PROIECTAREA SISTEMELOR

FURNIZOARE DE SERVICII
SEMINAR10

ŞL. DR. ING. ANDREEA BARBU

E-MAIL: BARBU.ANDREEAB@YAHOO.COM
SEMINAR 10 – REZOLVAREA PROBLEMELOR DE TRANSPORT

 Probleme de transport – concepte utilizate

 Formularea generală a unei probleme de transport
 Metoda colţului de N-V
 Metoda costului minim
 Exerciţii propuse
 REZOLVAREA PROBLEMELOR DE TRANSPORT

 Metoda transporturilor;
 Problemă de programare liniară;
 Modelarea problemelor de transport necesită identificarea reţelei de transport pentru un
sistem cu m centre de expediţie şi n puncte de destinaţie. Fiind posibilă aprovizionarea
fiecărui punct de destinaţie din oricare punct de expediţie, o firmă de transport va căuta să
organizeze transporturile ȋntre aceste puncte astfel ȋncât să minimizeze costurile cu
transportul.

 Obiectiv principal: determinarea celui mai bun model de transport al mărfurilor din mai
multe puncte de aprovizionare (surse) la mai multe puncte destinaţie, astfel încât, costurile
totale de producţie şi transport să fie minime.
CONCEPTE UTILIZATE

 Oferta cantitate limitată dintr-o anumită marfă, ce este disponibilă la anumite surse
(furnizori)

 Cererea solicitarea pentru a obţine anumite mărfuri de la una sau mai multe
destinaţii

 Costul de transport efortul financiar necesar pentru a transporta mărfurile de la

fiecare sursă la fiecare destinaţie, de exemplu
OBSERVAŢII

 Problema de transport constă în a determina ce cantitate de marfă sau unităţi de

produse trebuie să fie transportate de la fiecare sursă la fiecare destinaţie, astfel încât,
toate cerinţele să fie satisfăcute la un cost total de transport minim.

Observaţie:
Ori de câte ori o problemă de transport este formulată, două tipuri de entităţi sunt implicate:
 punctele de aprovizionare (sursele);
 punctele de destinaţie.
FORMULAREA UNEI PROBLEME DE TRANSPORT

 În m centre producătore notate cu A1, A2, .., An, există un anumit produs, în cantităţi
egale cu ai (i=1,..n). Produsul e necesar în n centre consumatoare, notate cu B1, B2, …,
Bm, în cantităţile egale cu bj (j=1,..m). Se cunosc costurile unitare de transport cnm de
la fiecare centru producător n la fiecare centru consumator m. Costul transportului în
oricare 2 centre este proporţional cu cantitatea de produse transportate, fiind posibil
transportul oricărei cantităţi în limitele problemei.
 Se cere stabilirea unui plan de transport care să asigure în cea mai mare măsură
cantităţile necesare în centrele consumatoare, la un cost total minim.
DATELE UNEI PROBLEME DE TRANSPORT SE POT PREZENTA
ASTFEL:
    Centre consumatoare  
    B1 B2 B3 … Bm ai (oferta)

Centre A1 C11 C12 C13 … C1m a1

producătoare (cost)
A2 C21 C22 C23 …. C2m a2
A3           a3
…            
An Cn1 Cn2 Cn3 …. Cnm an
bj(cererea) b1 b2 b3   bm  
OBSERVAŢII

 O problemă de transport este echilibrată dacă cantitatea toatală de produse disponibile

este egală cu cantitatea totală necesară (dacă cererea este egală cu oferta).

 Orice problemă de transport neechilibrată poate fi adusă la forma unei probleme de

transport echilibrată.
 OBSERVAŢII

 Dacă , adică total disponibil > total necesar în unele centre producătoare rămân
anumite cantităţi netrasportate. Cantităţile rămase netransportate pot fi considerate ca
având destinaţia unui centru consumator fictiv, Bfictiv=

 Costurile de transport aferente respectivelor cantităţi vor fi considerate 0, întrucât în

realitate acele cantităţi rămân la centrele producătoare.

 Dacă , se introduce un centru producător fictiv –

Afictiv=
METODA COLŢULUI DE N-V

 Nu se ţine seama de costurile unitare de transport c ij, ci numai de cantităţile disponibile ai

din centrele de producţie pi de cantităţile necesare bj din centrele consumatoare.
 Metoda constă în a atribui pe rând valori variabilelor începând cu cea din colţul din
stânga sus al tabelului problemei.

