Tipologia personajelor

din Satyricon

Proiect realizat de: Manole Ariana, Pătulea Ilinca, Bădicu

Sara, Cincă Evelina, Constantinescu Andrei
 Romanul "Satyricon„ de Titus Petronius Niger este o satiră și
prima operă de ficțiune autentică, fiind apărută într-o perioadă
caracterizată printr-o profundă criză a valorilor morale, sociale și
religioase. Lucrarea a fost scrisă probabil în jurul anului 61 d. Hr.
Petronius satirizează totul, folosindu-se doar de gustul său propriu,
Satyricon nefiind însă o poveste moralizatoare, așa cum s-ar putea
crede. Acțiunea atinge totul, mai ales viața din micile orașe și
oamenii obișnuiți. Personajele, greci în cea mai mare parte, se
bazează pe persoane reale, din câte se pare.

Satyricon este neconvențională și unică în literatură, abordând o

varietate de stiluri. Cuprinde discuții comice filozofice, în proză
alternând cu versuri, proverbe și povestioare, într-un limbaj variat,
de la vulgar la elegant. Cel mai valoros capitol, Cena Trimalchionis,
prezintă în mod umoristic modul vulgar de a se prezenta în public
un om recent îmbogățit, adică Trimalchio.
 Cuprins
01 02 03
Trimalchio Giton Ascylte

04 05 06
Encolpius Eumolpus Fortunata

07
Tryphèna
 01
Trimalchio
Trimalchio este un arivist dezumanizat de
puterea banului, care aspiră la viaţa şi obiceiurile
aristocraţilor, pe care îi blamează şi-i
dispreţuieşte de câte ori are ocazia.
Îmbogăţit prin mijloace ilicite (pacticând camăta
şi comerţul pe mare, dar mai cu seamă
escrocându-şi stăpânul) Trimalchio se crede un
mare om de afaceri, pe care destinul şi zeii l-au
ajutat să devină din sclav pletos (capillatus),
intendent sau administrator financiar al
stăpânului (dispensator), apoi mare moşier.
Există un permanent conflict între ceea ce vrea
să pară personajul şi ceea ce este el cu adevărat
(aparenţă-esenţă). Se crede om cult şi rafinat dar
face la tot pasul greşeli care-i dovedesc incultura
deşi afirmă că ştiinţa nu mai are secrete pentru
el: ”Meum intellegere nulla pecunia vendo”
 Fabulosul său destin fusese în imaginaţia sa
coordonat de zeităţi care prezidau comerţul
şi înţelepciunea, Hermes şi Minerva, pe care
Trimalchio îi desenase pe peretele casei,
binecuvântându-l cu mâna pe creştet.
Parvenitismul, snobismul, megalomania,
lipsa de măsură, îngâmfarea, lipsa de gust
sunt defectele vizibile ale lui.
02
Giton
Personajul Giton reprezintă unul dintre cele mai
multifațetate personaje din această literatură. Teza
acestei disertații este că Giton efectuează sclavia în
diferite moduri de-a lungul romanului, iar
interacțiunile sale cu ceilalți întăresc această
afirmație. În primul rând, Giton este reprezentat ca
îndeplinește o varietate de sarcini și roluri atribuite
în mod obișnuit persoanelor înrobite: servește ca
însoțitor de baie, gătește și ghidează. De asemenea,
Giton este obiectivat sexual de o varietate de
personaje din roman în moduri care sunt similare
cu obiectivarea sexuală a sclavilor. În mod similar,
naratorul și colegul personaj Encolpius neagă
subiectivitatea lui Giton prin obiectivarea și
feminizarea băiatului. În cele din urmă, unele dintre
modurile în care Giton face sclavie sunt
emblematice pentru sclavul inteligent al comediei
romane.
 03
Ascylte
Ascylte este un tânăr educat, fost gladiator, care își
folosește cunoștințele pentru a munci. Acesta
călătorește cu Encolpius, cu care in trecut a avut
relații romantice, aceștia rămânând actual prieteni.
Totuși, un conflict debutează între cei doi când cei
doi se îndrăgostesc de Giton și decid sa meargă pe
căi diferite.
 04
Encolpius
Encolpius apare ca exponent al romancierului,
dar şi ca simpu martor, de aceea, eroul are o
substanţă caractereologică bogată. Aparent,
Encolpius se află la marginea acţiunii, căci o
narează, însă, în realitate, el este în centrul ei.
Din diverse aluzii rezultă că eroul a practicat
diverse meserii: cerşetor, hoţ de buzunare,
gladiator, etc. El se caracterizeză prin inteligenţă,
orgoliu, dar şi prin inventivitate
 05
Eumolpus
Până la ce nivel poate ajunge imoralitatea umană?
La această întrebare ne gândim atunci când
rostim numele personajului “ Eumolpus”. Acesta
este un bâtrân, care pretinde că deţine averi
nemăsurate, oferite , după moartea sa celui care
se va hrăni cu corpul său. Acesta reprezintă
tipologia înșelătorlui.
 06
Fortunata
Într-un limbaj pitoresc, Hermeros îi prezintă lui
Encolpius pe Fortunata, ca pe o parvenită avară,
energică, răutăcioasă, dar suficient de diplomată :
„acum nu se ştie nici cum şi nici de ce, s-a
cocoţat sus de tot şi a ajuns mîna dreaptă a lui
Trimalchio. Ce mai calea-valea, dacă ea îi spune
în miezul zilei că e noapte, el crede. Trimalchio
nu mai ştie câtă avere are, căci -e putred de bogat
; dar târfa asta stă cu ochii în patru : nimic nu-i
scapă. Mănâncă pe sponci, nu bea, se pricepe să-
ţi dea sfaturi bune. E o comoară la casa omului.
Totuşi are limbă ascuţită. Gaiţă, nu alta ! Dacă
iubeşte pe cineva, apoi îl iubeşte ; dacă nu-l
iubeşte, nu-l iubeşte"
 07
Tryphèna
Frumoasă sevitoare în casa lui Lychas(prieten de
al lui Ascilto), Tryphena are relații romantice atât
cu Encolpius, cât și cu Giton. Reprezintă tipul
femeii adulterine și manipulatoare deoarece, după
ce îl alege pe Giton, îl acuză pe Encolpius că ar fi
agresat-o sexual.
Într-un
 Sfârșit!
Mulțumim pentru atenție!

CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo, including

icons by Flaticon, infographics & images by Freepik