Obiceiuri și

tradiții din
Dobrogea
Proiect realizat de:
Pîtiu Ioana-Roberta
Portul femeiesc dobrogean
• Costumul femeiesc din zona Dobrogei se compune din:
• -Găteala capului 
• -Cămașa
• -Pestelci
• -Încălțăminte 
• -Hainele de deasupra pentru anotimpul rece
          Fetele purtau părul împletit în cosițe, iar femeile măritate
purtau părul strâns ”colac” la ceafă.În zona Dobrogei, în ceea ce
privesc podoabele, șiragurile de bani sunt cele mai des întâlnite. La
gât se purta salbă cu bani (icușari), cordele cu lefiți sau ghiordane
de mărgele de coral și sticlă.
        Cămașa purtată în această zonă este dreaptă cu mânecile
prinse din umăr. Fusta este lungă, încrețită, confecționată din
țesătură de casă cu diverse ornamente și culori. Peste fustă se
purta pestealca din față, cea din spate fiind scoasă din uz.
Încălțămintea este formată din iminei, meșii sau tărlici.
Portul bărbătesc dobrogean
• Costumul popular bărbătesc din Dobrogea conține următoarele
elemente:
• Căciula țuguiată, realizată din lână de miel;
• Cămașa dreaptă, decorată cu motive geometrice și florale, are
broderii la guler, la manșete și pe piept;
• Chimirul roșu, un brâu țesut la război sau realizat din piele, se
încinge peste cămașă;
• Pantaloni largi, încrețiți, realizați din stofă albă, din borangic sau
din postav, ornamentați cu găitane;
• Bundița, confecționată din lână de oaie, decorată cu motive
geometrice și florale.
• Spre deosebire de portul popular femeiesc, cel bărbătesc
dispune de o ornamentație redusă, atât din punct de vedere al
motivelor, cât și al dispunerii acestora.
 • Colindatul
• Colindatul, cea mai frumoasa modalitate prin care
anunțăm Nasterea Domnului este, cu sigurantă,
una dintre cele mai așteptate tradiții de Crăciun. În
satele dobrogene, cetele de colindători erau, pe
vremuri, compuse din tinerii cei mai seriosi, de
incredere si, desigur, buni cântăreti, fiind văzuti de
Obiceiuri și către comunitate ca un bun exemplu de gospodari
in sat. Trebuia ca ei sa fie crestini, cu reputatie
tradiții buna, sa nu fie betivi sau hoti si sa fie neaparat
locuitori ai satului in care colindau.
dobrogene de • Colindatorii sunt primiti de gazde cu fel si fel de
bucate, mere, nuci si cozonaci, gogosi iar de multe
Crăciun ori si cu un paharel de vin. În Dobrogea de Sud,
colindatorii sunt recompensati cu câte un colac cu
lumânare aprinsâ, gogosi calde si cu țuica fiarta.
• Colindatul continua pana in noaptea de Anul Nou,
cand sunt nelipsite urăturile cu Sorcova si
Plugusorul.
 Obiceiuri
și tradiții dobrogene
de Crăciun
• Jocurile
• In timp ce Plugusorul, Capra si Ursul se
interpreteaza in majoritatea satelor, celelalte
jocuri dobrogene specifice sarbatorilor de
iarna au loc doar in anumite sate. De pilda,
Iapa se joaca in Ciobanu si in Garliciu, jocul
Strutul are loc in Saraiu, Jienii se joaca in
Chirnogeni, Lipnita, Seimenii Mici, Ivrinezu
Mic si Ivrinezu Mare, iar Cerbul se joaca in
Seimenii Mici. De asemenea, Plugusorul este
interpretat doar pentru gazdele care au
posibilitatea rasplatirii si este recompensat
numai cu bani. Familiile mai nevoiase si
batranii singuri, care nu au posibilitati
financiare, sunt ajutati de comunitate pentru
ca si ei sa se simta binecuvantati in aceasta
perioada magica a anului.
Obiceiuri și tradiții dobrogene
de Paște
• “Lazarelul” – practicat in prezent in
localitatea cu populatie preponderent
greceasca, Izvoarele din Nordul Dobrogei.
Lazarelul este o sarbatoare care se tine
inaintea Pastelui, in Sambata Floriilor,
aceasta mai numindu-se si Sambata lui Lazar.
Lazar sau Lazarica este un zeu al vegetatiei
care moare si renaste in fiecare an,
primavara, simbolizand regenerarea naturii.
La ceremonial participa copiii, responsabili cu
dansul ritualic si copile, care formeaza grupul
de colindatori. Scenariul obiceiului vorbeste
despre Lazar care moare intr-un accident in
padure, fiind plecat sa aduca hrana pentru
animale.  Mama si fecioarele din sat il plang,
iar din mormantul lui Lazar se dezvolta un
copac cu ramuri bogate. Atentie! Cine nu tine
obiceiul si nu serbeaza Ziua lui Lazar, nu are
un an de bun augur si se mai umple si de
pistrui!
Obiceiuri și • ”Olaria” – practicat la Lasata
Secului – Obiceiul consta in
tradiții dobrogene aprinderea pe dealuri a unor
 focuri din resturi vegetale sau
de Paște din furajele consumate de
animale in timpul iernii,
simbolizand purificarea vechii
vegetatii, pentru a face loc unei
 vegetatii noi si prospere.
Rostogolirea  pe dealuri a rotilor
de caruta infasurate in paie,
simbolizand cursul soarelui pe
cer, simboliza si purificarea a tot
ce a fost rau pentru comuniune.
Obiceiul este inca practicat in
satele din Nordul regiunii.
 Obiceiuri și tradiții dobrogene de Paște

