Terenul de baschet - dimensiuni

Introducere în obiectul teoriei şi metodicii

baschetului

• Baschetul este un joc sportiv de echipă, care beneficiază în lume de o arie de răspândire deosebită, fiind
printre sporturile şi jocurile sportive a căror reprezentare în federaţia internaţională de specialitate, respectiv FIBA,
depăşeşte cifra de 200 de federaţii naţionale, afiliate din toate continentele.
• Practicat îndeosebi de şcolari şi studenţi, baschetul reprezintă un mijloc eficient de dezvoltare fizică
armonioasă, de sporire a capacităţilor fizice şi motrice ale organismului uman, implicit de întărire a sănătăţii şi,
totodată, de organizare utilă, recreativă şi diversificată a timpului liber. în ţara noastră, baschetul este inclus atât
în competiţiile şcolare, cât şi în cele de performanţă.
• Practicat în învăţământul de toate gradele ca mijloc al educaţiei fizice - sistematizarea lui fiind cuprinsă în
conţinutul programelor de educaţie fizică şcolare şi universitare -, baschetul îndeplineşte cerinţele instruirii,
contribuind la îmbunătăţirea indicilor de pregătire fizică generală la elevi şi studenţi.
• Practicat sub forma sportului de performanţă, are un caracter superior organizat, determinat prin:
– regulament de joc adoptat de Federaţia Internaţională de Baschet (FIBA);
– încadrarea lui într-un sistem competiţional naţional şi internaţional;
– practicarea lui în secţiile cluburilor sportive, diferenţiat pe categorii de pregătire (copii-juniori- tineret-
seniori; masculin-feminin);
– participare permisă în condiţiile regulamentelor elaborate de F.R.Baschet pentru sistemul competiţional
naţional (afiliere, legitimaţii de jucători, control medical obligatoriu etc.).
• Forul sportiv coordonator din ţara noastră este Federaţia Română de Baschet (F.R.B.) - ca for de
specialitate, afiliată la FIBA, care conduce şi coordonează activitatea unităţilor de baschet,
asigură aplicarea unitară a regulilor de joc adoptate de FIBA şi întreţine relaţii statutare cu
aceasta şi cu federaţiile naţionale din alte ţări.
• Jocul de baschet se desfăşoară între două echipe, formate din câte 5 jucători, fiecare echipă
având dreptul la câte 5 înlocuitori (în cazul turneelor cu jocuri zilnice, la 7 înlocuitori), care stau
pe banca rezervelor alături de antrenor, asistentul(ţii) acestuia, medicul, masorul şi conducătorul
acesteia.
• Jucătorii, purtând pe faţa şi pe spatele tricoului numere de la 4 la 15, de-a lungul desfăşurării
jocului pot să fie schimbaţi ori de câte ori antrenorul consideră acest lucru necesar şi
regulamentul permite, jucătorul înlocuitor fiind cel care solicită schimbarea la masa scorerului,
aşezându-se pe scaunul destinat acestui scop până ce oportunitatea pentru înlocuire începe. .
• Schimbarea de jucători este permisă numai când aceasta devine regulamentar posibilă, adică
atunci când mingea devine „moartă" şi cronometrul jocului este oprit ca urmare:
• a unei abateri comisă de echipa adversă şi sancţionată de arbitri;
• la sancţionarea unei greşeli (fault);
• când s-a acordat minut de întrerupere („time-out"), jocul ur­mând a se relua din afara terenului;
• ori de câte ori jocul urmează a fi reluat printr-o angajare între doi adversari;
• ori de câte ori arbitrul întrerupe jocul, schimbările fiind auto­rizate pentru ambele echipe;
• a primirii unui coş din acţiune în ultimele 2 minute a celei de-a patra perioade sau a oricărei
prelungiri.
• Durata jocului este de 4 perioade/sferturi a câte 10 minute de joc efectiv fiecare, cu o pauză de
2 minute între perioadele 1-2 şi 3-4, cât şi dinaintea fiecărei prelungiri, precum şi o pauză de 15
minute între perioadele 2-3. în caz de egalitate la sfârşitul celei de-a patra perioade, jocul se
prelungeşte cu atâtea reprize a 5 minute de joc efectiv (fără schimbarea panourilor la care s-a
aruncat în perioadele 3 şi 4, indiferent de numărul reprizelor de prelungire) până când un din
echipe are la sfârşitul timpului de joc un avantaj de puncte..
