Îngrijiri paliative

• Ce este îngrijirea paliativă?

• Definiția Organizației Mondiale a Sănătății Îngrijirea paliativă este abordarea
care îmbunătățește calitatea vieții pacienților și familiilor acestora, care se
confruntă cu problemele asociate unei boli amenințătoare de viață, prin
prevenția și alinarea suferinței, prin identificarea precoce, evaluarea și
managementul impecabil al durerii și a altor probleme fizice, psihosociale și
spirituale. http://www.who.int/cancer/palliative/definition/en
• Această specialitate medicală se referă la îngrijirea concretă a pacienților cu
boli incurabile, alinarea suferinței și sprijinul acordat pacienților și familiilor
acestora în momente dificile inclusiv după deces, în perioda de doliu dacă
acesta devine complicat.
• De ce avem nevoie de îngrijiri paliative? Majoritatea serviciilor de sănătate
sunt destinate prevenirii și tratamentului bolilor. Dar aceaste nu satisfac
nevoia de îngrijirea continuă a bolnavilor cronici cu boli progresive care
este enormă. − Peste 7 milioane de oameni au murit în lume, datorită
cancerului, în 2019. − 2 milioane de oameni de pe glob au murit în 2019
de HIV. − Peste 70% din populația cu cancer în stadiu avansat prezintă
dureri severe. − Se estimează că, la nivel mondial, 100 milioane de oameni
ar putea beneficia de abordarea paliativă, adică îngrijiri paliative de bază.
Mișcarea modernă - hospice și îngrijiri paliative – a început în Anglia în
anul 1960, pentru pacienții diagnosticați cu cancer. Cu toate acestea,
nevoia este și mai mare în locațiile cu resurse limitate, unde vindecarea
este frecvent imposibilă din cauza prezentării tardive la medic și a
opțiunilor limitate de tratament. Îngrijirea paliativă (ÎP) este utilă
pacienților cu diferite boli. Îngrijirea paliativă poate ajuta pe oricine suferă
de o boală limitatoare de viață, în spital sau la domiciliu.
• Ingrijirea paliativă îi poate ajuta pe pacienții cu:
• − Cancer
• − Insuficiență renală sau cardiacă severă
• − Boală pulmonară obstructivă cronică
• − Boli neurologice progresive
• − Alte boli amenințătoare de viață
• − HIV-SIDA
• Importanța îngrijirilor paliative Cadrele medicale tind să se concentreze pe problemele
fizice, diagnostice și tratamente, atunci când îngrijesc un pacient. Îngrijirile paliative
recunosc faptul că oamenii sunt mai mult decât trupuri; gândirea, spiritul și emoțiile
fac parte din ceea ce suntem, la fel și familiile și comunitățile cărora le aparținem.
• Astfel, problemele cu care se confruntă un om bolnav și familia acestuia nu sunt doar
de natură fizică, ele pot fi psiho-emoționale, sociale și spirituale, și sunt la fel de
importante ca și boala însăși.
• Numai atunci când abordăm toate aceste aspecte, ajutăm în întregime persoana
respectivă.
• Acestă abordare reprezintă îngrijirea holistică.
• Abordarea holistică împarte problemele în patru grupe: Fizice – simptome (acuze), de
exemplu: durere, tuse, fatigabilitate/oboseală, febră Psiho-emoționale
• –îngrijorări, temeri, tristețe, furie Sociale
• – nevoile familiei, problemele legate de hrană, serviciu, locuință și relații interumane
• Spirituale – întrebări legate de viață și moarte, nevoia de împăcare
• Controlul durerii și al altor simptomelor + Suport psiho-social și spiritual = Îngrijiri palliative
• Pacienții au nevoie de tipuri diferite de servicii de îngrijire, în funcție de stadiul bolii și
circumstanțe individuale.
• Atunci când o persoană află că boala de care suferă este incurabilă, poate să continue să fie
o persoană activă la locul de muncă sau acasă și poate, în același timp, să urmeze cure de
chimioterapie sau radioterapie.
• Îngrijirea paliativă ar trebui să fie inițiată în paralel cu aceste tratamente pentru a controla
simptomele și efectele secundare provocate de tratamentele curative, dar și să ofere
sprijinul emoțional și spiritual atât pacientului, cât și familiei.
• Pe măsura trecerii timpului, nevoile pacienților se vor schimba și vor avea nevoie de
managementul simptomelor.
• Tratamentele cu scop curativ pot fi întrerupte, dacă nu mai aduc nici un beneficiu, iar cea
mai utilă soluție ar fi îngrijirea holistică cu scop paliativ.
• Chiar și după deces, îngrijirile paliative pot continua cu sprijinul în perioada de doliu acordat
familiei, prietenilor, copiilor.
• În îngrijiri paliative nu spunem: „nu se mai poate face nimic”! Îngrijirile
paliative se concentrează pe ceea ce putem face, mai degrabă decât să ne
simțim descurajați de ceea ce nu putem face. − Nu putem vindeca bolnavul
incurabil, dar putem controla multe simptome care provoacă suferinţă.