Se alege x11= min (a1, b1). Avem 3 posibilităţi:

 min (a1, b1) = a1=> x11=a1, iar x1j=0, în centrul B1 necesarul = b1-a1
 min (a1, b1) =b1=> x11=b1, iar xi1=0, în centrul A1 necesarul = a1-b1
 a1=b1=> x11=a1=b1, iar x1j=0; xi1=0
REPREZENTARE GENERALĂ
    Centre consumatoare  
    B1 B2 B3 … Bm ai (oferta)

Centre A1 C11 C12 C13 … C1m a1

producătoare (cost)
A2 C21 C22 C23 …. C2m a2
A3           a3
…            
An Cn1 Cn2 Cn3 …. Cnm an
bj(cererea) b1 b2 b3   bm  
INDICAŢII DE REZOLVARE

 Se elimină de sus în jos, de la stânga la dreapta prima coloană/ prima linie din tabel.
A doua componentă >0 a soluţiei iniţiale de bază se determină în mod analog,
continuând cu căsuţa din colţul din stânga sus al subtabelului rămas.

 Procedura se repetă până la ocuparea tuturor căsuţelor tabelului-

 Valoarea funcţiei obiectiv = costul total de transport =Z

PROBLEMA 1

  B1 B2 B3 ai (oferta)

A1 5 3 2 40
A2 3 2 4 30
bj (cererea) 15 35 20  

Functie obiectiv = Z= costul total de transport

REZOLVARE
  B1 B2 B3 ai (oferta)

A1 X11= 15 X12= 25 0 40 25 0

A2 X21= 0 10 20 30 20 0
bj (cererea) 15 0 35 10 0 20 0  
X11= min (15; 40)= 15
B1= 15- 15= 0; A1= 40 –15= 25
X21= min (0, 30)= 0
X12=min (25;35)= 25
A1= 25-25=0, B2= 35-25=10
REZOLVARE
  B1 B2 B3 ai (oferta)

A1 X11= 15 X12= 25 0 40 25 0

A2 X21= 0 10 20 30 20 0
bj (cererea) 15 0 35 10 0 20 0  

X22=min(30,10)=10
A2=30-10=20, B2=0
X13=min(0,20)=0 B3=20
X23=min(20,20)=20
A2=20-20=0; B3=20-20=0
Funcţia obiectiv –>Z= 15*5 + 25*3+10*2+20*4=250
PROBLEMA 2

    Segment de piaţă  
    S1 S2 S3 S4 ai
(oferta)
Centre Timişoara 2 4 1 3 3000
producătoare Braşov 8 2 6 5 3000
- Fabrici Iaşi 6 1 4 2 2000
  bj (cererea) 2000 2000 3000 1000  

Z=?
 REZOLVARE -PROBLEMĂ DE TRANSPORT NEECHILIBRATĂ –CAZ
1

  B1 B2 B3 ai (oferta)

A1 4 3 2 300
A2 2 1 3 400
bj (cererea) 200 150 250  

Cerere=600
Oferta=700
Oferta >Cerere-> introducem un centru consumator fictiv – B fictiv
TABEL CU COSTURI

  B1 B2 B3 B fictiv ai (oferta)

A1 4 3 2 0 300
A2 2 1 3 0 400
bj(cererea) 200 150 250 700-600=  
100
 TABEL CU ALOCAREA CANTITĂŢILOR

  B1 B2 B3 B fictiv ai (oferta)

A1 200 100 0 0 300, 100 0

A2 0 50 250 100 400 ,350, 100
0
bj(cererea) 200, 0 150 250 700-600=  
50 0 100
 REZOLVARE
 X11=min(200,300)=200
 X21 = min (0, 400) = 0
 X12 = min (150,100) = 100
 X22=min(50,400) =50
 X13= min(0, 250) = 0
 X23=min(250, 350)= 250
 X24 = min(100, 100) = 100
 X14=min(0,0)=0
 Functia obiectiv=Z=4*200+3*100+50*1+250*3+100*0= 1 900
METODA COSTULUI MINIM