Formele de utilizare şi practicare ale
jocului de baschet
Baschetul - mijloc al educaţiei fizice şi sportive
• Condiţiile de joc, complexitatea mişcărilor şi caracterul specific al acţiunilor jucătorilor, atribuie
baschetului rolul de mijloc al educaţiei fizice şi sportive, deoarece contribuie la realizarea
sarcinilor acesteia prin:
• a. fortificarea organismului şi consolidarea sănătăţii;
• b. educarea calităţilor morale şi a trăsăturilor pozitive de caracter şi
comportament;
• c. dezvoltarea capacităţilor psiho-fizice şi a unor deprinderi motrice şi
• tehnico-tactice specifice;
• d. formarea deprinderii de practicare sistematică a jocului, cu implicaţii
asupra stării de spirit, pe fondul unor solicitări psihice de intensitate crescută;
• e. caracterul formativ şi educativ al tineretului şcolar prin prezenţa sa
• în toate programele şcolare;
• f. însuşirea de cunoştinţe şi deprinderi la un nivel superior pentru
atingerea măiestriei sportive.
– Practicarea jocului influenţează funcţiile diferitelor organe şi sisteme care favorizează mecanismul de
adaptare la efort a întregului organism prin ridicarea capacităţii funcţionale a acestuia.
 Baschetul - disciplină sportivă

• Practicarea jocului sub formă organizată, la diferitele nivele competiţionale, precum şi în

învăţământul de toate gradele, conferă baschetului rolul de disciplină sportivă, fiindcă face parte din
ramurile sportive ale procesului instructiv - educativ. Baschetul din ţara noastră, alături de peste
190 de ţări ale căror federaţii sunt afiliate la F.I.B.A, are statut de disciplină sportivă, deoarece la
noi în ţară există o bază instituţionalizată pentru activitatea de baschet (Ghiţescu, I.,G., Moanţă,
A.,D.2005).
• La nivel de performanţă, baschetul ca disciplină sportivă se justifică având în vedere că:
• a. se desfăşoară pe baza unui regulament de joc adoptat de F.I.B.A.;
• b. are un sistem competiţional intern şi internaţional;
• c. este organizat în cadrul asociaţiilor şi cluburilor sportive, la diferitele
nivele competiţionale, pe sexe şi categorii de vârstă, precum şi în cadrul cluburilor sportive şcolare,
pe grupe şi echipe de minibaschet, copii şi juniori, care participă la competiţii oficiale;
• d. activitatea tehnică are la bază o concepţie de joc şi antrenament specific
naţională, elaborată de F.R.B., în concordanţă cu cea a comisiei tehnice din cadrul F.I.B.A.;
• e. conţinutul jocului şi antrenamentului se constituie într-o concepţie unitară;
• f. oferă posibilitatea selecţiei şi afirmării jucătorilor până la cotele superioare
ale performanţei;
• g. creează condiţii optime de stimulare materială şi a măiestriei sportive.
 Baschetul- disciplină ştiinţifică
• Jocul de baschet, în ansamblul său a evoluat de-a lungul anilor şi datorită unor
preocupări şi investigaţii care au avut caracter ştiinţific.
• Activitatea practică a generat în special sursa permanentă de informaţii, care a stat la
baza cercetării ştiinţifice.
• Cu o teorie şi metodică fundamentate ştiinţific, care derivă din ştiinţa teoriei şi
metodicii educaţiei fizice şi sportului, baschetul este o disciplină ştiinţifică consolidată
prin cercetări şi studii asupra întregului său conţinut.
• Abordarea permanentă a unor căi şi surse de informare privind istoricul şi evoluţia
jocului, datele furnizate de disciplinele ştiinţifice specializate şi de celelalte discipline
sportive, caracteristicile concepţiei de joc şi pregătire, metodica instruirii la toate
nivelele, criteriile de selecţie şi promovare în performanţa sportivă, modelul şi
modelarea jucătorilor, contribuie la îmbogăţirea teoriei şi metodicii bachetului,
furnizând date preţioase pentru cercetarea proprie.
• Valoarea informaţiilor pe care le oferă cercetarea ştiinţifică se veri­fică în competiţiile
oficiale, care reprezintă sursa reală şi concretă a bateriilor de date.
