DOZIMETRE DE

RADIATII
 INTRODUCERE

 Dozimetrul de radiatie este un dispozitiv, instrument sau

sistem care masoara sau evalueaza, in mod direct sau
indirect, cantitatile: expunere, kerma, doza absorbita sau
doza echivalenta, sau derivatele lor de timp (debitele) sau
alte cantitati legate de radiatia ionizanta.
 Un dozimetru impreuna cu cititorul sau este definit
SISTEM DOZIMETRIC.
 INTRODUCERE

 Masurarea unei cantitati dozimetrice este procesul de obtinere

experimentala a valorii cantitatii, folosind un sistem dozimetric.
Rezultatul masurarii este valoarea cantitatii dozimetrice, exprimata ca
produs al unei valori numerice si o unitate de masura corespunzatoare.

 Pentru a functiona ca un dozimetru de radiatie, dozimetrul trebuie sa

posede cel putin un efect fizic, care sa fie functie de cantitatea
dozimetrica masurata si care sa poata fi folosit pentru dozimetria
radiatiilor, dupa o calibrare adecvata.
 UNELE DIN CELE MAI COMUNE
SISTEME DOZIMETRICE FOLOSITE

Exista o varietate de dozimetre de radiatii si sisteme

dozimetrice, diferind prin dimensiuni si forma si
care se bazeaza pe numeroase efecte fizice pentru
stocarea si citirea semnalului dozimetric.
PATRU sunt dozimetrele de radiatie cel mai des
folosite :
(1) Camera de ionizare
(2) Filmul radiografic
(3) Dozimetrul termoluminescent
(4) Dioda
 Camere de ionizare

Camere degetar Camera de 600cc

 Camere de ionizare

 Camera Farmer de 0.6 cc si

electrometrul.
 Camera cea mai importanta
din dozimetria in radioterapie.
 PRINCIPALELE CARACTERISTICI
ALE ORICARUI SISTEM DOZIMETRIC

 Acuratetea si precizia
 Linearitatea (dependenta de doza)
 Dependenta de debitul dozei
 Dependenta de energie
 Dependenta de unghiul de incidenta al radiatiei
(directia fasciculului)
 Rezolutia spatiala si dimensiunea fizica
 SISTEMELE DOZIMETRICE
BAZATE
PE CAMERA DE IONIZARE

 Camerele de ionizare sunt folosite in radioterapie si in

radiologia de diagnostic pentru determinarea dozei de
radiatie.

 In radioterapie, determinarea dozei in conditii de iradiere

de referinta mai este numita calibrarea fasciculului

 Camerele de ionizare au forme si dimensiuni diferite,

depinzand de cerintele specifice.
 SISTEME DOZIMETRICE CU
CAMERA DE IONIZARE

 O camera de ionizare este in fapt o cavitate, inconjurata de un

perete exterior conductor si avand un electrod de colectare
central. Peretele si electrodul colector sunt separati printr-un
izolator de inalta calitate, pentru a reduce pierderile de curent,
atunci cand pe camera este aplicata o tensiune de polarizare.

 De obicei, camera este prevazuta si cu un electrod de garda,

pentru a reduce suplimentar pierderea de curent. Electrodul
de garda intercepteaza curentul de scurgere si ii permite
acestuia sa se scurga la pamant evitand electrodul colector.
 SISTEME DOZIMETRICE CU
CAMERA DE IONIZARE

Schita de baza a unei camere de ionizare cilindrice tip Farmer

 SISTEME DOZIMETRICE CU
CAMERA DE IONIZARE

 Electrometrele sunt dispozitivele pentru masurarea curentilor

mici din camera, de ordinul 10-9 A sau chiar mai putin.

 Un electrometru folosit in legatura cu o camera de ionizare este

un amplificator de nivel inalt, feedback negativ, amplificator
operational cu o rezistenta standard sau un capacitor standard,
pentru a masura curentul camerei sau sarcina colectata pe un
interval de timp fix.
 ELECTROMETRUL

De la camera
 CAMERELE DE IONIZARE CILINDRICE (TIP DEGETAR)

Cea mai populara camera de ionizare cilindrica este camera

de 0,6 cm3, proiectata de Farmer si realizata de Baldwin, pentru
calibrarea fasciculului in dozimetria din radioterapie.

