Stratificare și mobilitate socială

Definiția stratificării sociale

• Anthony Giddens susține că stratificarea

poate fi definită drept inegalități structurale
între diverse grupuri de oameni
 Baza stratificării

Baza stratificării o constituie inegalitatea naturală şi socială

a indivizilor. Inegalitatea naturală (deosebirile dintre indivizi
condiţionate de particularităţile fiziologice şi psihologice nu
sunt chiar atât de inofensive; ele pot servi drept premiză
pentru apariţia raporturilor de inegalitate între indivizi. Cei
puternici se impun în faţa celor slabi, cei şmecheri obţin
victoria asupra indivizilor naivi. O femeie frumoasă
întotdeauna are superioritate faţă de celelalte, ei multe i se
iartă, iar realizarea dorinţelor ei devin pentru mulţi bărbaţi
o obligaţie benevolă. Totuşi, caracteristica principală a
societăţii omeneşti o constituie inegalitatea socială
 Criterii de stratificare

K. Marx utiliza un singur criteriu – posedarea proprietăţii;

M. Weber propunea trei dimensiuni ale stratificării: economică,
statutară şi politică;
P. Sorokin evidenţia trei structuri de stratificare: economică,
profesională şi politică.
Susţinem opinia acelor autori, care consideră că acel conflict
clasic dintre clasa muncitoare şi burghezie (laitmotivul scrierilor
lui Marx ) a dispărut o dată cu declinul clasei industriale din
centrele urbane, cu restructurarea posesiei de capital în secolul
XX şi cu extinderea drepturilor cetăţeneşti formale într-un context
liberal – democratic. Simpla împărţire în clase a fost înlocuită cu o
structură socială mult mai complexă.
 modelul lui W. Watson,
Printre modelele de stratificare adoptate în sociologia occidentală,
cel mai cunoscut ar trebui să fie considerat modelul lui W. Watson,
care a fost rezultatul cercetărilor efectuate în anii 30 în Statele Unite.
Trebuie spus că toate modelele occidentale moderne ale structurii
clasei societății într-un anumit grad sau altul conțin elemente ale
modelului Watson.
Atunci când au condus studiul, Watson și colegii săi s-au concentrat
inițial pe un sistem cu trei niveluri destul de simplu de divizare a
clasei a societății, clasa superioară, clasa de mijloc și clasa inferioară.
Cu toate acestea, rezultatele studiului au arătat că este
recomandabil să se distingă clase intermediare în fiecare dintre
aceste clase extinse. Drept urmare, modelul lui Watson a achiziționat
următoarea formă finală:
 Modelul:

1. Clasa superioară-superioară: sunt reprezentanți ai

dinastiilor influente și bogate, cu resurse foarte
importante de putere, bogăție și prestigiu la scară
națională. Foarte des membrii acestei clase nu știu nici
măcar dimensiunea exactă a imperiilor lor.
2.Clasa inferioară-superioară sunt bancherii, proprietarii
proeminenți ai firmelor mari care au atins cel mai înalt
statut în cursul concurenței sau datorită calităților diferite.
De obicei, reprezentanții acestei clase sunt într-o
concurență dură și depind de situațiile politice și
economice din societate.
 continuare

3. Clasa superioară-medie: Acesta include oameni de afaceri

de succes, manageri de afaceri angajați, avocați de seamă,
medici, sportivi de seamă și elita științifică. Ele sunt foarte
apreciate în domeniile lor de activitate. Reprezentanții
acestei clase sunt de obicei denumiți bogăția națiunii.
4. Clasa de jos-medie - ingineri, profesori de rang mediu și
mic, oameni de știință, șefi de departamente din
întreprinderi, muncitori cu înaltă calificare etc. În prezent,
această clasă este cea mai numeroasă din țările occidentale
dezvoltate. Principalele sale aspirații sunt îmbunătățirea
statutului său în cadrul acestei clase, succesul și cariera.
 Continuare