• Cunoaşterea şi aprecierea exactă a acestora conduc la necesitatea elaborării
modelelor de joc, care trebuie pregătite în cadrul antrenamentelor
 Baschetul - sport complementar
• Prin mijloacele sale specifice şi efectul pozitiv al acestora asupra diferitelor discipline
sportive, jocul de baschet este prezent în procesul de pregătire a sportivilor, în
diferite perioade. Locul şi ponderea jocului de baschet de-a lungul unui ciclu anual de
pregătire, este în funcţie de particularităţile fiecărei discipline şi alţi factori care
concură la realizarea performanţelor sportive, nu în ultimul rând şi de concepţia
antrenorului în privinţa eficienţei practicării jocului de baschet ca disciplină
complementară.
• Practicarea jocului de baschet de sportivii altor discipline, tot aşa cum pentru
pregătirea baschetbaliştilor se folosesc în mod curent mijloacele din atletism şi
gimnastică de exemplu, este justificată ţinând seama că pentru pregătirea complexă
a unui sportiv nu sunt suficiente numai mijloacele disciplinei respective.
• Pe lângă avantajul oferit de valoarea mijloacelor din baschet pentru completarea
pregătirii sportivilor, jocul de baschet este nelipsit şi ca mijloc de divertisment.
 Baschetul profesionist
• Este practicat în cluburile profesioniste de baschet, atât în cele din N.B.A., cât şi
celelalte din lume. Se joacă pe bază de contract cu obligaţii şi drepturi atât din partea
conducătorilor de club cât şi a jucătorilor. Jucători pot fi draftaţi şi în cadrul târgurilor de jucători
care se organizează anual sau după modelul N.B.A. Pe lângă marele campionat de baschet din
N.B.A, există şi la nivel european competiţii foarte puternice din punct de vedere valoric ( cupele
europene), unde nivel baschetului practicat se apropie vertiginos în ultimii ani de profesioniştii
american.
 Streetball
• A apărut în America în spatele zgârie norilor, fiind practicat de marea
majoritate a populaţiei, atât ziua cât şi pe timp de noapte. Regulamentul de joc se
stabileşte de comun acord de către căpitanii celor 2 echipe, echipe care se auto -
arbitrează singure. Pot participa echipe atât de fete cât şi de băieţi iar jocul se
desfăşoară pe jumătate de teren.
• În zilele noastre la nivel mondial există competiţii oficiale de street ball
( SAU 3 ON 3), al cărui regulament diferă în funcţie de organizatori. Amintim însă
câteva reguli cu caracter general, practicate în marea majoritate a situaţiilor:
• 1.Partida se desfăşoară pe jumătate de teren la un singur inel;
• 2. Se joacă 3x3, fiecare echipă având dreptul la maxim 2 jucători
înlocuitori;
• 3.Se joaca de regula până la 21 de puncte marcate sau 7 minute;
• 4.La marile competiţii există 2 arbitrii;
• 5.Competiţiile se desfăşoară pe categorii de vârstă bine precizate.
 Baschetul pentru persoanele cu dezabilităţi
• Acest tip de baschet, a apărut după 1946 atunci când după cel de al doilea război
mondial s-a încercat integrarea în societate a persoanelor care au rămas cu diferite dezabilităţi
de pe urma războiului. Se practică în peste 90 de state ale lumii de către peste 30000 de bărbaţi,
femei şi copii cu o deficienţă fizică care îi împiedică să joace normal.
• Când ne am referit la dezabilităţi ne refeream la persoanele care se află în scaunul cu
rotile, persoanele cu deficienţe de auz( deaf basketball), persoanelor cu IO sub 70, persoanelor
care au incapacitatea de a juca în colectiv (bankshot basketball).Pentru toate aceste categorii de
dezabilităţi existe la nivel mondial competiţii, cu regulamente de joc bine precizate.
 Baschetul în cadrul cluburilor sportive
• Este practicat în cluburile şi asociaţiile sportive, pe categorii de vârstă.,
numai de către acei subiecţi care au aptitudine pentru marea performanţă.
Competiţiile se desfăşoară după regulamentele F.I.B.A., care are reguli de
desfăşurare, organisme conducătoare şi regulament propriu. Astfel avem următoarele
categorii:
• minibaschet pentru subiecţii cu vârste cuprinse între 8-12 ani;
• juniorii III, pentru cei cu vârsta cuprinsă între 13 -14 ani;
• juniorii II, pentru copii cu vârsta între 15-16 ani;
• juniorii I, pentru cei de 17-18 ani;
• tineret, pentru cei de până la 20 de ani;
• seniorii, adică cei peste 20 de ani.