Volumul sensibil al camerei seamana cu un degetar si de

aceea camerele tip Farmer sunt cunoscute si ca “camere
degetar”.
 CAMERELE DE IONIZARE CILINDRICE
(TIP DEGETAR)

 Camere de ionizare cilindrice sunt realizate astazi de diversi

producatori, cu volume active intre 0,1 cm3 and 1 cm3.
 Tipic, ele au o lungime interna nu mai mare de 25 mm si un
diametru interior nu mai mare de 7 mm.
 Materialul peretelui are un numar atomic Z mic , echivalent tesut
sau aer de grosime mai mica de 0,1 g/cm2. O camera este de
regula echipata cu un capison de grosime 0,5 g/cm2, pentru
asigurarea echilibrului electronic la calibrarea camerei liber-in aer,
folosind radiatia gama a Cobaltului-60.
 Camere de ionizare

Volum relativ mare pentru un semnal mic (1Gy

produce aprox. 36 nC in 1cc de aer)

 Pentru imbunatatirea rezolutiei spatiale, cel

putin intr-o directie, se recomanda camerele tip
placi-paralele.
 CAMERELE DE IONIZARE CILINDRICE
(TIP DEGETAR)

Constructia camerei trebuie sa fie cat mai omogen posibila, desi de

regula se foloseste un electrod central din aluminiu de aprox 1 mm in
diametru, pentru a realiza o dependenta de energie plata.
Detaliile constructive ale diverselor camere cilindrice existente pe
piata sunt prezentate in Codurile de practica ale AIEA din TRS-277 si
TRS-398.
Folosirea camerei cilindrice pentru dozimetria in fascicul de fotoni
sau electroni este explicata in diverse manuale si nu face obiectul
acestui modul.
 CAMERELE DE IONIZARE PLAN-PARALELA

O camera de ionizare plan-paralela consta din doi pereti plani, unul servind ca
fereastra de intrare si electrod de polarizare si celalalt ca perete in spate si
electrod colector, si un sistem de inel de garda.

Peretele din spate in mod uzual este un bloc dintr-un plastic conductor sau un
material ne-conductor (de obicei, perspex sau polistiren), avand un strat
conductor subtire din grafit, formand electrodul colector si avand sistemul de
garda deasupra.
 CAMERE DE IONIZARE PLAN-PARALELA

 Camera de ionizare plan-paralela este recomandata pentru dozimetria

fasciculelor de electroni cu energii sub 10 MeV. Este folosita, de asemenea,
pentru evaluarea dozei la suprafata si pentru masuratori ale dozei in
profunzime, in fascicule de fotoni de mare energie, in zona de “ build-up “.

 Unele camere plan-paralele necesita o corectie semnificativa de perturbare a

fluentei, atunci cand nu au o latime adecvata a ringului de garda.

 Caracteristicile camerelor plan-paralele gasite in comert si modul de lucru cu

aceste camere la dozimetria in fascicul de electroni sunt date in TRS-381 si
TRS-398.
 CAMERE DE IONIZARE PLAN-PARALELE

 Sunt folosite pentru:

 radiatia X de energie joasa
(< 60 KV).
 Electroni de orice energie,
dar metoda preferabila
pentru energii < 10 MeV si
esentiala pentru energii < 5
MeV.
 SCHITA UNEI CAMERE PLAN-PARALELE

(1) este electrodul de polarizare

(2) este electrodul colector iar
(3) este inelul de garda.

a este inaltimea cavitatii de aer

(separarea intre electrozi);
d este diametrul electrodului de
polarizare;
m este diametrul electrodului de
colectare iar
g este latimea inelului de garda (din
IAEA TRS-381 ).
 CAMERE DE IONIZARE TIP PUȚ

Pentru calibrarea surselor

din brahiterapie

Sursa de
brahiterapie
 CAMERELE DE EXTRAPOLARE

 Camerele de extrapolare sunt camere plan-paralele, cu un volum sensibil

VARIABIL. Ele sunt folosite la masuratori ale dozelor de suprafata in
fascicule de radiatie X ortovoltaj sau megavoltaj si in dozimetria radiatiilor
beta si pentru radiatii X de energie joasa. Ele pot fi folosite in dozimetria
absoluta, cand sunt incorporate intr-un fantom echivalent tesut.

 Perturbarea datorita cavitatii, pentru electroni, poate fi eliminata prin

efectuarea de masuratori functie de grosimea cavitatii si apoi extrapoland la
grosime “zero”.