5. Clasa superioară-de jos sunt în principal lucrătorii

salariați care creează plusvaloarea într-o societate dată.
Fiind în multe feluri dependentă de clasele superioare
pentru traiul lor, această clasă s-a luptat de-a lungul
existenței pentru a îmbunătăți condițiile de trai. În acele
momente în care reprezentanții ei și-au dat seama de
interesele lor și s-au raliat pentru atingerea obiectivelor,
condițiile lor de existență s-au îmbunătățit.
6. Clasa inferioară -inferioară sunt săraci, șomeri,
lucrători străini și alți membri ai grupurilor marginalizate.
• Experiența utilizării modelului Watson a arătat că, în
forma prezentată, este, în cele mai multe cazuri,
inacceptabil pentru țările din Europa de Est și Rusia,
unde în cursul proceselor istorice s-a format o structură
socială diferită, au existat în mod fundamental diferite
grupuri de statut. Cu toate acestea, în prezent, datorită
schimbărilor care au avut loc în societatea noastră,
multe elemente din structura lui Watson pot fi utilizate
în studiul compoziției claselor sociale din Rusia. De
exemplu, structura socialaa F.Ruse în cercetarea lui N.M.
Rimashevskaya arată astfel:
 N.M. Rimashevskaya
1.„Grupuri de elită all-Russian”, care combină posesia de proprietăți în mărimi comparabile cu
cele mai mari state occidentale și mijloacele de influență a puterii la nivel all-Russian.
2.„Elite regionale și corporative” care au bogăție și influență semnificative la scară rusă la
nivelul regiunilor și sectoarelor economiei.
3.„Clasa medie superioară” rusă, care are proprietăți și venituri care respectă standardele de
consum occidentale, susține că își îmbunătățește statutul social și este ghidată de practici
stabilite și norme etice ale relațiilor economice.
4.„Clasa mijlocie dinamică” rusă, cu venituri care asigură satisfacția standardelor medii de
consum ruse și superioare, adaptabilitate potențial relativ ridicată, aspirații și motivații sociale
semnificative, activitate socială și concentrați-vă pe modalitățile legale de manifestare a
acesteia.
5.„Persoane străine” caracterizate prin adaptare și activitate socială reduse, venituri reduse și
orientare către modalități legale de obținere a acestora.
6.„Marginalizat”, caracterizat prin adaptare scăzută și atitudini asociale și antisociale în
activitățile lor socio-economice.
7.„Criminalii” care posedă activitate socială înaltă și adaptare, dar, în același timp, acționează
destul de rațional contrar normelor legale ale activității economice.
 Analiză comparativă
• După cum puteți vedea, modelul Rimashevskaya este similar în
multe privințe cu modelul Watson. În primul rând, acest lucru
se remarcă în legătură cu importanța „clasei de mijloc
dinamice”, care se află în etapa de formare, care influențează în
mare măsură existența unei instabilități sociale semnificative în
Rusia modernă. Rimashevskaya subliniază acest moment în
dezvoltarea societății ruse: „Dacă este posibil să se mențină
acest tip de dinamică socială, să se orienteze spre un transfer
treptat de așteptări sociale către pozițiile de statut
corespunzătoare, nivelul de venit, atunci aceasta va însemna
că„ clasa mijlocie dinamică ”va începe să se transforme într-un
suport clasic de stabilitate și ordine socială ".
 Ponderea clasei de mijloc
• în toate ţările dezvoltate, în pofida deosebirilor culturale şi
geografice, cota straturilor de mijloc este aproximativ aceiaşi – 55-
60 %. Pe scara socială, creşterea ponderii straturilor de mijloc se
explică prin mai multe cauze obiective. În SUA şi alte state dezvoltate
pe parcursul secolului XX s-a micşorat cota muncii manuale şi a
crescut ponderea muncii intelectuale atât în industrie, cât şi în
agricultură. În consecinţă, se micşorează numărul muncitorilor şi
ţăranilor, ultimii constituind în SUA 5 %. Subsriem definiției ce se
conține în raportul Băncii Mondiale (2007) Perspectivele economiei
mondiale: “Clasa de mijloc reprezintă un grup de populație,
capabilă să procure mărfuri de import de calitate înaltă, mașini de
import, să facă călătorii în străinătate, are accesul și posibilitatea să
recurgă la servicii la nivel mondial, inclusiv de obținere a studiilor
superioare.
 Ponderea clasei de mijloc
Mărimea clasei medii variază în funcție de instrumentele de
măsurare. În conformitate cu rezultatele unor cercetări bazate pe
venituri, mărimea clasei medii este cea mai mare în țările de
Nord (Suedia, Norvegia și Finlanda) (70%-80%), după care
urmează Franța, Germania și Italia(între 60% și 70%) și cele trei
țări anglo-saxone: SUA, Canada și Marea Britanie (între 55% și
60%).
• În funcție demărimea veniturilor, gospodăriile din clasa de mijloc
variază foarte mult de la o țară la alta: de la 2.500 EUR în Lituania
la mai mult de 36.000 EUR în Luxemburg, acest lucru
datorându-se decalajului în venituri între țările europene În Rusia,
mărimea clasei medii evocată de către cercetători variază
între 20% și 27%
 SÎMBONIN Dan Gabriel (Iași)
,,Clasa de mijloc reprezintă o parte componentă a
clasificării stării sociale a unei populații cuprinsă între
partea superioară și cea inferioară a piramidei. Pentru
a fi cuprinse în clasa de mijloc, veniturile pe care le
câștigă o persoană trebuie să se încadreze între limite
minimale și maximale astfel încât, în funcție de zonă și
de nivelul de trai, să-și permită să fie autonomă din
punct de vedere economic, să poată călători și acumula
capital”. P.102, INEGALIT NEGALITĂȚII SOCIALE }N REPUBLICA PUBLICA MOLDOVA.
CONSTITUIREA ONSTITUIREA CLASEI DE MIJLOC COORDONATOR ORDONATOR VICTOR
MOCANU. Chișinău, 2017. DIFICULTĂȚI DE DEFINIRE A CLASEI MIJLOCII Dan Gabriel SÎMBOTIN
 Caracteristicile clasei de mijloc:
– un nivel înalt al educației și profesionalism;
– venituri stabile, suficiente pentru satisfacerea unui cerc larg
de necesități;
– activitate socială și economică;
– inițierea inovațiilor și reproducerea cadrelor calificate;
– menținerea stabilității în societate și asistența dezvoltării
progresive
Straturile de mijloc joacă un rol deosebit în societate.
Acest rol poate fi comparat cu funcţia coloanei
vertebrale din organismul uman, datorită căreia omul
îşi păstrează echilibrul şi stabilitatatea
 Rolul straturilor de mijloc