• − Nu putem înlătura durerea pierderii, dar putem fi alături de cei îndoliați,
împărtășindu-le tristețea.
• − Nu avem toate răspunsurile, dar putem asculta toate întrebările. „Odată l-
am întrebat pe un om aflat în pragul morții ce-și dorea cel mai mult de la cei
care îl îngrijeau. El mi-a răspuns: Aș avea nevoie de cineva care să dea
impresia că mă înțelege.
• Într-adevăr, este imposibil să înțelegem în totalitate pe altcineva, dar nu voi
uita niciodată că acest om nu se aștepta să găsească pe cineva care să se
identifice cu el, ci pe cineva căruia să-i pese îndeajuns de mult încât să
încerce .”
• Principii etice în îngrijirile paliative Etica este disciplina filozofică care studiază
principiile morale, originea, dezvoltarea şi conţinutul lor. Principiile eticii medicale
ghidează profesioniştii din domeniul sănătății în munca lor şi în luarea deciziilor.
• Principiile eticii medicale:
• 1. A face bine A face bine pacientului, a acţiona întotdeauna în interesul lui. 2. A nu
face rău Tot ce se face sau se spune nu cauzează rău pacientului. Trebuie cântărite
beneficiile/ efectele secundare (intervenţii de nursing sau tratamente medicale).
• 3. Autonomia Respectă: consimţământul informat, dreptul de a decide şi dreptul de a
fi informat.
• 4. Dreptatea, justiţia Alocarea resurselor se va face fără discriminare (de exemplu:
persoană activă/vârstnic).
• Principiile nu sunt o rezolvare miraculoasă, dar ne ghidează în practică, încurajându-
ne logica şi raţiunea, în final motivându-ne să acționăm spre binele pacienţilor.
• Confidenţialitatea „Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul.“ (Proverbe 13:3) În timpul îngrijirii
asistentul medical este martorul vieţii pacientului şi familiei acestuia si poate deveni şi
confidentul pacientului. Regula confidenţialităţii ne obligă să nu vorbim cu o terţă persoană
despre pacient şi problemele acestuia fără acceptul clar, prealabil al bolnavului. Jurământul lui
Florance Nightingale : „Mă leg cu trup și suflet, în fața lui Dumnezeu și față de această
adunare, că-mi voi petrece viața în cinste și că voi practica profesiunea mea cu loialitate. Mă
voi feri de tot ceea ce este rău și dăunător și nu voi întrebuința și nu voi da cu bună știință
vreun leac vătămător. Voi face tot ce stă în putința mea spre a păstra și a ridica drapelul
profesiunii mele și voi ține în taină tot ceea ce mi se va încredința, precum și tot ce voi afla din
treburile familiale în timpul profesiunii mele. Mă voi devota celor pe care îi îngrijesc.”
• Jurământul lui Hipocrate afirmă: „Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar
în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nevoie să fie destăinuit, socotind că, în
asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.”
• Nu este admisă intervenţia în viaţa particulară a pacientului sau a vieţii de familie a acestuia
decât în cazul în care, pe lângă consimţământul pacientului, poate fi justificată ca necesară
pentru diagnostic, tratament sau îngrijirea pacientului. Păstrarea secretului profesional
reprezintă unul din cele mai vechi drepturi ale pacienţilor prevăzut în legislaţia majorităţii
ţărilor
• Alinarea suferinței și controlul simptomelor au o importanță vitală.
Intervențiile destinate managementului durerii și al celorlalte
simptome sunt importante și, de cele mai multe ori, urgente. La fel de
însemnate sunt și intervențiile menite să sprijine din punct de vedere
psiho-emoțional, social și spiritual persoana care are nevoie servicii de
îngrijire paliativă. În prezentul capitol este prezentat un ghid complet
de intervenții de bază destinate controlului principalelor simptome,
începând cu durerea. Pentru fiecare simptom, tehnicile de control sunt
organizate în trei categorii distincte: − Tratarea cauzelor tratabile. −
Îngrijiri acordate pacientului. − Medicație recomandată de medic.
Recomandările de la secțiunea „Îngrijire” sunt posibile/realizabile
independent de mediul în care se află pacientul, prin urmare folosiți
orice informație din acest capitol care este utilă în situația particulară
cu care vă confruntați la un moment dat.
• Îngrijirea pacientului Această secțiune este cea mai consistentă, pentru fiecare
simptom în parte sunt detaliate intervențiile de îngrijire (nursing), sfaturile utile,
indicațiile nefarmacologice destinate managementului fiecărui simptom raportat de
pacient și/sau evaluat de către asistentul medical.
• Îngrijirile de calitate sunt esențiale în oricare dintre specialitățile medicale, iar în
cazul paliației intervențiile destinate controlului simptomelor, chiar și în absența
medicației, sunt cele care fac cu adevărat diferența.
