Ioana Ionescu Clasa a VI- a E C.N.M.V. Ploiești Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Unirea Principatelor Române din 1859 și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea. Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Printre personalitățile care au avut contribuții importante la realizarea Marii Uniri au fost: • Regele Ferdinand. Regele Ferdinand este considerat ”întregiuitorul de țară” și primul rege al tuturor românilor. Ferdinand I a fost acel om vizionar sub cârmuirea căruia s-a înregistrat cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. În contextul dificil al războiului, regele și regina Maria s-au implicat în susținerea morală și mobilizarea soldaților români prin vizite pe front și în spitalele de campanie. În primăvara anului 1917, Ferdinand a promis justificata acordare de terenuri țăranilor, într-un discurs ținut la Răcăciuni (Bacău) în fața soldaților Armatei a II-a, promisiune respectată ulterior: Vi se va da pământ. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă; vi se va da și o largă participare la treburile statului. În urma Marii Uniri din 1918 și a semnării tratatelor de pace ce au confirmat granițele noului stat, România interbelică a devenit o țară de mărime medie pe continentul european (locul 8 ca număr de locuitori și 10 ca suprafață), în noua configurație geopolitică continentală. • Regina Maria. În ceea ce privește contribuția Reginei Maria la Marea Unire, trebuie menționat faptul că aceasta a mers special la Versailles, pentru a milita în favoarea națiunii sale. Rezultatul a fost Marea Unire. La sfârșitul războiului, Regina Maria a jucat un rol important în retrocedarea teritoriului românesc pierdut. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia s-a organizat ceremonia încoronării sale alături de Regele Ferdinand ca suverani ai Romaniei Mari. Regina Maria afirma: „Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară, pe care am văzut-o întregită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. • Iuliu Maniu. La sfârșitul Primului Război Mondial, Iuliu Maniu a participat pe frontul italian, cu gradul de locotenent. Ulterior a preluat comanda trupelor românești din Viena și împrejurimi, restabilind ordinea în capitala Austriei. Totodată a avut un rol deosebit în organizarea Adunării din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia și a Unirii Transilvaniei cu Regatul României, ținând un discurs în care arăta că „Noi... privim înfăptuirea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Noi nu vrem să devenim din oprimați, oprimatori, din asupriți, asupritori. Noi vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și cetățenilor.” În ziua următoare proclamării Unirii Transilvaniei cu Regatul României la Alba Iulia, la 2 decembrie 1918 a fost ales Ministru Prezident (președinte) al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și șef al Resortului de Interne. • Ion I. C. Brătianu. Ion I. C. Brătianu (cunoscut ca Ionel Brătianu) s-a născut pe 20 august 1864 la Florica (județul Argeș), fiind unul dintre fiii omului politic liberal Ion C. Brătianu. A fost unul dintre politicienii români reprezentativi pentru perioada interbelică și promotor al procesului de modernizare, urbanizare și dezvoltare economică a României, personalitate complexă și controversată, dominând viața politică timp de două decenii, liderul incontestabil al Parti dului Național-Liberal (1895-1927), președinte al Consiliului de Miniștri între 1908-1910, 1914-1919, 1922-1926, 1927, ministru de interne, al Afacerilor Străine, al Lucrărilor Publice, al Apărării Naționale, unul din artizanii Marii Uniri. A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. • Pantelimon Halippa. Pantelimon Halippa s-a născut pe 1 august 1883, a fost Publicist și om politic, militant pentru înfăptuirea unirii Basarabiei cu România și unul dintre principalii organizator. În octombrie 1917, participă la Congresul Soldaților Moldoveni, afirmând în discursul său: „...veacuri întregi noi am umblat rătăciți unul de altul, de veacuri întregi pe noi ne întind și ne dezbină vrăjmașii, de veacuri întregi pământul nostru strămoșesc geme sub jugul străin și iată acum, după atâtea răzlețiri, după atâția ani de jale și suferințe, ne-am strâns frații grămăjoară”. A făcut parte din biroul care a organizat Sfatul Țării, adunarea reprezentativă care a proclamat unirea Basarabiei cu România, în 27 martie 1918. A fost ales deputat, ulterior a fost ales președinte al Sfatului, în a doua sesiune din noiembrie-decembrie 1918. A fost prezent și la Cernăuți, la Congresul General al Bucovinei, în 15 noiembrie 1918 și la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918. • Nicolae Titulescu. Nicolae Titulescu