• El demonstrează stratului inferior modele de

acţiune şi de trai accesibile pentru acestea cu
condiţia depunerii anumitor eforturi.
Nemulţumirea stratului inferior de situaţia în
care se află este neutralizată prin oferirea
modelelor pornind de la care, intrând în
competiţie, acestea au posibilitatea să-şi
îmbunătăţească condiţiile de existenţă
 Устойчивость среднего класса
Устойчивость среднего класса вполне объяснима. В каждой
сфере общества необходимы три функции: 1. интеллект,
специальные знания;
2 - материальная база;
3 - управление персоналом, руководство деятельностью
людей. Эти функции и выполняет средний класс. Его состав -
это те, кто способен обеспечить интеллект, ресурсы,
управление на нижних уровнях общественной жизни. Это
мелкие и средние предприниматели, торговцы, адвокаты,
священники, инженеры, писатели, врачи, ученые, фермеры и
т. п. Несмотря на разнородность состава, эти слои по статусу
отличаются от крупной буржуазии и от лиц наемного труда
 Configurația stratificării

• Este de reţinut că în democraţiile occidentale

se acordă o atenţie deosebită configuraţiei
stratificării prin raportarea vaniturilor celor
10% din indivizi cu cel mai mare venit la
venitul a 10% din populaţia cu cel mai mic
venit. În SUA, în 1991 acest coeficient
constituia cifra 14, în Suedia – 11. (ideal-10)
 Diferența dintre bogați și săraci

Мировой же опыт говорит о том, что разрыв

между 10 % самых богатых и 10 % самых
бедных не должен превышать 10 раз. В
противном случае в обществе нарастает
угроза непримиримых конфликтов.
 Particularitățile stratificării societății
moldovenești
• Transformările socioeconomice şi politice au condus la formarea a
noi grupuri/straturi sociale, noi structuri profesionale şi au modificat
structura societăţii în ansamblu.
• Noile grupuri/straturi sociale apar nu în baza principiilor clasice de
stratificare, ci au la temelie particularităţi specifice naţionale,
legate de procesele de privatizare, de formarea economiei şi
relaţiilor de piaţă, de factori geopolitici.
• În rezultat, în Republica Moldova s-a constituit o societate
neomedievală, dar nu capitalistă. În societatea capitalistă rolul
instituţiilor statului constă în redistribuirea veniturilor de sus în jos,
de la cei bogaţi la cei săraci (impunere economică...anumite grupe
de interes ...au monopolizat instituţiile statului. Astfel, conducătorii
acestor grupe utilizează (utilizau?)instituţiile statului în folosul lor.
 Particularitățile startificării societății
moldovenești II
• În viaţa publică moldovenească averea permanent este supusă
riscului, oamneii bogaţi în majoritatea lor nu au facut averi în baza
factorilor sociocultiurali, ci în urma apropierii lor cu ierarhia
politică, adică în urma accesullui la banul şi averea publică.
• b) Oamenii bogaţi vin în politică în scopul de a-şi consolida statutul
lor social. Principalul factor al securităţii proprietăţii economice
devine apartenenţa de partid şi apropierea de cercurile politice
conducătoare ale statului.
• Societatea se confruntă nu doar cu o criză social-economică, dar şi
cu o criză identitară profundă. Ea rămâne a fi divizată după criterii
etno-cultural-lingvistice formate în perioada sovietică şi de aceleaşi
mecanisme de rezolvare a conflictelor. În lipsa unei coeziuni sociale
bazate pe identitate naţională nu putem edifica o economie viabilă.
• În Republica Moldova nu există o relaţie clară între educaţie, ocupaţie,
venituri, proprietate, mod şi stil de viaţă etc., care facilitează identificarea
claselor sociale.
• Conform distribuţiei răspunsurilor, privind autopoziţionarea subiecţilor,
structura socială a Republicii Moldova poate fi reprezentată în felul următor:
• 2% din populaţie consideră că aparţine clasei de sus;
• 7% consideră că aparţine clasei de mijloc;
• 27% se poziţionează mai aproape de clasa de mijloc,
• iar 64% se autoidentifică cu clasa de bază (de jos).
Această divizare este una generală, deoarece clasele numite nu se disting prin
omogenitate.,
• în lipsa unei clase de mijloc consistente, societatea moldovenească rămâne
a fi una instabilă
 Sondajul Vox Populi 2020: Stratificarea socială în
Republica Moldova după trei decenii de independență
• Doar 2% din populație consideră că sunt asigurați economic
și își permit luxuri;
• 10% consideră că nu duc lipsuri și își permit anumite bunuri;
• 27% se poziționează mai aproape de stratul de mijloc, iar
58% se autoidentifică cu structurile sociale de jos.
• Specialiştii menţionează că rezultatele studiului confirmă,
încă o dată, faptul că, în lipsa unei clase de mijloc înstărite,
societatea moldovenească rămâne a fi una vulnerabilă și
instabilă.
 Aspecte negative ale stratificării