 Mai eficientă pentru companii;

 Se începe alocarea cu punctul dat de costul minim de transport;

 Când există mai multe celule cu acelaşi cost minim, se determină maximul dintre
min(ai, bj)
 PROBLEMA 1

  B1 B2 B3 ai (oferta)

A1 5 3 2 40
A2 3 2 4 30
bj(cererea) 15 35 20  
 REZOLVARE
  B1 B2 B3 ai (oferta)
A1 15 3) 5 2) 20 40 20 15
A2 0 1) 30 0 30 0
bj(cererea) 15 35 5 20 0  

Se identifică costul minim. – 2

Costurile de transport
X22= min(35, 30)= 30   B1 B2 B3 ai (oferta)
X13= min (20, 40)= 20 A1 5 3 2 40
Max (min(35, 30); min (20, 40)) = max A2 3 2 4 30
bj(cererea) 15 35 20  
(30, 20)= 30
Se începe cu celula x22
 REZOLVARE
  B1 B2 B3 ai (oferta)
A1 15 3) 5 2) 20 40 20 15
A2 0 1) 30 0 30 0
bj(cererea) 15 35 5 20 0  

X13= min(20, 40)= 20

X12= min (5, 20)= 5
X11= min (15,15)=15

Z= 15*5+5*3+20*2+30*2=190
 PROBLEME PROPUSE
1. O companie prestatoare de servicii poate să se aprovizionaze cu produse de tip băuturi răcoritoare de la 3 fabrici de
ȋmbuteliere amplasate ȋn Ploieşti, Câmpina şi Târgovişte. Capacităţile lunare, cererile consumatorilor şi costurile de
transport la 1000 de baxuri de sticle între fiecare fabrică şi fiecare segment de piaţă deservit sunt prezentate în tabelul
următor. Costul de producţie pentru un bax de 1000 sticle la fiecare fabrică este aproximativ acelaşi, astfel compania
doreşte să minimizeze costul total de transport.
Cu ajutorul metodei colţului de N-V, determinaţi planul optim de transport al firmei, determinând valoarea totală a costului
de transport.

    Segment de piaţă  
    S1 S2 S3 S4 ai
(oferta)
Centre Ploieşti 2 4 1 3 3000
producătoare Câmpina 8 2 6 5 3000
- Fabrici Târgovişte 6 1 4 2 2000
  bj(cererea) 2000 2000 3000 4000  
 PROBLEME PROPUSE

2. O companie prestatoare de servicii cu 3 puncte de lucru B1, B2, B3 trebuie să se aprovizionaze cu produse de la 2
centre producătoare A1 şi A2. Capacităţile lunare, cererile consumatorilor şi costurile de transport la 1000 pachete de
produse necesare prestării serviciilor între fiecare centru producător şi fiecare punct de lucru deservit sunt prezentate în
tabelul următor. Costul de producţie pentru 1000 pachete la fiecare centru producător este aproximativ acelaşi, astfel
compania doreşte să minimizeze costul total de transport.
Cu ajutorul metodei costului minim, determinaţi planul optim de transport al firmei, determinând valoarea totală a
costului de transport.

  B1 B2 B3 ai (oferta)

A1 3 5 4 250
A2 2 3 2 150
bj(cererea) 200 100 100  
 BIBLIOGRAFIE

 Bordoloi, S., Fitzsimmons, J. A., & Fitzsimmons, M. J. (2018). Service management: operations, strategy, information technology. ed. New
York: McGraw-Hill Education.
 Fitzsimmons, J.A., 2003, “Is the Future of Services Self-service?” Managing Service Quality 13, no. 6
 Fitzsimmons, J. & Fitzsimmons, M., 2003. Service management. New York: McGraw-Hill.
 Fitzsimmons, J.A., Fitzsimmons, M.J., Service Management. Operation, Strategy, Information Technology. Sixth Edition, McGraw Hill,
2008
 Hogreve, J., Iseke, A., Derfuss, K. & Eller, T., 2017. The Service–Profit Chain: A Meta-Analytic Test of a Comprehensive Theoretical
Framework. Journal of Marketing: May 2017, Vol. 81, No. 3, pp. 41-61.
 Militaru, G., 2010. Managementul serviciilor. Bucuresti: Editura C.H. Beck