 Folosind aceasta camera, poate fi estimat factorul de perturbare de cavitate

pentru o camera plan-paralela de grosime finita a cavitatii.
 DOZIMETRIA CU FILM

Filmul radiografic

 Filmul de radiatie X radiografic indeplineste diverse functii importante

in radiologia de diagnostic, in radioterapie si in radioprotectie. El
poate servi ca detector de radiatie, dozimetru relativ, un mijloc de
afisare sau un mediu de arhivare a informatiei.

 Filmul de radiatie X ne-expus consta dintr-un suport de plastic subtire

avand pe ambele parti, distribuita uniform, o emulsie sensibila la
radiatie (granule de bromura de argint, AgBr, suspendate in
gelatina) .
 DOZIMETRIA CU FILM

 Ca urmare a interactiei radiatiei cu emulsia sensibila, ionizarea AgBr in

granule are drept consecinta formarea imaginei latente in film. Imaginea
devine vizibila (innegrirea filmului) numai dupa developare.
 Transmisia luminii este o functie de opacitatea rezultata a filmului si poate
fi masurata in termen de densitate optica (DO),cu dispozitive speciale,
numite densitometre.
 Densitatea optica este definita ca
DO = lg (Io/I)
si este functie de doza de radiatie, unde Io reprezintă intensitatea initiala a
luminii iar I este intensitatea transmisa prin film.
 DOZIMETRIA CU FILM

 Filmul ofera o rezolutie spatiala in 2D excelenta si, intr-o singura

expunere, el ofera informatii despre distributia spatiala a radiatiei in
zona de interes sau despre atenuarea radiatiei de catre diverse obiecte.

 Domeniul util de doze al filmului este limitat; dependenta de energie

este pronuntata pentru fotonii de energie joasa si raspunsul sau
depinde de diversi parametri, care sunt dificil de controlat.

 De regula filmele sunt folosite pentru dozimetria calitativa, dar, cu o

calibrare corespunzatoare, utilizare si analiza cu grija, filmul poate fi
folosit si pentru evaluarea dozei.
 FILMUL RADIOGRAFIC

 Reducerea halogenurii de argint in argint (metalic)

 Necesita prelucrare ---> probleme cu
reproductibilitatea
 Dozimetru cu doua dimensiuni
 Rezolutie spatiala inalta
 Numar atomic mare ---> variatii ale raspunsului
cu calitatea radiatiei
 Filmul radiografic

De obicei, este pre-

impachetat

Sectiune transversala
 DOZIMETRIA CU FILM

 In practica de radiologie medicala exista diverse tipuri de filme

(ex.,filme fara folie intaritoare pentru expunere directa la
verificarea dimensiunii campurilor de radiatie, filme cu ecran din
fosfor folosite cu simulatoarele, filme cu ecran metalic folosite in
imagistica portal.

 Filmul ne-expus prezinta o densitate optica de fond (DOf).

Densitatea datorita expunerii la radiatie, numita densitatea optica
neta, poate fi obtinuta prin scaderea din densitatea masurata a
densitatii de fond.

 Cititorii DO densitometrele de film obisnuite, densitometrele cu

laser, scanerele de film automate, etc.
 DOZIMETRIA CU FILM

Prezentare schematica a unui densitometru de film

 DOZIMETRIA CU FILM

 Ideal ar fi ca relatia intre doza si DO sa fie

lineara, ceea ce nu este intotdeaua cazul. Unele
emulsii sunt lineare, altele sunt lineare numai
intr-un domeniu de doze iar altele sunt ne-
lineare.

 Ca urmare, trebuie stabilita curba DO functie de

doza, cunoscuta ca curba sensitometrica
(cunoscuta drept curba caracteristica sau curba
H&D, in onoarea lui Hurter si Driffield, care au
investigat pentru prima oara aceasta relatie),
pentru fiecare categorie de film, inaintea folosirii
sale in dozimetrie.
 DOZIMETRIA CU FILM

Parametrii importanti ai raspunsului unui film la radiatie

sunt: gamma, latitudine si viteza.
Panta portiunii drepte de linie a curbei H&D este numita
gamma filmului.
 Expunerea filmului radiografic trebuie astfel stabilita
incat toate partile radiografiei sa corespunda portiunii
lineare a curbei H&D , pentru a sigura acelasi contrast
pentru toate densitatile optice.
 “Latitudinea” este definita de domeniul de expuneri de-a
lungul careia densitatile se situeaza in regiunea lineara.
 “Viteza” unui film este determinata prin considerarea
expunerii cerute pentru a produce o densitate optica cu
1,0 mai mare decat DO de fond.
 DOZIMETRIA CU FILM