,,Diferențierea, inegalitatea socială; lipsa echității

sociale; pauperizarea populației și pierderea încrederii
în ziua de mâine; prețuri înalte la produse alimentare
și servicii comunale; sărăcia absolută; nivelul scăzut al
calității vieții, șomajul; lipsa clasei mijlocii, care ar
asigura stabilitate în societate; sistemul de pensionare
inechitabil”, sunt aspectele negative pe care le-au
menţionat 36,9% din respondenţi.
 V. Mocanu: sociolog autohton

• Noi cercetăm stratificarea socială în ultimii 20

de ani şi vreau să spun că această stratificare
se păstrează, adică 2% de oameni bogaţi şi
foarte bogaţi. 10 la sută e pătura medie care
are careva venituri esenţiale, 20 la sută, sau
fiecare a cincea persoană mai aproape de
mediu, dar marea majoritate a populaţiei este
săracă şi foarte săracă.”
Clasa medie 1
 Metodologia măsurării

Mărimea clasei medii în Republica Moldova a

fost măsurată în baza abordării complexe cu
utilizarea indicatorilor integrați. Astfel,
stratificarea socială a fost efectuată în baza a
trei indicatori de bază:
a) statutul socio-profesional,
b) nivelul de bunăstare și
c) autoidentificarea cu clasa socială.
 Indicatorul socio-ocupațional

În rezultatul analizei comparative a grupurilor socio-

ocupaționale putem conchide următoarele: cu cât
respondenții au un statut socio-ocupațional mai înalt, cu
atât ei sunt mai protejați din punct de vedere economic și
social: au un loc de muncă asigurat pe o
perioadă nedeterminată, beneficiază de asigurări sociale și
medicale, sunt mai siguri în ziua de mâine și nu au
frică de pierderea locului de muncă. Deși salariile continuă
să fie destul de reduse și nu corespund nevoilor unei bune
părți a populației, grupurile cu statut socio-ocupațional mai
înalt au venituri medii lunare mai mari, fapt ce le asigură o
calitate a vieții mai înaltă.
 continuare

Astfel, în grupurile cu statut socio-ocupațional mai

înalt este mai mare ponderea respondenților care
au locuințe bine amenajate și dotate cu
echipament modern, autoturisme funcționalemai
noi de 10 ani, care pot sa-și permită săîntrețină un
copil la studii peste hotare și să se odihnească
peste hotare cel puțin o dată pe an. Respondenții
din grupurile cu statut socio-ocupațional mai
înalt se caracterizează și printr-un activism socio-
politic mai avansat.
 Stratificarea în funcție de venituri
Astfel, în conformitate cu criteriul nominalizat,
respondenții s-au distribuit în următoarele grupuri: a)
respondenții care consideră că venitul lor este cu mult mai
mic decât nevoile (57%);
b) respondenții care consideră că venitul lor este puțin
mai mic decât nevoile (24%);
c) respondenții care consideră că veniturile lor corespund
nevoilor familiilor lor (14%); d) respondenții care consideră
că venitul lor este puțin mai mare decât nevoile familiilor
lor (4%) și d) respondenții care consideră că veniturile lor
sunt mult mai mari decât nevoile familiilor lor (1%)
Stratificarea în funcție de venituri
Stratificarea populației în funcție de poziția
socială
Conform cercetării clasei medii, circa
12% dintre respondenți s-au autoidentificat
cu clasa medie de sus,
27% – cu clasa medie nucleu,
43% – cu clasa medie de jos și
18% – cu clasa de jos
Stratificarea populației în funcție de
poziția socială
 Concluzii

