Decolonizarea

Ce este decolonizarea:
Decolonizarea este înțeleasă ca procesul de independență
politică, economică, socială și culturală a unei națiuni care
a fost dominată de un guvern străin.
Inițial, termenul a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea
Război Mondial, când noua creație a Organizației
Națiunilor Unite (ONU) a promovat procesele de
independență a aproximativ 80 de națiuni care nu sunt
autonome, mai ales prezente în Asia și Africa, care încă
trăiau sub stăpânirea coloniștilor străini, aproape toți
europeni, deși nu exclusiv.
 Formele de decolonizare

• Decolonizarea ca proces istoric a fost practicată prin diferite

strategii. Și anume:
• Independența : constă în retragerea dominatorului de pe
teritoriu și predarea totală a puterii către băștinași. De obicei
apare prin lupta armată. Asociere gratuită ( Commonwealth ): o
putere și o colonie sunt de acord cu asocierea primei, în schimbul
recunoașterii drepturilor civile și a dreptului la guvernare
autonomă. Implică acceptarea unui anumit grad de
responsabilitate din partea statului majoritar asupra ex-
coloniei. Integrare într-un stat sau o entitate administrativă : ca
și cazul anterior, este o ieșire negociată. Națiunea colonizată este
de acord în mod voluntar să se alăture unui stat sau unei entități
administrative, în condiții de drepturi egale ale cetățenilor.
 Neocolonialism și decolonizare

• Termenul de decolonizare se aplică și în prezent

proceselor de transformare a imaginarului social
colonialist sau „colonizat”, caracterizate prin
replicarea discursurilor rasiste și endorraciste,
legitimarea dicotomiei „centru / periferie”,
eurocentrism, dependență economică și
subalternitatea ca perspectivă.
• Acest lucru se datorează faptului că mulți dintre cei
care au fost o colonie europeană sau occidentală
continuă să fie supuși unor forme indirecte de
control de către puterile străine, în ciuda faptului că
au o autonomie politică. Acest proces se
numește neocolonialism .
• Tensiunea economică a țărilor afectate de
colonialism și neocolonialism, determină un procent
semnificativ de migrație spre ceea ce percep
migranții drept puteri sau „metropole”. La emigrare,
procesele de discriminare sunt frecvent generate pe
baza originii etnice sau culturale.
 Cauzele decolonizării
• Cauzele decolonizării pot include factori interni și externi. Printre factorii interni
putem menționa următorii:
• Explozia demografică și odată cu aceasta, creșterea orașului; Extinderea și
consolidarea naționalismului; Extinderea de noi ideologii, cum ar fi democrația.
• Factorii externi includ:
• Impactul celui de-al doilea război mondial; acțiunea organizațiilor internaționale
în favoarea decolonizării, cum ar fi ONU; promulgarea Declarației universale a
drepturilor omului în 1947, care a recunoscut dreptul popoarelor la
autodeterminare; Impactul Războiului Rece; Influența Conferinței de la Bandung,
o conferință care a avut loc în 1955 în Indonezia, unde națiunile participante și-
au manifestat solidaritatea cu națiunile care nu sunt autonome și au chemat
Europa să se angajeze în decolonizare. care au pledat pentru independență.
Acesta este cazul, de exemplu, al Bisericii Catolice prin enciclicele Pacem in
terris din Ioan XXIII (1963) și Populorum Progressio al lui Paul al VI-lea (1967).