• Pentru fiecare categorie de vârstă există competiţii atât la nivel naţional cât şi
internaţional ( campionatele naţionale , campionatele balcanice, campionatul
european pentru echipele naţionale şi cupele europene pentru echipele de club,
campionatul mondial, jocurile olimpice).
 Baschetul pe plajă (beach-basketball)
• Baschetul pe plajă este deosebit de solicitant pentru jucători din punct de
vedere fizic. Jocul a apărut acum 3 decenii, pe terenul de sport al şcolii
GULF SHORES. Terenul de joc este cu nisip, existând 2 coşuri. Sunt trasate
şi liniile de margine, zona de protecţie şi mingea oficială este de baschet pe
plajă. La nivel mondial există competiţii pentru vârste mai mari de 10 ani,
începând cu turnee de cartier, turnee regionale, campionate regionale până
la turneele mondiale. Pentru marile competiţii există regulamentul WBBA (
www.beachbasketball), unde se joacă pe un teren circular, fără repuneri din
afara terenului, cu acţiune continuă.
Funcţiile jocului de baschet

Jocul de baschet constitue un mijloc al educaţiei fizice dar şi un sport care după
Colibaba Evuleţ Dumitru (2003), este în stare să execute următoarele funcţii asociative sau
combinative:
Funcţia sanogenetică-igienică
Funcţia sanogenetică-igienică presupune menţinerea şi/sau întreţinerea stării de sănătate prin:
dinamizare motrică, ameliorarea capacităţii funcţionale, caracterul compensator al îndeletnicirilor
profesionale cu caracter static, călirea organismului( prin practicarea lui în aer liber), a tuturor
categoriile de cetăţeni are îl practică sistematic.
Funcţia recreativă se îmbină optim cu cea sanogenetică şi presupune petrecerea
plăcută a timpului liber prim mijloace care stimulează sau satisfac nevoia ludică şi spiritul de
întrecere. În acelaşi timp baschetul satisface nevoia de spectacol sportiv urmărit cu mare interes
de un număr mare de spectatori şi telespectatori.
Funcţia emulativă este materializată prin însăşi esenţa jocului care presupune
stimularea spiritului competitiv în limitele unor reguli bine definite delimitate şi respectate de toţi
partenerii de întrecere.
Funcţia educativ-formativă a personalităţii umane, care presupune influenţele
benefice pe care le poate avea baschetul asupra tuturor laturilor educativ- formative ale
personalităţii umane. Aceste laturi sunt deprinderile şi priceperile motrice, aptitudinile,
capacităţile( biologice, fiziologice, psihice, sociale), schemele operaţionale, cunoştinţele teoretice,
atitudinile.
 Funcţia de valorificare şi manifestare a deprinderilor de înaltă
performanţă, vizează indivizii cu aptitudini favorizante pentru practicarea
baschetului ca re se regăsesc în cadrul echipelor de performanţă. Acestea sunt
reprezentantele unor grupuri sociale( instituţii, departamente, localităţi, etc,.) care le
subvenţionează pentru a realiza performanţe sportive şi nu în ultimul rând spectacolul
sportiv.
Apariţia şi evoluţia jocului de baschet

• La începutul secolului al XIX-lea a avut loc imigrarea către America a unei mase foarte mari de
populaţie din toate continentele lumii. Aceştia au format o imensă populaţie de colonişti care s-au
călit în condiţiile vieţii de pionerat , în luptă directă cu natura, băştinaşii şi animalele sălbatice.
Populaţia astfel formată a adus fiecare de unde a venit ( în special europenii) sistemele lor de
educaţie fizică
• .Americanii nu au creat o doctrină naţională, privind educaţia fizică, dar au fost electici luând ce
era mai bun de la sistemele europene. Nota originală a constituit –o sportul universitar, astfel
concepţia sportivă a fost răspândită rapid în rândul cetăţenilor.
• Universităţile au primit numeroase donaţii , fiind construite astfel campusuri moderne cu săli şi
terenuri proprii. Astfel au apărut cluburile atletice federative, edificii înzestrate cu saloane
moderne care aveau în dotare piscine, baruri, săli de joc, terase de patinaj, bazine de înot.
• A luat fiinţă asociaţia YMCA formată în 1844 la Londra de George Williams care în 1845 a imigrat
în S.U.A.