• putem concluziona că noi avem o societate destul de

polarizată, cu un număr mic de persoane bogate la
vârful piramidei și cu un număr foarte mare de
persoane sărace la baza piramidei.
• Clasa medie nu este eterogenă, și la rândul e i poate fi
divizată în clasa medie de jos, clasa medie nucleu și clasa
medie de sus. Clasa medie nucleu este similară după
caracteristicile sale clasei medii din țările occidentale. Ea
se caracterizează prin următoarele: statut socio-
ocupațional înalt, nivel de bunăstare înalt și
autopoziționare în clasa medie.
 Continuare: concluzii

Anume clasa medie nucleu este considerată baza unei

societăți sustenabile, orientată spre dezvoltare. Conform
cercetării, ponderea clasei medii nucleu este foarte mică
în Republica Moldova și constituie doar 3–5%. Totodată,
conform cercetării, între clasa medie de jos și clasa medie
nucleu a fost evidențiat un strat de populație care variază
de la 5% la 30%, în funcție de parametrii pe care îi îmbină.
Acest grup social, denumit și proto clasă medie, în
anumite condiții poate completa clasa medie nucleu.
• "Всегда в нашей стране было 1,5 процента богатых
людей, где-то 10-12 процентов составляли
представители среднего класса, а остальные,
основная масса населения, базовый класс, как мы,
социологи, его называем, - это бедные и очень
бедные люди", - сообщил Мокану.
Мы сейчас находимся в 19 веке, где всего 2-3% от
всего населения бояре, а остальные рабочий класс.
Надо что-то менять», – заявил вице- председатель
ассоциации Андрей Думбровяну.
Таким образом, проведенный анализ эволюции транзитивного общества на
примере Молдовы позволил выделить ряд основных черт социальной
стратификации, объясняющих своеобразное положение среднего класса:
– переформатирование социальной структуры общества в рамках
кланово-кумовского капитализма;
– «нахождение» в высших эшелонах власти и государственных структурах
управления как условие принадлежности к верхним слоям;
– бездействие ключевых социальных лифтов (вместо них действуют
кланово-кастовые «подъемные краны», продвигающие вверх «своих»
людей);
– разрыв, несовместимость между ключевыми характеристиками страты
– образованием, доходом, статусом;
– социальная напряженность, поляризация общества и апатия населения.
http://icbs.palityka.org/wp-content/uploads/2014/09/03-08_Kosheleva.pdf
 Olga Sorocean
Для преодоления социальной дестратификации в
республике нужны безотлагательные меры, включая:
- разделение политической власти и бизнеса,
- активизация демократических институтов,
- перестройка модели экономики: создание инновационных
технологических звеньев, развитие четвертичного сектора,
- восстановление работы социальных лифтов,
- создания условий для устойчивого роста среднего класса
как стабилизирующего компонента социетальной системы,
- создание благоприятных условий для возвращения
трудовых эмигрантов.
Rata sărăciei 2010-2015
Rata sărăciei
 Rata sărăciei absolute 2018

• Astfel, în anul 2018 pragul sărăciei absolute a

constituit în medie pe lună pe o persoană
1998,4 lei, și respectiv rata sărăciei absolute
în Republica Moldova a constituit 23,0%, fiind
în descreștere cu 4,7 puncte procentuale față
de anul 2017 . În același timp, pragul sărăciei
extreme a constituit în medie 1611,7 lei pe
lună pe o persoană, și, respectiv, rata sărăciei
extreme a fost de 8,7%.
Rata sărăciei absolute după tipul
gospodăriei
 Comentarii

• Astfel, rata sărăciei variază semnificativ, cea mai

scăzută pondere (10,2%) s-a înregistrat la
gospodăriile formate dintr-un singur membru în
vârstă de până la 60 ani, iar cea mai ridicată la
gospodăriile cu trei sau mai mulți copii (42,0%). Acest
grup de gospodării reprezintă aproximativ 8% din
populație. Rata sărăciei pentru gospodăriile
monoparentale cu copii este neobișnuit de scăzută în
anul 2018, dar numărul de observații este relativ mic,
astfel încât estimările ar trebui tratate cu precauție.
https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6698
 Raportul dintre educație și sărăcie

• Sărăcia variază și în funcție de nivelul de

educație al capului gospodăriei. Respectiv,
probabilitatea de a fi sărac este mai mică în cazul
gospodăriilor cu un nivel mai înalt de instruire al
principalului întreținător. Fiecare nivel de educație
în plus înseamnă o scădere a riscului sărăciei, de la
5,2% în cazul gospodăriilor unde capul gospodăriei
are studii superioare până la 48,5% pentru
gospodăriile unde capul gospodăriei este fără
studii.
 Cauzele sărăciei: A. Lavric

Există mai mule cauze ale sărăciei în Republica Moldova.