• “Paparuda” – practicat in a treia zi de Pasti in

localitatile Niculitel, Luncavita, Vacareni, Jijila –
 Obiceiul consta in stropirea cu apa a unui alai
de tinere sau de femei batrane, impodobite cu
flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in
curte.  Alaiul e alcatuit dintr-un numar variabil
de personaje, dintre care cel putin una-doua
trebuie sa fie mascate. Acestea sunt dezbracate
si apoi infasurate in frunze si ghirlande de boz
(brusture, fag, stejar, alun). Gluga de boz este
legata deasupra capului cu cotoarele in sus si
acopera tot corpul ca un con de verdeata.
Ramurelele erau impestritate cu panglici rosii,
cu salbe de firfirici. Cortegiul umbla prin sat de
la o casa la alta, si in curte, insotitoarele canta
un cantec ritual, batand din palme, iar
paparuda joacă un dans saltaret. Paparuda
invoca ploaia prin dans, prin batai din palme,
prin plesnetul degetelor, prin rapaitul tobelor
improvizate din tigai, dar mai ales prin ritmul si
continutul textului.
 Mituri din Dobrogea
• Printre cele mai indragite legende culese de pe meleagurile dobrogene, cea care istoriseste moartea regelui
get Dapix si a fiicei sale, Gebila, se bucura de o semnificativa popularitate in randurile romanilor, aducand
in prim-plan evenimente petrecute candva, demult, pe vremea in care romanii asediau teritoriile dintre
Dunare si Mare.
• Viteazul rege al getilor refuza sa se supuna ostilor lui Crassus, ramanand unic aparator al cetatii, alaturi de
cel mai neinfricat tanar luptator al sau, Gebeides, indragitul Gebilei, fiica sa, dupa ce dusmanii nimicira tot
ceea ce le iesea in cale, de la copii la femei si batrani, trecand prin foc si sabie asezarile si luand robi pe toti
cei ce erau inca in putere.
• Tradat de Licegeu, Dapix trimise in solie si pe Gebeides, fara sa stie ca in realitate i-a fost intinsa o capcana,
in urma sfatului unui fals preot al getilor. Dapix il dobora pe tradator si continua sa lupte de unul singur cu
ceata navalitorilor, lasand multime de cadavre pe treptele de la intrarea in cetate.
• Dusmanii reusira insa sa-l captureze dupa ce cazu rapus de oboseala, iar Crassus trimise soli la pestera in
care se refugiasera putinii batrani si copii si fecioarele getilor, sub supravegherea Gebilei, pentru a o purta
dinaintea sa si a o lua de sotie.
• Refugiatii din pestera cerura o herghelie de 101 cai in schimbul Gebilei, asa cum datina ar fi cerut la nunta
unei fiice de rege get, dar cand soldatii romani adusera caii, fecioarele invesmantate in valuri albe
incalecara, avantandu-se intr-o batalie pe viata si pe moarte cu cotropitorii, dezvaluind de sub straiele
sarbatoresti, palose si arcuri cu sageti ucigatoare.
• Potrivit legendei, Gebila striga catre capatenia romanilor
cu indarjire: „Aceasta este nunta, preaslavite Crassus, pe
care vreau s-o fac cu tine”, doborand multime de osteni
romani alaturi de vitezele sale insotitoare, apoi
retragandu-se spre malurile Dunarii.
• Turbat de furie, Crassus porunci sa se zideasca intrarea in
pestera cu refugiati si sa se rastorne asupra acesteia
mormane de tarana, pentru ca mai apoi, sa parjoleasca din
nou taramurile getilor.
• Multi ani dupa aceasta intamplare, venind de undeva, de
pe tarmul marii, un biet orb cantand din alauta ajunse pe
meleagurile cetatii de piatra a lui Dapix, sarutand
pamantul si stropindu-l cu lacrimi amare din ochii sai stinsi,
istorisind localnicilor ca se numeste Gebeides si ca s-a
intors acasa dupa ani in sir de cand cazu rob cotropitorilor
romani.
• Acestia il orbisera cu buna stiinta, sustinand ca „pasarile
oarbe au viersul mai frumos” si-l silira sa cante la ospetele
lor, dar spre batranete il eliberara si el se intoarse acasa cu
singura dorinta de plange fierbinte pe meleagurile sale
natale, inchinand un cantec de o frumusete neasemuita
viteazului rege get Dapix si fiicei acestuia, Gebila, apoi
dandu-si ultima suflare in tarana stramoseasca.
• Legende mai noi istorisesc insa nu numai despre
faptele de vitejie ale eroilor lor, ci si despre comori
nemaivazute, purtate de pirati in Delta Dunarii,
spre a fi ascunse cu iscusinta de ochii iscoditori ai
curiosilor.
• Este vorba despre un misterios drum pe sub ape,
cautat si in timpurile noastre cu multa sarguinta de
arheologi, care ar fi fost croit cu mai bine de o mie
de ani in urma, ca ruta secreta a piratilor de
odinioara, printre smarcuri salbatice, dinspre malul
Marii Negre pana in Delta Dunarii.
• Desi nimeni nu poate sustine ca ar fi vazut vreodata
locuri care sa corespunda unei astfel de descrieri,
dobrogenii nutresc convingerea ca drumul exista, iar
istoricii nu resping catusi de putin ideea.
• Multi il pun pe seama unui faimos pirat elen,
cunoscut sub numele de Ghiorghios Kontoguris,
care a existat cu adevarat, fiind inmormantat in
1871 intr-un cimitir din Sulina, dar alte atestari
istoriografice care sa indreptateasca aceasta
ipoteza lipsesc cu desavarsire.