Natura-Casa Vietii

                                                      elev:Mihai Feraru
                                             profesor:Ilie Mihaela
                                                          clasa:a-VIII-A
Natura, în sensul cel mai larg, este echivalentă cu lumea
naturală, lumea materială, fizică sau universul. „Natura” se poate
referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în
general. Studiul naturii este o mare parte, dacă nu singura parte
a științei. Deși oamenii fac parte din natură, activitatea umană
este adesea înțeleasă ca o categorie separată de fenomenele
naturale.
Nimic nu este mai natural pentru om decât Natura.
Dar un natural în sensul filosofic al problemei, ca
un tot ce răspunde unui plan ordonat al evoluţiei şi
al legii divine. Natural, în înţelesul uman, că totul se
află în serviciul omului. Totul există pur şi simplu
pentru folosul lui, sau pentru ca omul să extragă un
beneficiu din lucruri.

Toate regnurile inferioare celui uman care

convieţuiesc cu noi în cadrul aceleiaşi Naturi, ne
sunt la dispoziţie. Pietrele pot fi utilizate
nestingherit; plantele sunt bune de mâncat sau
pentru a face lucruri din ele; animalele se mănâncă -
fireşte - sau se folosesc pentru nenumărate munci.
Pământul există pentru ca seminţele pe care le sădim
în el să germineze, sau pentru a ne dărui comorile
lui ascunse cu cea mai mare rapiditate şi uşurinţă
posibile. Ba chiar am auzit spunându-se că stelele,
pe cer, sunt candele pe care Dumnezeu le-a pus
pentru a ghida omul în drumul lui nocturn; dacă
aceasta este poezie, nimic mai frumos. Dar dacă este
utilitarism - lucru de care mă tem mult - ne aflăm în
faţa faptului că stelelor nu le rămâne altceva de
făcut decât să strălucească şi să lumineze pentru că
oamenii - OMUL, fiinţa cea mai “desăvârşită” a
creaţiei - nu reuşeşte să vadă bine în timpul nopţii...
 Nu este suficient să vezi ca să înţelegi. Lipsa de
înţelegere şi de înţelepciune reduce enorm viziunea.
Pentru cine viaţa este o problemă de subzistenţă
materială, Natura este un element mut. Pentru cine
trezirea interioară a început să se manifeste, Natura este
- am spus mai înainte aşa cum atâţia au spus-o - o carte
deschisă care prezintă incomensurabile doze de
cunoştinţe. O frunză a unui arbore, privită cu
indiferenţă, nu spune nimic; dar ne învaţă multe dacă o
privim cu atenţie: apar atunci o mie şi unul de detalii
inteligente care ne indică în mod clar stilul de viaţă al
acelei frunze. Culoarea, forma, mărimea, nervurile,
maniera ei de a primi aerul şi soarele, toate sunt aspecte
vitale şi indicatori ai inteligenţei care guvernează
această vitalitate.

Astfel, este probabil că noi, oamenii, orbi din cauza

Mayei, nu vedem forme de viaţă superioare celei proprii
nouă, pentru că pur şi simplu privim natura cu
indiferenţa unui ignorant. Este suficient să fim scuturaţi
puţin din somnolenţă pentru a înţelege.
Toate formele de viaţă - inclusiv noi, oamenii - avem o mamă şi un
tată. Mama este pământul orizontal, generos şi dătător de alimente,
capabil să ne adăpostească şi să se sacrifice în tăcere pentru a ne
satisface necesităţile. Tatăl este cerul vertical, cel care ne cheamă
în sus obligându-ne să înălţăm privirea, cel care nu ne ocroteşte, ci
ne cere sacrificii, cel care nu oferă facilităţi, ci promite dificultăţi
salutare. “Pe căi aspre spre stele”...

Totul în Natură vibrează şi cântă. Nimic nu este tăcut. Totul se

îndreaptă spre altundeva, totul îşi împlineşte propriul destin.

De aceea Pitagora ne vorbea de “muzica sferelor”, de mişcarea

astrelor şi de simfonia pe care ele o determină prin rotirea
corpurilor lor cereşti.
Cerul şi pământul sunt
scene ale Naturii. La mijloc
sunt infinitele forme de
viaţă care se exprimă. Din
cer extrag forţa cosmică a
misterului sideral, misterul
viitorului. În pământ, îşi
adâncesc rădăcinile în
celălalt mister străvechi al
conformării materiei. După
cum spune Platon, toate
formele de viaţă au puţin
din unul şi din celălalt,
puţin din materie şi puţin
din spirit şi trăiesc anevoie
drama care reprezintă
găsirea echilibrului just
între o parte şi cealaltă.
Bibliografie :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Natur%C4%83 

https://www.noua-acropola.ro/natura/