In radioterapie, aplicatiile tipice ale unui film radiografic

sunt masuratorile calitative si cantitative, incluzand
dozimetria in fascicul de electroni, controlul calitatii
instalatiilor (coincidenta luminii cu fasciculul de radiatie,
determinarea pozitiei axului colimatorului, etc.),
verificarea tehnicilor de tratament si imagistica portal.
 DOZIMETRIA DE LUMINISCENTA

 Dupa absorbtia radiatiei, unele materiale retin o parte din energia

absorbita in stari metastabile. Cand aceasta energie este ulterior
emisa in exterior sub forma de lumina ultravioleta, vizibila sau
infrarosie, fenomenul este numit luminiscenta.
 Depinzand de timpul scurs intre stimulare si emisia de lumina, sunt
cunoscute doua tipuri de luminiscenta: fluorescenta si
fosforescenta.
 Fluorescenta are loc cu o intarziere de 10-10 la 10-8 secunde;
fosforescenta dupa un timp depasind 10-8 secunde. Procesul de
fosforescenta poate fi accelerat, cu o excitare adecvata, sub forma
de caldura sau lumina.
 DOZIMETRIA DE LUMINISCENTA

 Daca agentul excitant este caldura, fenomenul este

cunoscut ca termoluminescenta iar materialul este numit
material termoluminescent (TL) sau dozimetru
termoluminescent (TLD), atunci cand este folosit in
scopuri de dozimetrie.

 Daca agentul excitant este lumina, fenomenul se refera la

luminescenta stimulata optic (OSL).
 DOZIMETRIA DE LUMINESCENTA

 Particulele secundare incarcate puternic energetic,

de regula electronii care sunt produsi in interactiile
primare ale radiatiei cu materia, sunt responsabilele
principale pentru depunerea de energie de catre
fotoni in materie.

 In structura cristalina a unui solid, aceste particule

incarcate secundare emit numerosi electroni liberi de
joasa energie si produc goluri, prin ionizari ale
atomilor si ionilor.
 DOZIMETRIA DE LUMINESCENTA

 Electronii liberi si golurile, astfel produse, fie se vor recombina,

fie vor fi captate intr-o capcana de electron sau gol, respectiv,
undeva in cristal.

 Capcanele pot fi intrinsece sau pot fi introduse in cristal, sub

forma unor imperfectiuni de retea, constand in locuri libere sau
impuritati.

 Doua tipuri de capcane sunt cunoscute, in general:

- capcane de stocare si
- centre de recombinare.
 DOZIMETRIA DE
TERMOLUMINISCENTA (TLD)

 Cristale mici  Termoluminescenta (TL)

 Materiale diverse
 Dozimetru “pasiv” - nu
necesita cablu
 Domeniu larg de doze
(Gy la sute de Gy)
este fosforescenta
activata termic; este cel
mai spectacular si cel
mai cunoscut fenomen .
 Aplicatiile sale practice

 Aplicatii diverse se extind de la datarile

arheologice la dozimetria
radiatiilor.
 TERMOLUMINESCENTA

“Cititorul” TLD

Se bazeaza pe un fotomultiplicator
Placute pentru TLD si sistem cu
azot gazos
 TERMOLUMINESCENTA

 Un model fenomenologic al mecanismului TL este cel exprimat

in termen de model de banda pentru solide.
 Capcanele de stocare si centrele de recombinare, fiecare tip
fiind caracterizat printr-o energie de activare (profunzimea
capcanei), care depinde on solidul cristalin si de natura
capcanei, sunt situate in spatiul energetic dintre banda de
valenta si banda de conductie.
 Starea imediat sub banda de conductie reprezinta capcanele de
electron.
 Starile imediat peste banda de valenta sunt capcanele de goluri.
 Nivelurile de captare sunt goale inainte de iradiere.
 TERMOLUMINESCENTA

 In cursul iradierii, particulele incarcate secundare ridica electronii in

banda de conductie, fie din banda de valenta ( lasand un gol liber in
banda de valenta ), fie de la o capcana de gol golita (umpland capcana de
gol).

