Păsări

Ordinul Paseriforme
Pițigoi

Cinteza

Pitulice

Rândunica

Grangur
Cucul
Ordinul Anseriforme

Rața mandarin
Ordinul Strigiforme

Buha

Huhurezul Cucuvea
mare

Bufnița
Ordinul Falconiforme
Acvila țipătoare

Vultur pleșuv
Vultur șerpar

Condor

Uliu porumbar
Adaptările păsărilor la zbor.
Membrele anterioare
transformate in aripi
 Adaptările păsărilor la zbor.
Forma aerodinamica
 Adaptările păsărilor la zbor.

pene
Craniu

Radius

Humerus

Oase
Carena
usoare
pline cu
aer
Adaptările păsărilor la zbor.
 Sistemul circulator este de format din inimă cu patru camere şi circulaţie dublă.
Inima pompează în vasele circulaţiei mari doar sânge arterial. Păsările sunt animale
homeoterme.

atriul stâng

ventriculul stâng

Atriul
drept

ventriculul
stâng
 Sistemul respirator. Când se află la sol păsările respiră normal prin plămâni. În timpul
zborului respiraţia este dublă. Aerul inspirat pătrunde în plămâni şi în sacii aerieni. În
timpul expiraţiei aerul din plămâni iese în mediul extern, iar aerul din sacii aerieni se
întoarce în plămâni. Astfel organismul este asigurat în permanenţă cu oxigen.

1.Trahee

3.Plămâni

4.Saci aerieni

A.Saci aerieni
Inmultirea prin oua

Pui nidifug Pui nidicol

Adaptările păsărilor la zbor.
Penajul păsărilor menține temperatura corpului constantă și ridicată și conferă corpului
forma aerodinamică. Păsările care petrec o mare parte din viață în zbor(albatroşii, pescăruşii
etc.) au corpul fusiform, mai gros anterior şi îngustat treptat spre coadă.
Aceste particularități permit o alunecare fină a curenților de aer pe suprafața corpului.
Penele aripilor şi ale cozii asigură decolarea, înaintarea,aterizarea şi schimbarea direcției de
zbor.
Datorită structurii pneumatice, dispariției, concreşterii şi reducerii unor oase scheletul
păsărilor este uşor. De exemplu o fregată, cu greutatea de cca 2 kg şi anvergura de 2 m, are
un schelet de numai 113 g.Fiecare aripă este articulată de corpprin centura scapulară,
formată din scapulă (omoplat), coracoid şi furca pieptului (claviculă).
Aripile păsărilor au o funcţie dublă, de propulsie şi de susţinere a corpului lor în aer.
Rezistența scheletului la păsări se datorează sudării vertebrelor între ele, cu clavicula şi cu
oasele aripilor şi carenei.
O altă adaptare a păsărilor la zbor este prezența muşchilor pectorali bine dezvoltați. La
păsările zburătoare muşchiipectorali constituie cca 25% din greutatea totală a corpului, iar la
speciile cu mod de viață preponderent terestru – 15%.
Transformarea mandibulelor în cioc, lipsa dinţilor, a intestinului gros şi a vezicii urinare au
contribuit la scăderea greutăţii absolute a corpului.
Cu cât păsările au o greutate mai mare,cu atât capacitatea lor de zbor este mai redusă.
Greutatea cea mai mare atinsă de păsările zburătoare este de 12–16 kg,fiind întâlnită relativ
rar (la vulturi, acvile, dropii). Aproximativ 85% din păsările lumii au sub 2 kg.