• Gravura Descoperită de FELCHER ne arată că vechile popoare ale Americii Latine practicau un joc
asemănător a cărei ţintă era o piatră găurită suspendată, în timp ce la băştinaşii din statul Florida
ţinta era un coş de nuiele. În trecut sunt prezentate prin stampe oameni care aruncă la coş,
dovezi grăitoare că forme asemănătoare de practicare a jocului de baschet au fost folosite şi în
trecut, dar ele nu pot să fie comparate cu împrejurările în care a luat naştere jocul de baschet
modern.
• În Anii anteriori inventării şi apariţiei jocului de baschet dominau sălile de gimnastică din Statele
Unite ale Americii (denumite în acea epocă „gymnasium") cu o serie de activităţi fizice faţă de
care popularitatea adepţilor de mişcare scădea treptat. Aceştia nu mai dovedeau prea mare
interes faţă de aşa-numitul program „Caliothenico" - un program rigid de mişcări gimnice şi
atletice, precum şi de alte activităţi specifice, dar cărora le lipsea spiritul de întrecere, competiţia.
Ridicarea de greutăţi, exerciţiile de învârtire a măciucilor de provenienţă americană, gimnastica
practicată după metodologia şcolii germane sau suedeze de educaţie fizică erau monotone şi
uniforme, astfel încât numărul celor care frecventau sălile de gimnastică a început să scadă. S-a
ivit necesitatea apariţiei unui joc care să poată fi practicat, în principal, într-o sală, la lumină
artificială, dar şi în aer liber, care să nu fie prea greu de jucat şi, în acelaşi timp, să fie interesant
prin stimularea caracteristicilor ludice.
• Tradiţionalismul sistemului educaţional anglo-saxon din International Training School Y.M.C.A. din
Springfield -Massachusetts (S.U.A.) îl determină pe tânărul profesor JAMES A. NAISMITH, care
îndemnat şi încurajat de directorul şcolii, profesorul dr. LUTHER H. GULICK, să caute noi mijloace
prin care să determine o participare mai entuziastă a tinerilor săi studenţi la orele de educaţie
fizică din timpul iernii.
• James A. Naismith, de origine canadiană, deşi ca formaţie universitară a fost absolvent al
Colegiului Presbyterian de Teologie, renunţă de a mai deveni pastor, dar intră în Asociaţia YMCA
ca profesor de educaţie fizică. Tânăr profesor numit la acest colegiu al YMCA, plin de entuziasm
şi vigoare, necontaminat de rutina obişnuinţei, contestatar al tradiţiilor învechite şi moştenite din
acest colegiu, nu vrea să se resemneze la nivelul unor lecţii aride de gimnastică practicate în
timpul iernii. Se gândeşte la un joc colectiv, care să includă şi activitatea individuală a fiecărui
student pe care îl are la clasă , să reaprindă spiritul de colectivitate, să readucă voia bună şi
entuziasmul lecţiilor din timpul verii, prin care studenţii săi să alerge, să transpire, să-şi
îmbunătăţească pregătirea fizică, să corespundă înclinaţiilor şi particularităţilor psihologice ale
vârstei, care să le confere aceeaşi plăcere de mişcare şi în lecţiile din timpul iernii, desfăşurate în
sala de gimnastică.
• Între o lecţie şi alta, Naismith alerga în biroul său şi se apuca să facă tot felul de însemnări şi
planuri. Era iarnă şi o problemă se punea: spaţiul limitat al sălii de care dispunea colegiul,
delimitat de pereţi, dar şi de înălţimea balconului care circumscria sala. Determinat şi de
convingerile sale religioase profunde, Naismith era împiedicat de a inventa un joc în care, pentru
a câştiga, s-ar fi apelat la violenţă şi un prea mare angajament fizic faţă de adversar. Aceste
două caracteristici erau specifice unor sporturi cu minge, care erau practicate în acel timp
(fotbalul american, soccerul, polo pe apă, hockei). Filozofia gândirii lui 1-a îndreptat către găsirea
unui nou joc care să excludă violenţa şi forţa, un joc elegant în care calităţile dominante să fie
viteza şi precizia.
• I se părea că o minge mare şi rotundă era mai nimerită decât una mică care ar fi trebuit jucată
cu un baston, crosă sau rachetă, fapt care-l determină să aleagă, iniţial, mingea cu care se juca
fotbalul asociaţie... Dar cum să reglementeze jocul, cum să-i stabilească punctajul, cum să-1
încadreze în spaţiu şi timp?
