dobrogea, MĂRGĂRITARUL COROANEI

“Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor

nesecat de poezie sănătoasă, un şir de
icoane sfinte de unde să căpătăm
totdeauna învăţătura de adevăr şi
insuflare de virtute.”
Ion Luca Caragiale
 Actuala stemă a Dobrogei

Vechea stemă a orașului

Stema României

Stema Regatului României

 Ziua destinului pentru Dobrogea

 Pe 14 noiembrie se împlinesc 144 de ani de când Dobrogea s-a

reunit cu România, în timpul regelui Carol I. Dobrogea a revenit țării
noastre în urma Războiului de Independență dintre anii 1877-1878 (sau
războiul ruso-turc).

 Congresul de pace de la Berlin din iunie – iulie 1878 a recunoscut

dreptul istoric al României asupra Dobrogei. Pacea venea după războiul
purtat între anii 1877 și 1878 înte Imperiul țarist și Imperiul otoman, al
cărui principal scop a fost reorganizarea Țărilor Balcanice.

România a intrat în acest război pentru a-și cuceri, pe câmpul
de luptă, independența proclamată în ziua de 9 mai 1877.
 La Congresul de pace de la Berlin, desfășurat în perioada 13

iunie-13 iulie 1878, a fost recunoscută independența României,

dar în mod condiționat. Dobrogea și Delta Dunării au intrat în
componența statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat
statului român cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul,
Bolgrad și Ismail.
 În acest context, deși Dobrogea era considerată

românească, din punct de vedere istoric, de majoritatea

oamenilor politici și de cultură din România, intrarea
provinciei între granițele țării ca monedă de schimb pentru
cedarea Basarabiei a fost aspru criticată și a stârnit polemici
de tot felul.
 Restabilirea suveranităţii româneşti a permis să se treacă
imediat la legiferarea măsurilor de reorganizare a acestei
provincii româneşti. Administraţia românească, la
propunerea marelui om de stat şi de cultură Mihail
Kogălniceanu, a promovat mai multe direcţii în
dezvoltarea Dobrogei precum: înfiinţarea de şcoli în toate
localităţile dobrogene, extinderea căilor de comunicaţie,
terestre şi pe apă,  susţinerea dezvoltării principalelor
oraşe din zonă, Constanţa şi Tulcea, realizarea joncţiunii
căii ferate Cernavodă – Constanţa cu reţeaua feroviară din
România, modernizarea infrastructurii portuare, mai ales
în cazul Portului maritim Constanţa.

Regele Carol I și Regina Elisabeta, la inaugurarea Moscheii

„Carol I“ din Constanța 
  La cumpăna dintre secolele XIX-XX, unele dintre principalele
proiecte ale României au avut ca destinație de implementare
Dobrogea (fapt care a creat multe polemici în Parlamentul
României). Construirea Podului de la Cernavodă, cel mai lung din
Europa la acea vreme, construit la 1895, și inaugurarea Portului
modern Constanța, la 1909, ce a devenit în perioada interbelică cel
mai important port de la Marea Neagră, au fost reușite inginerești
de excepție dar care au sleit financiar vistieria statului.
Doar că tot istoria a demonstrat că banii investiți de statul
român au făcut ca Dobrogea să devină unul dintre principalele
motoare economice ale țării. Portul Constanța este, astăzi, unul
dintre principalii piloni economici ai României, iar segmentul
turistic din Dobrogea, cu stațiunile de pe litoralul românesc și
Delta Dunării, a devenit, pe lângă o atracție de relaxare extrem de
importantă și o afacere reușită din punct de vedere economic. 
  
Dobrogea, după 144 de ani
Noul domn al României, prinţul şi apoi regele Carol I, a manifestat
o preocupare constantă pentru Dobrogea, concretizată prin
participarea la toate evenimentele importante pentru viaţa economică
şi politică a noii provincii, dar şi prin sprijinul acordat iniţiativelor
politice sau de altă natură ale dobrogenilor.

El a intuit potenţialul acestei regiuni lăsată „în adormire”

de către otomani, potenţial conferit de plasarea sa
geografică şi geopolitică, porturile dunărene şi maritime
dar şi pământul roditor şi oamenii săi harnici.
 Dobrogea s-a dovedit un proiect de succes al
României, iar dezavantajele sale au devenit,
rapid, atuuri: de la provincia mlăștinoasă,
înapoiată economic la 1878, a devenit astăzi un
motor economic important al României prin
activitățile din Portul Constanța, prin comerțul
de la gurile Dunării, prin stațiunile turistice
recunoscute în sezonul estival și prin turiștii
atrași de frumusețile Deltei Dunării, iar de la
teritoriul cu populații sălbatice a devenit
un exemplu de conviețuire, un creuzet multietnic
cu un patrimoniu de excepție.