este cel mai important diplomat român al secolului al XX-lea, o mare personalitate a diplomației europene în perioada dintre cele două razboaie mondiale. Acesta s-a născut pe 4 martie 1882, la Craiova. Și-a desfășurat talentul oratoric în prelegeri și discursuri ținute în patru limbi europene, pe care le vorbea fluent: franceză, engleză, germană, italiană, fiind apreciat ca cel mai mare orator al perioadei interbelice. În 1917 a devenit, pentru prima dată, membru al guvernului României, ca ministru de Finanțe în guvernul condus de liderul liberal Ion I. C. Bratianu. Nicolae Titulescu s-a implicat în lupta pentru pregătirea Marii Uniri, în anii grei ai Primului Război Mondial. Un an mai târziu, acesta a înființat la Paris, alături de oameni politici din Regat și Transilvania, Consiliul Național al Unității Române. Astfel, N. Titulescu a fost recunoscut reprezentantul statului român de către marile puteri membre ale Antantei (Franta, S.U.A., Anglia, Italia). • Alexandru Averescu. Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859, în satul Babele. El este una dintre cele mai importante personalităţi româneşti de la începutul secolului al XX-lea. În perioadele 14 – 26 august 1916 şi 26 septembrie 1916 – 30 ianuarie 1918, a fost comandant al Armatei a II-a, poziţie din care s-a remarcat, în perioada Primului Război Mondial, în bătăliile de la Mărăști și Oituz, din anul 1917, în care a respins ofensiva trupelor germane conduse de feldmareşalul Mackenzen. Pentru destoinicia și curajul de care a dat dovadă în Primul Război Mondial, a fost decorat de către regele Ferdinand cu Ordinul „Mihai Viteazul. În anul 1918, într-un moment dificil pentru ţara noastră, regele Ferdinand îi încredinţează lui Averescu formarea unui nou guvern, care să încheie pacea cu Puterile Centrale. După îndelungi tratative, acesta reuşeşte să semneze doar preliminariile acestei păci, la 20 februarie 1918, la Buftea, fiind înlocuit apoi în fruntea guvernului de Alexandru Marghiloman. • Eremia Grigorescu. Eremia Grigorescu s-a născut la Târgu Bujor, județul Galați, la 28 noiembrie 1863. Pentru rezultatele sale din luptele din Dobrogea, Eremia Grigorescu a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, fiind primul general român care primea această distincție „pentru acte de bravură în fața inamicului”. În urma pătrunderii trupelor inamice din Transilvania spre Valea Oituzului, trupele din Oltenia și Muntenia au fost obligate să se retragă în nordul Moldovei. Această situație a impus deplasarea Diviziei 15 Infanterie condusă de Eremia Grigorescu, spre Valea Trotușului, în sectorul Oituzului. Vitejia trupelor române care au apărat țara în vara anului 1917, a rămas în istorie ca un act eroic colectiv, ce poartă simbolic însemnele devizei generalului Grigorescu „Pe aici nu se trece”. În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripția „Voi sunteți aceia care scrieți istoria Țării”. O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iași, având inscripția: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Țării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostași pe care i-a condus în luptele de la Oituz și Mărășești”. • Constantin Prezan. Constantin Prezan, născut la 27 ianuarie 1861 în localitatea Butimanu, județul Dâmbovița. La intrarea țării în Primul Război Mondial, Constantin Prezan este numit comandant al Armatei de Nord, ce a asigurat mobilizarea și concentrarea celorlalte trei mari unități subordonate. Sub comanda sa, ca specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, pe durata căreia s-au obținut victorii răsunătoare în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz. A fost trecut în rezervă la 1 aprilie 1918, apropiindu-se de vârsta de 60 de ani. Însă la 28 octombrie 1918, la a doua mobilizare a armatei, este rechemat în cadrele active, în aceeași funcție de șef de stat major al armatei, organizând și conducând trupele române, în vederea expulzării trupelor inamice cotropitoare de pe întreg teritoriul național. Ca apreciere a generalului Constantin Prezan, Andrei Rădulescu, în 1923 cu ocazia numirii lui Constantin Prezan și a lui Alexandru Averescu, ca membrii de onoare ai Academiei Române, spunea: „Prin răspunderea grea ce au luat asupra lor, prin priceperea lor, prin munca depusă, prin patriotismul lor, au contribuit într-o largă măsură la înfăptuirea idealului nostru național”. Surse • https://unitatecentenar.ro/personalitati/://d • https:// www.icr.ro/new-york/mari-personalitati-ale-marii-uniri-portrete-si-docu mente-istorice/enocs.google.com/presentation/d/1Ng8DeAt3gQL1pFkS msN6P2oDDGLsxXw19dAEFUFPBAk/edit#slide=id • https:// destepti.ro/personalitatile-marii-uniri-de-la-1-decembrie-1918-in-coordo natele-istorice-2