Universitatea pedagogica de Stat ,,Ion Creanga”

Facultatea –Biologie și chimie

cu aprofundare în sanologie

TEMA:
INFLUIENTA FACTORILOR ECOLOGICI ASUPRA
BORELIOZEI SI MODUL IN CARE INFLUIENTEAZA
MEDIUL

Elaborat Zlotea Mihail Gr.23A

Verificat –Gherasim E..dr.lect.univ.
 BOALA LYME
DEFINITIE:
BORELIOZA SAU BOALA LYME ESTE O INFECŢIE PRODUSĂ
DE BACTERIA BORRELIA BURGDORFERI ȘI, MAI RAR,
DE BORRELIA MAYONII. EA SE MAI NUMEȘTE INFECȚIE
LYME SAU BOALA CĂPUȘEI ȘI SE TRANSMITE OAMENILOR
PRIN MUȘCĂTURA DE CĂPUȘĂ DIN GENUL IXODES. TOTUŞI,
NU TOATE INSECTELE SUNT PURTĂTOARE ALE INFECŢIEI. ÎN
CONSECINȚĂ, NU ORICE MUȘCĂTURĂ PRESUPUNE RISCUL
DE A DEZVOLTA BORELIOZĂ.
 ETIOLOGIE
 Boala Lyme a fost denumită după oraşul Lyme, o comunitate
mică, rurală, din statul Connecticut (Statele Unite ale Americii).
Istoria bolii Lyme începe în 1975, când un grup de copii şi adulţi
care locuiau în această comunitate au prezentat simptome artritice
neobişnuite.
 Agentul etiologic identificat inițial a fost B.burgdorferi ,
spirocheta genul Borrelia, apoi s-au dovedit a fi implicate și
B.garinii și B.afzelii .
 Genul Borrelia a fost numit în cinstea microbiologului
francez A. Borel , specia Borrelia burgdorferi a primit numele
savantului American Willy Burgdorfer care împreună cu
savantul Alan Barbourr în anul 1982 pentru prima dată au
izolat agentul cauzal al bolii Lyme.
 DISTRIBUȚIA GEOGRAFICĂ ȘI VECTORII GENOSPECIILOR PATOGENE

Genospecii Vectori Locul izolării

Borrelia burgdorferi I.scapularis SUA
sensu stricto I.pacificus Europa
I.ricinus (inclusive Moldova)

B. garinii I.ricinus Europa (inclusiv

I.persulcatus Moldova)
  Regiunile de Est ale
  Rusiei,
I.nipponensis Japonia,China,Coreea
Coreea
B. afzelii I.ricinus Europa (inclusiv
I.persulcatus Moldova)
I.granulatus,I.nipponen Japonia
sis
 În Eurasia şi America de Nord, boala este transmisă cel mai frecvent de I.
scapularis, I. pacificus, I. ricinus şi I. persulcatus, care sunt grupate în
complexul speciilor Ixo­des ricinus. Aceste patru specii servesc ca vectori de
legă­tu­ră a ciclurilor silvatic şi zoonotic/domestic la oameni şi animale
domestice, gazde accidentale ale infecţiei.
 Aceste specii de căpuşe sunt considerate specii „generaliste”, care pe parcursul
ciclului lor de viaţă multianual se hrănesc pe diverse gazde ce pot include specii
de mamifere, păsări sau reptile. Importanţa lor ca vectori ai bolilor la om şi
animalele domestice variază în funcţie de agentul etiologic transmis, specia de
căpuşe, comunitatea de gazde vertebrate existente în areal, regiunea geografică
şi factorii ecologici locali.
 Astfel, B. burgdorferi (s.l.) este transmisă în regiunile estice şi central-vestice
ale SUA şi estice şi central-sudice ale Canadei de căpuşe I. scapularis, iar pe
coasta pacifică a Americii de Nord de I. pacificus. Ixodes ricinus transmite
boala Lyme în Europa şi vestul Asiei, iar I. persulcatus este vector în estul
Europei şi Asia Centrală. Alte specii de căpuşe ixodide menţin B.
burgdorferi (s.l.) în cicluri enzootice „silenţioase” şi nu sunt implicate în
transmiterea bolii la om.