pentru orice vizitator.
 UMANISMUL ROMÂNESC

• În Ţările Române, curentul umanist se dezvoltă începând cu secolul

al XVII-lea, când apar primii cărturari cunoscători ai culturii clasice
şi ai limbilor greacă şi latină, ca: Udrişte Năsturel, Varlaam, Simion
Ştefan, Dosoftei, Nicolae Milescu. Activitatea şi scrierile marilor
cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce apoi Dimitrie
Cantemir, în Moldova, Stolnicul Constantin Cantacuzino, în Ţara
Româneasca, au determinat apariţia unui umanism specific românesc,
cum ar fi elogiul adus Ţărilor Române pentru lupta împotriva
expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului şi
a latinităţii limbii române. Ei au pus bazele istoriografiei naţionale,
contribuind la tipărirea primelor cărţi de cult religios în limba
slavonă.
UMANISMUL ROMÂNESC

• Activitatea cronicarilor ajunge la strălucire în

secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, iar
Letopiseţele lor realizează cea dintâi imagine
scrisă a istoriei noastre.
• În concepţia cronicarilor, istoria este
purtătoare de valori educative, iar operele lor
constituie şi un act de mare patriotism, principala
preocupare fiind aceea a recuperării trecutului ,,să
nu se uite lucrurile şi cursul ţării” şi să nu se
piardă ,, în negura vremii” (Miron Costin)
GRIGORE URECHE (1590 – 1647)

• ,,Letopiseţul Ţării Moldovei, de când s-au descălecat Ţara

şi de cursul anilor şi de viiaţa domnilor carea scrie de la
Dragoş Vodă până la Aron Vodă”, în care consemnează
perioada cuprinsă între anii 1359- 1594, începând, aşadar,
cu întemeierea Moldovei de către Dragoş Vodă.
• Autograful cronicii s-a pierdut, rămânând 22 de
manuscrise ale copiştilor Simion Dascălul, Misail Călugărul
şi Axinte Uricariul. Dintre aceştia, cel mai fidel copist a fost
Uricariul, iar cel care a stârnit reacţii de revoltă a fost
Simion Dascălul, deoarece şi-a permis să introducă în textul
cronicii capitole proprii, prin care a deformat adevărul
istoric.
GRIGORE URECHE (1590 – 1647)

• Locul central al cronicii îl ocupă domnia lui

Ştefan cel Mare, faţă de care Ureche are o preţuire
nemărginită şi o admiraţie mărturisită, voievodul
român fiind considerat un adevărat principe al
Renaşterii. Între aceste capitole, Ureche
evidenţiază câteva dintre valorile morale esenţiale
cu care să fie înzestrat omul: dreptatea divină şi
pământeană, respectarea jurămintelor, mai ales a
celor militare, onestitatea, fermitatea şi
patriotismul lui Ştefan cel Mare.(primul portret
literar).
MIRON COSTIN (1633 – 1691)

• Continuă cronica lui Grigore Ureche, însă se află

sub puternica influenţă a instabilităţii politice din
epocă, deoarece, în cei 38 de ani petrecuţi în
Moldova, cronicarul a fost martor direct la
succedarea a 19 domnitori.
• ,,Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă
încoace , de unde este părăsit de Urechi
vornicul”, care ilustrează evenimentele cuprinse
între anii 1595 – 1661, precum şi ideea
romanităţii şi continuităţii poporului, a unităţii
etnice şi lingvistice a românilor.
MIRON COSTIN (1633 – 1691)

• Miron Costin este martor şi uneori participant la evenimentele

relatate, conferind astfel conţinutului un plus de adevăr istoric,
obiectivitate, responsabilitate.
• ,,De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit stămoşii
lor” – este o altă operă literară şi ştiinţifică, cu un pronunţat
caracter polemic. Lucrarea a fost scrisă în ultima perioadă a
vieţii lui Miron Costin, în timpul domnitorului Constantin
Cantemir, adică între 1686 – 1691. Ideea centrală este
argumentarea latinităţii limbii române şi a romanităţii
poporului nostru. Opera s-a născut din revolta şi indignarea
cronicarului îndreptate împotriva unor copişti ai cronicii lui
Ureche, mai ales împotriva lui Simion Dascălul şi a lui Misail
Călugărul, care strecuraseră afirmaţia că moldovenii ar proveni
din tâlharii de la Roma, eliberaţi din puşcării şi exilaţi pe
teritoriul Daciei.
MIRON COSTIN (1633 – 1691)