Degradarea economică este consecinţa degradării morale
şi a lipsei unei gândiri critice (se poate constata şi
degradarea fizică: numărul tot mai mare de persoane cu
grupă de invaliditate, numărul mare de pensionari, în
condiţiile plecării peste hotare a populaţiei aptă de muncă –
cea care generează cele mai multe vărsăminte în bugete de
stat). Un popor în cadrul căruia unii fură pe alţii, deci care
se fură pe ei înşişi, nu poate fi prosper. Dacă îţi furi fraţii
(conaţionalii), dacă îţi furi ţara – îţi taie crasa de sub
picioare: se pare că unii nu sunt capabili să înţeleagă acest
adevăr.
 Prosperitatea poate fi edificată în
Republica Moldova
Dar o problemă poate fi rezolvată numai prin conştientizarea cauzelor
apariţiei sale. De fapt, eliminarea cauzelor înseamnă rezolvarea
problemei. Statul Republica Moldova va scăpa de sărăcie atunci când
majoritatea cetăţenilor săi, atât cei de la guvernare, cât şi votanţii, vor
trece printr-un proces de renaştere morală şi intelectuală. Nu este
posibilă redresarea situaţiei cu persoane degradate moral, guvernând
ţara. Atâta timp cât aceştia sunt cei care se impun, statul va sărăci (în
timp ce ei se vor îmbogăţi). Deci, soluţia ţine de schimbarea mentalităţii
poporului Statului Moldovenesc: printr-o renaştere duhovnicească şi
intelectuală este posibilă renaşterea ţării. Cum poate avea loc această
dublă renaştere? Întrucât este ceva ce ţine de mentalitate, ea trebuie să
aibă loc în mintea fiecărui cetăţean, prin conştientizare, înţelegere şi
prin asumare şi acţiune în consecinţă. Statele prospere sunt un exemplu
al faptului că se poate, prin muncă conştiincioasă.
• И имя этой группе - 'прекариат'. Согласно его теории, яркими представителями
прекариата являются, в большинстве своем, люди с высшим образованием,
работающие на несоответствующей их желаниям/ожиданиям/навыкам
нестабильной работе. Возможно, не официально, на половину ставки, то тут,
то там. И боится он каждого нового дня, поскольку не уверен, что конкретно
он ему принесет. Будут ли у него деньги оплатить съемную квартиру, сможет
ли он позволить себе купить новые кроссовки, или съесть салат с мясным
блюдом на обед. Этот страх сидит глубоко внутри него, и не позволяет
развиваться в профессиональном плане, думать о будущем... стабильном
будущем. Прекариат сидит в социальных сетях на работах не только потому,
что это позволяют, а потому что жизнь у него неопределенная, незащищенная,
он живет лишь одним днем. Боль прекариата в том, что он разочарован
происходящим вокруг него. Ему обещали лучшую жизнь, но окончив
университет, он вступает в грязь. Бессмертие более не заботит его, а заботит
его лишь то, что от невозможности выбора он готов выполнять любую работу –
малокомпетентную, непостоянную и малодоходную.
первый глобальный индекс социальной
мобильности
• Всемирный экономический форум к Давосскому форуму, который
прошел в2020 г., представил первый глобальный индекс социальной
мобильности (Global Social Mobility Index). Низкая социальная
мобильность ограничивает возможности человека, которые остаются
привязанными к его социально-экономическому статусу при
рождении: рожденные в бедных и малообразованных семьях так и
остаются бедными и малообразованными. Человеческий капитал —
движущая сила экономического роста, и все, что способствует
неравенству возможностей и препятствует реализации талантов,
сдерживает и развитие экономики, отмечают авторы доклада.
• Новый индекс разработан для того, чтобы политики стран могли
определить сферы для развития социальной мобильности и
человеческого капитала, поясняют авторы. В рейтинг вошли 82
страны.
 Молдова в данном рейтинге заняла 49
место из 82
• Как поясняют эксперты ВЭФ, если вы родились в бедной семье в Дании,
для достижения среднего дохода потребуется не менее двух поколений. В
Швеции, Финляндии и Норвегии для этого потребуется три поколения. Во
Франции это займет шесть поколений и девять в Бразилии или Южной
Африке.
• Молдова в данном рейтинге заняла 49 место из 82 представленных
стран, набрав 59,6 балла из 100 возможных.
• Выше нас все соседние страны: Украина – 46 место, Румыния – 42,
Болгария – 40, Россия – 39.
• Первое место занимает Дания. За ней следуют Норвегия, Финляндия,
Швеция и Исландия.
• Замыкают список Камерун, Сенегал и Кот-д'Ивуар.