 Purtatorul de sarcina liber devine captat intr-o capcana de stocare, si

acest eveniment este apoi responsabil pentru fosforescenta sau pentru
procesele de TL sau OSL.
 TERMOLUMINESCENTA

 Dozimetrele TL cele mai folosite in aplicatiile medicale sunt: LiF:Mg,Ti,

LiF:Mg,Cu,P si Li2B4O7:Mn, indeosebi datorita echivalentei cu tesutul.
Alte TLD-uri,folosite mai ales datorita sensibilitatii lor ridicate sunt:
CaSO4:Dy, Al2O3:C si CaF2:Mn

 TLD-urile sunt disponible intr-o varietate de forme (pulberi, discuri,

bastonase, etc.).

 Inainte de a fi folosite, TLD-urile trebuie supuse procesului de

“incalzire”, pentru a sterge semnalul rezidual.
 TERMOLUMINESCENTA

Un sistem de citire TLD de baza

consta in:

placuta pentru plasarea si incalzirea

dozimetrului;
tub fotomultiplicator pentru a
detecta emisia de lumina TL, a o
transforma intr-un semnal electric si a-
l amplifica;
un electrometru pentru inregistrarea
ca sarcina sau curent a semnalului
colectat .
 TERMOLUMINESCENTA

 Intensitatea emisiei TL este functie de temperatura T a dozimetrului TLD.

Mentinerea constanta a debitului determina ca temperatura T sa fie
proportionala cu timpul t astfel incat intensitatea TL poate fi inregistrata
grafic functie de t, daca un astfel de dispozitiv exista in cadrul sistemului
de masurare TLD. Curba rezultata este numita curba de stralucire TLD.
 In general, daca lumina emisa este inregistrata grafic in functie de
temperatura cristalului, se obtine asa numita termograma TL.
 Maximul curbei de stralucire poate fi corelat cu profunzimea capcanei
responsabile pentru emisia TL.
 In cazul curbei de stralucire a LiF:Mg,Ti , pentru dozimetrie se foloseste
maximul situat intre 180° si 260°C. Temperatura maxima este suficient de
mare pentru a nu fi afectata de temperatura camerei si suficient de mica
totodata, pentru a nu interfera cu emisia de corp-negru a placutei de
incalzire.
 TERMOLUMINESCENTA

Curba de stralucire tipica (termograma) a LiF:Mg,Ti masurata cu un

cititor TLD , la un debit redus de incalzire.
 TERMOLUMINESCENTA

Aplicatiile tipice ale TLD in medicina sunt:

 in diagnosticul radiologic: controlul dozelor primite de

pacienti si compararea cu nivelele de referinta (din norme);

 in radioterapie: dozimetrie in vivo pe pacienti (fiecare ca

procedura de AC sau pentru monitorizarea unor cazuri speciale, cum
ar fi, geometrii complicate, evaluarea dozei la nivelul unor organe
critice, iradiere total corporala,etc.), verificarea tehnicilor de tratament
pe fantom sau intercomparari dozimetrice ( programul OMS/AIEA).
 DOZIMETRIA CU SEMICONDUCTORI

Sisteme de dozimetrie cu dioda de silicon

 Dozimetrul dioda de silicon este o dioda cu jonctiune p-n. Diodele

sunt produse prin luarea de silicon tip-n sau de tip-p si acoperirea
cu material de tip opus. Aceste diode sunt numite dozimetre n-Si
sau p-Si, depinzand de materialul de baza.

 Ambele tipuri de diode se gasesc in comert, dar numai cele de tip

p-Si sunt potrivite, de ex., pentru dozimetria in radioterapie,
intrucat sunt mai putin afectate de deteriorarea datorita radiatiei si
au un curent de intuneric mult mai mic.
 DOZIMETRIA CU SEMICONDUCTORI

Radiatia produce perechi electron-gol (e-g) in corpul

dozimetrului, incluzand stratul de separare. Sarcinile
produse in corpul dozimetrului (transportatori minori),
in interiorul lungimii de difuzie, difuzeaza in regiunea
de separare (saracita).
Ele sunt “maturate” din aceasta regiune, sub actiunea
campului electric dat de potentialul intrinsic. In acest
mod, este generat un curent in dioda in directia
inversa.
 DOZIMETRIA CU SEMICONDUCTORI

 Diodele sunt folosite in modul de circuit scurt, intrucat acest mod

prezinta o relatie liniara intre sarcina masurata si doza. In mod
obisnuit ele sunt folosite fara interferenta externa, pentru a reduce
pierderea de curent.

