VIATA

COTIDIANA IN
Clasa IX G
ANII 1990-2000
Calavie Ana, Lita Riana, Mihai Andreea, Mihai Andreea Sara, Ichim Riana
LITERATURA
Decembrie 1989, românii au devenit liberi. Au putut spune
ce vor, au putut gândi cu propria lor minte și au putut citi
orice-și doreau. Unul dintre principalele câștiguri ale pieței
editoriale libere l-au reprezentat volumele de
memorialistică și mărturiile foștilor deținuți politici.Piata a
trecut prin transformări majore: de la editurile de stat, care
publicau mai cu seamă cu voie de la partid, s-a trecut la
capitalismul cultural. Și la complicațiile specifice.După
1989, interesul publicului pentru cărți a variat. A fost un
boom, aproape, și, din momentul acela, au început să apară
cărțile despre acest peisaj pe care românii nu-l
cunoșteau.Însă ceea ce a făcut cu adevărat furori în anii 90
a fost literatura de consum occidentală. „Al doilea fenomen
care se petrece în același moment este intrarea în forță pe
piața românească a literaturii de consum
Literatura memorialistică, amintirile de dinainte de război,
jurnalele ținute de foarte mulți oameni, literatura erotică,
literatura de groaza .S-a pornit de pe treptele Universității,
unde cărțile erau înșirate în lungul clădirii unii au luat-o către
gura de metrou, cu Sandra Brown sub braț. Toți au învățat pe
propria lor experiență, la care a intervenit inteligența lor
nativă, bunul simț sau, din contră, arivismul, dorința de a
înhăța cât mai mulți bani, cât mai repede, care s-au și risipit
așa cum au venit”, mai spune Dan Petre Popa.În anii 90,
cărțile au născut pasiuni, au clădit averi și au scos scriitorii din
anonimat. Toată lumea își dorea să se tipărească mult, cât mai
mult - autorii, editorii și cumpărătorii. Astăzi românii citesc
tot mai puțin, iar din romantismul și optimismul de atunci n-a
mai rămas mare lucru. Dar despre acele vremuri poate că se
va scrie, cândva, o carte.
TEATRUL
Trilogia antică. …au pus cătușe florilor. Omor în catedrală. Orfanul
Zhao. Sînt titluri ale unor producții scenice din primii ani ’90, intrate
în conștiința publică drept capodopere, elemente constitutive ale
legendei nouăzeciste invocate, peste ani, chiar și de cei care nu le-au
văzut niciodată. Dar cum se poate și cum se face că, deși spectacolul
de teatru (spre deosebire de orice altă formă clasică de artă) moare
odată cu ultima reprezentație a sa, el poate fi totuși invocat, iar
virtuțile lui, resuscitate, la zeci sau sute de ani distanță?Ei bine, asta
este una dintre funcțiile de bază ale criticii de teatru: cea de martor-
anatomopatolog, expert în păstrarea post-mortem a memoriei
vieții de pe scenă.
Ca și anteriorul demers de cercetare al autoarei – trilogia Teatrul în
diorame. Discursul criticii teatrale în comunism, apărută în 2019-2021
–, Atelier de restaurări teatrale. Studii de reconstrucție critică și
retorică a spectacolelor (1990-2000) al Mirunei Runcan e dedicat
decorticării acestei practici (de altfel, pe cale de dispariție), numită fie
cronică de spectacol, fie critică, și formelor prin care ea face
recuperabil ceea ce, prin definiție, nu poate fi decît efemer.
Generația care s-a născut în preajma căderii comunismului
pare tot mai mult preocupată să reflecteze asupra anilor '90,
o perioadă plină de haos, când societatea românească a
trecut prin transformări sociale majore. Ceea ce pare să-i
preocupe acum pe unii dintre tinerii regizori este nu doar
să-și facă ordine în biografie, chestionându-și copilăria și
adolescența, ci și să se reconcilieze cu lumea aceea
turbulentă economic și politic, de care s-au îndepărtat cu
toată forța și pe care acum, peste ani, au puterea să o
reviziteze și să-i descopere nu doar traumele,
ci și candoarea.
CINEMATOGRAFIA
Odată cu încetarea regimului comunist, in anii 1990, dupa moartea lui
Ceausescu, filmele române au început sa fie televizate mult mai des, având
din ce in ce mai multe subiecte de discuție. Industria cinematografică
românească are o istorie îndelungată. Cinefilii din întreaga lume au auzit
despre cinematografia românească la mijlocul anilor 2000 datorită succesului
filmelor sale de festival, dar este încă în 2010 țara cu cea mai mică participare
în Europa și producția sa de film aproape că a dispărut. Perioada comunistă a
permis industriei cinematografice să se dezvolte relativ semnificativ, deși
complet sub control, dar a căzut drastic după sfârșitul regimului, deoarece
poporul nu a mai fost controlat, iar subiectele s au diversificat. În ciuda
succesului recent al unor producții la festivaluri, în prezent nu există o
specificitate românească reală atunci când analizăm evoluția industriei sale.
