Neamul

Șoimăreștilor
De Mihail Sadoveanu
Prezentarea romanului
 Neamul Șoimăreștilor este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima
oară sub formă de foileton în anii 1912–1913 în revista literară ieșeană Viața
Românească (numerele 10, 11–12 din 1912 și 1, 4, 5, 6, 7–8 și 9 din 1913) și în volum în 1915 de
către Editura Minerva din București.
Acțiunea romanului se petrece la începutul secolului al XVII-lea,[1]:p. 322[2]:p. 99 în timpul
domniei în Moldova a lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611–1615). Sursa principală de inspirație a
romancierului a fost Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace al cronicarului Miron
Costin (1633–1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul
domniei lui Tomșa Vodă. Multe personaje ale cărții sunt figuri istorice precum domnitorul Ștefan
Tomșa, Doamna Elisabeta Movilă și fiii ei, viitorul domnitor Miron Barnovschi Movilă (pe care
scriitorul în numește Simeon Bârnovă), vornicul Nistor Ureche, vornicul Bărboi și fiul său,
boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc Hussein-aga, hanul
tătar Cantemir Bei ș.a. Scriitorul a introdus și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și
răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror
existență reală nu a fost dovedită.
Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George
Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai valoros roman istoric
publicat până la acel moment.[3]:p. XI
Romanul a fost ecranizat într-un film omonim, regizat de Mircea Drăgan după un scenariu scris
de Alexandru Struțeanu și Constantin Mitru.[4] Premiera oficială a filmului a avut loc în aprilie
1965.[
•Tudor Şoimaru este personajul principal şi
protagonistul romanului istoric „Neamul
Şoimăreştilor” de M. Sadoveanu. Este un personaj
complex, cu o viaţă interioară tumultoasă şi om
indelung incercat de viaţă. Este un ostaş viteaz, cu
suflet tinăr ce are cultul prieteniei (se
imprieteneşte cu Simeon Bârnovă şi Cantemir-
bei).
•Tudor Şoimaru este o fire sensibilă, capabil să se
emoţioneze, când revede satul şi este imbrăţişat
de neamuri, ni-l dezvăluie ca pe un romantic:
„Iată biserica, iată ţintirimul. Aicea zac mulţi de-ai
mei. Mai incolo e casa in care m-am născut”, zice
el vădit emoţionat la vederea aşezării răzeşeşti.
•Gesturile pe care le face după sosirea in sat
(ingenuncherea in faţa mormântului tatălui său)
sugerează prezentţa unui om cucernic, respectuos
faţă de familie şi de tradiţiile comunităţii in care s-
a născut.
•Momentul in care află condiţiile in care a fost
ucis tatăl său declanşează o puternică trăire
interioară şi este dornic de răzbunare: „Tudor
Şoimaru rărmăsese ca fulgerat, cu ochii rotunjiţi,
infricoşaţi de groază lăuntrică.”
Specia literară .
Romanul este
specie a genului
epic
Sper ca va
plăcut
aceasta
prezentare