 Diodele sunt mult mai sensibile si au dimensiunile mai mici decat

camerele de ionizare obisnuite. Ele sunt dozimetre relative si nu
trebuie sa fie folosite, de ex., in radioterapie, pentru calibrarea
fasciculului, mai ales datorita faptului ca isi schimba sensibilitatea, la
folosiri repetate, datorita deteriorarii produse de radiatie.
 DOZIMETRIA CU SEMICONDUCTORI

 Diodele sunt utile mai ales pentru masuratorile din radioterapie in

fantom, in particular la campurile mici folosite in radiochirurgia
stereotactica sau in ariile cu gradient mare al dozei, cum sunt
regiunile de penumbra. Sunt utile deasemeni la masuratorile de doza
in profunzime, la fasciculele de electroni.

 Pentru masurarile in fantom cu apa, diodele sunt incapsulate intr-un

capison protector contra apei.

 Cand sunt folosite in fascicul de electroni pentru masurari de doza in

profunzime, ele masoara in mod direct distributia de doza (in contrast
cu camerele de ionizare).
 DOZIMETRIA CU SEMICONDUCTORI

 Diodele sunt larg folosite in dozimetria in-vivo de rutina sau la

masuratorile de doza in rect sau vezica.
 Diodele pentru dozimetria in vivo sunt prevazute cu o
incapsulare “build-up”, care trebuie ales cu grija, depinzand de
tipul si calitatea fasciculului clinic.
 Aceasta incapsulare protejeaza totodata fragila dioda, impotriva
distrugerii fizice.
 DETECTORI CU
SEMICONDUCTORI
Diode
Detectori MOSFET

Diode pentru masurari

in fantom de apa
 STANDARDE PRIMARE

 Standardele primare sunt instrumente de cea mai inalta calitate

metrologica care permit determinarea unei marimi conform
definitiei, a carei acuratete a fost verificata prin comparare cu
standardele unor institutii de acelasi nivel.
 Standardele primare sunt realizate de Laboratoarele de
Dozimetrie Standard Primare (PSDLs) din aproape 20 de tari din
lume.
 Intercomparari internationale efectuate cu regularitate intre PSDLs
si Bureau International des Poides et Measures (BIPM), asigura
consistenta internationala a standardelor dozimetrice.
 STANDARDE PRIMARE

 Camerele de ionizare folosite in spitale pentru calibrarea fasciculelor de

radiatie pentru terapie trebuie sa aiba calibration traceable (direct sau
indirect) cu un standard primar.

 Standardele primare nu sunt folosite pentru calibrari de rutina, din

moment ce reprezinta unitatea pentru marimile at all times.

 In schimb, PSDLs calibreaza dozimetre standard secundare pentru

Laboratoarele de Dozimetrie Standard Secundare (SSDLs) care sunt
utilizate pentru calibrarea instrumentelor de referinta ale beneficiarilor,
cum ar fi camerele de ionizare pentru terapie folosite in spitale.
 STANDARDE PRIMARE
Standard primar pentru kerma in aer

 Camerele de ionizare deschise sunt standardele primare pentru

kerma in aer pentru radiatia X superficiala si raxele X de ortovoltaj
(mai mare de 300 kV).

 Ele nu pot fi utilizate ca standard primar pentru fascicul de Co-60,

deoarece coloana de aer din jurul volumului sensibil al camerei ar
deveni foarte mare.

 Aceasta va face camera foarte voluminoasa si diferitele corectii

cerute si incertitudinile lor vor deveni de asemenea problematice.

 STANDARDE PRIMARE
Standard primar pentru kerma in aer

 Pentru Co-60 se folosesc ca standard primar camere

de ionizare de grafit a caror volum al cavitatii este
determinat cu acuratete.

 Folosirea camerelor de ionizare cu cavitate de grafit

se bazeaza pe Teoria Cavitatii Bragg-Gray.
 STANDARDE PRIMARE
Standarde primare pentru doza absorbita in apa

 Standardele pentru doza absorbita in apa permit

calibrarea camerelor de ionizare pentru terapie, direct
in termeni de doza absorbita in apa decat in kerma in
aer.
 Acest lucru simplifica procedura de determinare a
dozei la nivelul spitalelor si imbunatateste acuratetea
masuratorii, comparativ cu formalismul bazat pe
kerma in aer.
STANDARDE PRIMARE
Standarde primare pentru doza absorbita in apa

Standarde pentru calibrarea in doza absorbita in apa sunt

valabile acum pentru Co-60 in cateva PSDLs iar unele au
extins serviciile de calibrare si pentru fotoni de energie
mare si electroni pentru acceleratoare

In mod ideal, standardele primare pentru doza absorbita in apa

ar trebui sa fie calorimetre cu apa care sa fie parte
integrala a fantomului cu apa iar doza masurata in conditii
de referinta.