• (https://point.md/ru/novosti/obschestvo/moldova-zaniala-49-mesto-v-reitinge-sotsialnoi-
mobilnosti)
 Concluzii generale
• Constituirea clasei de mijloc în Republica Moldova se
desfășoară foarte anevoios, dat fiind că nu s-au cristalizat și
nu s-au consolidat premisele și factorii edificatori. Din cauza
tranziției care se prelungește mai mult de un sfert de secol,
nu se formează mediul favorabil pentru stabilizare socială
relativă, cu extinderea segmentului social de mijloc, care, la
rândul său, ar fi în măsură să contribuie la înrădăcinarea și
fortificarea democrației, a unui regim politic democratic. Din
contra, realitățile denotă că inegalitățile sociale se
aprofundează, fiind omniprezente diferențe izbitoare,
alimentând și provocând neîncredere în autoritatea statului și
în capacitățile de mobilizare socială.
• la altul au fost distorsionate substanțial și practic nu
contribuie la fundamentarea și edificarea unui tablou
veridic la capitolul structură socială și, implicit,
stratificare socială. Indicatorii de bază, precum nivelul
de bunăstare și capacitatea de cumpărare, statusul
socioprofesional, autoidentificarea socială, nivelul de
educație, sunt aplicați în calitate de repere
metodologice de investigație a stratificării sociale, însă
din diferite cauze, obiective și subiective, numărul
întrebărilor crește, iar al răspunsurilor care să clarifice
situația în domeniu nu se adaugă.
• Миграция имманентно привязана к пространственным перемещениям.
На этом основании методологически корректно исходить из понимания
миграции как пространственного перемещения из одного типа
поселения в другой. Пространственные перемещения в структуре
типов поселений не ограничиваются простым эмпирическим фактом
смены места жительства. Человек, в контексте поселения
приобретает / наследует определенные статусно-ролевые позиции.
При перемещении в другой тип поселения, перед человеком
открываются, по меньшей мере, три возможных ситуации: человек
остается в прежней статусно-ролевой позиции, перемещается вверх
или вниз в социально-стратификационной структуре
страны/поселения приема. В настоящее время, по мнению ряда
исследователей, пространственная мобильность (миграция) населения
«является ключевыми механизмами социальной мобильности
• Результаты опроса показывают, что миграционный паттерн по
каждой из шести стран различен. На крупный город
молдавские мигранты ориентируются в России - 75.8% и
Англии - 51.5%. На средний город в Италии - 38.9%, Португалии
- 50.0%, Германии - 44.9%, Израиле - 55.6%. Очевидно, выбор
мигрантами типов городских поселений шести стран зависит от
возможности реализовать целевые миграционные установки.
Логика поселенческой мобильности молдавских мигрантов
определяется целевыми миграционными установками: a) -
выбор места работы (трудовые мигранты); в) - выбор места
учебы (образовательная миграция); с) – соединение с членами
семьи в стране миграции (семейная миграция); d) – выбор места
поселения по неэкономическим причинам (amenitymigration).
• 1. 25.7% будущих мигрантов родились в крупных
городах Республики Молдова, в малых городах
страны - 50.9% и в сельских поселениях на первом
этапе миграции - 22.1%. 2. Родившиеся в крупных
городах и селах Республики Молдова в
большинстве своем остаются там, где родились:
83.6% в крупном городе и 70.7% в селах. Крупные
города растут за счет села - 22.1% и малого города -
15.9%. При этом сами в незначительном количестве
пополняют малый город - 10.0% и село - 6.4%.
• 3. Поселенческий статус внешних мигрантов в шести странах
миграции существенно меняется в сравнении с предыдущим
этапом: половина внешних мигрантов - 50.0% поселяется в крупных
городах, 32.9% мигрантов поселяется в среднем городе и малом
городе - 13.6%, в сельских населенных пунктах - 3.5%. 4. Молдавские
мигранты ориентируются на крупный город в России - 75.8% и
Англии - 51.5%, на средний город: Италия - 38.9%, Португалия -
50.0%, Германия - 44.9%, Израиль - 55.6%. Особенностью
поселенческой мобильности молдавских мигрантов в Россию и
Англию доминантная миграция в крупный город, в странах ЕС
(Италия, Португалия, Германия) и Израиле доминантная миграция в
средние городские поселения. Очевидно, все три городских
поселений стран ЕС предоставляют молдавским мигрантам
большую степень реализации целевых миграционных установок.
• 3. Поселенческий статус внешних мигрантов в шести странах
миграции существенно меняется в сравнении с предыдущим