• ,,De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit stămoşii lor”

este o lucrare istorică de mare importanţă pentru cultura
veche românească, întrucât este prima scriere care priveşte
poporul român în unitatea sa legată de originea comună a
locuitorilor din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania.
• Miron Costin este primul umanist care conturează
sincronizarea Ţărilor Române cu istoria celor europene,
argumentând asemănările evidente dintre civilizaţia,
obiceiurile şi limba italienilor cu cele ale românilor,
ilustrând concret cu exemple din latina care stă la originea
ambelor limbi, română şi italiană.
ION NECULCE (1672 – 1745)

• Continuă cronica lui Miron Costin, operă scrisă la vârsta de

60 de ani, prin urmare cei aproape 70 de ani dintre cei
ilustraţi în Letopiseţ coincid cu viaţa lui, iar evenimentele
le-a consemnat singur ,,dintru a sa ştiinţă”. ,,Letopiseţul
Ţării Moldovei de la Dabija Vodă (1661) până la a doua
domnie a lui Movrocordat” (1743) relatează, în principal,
domnia lui Dimitrie Cantemir. Evenimentele istorice narate
nu se bazează pe documente, fapt ce dă cronicii un caracter
subiectiv.
• În faţa cronicii se află 42 de legende istorice , sub titlu ,,O
samă de cuvinte” despre care spune că sunt ,,audzite din om
în om”.
ION NECULCE (1672 – 1745)

• Stilul lui Ion Neculce

• Povestitor talentat, Ion Neculce a creat o operă
durabilă printr-o forţă artistică surprinzătoare, prin arta
naraţiunii şi prin arta portretului, având, între cronicari,
măiestria pe care Ion Creangă o va desăvârşi.
• Provebele sunt numeroase în Letopiseţ, Ion Neculce
este şi precursorul lui Anton Pann, prin aceea că în unele
fraze enumeră proverbe, unele după altele.
• Oralitatea stilului lui Neculce este dată şi de cuvinte
populare expresive, de particularităţile de vorbire ce dau
veridicitate textului.,,Aoleo! Aoleo!”
DIMITRIE CANTEMIR (1673 –
1723)
• Dimitrie Cantemir este o personalitate copleşitoare a Renaşterii, fiind
primul savant de formaţie enciclopedică (erudit) şi marcând trecerea
de la literatura veche, cronicărească, la cea modernă, abordând cele
mai variate domenii ştiinţifice şi artistice.
• ,,Istoria Ieroglifică”, operă elaborată de Dimitrie Cantemir între anii
1703 – 1702, este un roman alegoric, un pamflet politic, o fabulă şi un
eseu filosofic, fiind printre puţinele scrise în limba română.
• Opera îmbină mai multe specii şi genuri literare, precum şi o gamă
largă a modalităţilor de expunere, cum ar fi: naraţiunea, monologul
artistic, proza lirică, fraza rimată în interiorul textului, descrierea etc.
DIMITRIE CANTEMIR (1673 –
1723)
• ,,Descrierea Moldovei”- este o proză savantă, deoarece
informaţiile despre aşezarea, graniţele, flora, fauna, religia,
politica şi locuitorii Moldovei sunt descrise într-un limbaj
literar, iar moldovenii sunt conturaţi prin adevărate portrete
literare. Descrierea Moldovei”, cu titlul original ,,Descriptio
Moldavie”, este prima lucrare monografică a Moldovei,
scrisă în limba latină în 1716, pe când Dimitrie Cantemir se
afla exilat în Rusia, la moşia Dimitrovka şi a fost tradusă în
româneşte abia în 1825.
BIBLIOGRAFIE

• 1. Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XI-a,

Sofia Dobra, Monica Halaszi, Editura Corint Educațional,
București, 2014
• 2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Umanism
• 3. https://humanismromania.org/ce-este-umanismul
• 4. https://www.scribd.com/doc/39514316/Umanismul
• 5. https://www.academia.edu/27886598/UMANISMUL