Dificultatile in stabilirea acestui standard au dus la

dezvoltarea standardelor primare pentru doza absorbita in
apa in diferite moduri.
 STANDARDE PRIMARE
Standarde primare pentru doza absorbita in apa

In prezent exista trei metode de baza utilizate

pentru determinarea dozei absorbite in apa la
nivelul standardelor primare.

Acestea sunt:
1. Metoda ionimetrica.
2. Metoda absorbtiei totale, bazate pe
dozimetria chimica.
3. Calorimetria.
 STANDARDE PRIMARE
Standarde ionimetrice pentru doza absorbita in apa

Camere de ionizare cu cavitate de grafit sunt construite ca o aproximatie

apropiata cavitatii, Bragg-Gray, sunt folosite in fantom de apa la
adancimea de referinta.
Doza absorbita in apa in punctul de referinta este derivata din teoria
cavitatii folosind energia specifica medie distribuita aerului in cavitate
si raportul puterilor de oprire restrictionate ale peretilor si gazului din
cavitate.
BIPM mentine un standard ionometric pentru doza absorbita in apa.
 STANDARDE PRIMARE
Standarde de dozimetrie chimica pentru doza absorbita in apa

 In sistemele dozimetrice chimice doza este determinata prin masurarea

schimbarilor chimice produse in mediu (volumul sensibil al dozimetrului)
utilizand un sistem de masurare specific.
 Standardul de dozimetrie chimica cel mai des folosit este dozimetrul Frike.
 Solutia Fricke are urmatoarea compozitie:

1 mM FeSO4 or Fe(NH4)2 (SO4)2 + 0.8 N H2SO4 + 1 mM NaCl.

 Iradierea solutiei Fricke oxideaza ionii ferosi Fe 2+ in ioni ferici Fe3+; ultimii au un pic
puternic de absorbtie la 304 nm, in timp ce ionii ferosi nu au nici o absorbtie la
aceasta lungime de unda.
 Concentratia ionilor ferici indusi de radiatie poate fi determinata folosind spectro-
fotometria, care masoara absorbanta (in unitati de densitate optica) a solutiei .
 STANDARDE PRIMARE
Standarde de dozimetrie chimica pentru doza absorbita in apa

 Raspunsul solutiei Fricke este determinat prima oara folosind

absorbtia totala a unui fascicul de electroni.
 Determinarea cu acuratete a dependentei de energie a raspunsului
instrumentului de transfer este necesara, i.e., cunoasterea cu precizie a
energiei electronilor, curentul fascicolului si masei absorbite; energia
absorbita totala poate fi determinata si related la schimarile in
absorbanta solutiei Fricke.
 Apoi, doza absorbita in apa in punctul de referinta in fantomul de apa
este obtinuta utilizand dozimetrul Fricke ca dozimetru de transfer.
 STANDARDE PRIMARE
Standard calorimetric pentru doza absorbita in apa

 Calorimetria este metoda fundamentala pentru realizarea

standardului primar pentru doza absorbita.
 Cresterea temperaturii este consecinta imediata a
energiei absorbita in mediu.
 Grafitul este in general materialul ideal pentru
calorimetrie.
 Datorita numarului atomic Z mic, toata energia absorbita
reapare sub forma de caldura, fara nici un fel de pierdere
de caldura.
STANDARDE PRIMARE
Standard calorimetric pentru doza absorbita in apa

 Calorimetrul cu grafit este folosit de cateva PSDLs pentru

determinarea dozei absorbite in grafit, in fantom de grafit.
Conversia in doza absorbita in apa in punctul de referinta
in fantom de apa poate fi facuta prin aplicarea fluentei
fotonilor sau prin masuratori bazate pe teoria cavitatii.
 Calorimetrele de grafit sunt calibrate electric prin
depunerea unei cantitati de energie electrica cunoscute
“in inima” calorimetrului.
 Calorimetrele cu apa ofera o determinare directa a dozei
absorbite in apa in punctul de referinta in fantomul de
apa.
 PRINCIPALELE AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE CELOR PATRU
SISTEME DOZIMETRICE CEL MAI DES FOLOSITE

DOZIMETRU AVANTAJE DEZAVANTAJE

Camera de Precis si performat Necesita cabluri de conectare

ionizare Recomandat pentru Necesita aplicarea unui voltaj mare
calibrarea fascicolelor Sunt necesare multe corectii pentru dozimetria de energie
Corectiile necesare bine
mare
intelese
Citire instantanee