Odată cu căderea regimului comunist A fost alăturată și cenzura astfel
cinematografia românească s-a bucurat de libertatea dorită. Câteva
exemple de regizori de succes ai cinematografiei românești se numără Lucian
Pintilie, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Sergiu Nicolaescu și Corneliu
Porumboiu, iar printre actorii talentați se numără Toma Caragiu, Marcel
Iureș, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern și Vlad Ivanov. În anii 1990,
cinematografia românească a produs o serie de filme remarcabile, printre care
se numără:
- "Terminus Paradis" (1998), regizat de Lucian
Pintilie
- "Prea târziu" (1996), regizat de Lucian Pintilie
- "Balanta" (1992), regizat de Lucian Pintilie
- "Undeva în Est" (1991), regizat de Nicolae
Mărgineanu
- "Călătorie de neuitat" (1994), regizat de Lucian
Pintilie
- "O vară de neuitat" (1994), regizat de Lucian
Pintilie
- "Terente, regele bălților" (1990), regizat de
Sergiu Nicolaescu.
- “Liceenii rock and roll” (1991), regizat
de Nicolae Corjos
Lumea evolueaza si, in acelasi timp cu ea, muzica si gusturile oamenilor. Cu
toate acestea, au fost ani in care toata lumea asculta cam aceleasi lucruri.
Formatii precum Andre, 3 Sud Est sau O-zone au lansat melodii după melodii si
se poate spune ca au facut istorie in perioada anilor 1990-2000.In 1998 doua fete
au lansat formatia Andre si au ajuns sa fie, probabil, cele mai cunoscute tinere
din intreaga tara. Andreea Antonescu si Andreea Balan au ajuns sa fie modelul
MUZICA
pentru mii de tinere care fredonau melodii precum "Libera la mare", "Lasa-ma
papa la mare" sau "Noapte de vis".Cate fete nu au suspinat dupa Laurentiu,
Mihai sau Viorel, altfel spus 3 Sud Est? Cei trei baieti de pe malul marii au
strabatut tara in lung si in lat si au scos hit dupa hit, performanta greu de egalat si
si mai greu de depasit. Fara doar si poate melodia emblematica pentru 3 Sud Est
este cea intitulata "Amintirile".Dan Balan, Radu Sirbu si Arsenie Toderas, adica
O-zone, nu au avut succes numai in tara, ci si in afara sa, vanzand milioane de
albume. "Dragostea din tei" este melodia pe care pana si chinezii au incercat sa o
cante si care a acumulat pe Youtube peste 12 milioane de vizualizari.Acesta sunt
doar câteva exemple din industria muzicală, care au făcut istorie in
perioada anilor 2000.
VESTIMENTATIA
Moda anilor 90 este greu de identificat. Deceniul a
reprezentat un amestec de tendinte, de la cele mai
extravagante, care atrageau atentia tuturor, pana la cele
mai linistite si relaxate, care inca sunt elemente de baza
in garderoba majoritatii: rochii slip-on de matase,
bocanci, chokere si topuri crop.
Rochia slip, una dintre piesele de rezistenta a deceniului,
este probabil cel mai bun exemplu in acest sens.
Bretelele spaghetti de-abia sustineau rochiile de matase,
facand trecerea de la volanele anilor 80 la viziunea
minimalista a modei din anii 90.
Weekend-urile erau despre pantaloni scurti, helanci pe
gat, blugi cu talie inalta si tricouri largi cu logo-uri. Parul
era prins in scrunchies sau lasat la voia intamplarii,
nestilizat sau aranjat.
Cea mai mare diferenta in anul 1990 a fost explozia de culoare, cu
tonuri de galben, rosu, violet si verde. Culorile luminoase neon
puteau fi atat culorile centrale ale unei tinute, cum ar fi o pereche de
pantaloni, sau doar un accent subtil, precum nuanta pantofilor.
In iarna anului 1990, paltoanele scurte erau purtate de toate femeile.
Aruncata peste fustele scurte, acest tip de haina a oferit o eleganta
aparte tinutelor. Stilurile casual, cum ar fi hanoracul si gecile de tip
parka, erau de asemenea la moda in sezonul rece.
In ceea ce priveste imbracamintea de birou, era standard pentru
doamne sa poarte un sacou lung peste o fusta dreapta deasupra
genunchiului. Cu toate acestea, erau intalnite toate tipurile de
combinatii: jachete cu pantaloni, jambiere sau colanti. De asemenea,
pantalonii scurti erau acceptati ca imbracaminte de zi formala, acestia
fiind adesea intalniti in tinutele purtate la birou in zilele toride.