этапом: половина внешних мигрантов - 50.0% поселяется в крупных
городах, 32.9% мигрантов поселяется в среднем городе и малом
городе - 13.6%, в сельских населенных пунктах - 3.5%. 4. Молдавские
мигранты ориентируются на крупный город в России - 75.8% и
Англии - 51.5%, на средний город: Италия - 38.9%, Португалия -
50.0%, Германия - 44.9%, Израиль - 55.6%. Особенностью
поселенческой мобильности молдавских мигрантов в Россию и
Англию доминантная миграция в крупный город, в странах ЕС
(Италия, Португалия, Германия) и Израиле доминантная миграция в
средние городские поселения. Очевидно, все три городских
поселений стран ЕС предоставляют молдавским мигрантам
большую степень реализации целевых миграционных установок.
• 7. Средний возраст по всему массиву респондентов – 36.1. По
странам средний возраст молдавских трудовых мигрантов
выглядит следующим образом: Россия - 37,4 лет, Италия - 37.6 лет,
Португалия - 34.1 лет, Германия - 29.3 лет, Израиль - 41.3 лет,
Англия - 35.1 лет.
• 8. Хотя все возрастные группы мигрантов в странах миграции
выбирают крупный город – 49.0-50.4%, выбор первых трех групп в
большей мере ориентирован на поселение в крупном городе, чем
группа 50-74 летних – 46.6%. Поселение возрастных групп в
средний город в процентном отношении мало отличаются, что
свидетельствует об одинаковом их отношении к среднему городу
как типу поселения в стране миграции. Старшая возрастная группа
в большей мере выбирает малый город и сельский тип поселения
• 9. Численность специалистов высшей
квалификации, нашедших соответствующую
работу в странах миграции, по сравнению с
численностью этой группы по последнему
месту работы в Республике Молдова,
сократилась в 3 раза, специалистов средней
квалификации уменьшилась почти в 2 раза,
напротив, число неквалифицированных
рабочих увеличилось в 3.7 раза.
 Rolul migrației în constituirea clasei de
mijloc
• contrar laturii negative a fenomenului migraţei, susţinem
ipoteza influenţei acestuia asupra constituirii clasei mijlocii
în Republica Moldova. Influenţa este rezultată din însumarea
beneficiilor migraţiei, precum veniturile, nivelul de trai,
bunăstarea, stilul de viaţă, beneficiile, care în același timp se
manifestă ca factori ai constituirii clasei mijlocii. La rândul
său, clasa mijlocie, din oportunităţile create de migraţie,
poate fi constituită din populaţia care se bucură de
bunăstare, de un nivel de trai ridicat, productivă,
independentă financiar, cu propriul stil de viaţă, cu un
comportament propriu de consum și, nu în ultimul rând, care
dispune de o experienţă și educaţie specială.
 Mobilitatea socială
Mobilitatea socială presupune mişcarea indivizilor şi grupurilor
sociale între diferite poziţii socio-economice. Mobilitatea verticală
înseamnă mişcarea în sus sau în jos pe scara socio-economică. Cei
care câştigă, din punctul de vedere al proprietăţilor, al venitului sau
al statutului se consideră că sunt mobili ascendent, în timp ce
aceia care se mişcă în direcţia opusă sunt mobili descendent. În
societăţile moderne există, de asemeni, mobilitate laterală, care se
referă la mişcarea geografică între cartiere, oraşe sau regiuni.
Deseori mobilitatea verticală şi cea laterală sunt combinate. De
exemplu, un individ care lucrează într-o companie dintr-un oraş
poate fi promovat într-un post superior într-o filială a firmei
localizată într-un alt oraş sau chiar într-o altă ţară
 Modalități de studiere a mobilității

Există două modalităţi de studiere a mobilităţii

sociale. În primul rând, putem examina cariera
indivizilor – gradul în care se mişcă în susul şi în
josul scării sociale pe parcursul vieţii lor
angajaţii. Acest lucru este denumit mobilitate
intrageneraţională. Mobilitatea de la o
generaţie la alta se numeşte mobilitate
intergeneraţională.
 Excluziunea socială: definiții
• excluziunea socială se defineşte ca fiind „plasarea unei
persoane în afara formelor normale de viaţă socială, ca
rezultat al unor deprivări multiple, cu şanse reduse de
reinserţie într-o viaţă socială normală, rezultat al
discriminărilor, lipsei de oportunităţi, cumulări de privaţiuni,
degradării/nedezvoltării capacităţilor de funcţionare socială
normală sau al unui stil de viaţă individual sau colectiv care
marginalizează”. Într-o formulare mai succintă
excluziunea socială este procesul prin care indivizii sau
familiile fac experienţa deprivării, fie de resurse (precum
venitul), fie de legături sociale cu o comunitate sau societate
mai largă