• Deseori, este vorba despre a face bine cu ajutorul unor lucruri mărunte și despre a
da atenție acelor detalii de îngrijire cu impact mare asupra calității vieții pacientului.
• Fiecare pacient are nevoi de îngrijire diferite care trebuie evaluate și comunicate
tuturor celor implicați în îngrijirea pacientului.
• O modalitate eficientă de a face acest lucru este utilizarea dosarul de îngrijire al
pacientului care cuprinde datele despre nevoile de îngrijire ale acestuia, dosar în care
poate completa fiecare profesionist implicat în procesul de îngrijire, pe măsură ce
aceștia evaluează și descoperă treptat detaliile cazului.
• Prescrierea medicației paliative
• Această secțiune prezintă informații despre medicamentele folosite
pentru controlul simptomelor și despre modul lor de utilizare.
• În unele cazuri, poate fi vorba de o administrare a medicamentelor
diferită de cea cu care sunteți familiarizați deja, de exemplu: utilizarea
medicației antidepresive sau anticonvulsivante ca și medicație co-
analgezică, deci pentru tratarea durerii.
• Cu toate că medicamentele pot fi prescrise doar de către medici,
asistențiilor medicali le este utilă această secțiune, atât pentru
consilierea pacienților, familiilor și îngrijitorilor în legătură cu scopul
pentru care s-au indicat aceste medicamente, efectele pozitive ce
sunt așteptate ca urmare a administrării lor și posibilele efecte
secundare ce trebuiesc urmările și corectate
• Evaluarea durerii
• Este important ca fiecare pacient să fie chestionat în legătură cu durerea pe care o simte. Este
posibil ca o persoană care este afectată de durere o perioadă îndelungată să nu manifeste
semnele uzuale ale durerii (expresie facială, transpirație, paloare cu puls ridicat).
• O asemenea persoană poate fi doar foarte tăcută și deprimată. Evaluarea atentă a durerii este
esențială pentru identificarea cauzelor tratabile ale acesteia, pentru determinarea tipului de
durere și a celei mai potrivite modalității de management al durerii. Printre întrebările pe care
trebuie să le adresați pacientului se numără:
• • Câte tipuri de durere aveți? Este util să înregistrați răspunsurile pe o hartă a corpului. Puneți
întrebări despre fiecare tip de durere.
• • Unde este localizată durerea și cum anume o descrieți?
• • De cât timp aveți durerea în acel loc?
• • În ce condiții scade sau crește durerea în intensitate?
• • Vă este utilă medicația administrată?
• • Este durerea mai puternică atunci când faceți mișcări? Oasele și articulațiile sunt mai sensibile?
(în cazul în care pacientul suferă de cancer, răspunsul pozitiv la această întrebare poate indica
faptul că pacientul are metastaze)
• Îngrijirea pacientului:
• Identificați poziția cea mai confortabilă pentru pacient.
• Asigurați-vă că pacientul ia medicația analgezică în mod regulat.
Ascultați ce îl preocupă pe pacient și explicați-i ce se întâmplă.
Încercați să îl masați ușor la locul dureros.
• Încercați să puneți comprese fierbinți sau reci.
• Spuneți-i să respire rar și profund.
• Distrageți-i atenția, de exemplu cu muzică sau dând drumul la radio.
• Faceți trimitere la rugăciuni sau la alte practici religioase sau culturale.
• Se tratează ce poate fi tratat:
• • Infecții cutanate bacteriene.
• • Infecții cutanate fungice.
• • Abcese.
• Îngrijiri acordate pacientului: Pacienții care petrec majoritatea timpului la pat, pot dezvolta escare. Pot fi
prevenite prin: • Încurajarea pacientului să stea așezat, bineînțeles dacă poate. • Pentru pacientul imobilizat la
pat, schimbarea poziției la 2 ore. • Folosirea unei saltele de spumă daca este posibil. • Folosiți perne pentru a
ajuta la o poziționarea mai bună a pacientului. Puneți o pernă între picioarele pacientului, dacă acesta stă
culcat pe o parte. • Ridicarea și nu tragerea acestuia din pat, întrucât acest lucru poate provoca leziuni ale
pielii. • Menținerea așternuturilor curate și uscate, de preferință acestea să fie moi. • Menținerea pielii din
zonele de presiune în condiții bune (coloana, osul sacru, zona fesieră, zona omoplaților si calcâiele. Masați
ușor aceste zone cu vaselină sau cremă cu zinc pentru îmbunătățirea circulației. Dacă apar leziunile: • Notați
localizarea și mărimea leziunii. Evaluați evoluția leziunilor. • Irigați zilnic leziunile cu ser fiziologic. • Schimbați
pansamentele zilnic. Acestea se pot confecționa din materiale ușor de găsit• Pe leziunile care emană un miros
foarte puternic, se poate aplica miere sau zahăr înainte ca aceste să fie acoperite cu pansament, care se
menține 2 zile, dar atenție la pielea uscată.
• Tema
• Incarcati pe classroom la data anuntata un referat despre Importanta
ingrijirilor paleative .