Film Rezolutie spatiala 2D Necesita camera obscura, facilitati de procesare

Foarte subtire – nu Procesarea este dificil de controlat
perturba fascicolul Variatie intre diferite filme si diferite loturi
Necesita calibrare corespunzatoare in raport cu masuratori
cu camera de ionizare
Probleme legate de dependenta de energie
Nu poate fi folosit pentru calibrarea fascicolului
 MAIN ADVANTAGES AND DISADVANTAGES OF FOUR COMMONLY
USED DOSIMETRIC SYSTEMS

DOZIMETRU AVANTAJE DEZAVANTAJE

TLD Dimensiuni mici – permite masurarea Semnalul este sters in timpul citirii
dozelor in puncte anume Pierderea usoara a citirilor
Multe TLD-uri pot fi expuse la o Nu are citire imediata
singura expunere Acuratetea rezultatelor necesita atentie
Sunt valabile in diferite forme Citirea si calibrarea sunt de durata mare
Unele sunt aprope echivalent tesut Nu se recomanda pentru calibrarea
Ieftine
fascicolelor
DIODE Dimensiuni mici Necesita cablu de conectare
Sensitivitate mare Variatii ale calibrarii cu temperatura
Citire imediata Schimbari in sensibilitate cu acumularea
Folosire usoara dozei
E nevoie de grija mare pentru a asigura
constanta raspunsului
Nu poate fi folosit pentru calibrarea
fascicolului
 Camere de ionizare tip
radioprotectie

 Nu sunt la fel de sensibile ca

dispozitivele G-M , dar nu sunt
influentate de fasciculele
pulsate,cum sunt cele de la
acceleratoare.
 Datorita acestui lucru, este
instrumentul cel mai folosit
pentru determinari de protectie,
in jurul acceleratoarelor lineare
 Contorul Geiger Mueller

 Nu e un dozimetru- doar un
numarator al eventimentelor de
radiatie
 Foarte sensibil
 Usor in greutate si convenabil
la utilizare
 Permite miniaturizarea
 Instrument Geiger-Muller (GM)

Util pentru:
 monitorizaride arie
 monitorizarea
incaperilor
 monitorizare
personala
BIBLIOGRAFIE

 ATTIX, F.H., “Introduction to radiological physics and radiation dosimetry”,

Wiley, New York, New York, U.S.A. (1986).
 CAMERON, J.R., SUNTHARALINGAM, N., KENNEY, G. K.,
“Thermoluminescent dosi-metry”, University of Wisconsin Press, Madison,
Wisconsin, U.S.A. (1968).
 HORTON, J. “Handbook of radiation therapy physics”, Prentice Hall, New
York, New York, U.S.A. (1987).
 INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY (IAEA), “Absorbed dose
determination in photon and electron beams”, IAEA Technical Report Series,
TRS 277, IAEA, Vienna, Austria (1987).
 INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY (IAEA), “Calibration of
Dosimeters used in Radiotherapy: A manual sponsored by the IAEA and
WHO”, IAEA Technical Report Series, TRS-374, IAEA, Vienna, Austria
(1994).
BIBLIOGRAFIE

 INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY (IAEA), “The use of

plane parallel ionisation chambers in high energy electron and photon beams”,
IAEA Technical Report Series, TRS-381, IAEA, Vienna, Austria (1997).
 INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY (IAEA), “Absorbed dose
determination in external beam radiotherapy: An international code of practice
for dosimetry based on standards of absorbed dose to water”, IAEA Technical
Report Series, TRS-398, IAEA, Vienna, Austria (2000)
 INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION (ISO),
“Guide to expression of uncertainty in measurement”, ISO, Geneva,
Switzerland (1992).
 KHAN, F.M., “The physics of radiation therapy”, Williams and Wilkins,
Baltimore, Mary-land, U.S.A. (1994).
BIBLIOGRAFIE

 KLEVENHAGEN, S.C., “Physics and dosimetry of therapy electron beams”,

Medical Physics Publishing, Madison, Wisconsin, U.S.A. (1993).
 VAN DYK, J. (editor), “Modern technology of radiation oncology: A
compendium for medical physicists and radiation oncologists”, Medical
Physics Publishing, Madison, Wisconsin, U.S.A. (1999).
VA MULTUMESC