Nichita Acominatul

Nichita Acominatul intr-o cronica medievala

 Nichita Honiatis (gr.
Νικήτας Χωνιάτης, cca.
1155-1215 sau 1216)
sau Nichita Honiatul ,
numit și Acominatus, a
fost un istoric grec
bizantin care a scris o
istorie a Imperiului B
izantin cuprinzând
perioada dintre anii 1118 și
1207.
 Nichita Acominatos s-a născut într-o familie înstărită din localitatea Hone
 (lângă actualul oraș Honaz, Turcia), în provincia Frigia, fiind botezat de către
episcopul Nichita din Hone. Mai târziu, a primit supranumele de "Honiates",
după locul său de naștere. La vârsta de 9 ani, tatăl său l-a trimis împreună cu
fratele său mai mare Mihail la Constantinopol pentru a primi educația necesară.
În prima parte a educației sale, a fost influențat de către fratele său mai mare.

Inițial, a îmbrățișat cariera politică și a deținut importante funcții în timpul

împăraților din dinastia Angelos, printre care cea de "mare logothet" (cancelar)
sau cea de a guvernator al themei Philippopolis. După cucerirea
Constantinopolului în timpul cruciadei a patra în 1204, s-a retras la Niceea,
găsindu-și refugiu la curtea împăratului de la Niceea, Theodor I Laskaris, și s-a
dedicat literaturii. A murit în 1215 sau 1216.
 Principala sa operă, Istoria, a fost realizată în 21 de cărți și acoperă perioada de
la 1118 (moartea împăratului Alexios I Comnen și înscăunarea lui Ioan al II-lea
Comnen) la 1207. În pofida stilului său, lucrarea constituie o înregistrare prețioasă
a evenimentelor perioadei la care Nichita Honiates a fost martor ocular, fiind astfel
o sursă credibilă și de primă mână, la nivelul celei elaborate de un alt istoric de
seamă din acea vreme, Ioan Kinnamos). Partea cea mai interesantă a operei lui
Honiates este cea care descrie ocuparea Constantinopolului la 1204, ea putând fi
pusă alături de cronica lui Geoffroi de Villehardouin prin acuratețea și numărul
ridicat de informații puse la dispoziție.

Tratatul lui Honiates, intitulat Asupra statuilor distruse de către latini prezintă

un interes special pentru istoricii de artă și arheologi.

De asemenea, lucrarea sa teologică Thesaurus Orthodoxae Fidei reprezintă o

autoritate în domeniul istoriei ereziilor din Bizanț.