Factorii fizici şi chimici ai aerului

(naturali şi poluatori)
 Factorii fizici ai aerului
Clasificare după:

• modul de acţiune asupra organismului

– directă
– indirectă
• locul de manifestare
– în atmosfera liberă, exterioară
– în spaţii închise

• apartenenţa la structura aerului

– intrinseci
– extrinseci
Factorii fizici intrinseci:
• temperatura,
• umiditatea,
• viteza (curenţii de aer) etc.

Factorii fizici extrinseci:

• radiaţiile solare,
• variaţiile câmpului magnetic
 Temperatura aerului
• are efecte asupra echilibrului termic al organismelor
homeoterme;

• produce efecte asupra atmosferei prin favorizarea sau nu a

fenomenelor de autopurificare (apariţia curenţilor orizontali şi
verticali);

• poate condiţiona interacţiunea dintre diverşi factori poluanţi

ducând la scăderea poluării dar şi la accentuarea acesteia

• are efecte asupra celorlalţi factori fizici ai atmosferei

 UMIDITATEA AERULUI

Poate fi exprimată în :
• umiditate absolută
• umiditate relativă.

Îşi exercită efectele asupra:

– termoreglării organismului
– poluării aerului
– fenomenelor meteoroclimatice.
  
MIŞCAREA AERULUI

• Importanţa sanitară pentru determinarea curenţilor

de aer constă în stabilirea amplasamentelor
diferitelor obiective: spitale, stadioane, unităţi pentru
copii, fabrici, gări etc.

• Curenţii de aer acţionează asupra

– pierderilor de căldură ale organismului
– asupra concentrării sau diluării poluanţilor din aer.
 FENOMENELE ELECTRICE DIN ATMOSFERA JOASĂ

Aeroionii au o serie de caracteristici specifice :

• semnul sarcinii electrice (+) sau (-);

• substratul material (natura particulelor
purtătoare de sarcini);
• starea de agregare: solizi, lichizi, gazoşi;
• dimensiunea: mici, mijlocii, grei, ultragrei;
 Aeroionii negativi

Determină:
• stimularea metabolismului vitaminelor hidrosolubile;
• reducerea nivelului sanguin al serotoninei;
• stimularea secretiei de hormoni glucocorticoizi;
• activarea tiroidei, ovarului si testiculului;
• cresterea secretiei lactate;
• efect relaxant, antianxios;
• reducerea iritabilității;
• stimularea atenției si a memoriei;
• creșterea pragului sensibilității dureroase;
• normalizarea valorilor tensionale.
 Aeroionii pozitivi

Generează efecte nefavorabile asupra stării de sănătate prin:

• Creșterea serotoninemiei;
• stimularea secreției de hormoni mineralocorticoizi;
• Inhibarea activitatii tiroidiene si ovariene;
• iritabilitate;
• scăderea atenției si a memoriei;
• diminuarea pragului sensibilității dureroase;
• Creșterea valorilor tensionale la hipertensivi.
 RADIAŢIILE
Reprezintă un factor permanent al mediului înconjurător, care
acţionează prin intermediul atmosferei exercitând efecte sanogene
sau patogene în funcţie de:

• caracterul radiaţiei:
• frecvenţă
• lungime de undă;
• caracterul organismului:
• vârstă,
• stare fiziologică,
• organ iradiat;
• timpul de acţiune.
Compoziţia chimică normală a aerului
•azot - 78, 09 %,
•oxigen - 20, 95 %,
•argon - 0,92 %,
•bioxid de carbon - 0, 03 %.
_______________
99,99 %
Oxigenul şi bioxidul de carbon au rolul cel mai
important în procesul respiraţiei.
 Oxigenul
Variații ale concentrației de oxigen din atmosferă:

• cauze

• efecte asupra organismului în funcție de

concentrație
 Oxigenul
Mecanismele compensatorii ale organismului la
scăderea concentrației de oxigen din atmosferă:

• creşte frecvenţa respiratorie,

• creşte amplitudinea respiratorie,
• creşte capacitatea cardiacă,
• creşte numărul de hematii în sângele periferic
 Dioxid de carbon

Variații ale concentrației de dioxid de carbon din atmosferă

• Cauze
– încăperi ermetic închise (adăposturi contra gazelor,
submarine, mine cu fronturi adânci etc)

– hale de producţie din anumite industrii (fabrici de bere, de

zahăr etc).

• Efectele asupra organismului sunt în funcție de concentrație.

 Dioxid de carbon

Când concentrația CO2 în sânge depășește:

• 3% - apare dispneea cu hiperventilație;

• 4% - apare senzația de constricție toracică, agitație;
• 8% - se produce pierderea cunoștinței, urmată de
moarte;
• 20% - moartea se instalează brusc prin paralizia
centrilor respiratori.
 POLUAREA CHIMICĂ A ATMOSFEREI

• Poluarea poate fi definită ca fiind dată de prezenţa în

atmosferă a unor substanţe care, în funcţie de natura,
concentraţia şi timpul de acţiune afectează sănătatea,
generează disconfort şi/sau alterează mediul.

• OMS defineşte poluarea ca fiind dată de prezenţa în

aer a unei substanţe străine de structura normală a
acestuia sau ca variaţii anormale ale componenţilor
normali.
 SURSELE DE POLUARE A ATMOSFEREI

Pot fi
• naturale
• artificiale.

Sursele naturale mai importante sunt:

• vulcanii,
• acţiunea de erodare a solului de către vânturi şi
transportul particulelor la mari distanţe,
• incendiile spontane ale pădurilor,
• descompunerea naturală a materiilor organice.
 POLUAREA CHIMICĂ A AERULUI

Efectul realizat asupra organismului depinde de:

- natura chimică şi/sau fizică a poluantului ;

- concentraţia şi/sau timpul de acţiune al acestuia;
- solubilitatea în apă (respectiv în mucusul bronşic);
- rezistenţa organismului;
- starea organismului anterioară contactului cu
poluantul;
- însumarea sau potenţarea efectelor realizate de
prezenţa concomitentă a mai multor poluanţi (fizici
şi/sau chimici) în aer.
Poluanții pot fi:

• iritanți
• alergizanți
• asfixianți
• fibrozanți
• sistemici
• cancerigeni