• Gânduri transpuse pe hârtie, proiecte, renunţări... Hârtii cu însemnări ghemotocite şi, în nereuşita
gândirii, aruncate în coşul de hârtii. Braţul şi mâna au făcut un gest mecanic, dar mintea lui
deschide două paranteze mari acestui reflex condiţionat... şi ce idee ! Să folosească un coş în
care să fie aruncată mingea.
• Era în decembrie 1891. Profesorul James A. Naismith găsise, în sfârşit, ideea fundamentală care
să-1 conducă la inventarea unui joc de echipă, prin care să-i atragă pe studenţii săi în practicarea
exerciţiului fizic în perioada dintre sfârşitul sezonului de fotbal american şi debutul celui de
baseball, care să contribuie la menţinerea formei fizice a acestora.
 Naismith, cu ajutorul intendentului colegiului, procură din magazie două coşuri
rotunde de nuiele la căror diametru la gură era de aproximativ 18 inches (45,72 cm), pe care le-a
fixat pe traversele inferioare ale balustradei balconului t (aflate la o înălţime de 10 picioare =
3,048 cm), la cele două extremităţi ale sălii. Remarcăm că aceste două dimensiuni nu au fost
niciodată modificate de-a lungul celor peste 100 de ani de existenţă competiţională a jocului de
baschet. Dar, iată cum motivează Naismith suspendarea celor două coşuri:
• „... Pasul următor era să apreciez faptul că jocul de fotbal american era violent, deoarece
permite apărării să placheze şi atacului să alerge cu mingea. în consecinţă, dacă atacul nu ar
avea ocazia să alerge cu mingea, apărarea nu ar fi obligată să placheze, şi astfel voi elimina
violenţa... Ca urmare, am gândit o regulă prin care să elimin loviturile cu umărul, îmbrâncelile,
piedica cu piciorul etc. Mingea trebuia mânuită numai cu mâinile... Din punctul meu de vedere,
sunt 4 principii fundamentale de la care am plecat în inventarea jocului de baschet:
• Jucătorul care deţine mingea nu trebuie să se deplaseze cât timp este în posesia ei; ceilalţi
jucători, în orice moment, pot să ocupe orice plasament în terenul de joc.
• „ Butul" (coşul) este plasat orizontal şi deasupra capetelor jucătorilor.
• Pe cât posibil, violenţa este eliminată, creându-se o întrecere fără luare de contact între jucători.
• Mingea aparţine jucătorului din momentul când el o poate prinde, fără a se încerca luarea ei prin
contact personal..."
• Filosofia religioasă a lui James A. Naismith se reflectă mai ales în două puncte remarcabile dintre regulile de joc,
puncte care au fost întotdeauna respectate de Federaţia Internaţională de Baschet (FIBA) ori de câte ori s-au
făcut anumite modificări ale textului regulamentului de joc:
• a) Interdicţia de se recurge la forţa fizică împotriva unui adversar, aspect care corespunde principiului
„dragostei faţă de aproapele tău", a respectului faţă de adversar şi a fiinţei umane, şi
• b) Obligativitatea de a ridica braţul după ce arbitrul a semnalat comiterea unei greşeli, fapt ce
corespunde recunoaşterii culpabilităţii din etica religioasă.
• Continuând analiza, Naismith a ajuns să stabilească cele 13 reguli ale noului său joc, reguli care şi
astăzi se constituie ca fundament a ceea ce toţi specialiştii domeniului declară a reprezenta spiritul şi filozofia
jocului de baschet.
• „... Am fixat regulile cu două pioneze pe panoul de anunţuri din sală...reguli pe care le-am citit şi explicat .
băieţilor, după cave am început să organizez jocul. Clasa se compunea din 18 studenţi; am selecţionat doi căpitani
cărora le-am cerut să-şi aleagă coechipierii. Aceasta fiind făcută, am aşezat oamenii în teren. Fiecare echipă avea
câte 3 jucători înainte, 3 la mijloc şi 3 înapoi. Am ales doi centri pentru a sări şi am aruncat mingea între cei doi.
Acesta a fost începutul primului joc de baschet şi sfârşitul neplăcerilor cu această clasă!... "
• Din acea zi baschetul îşi începe cea mai mare răspândire pe care a cunoscut-o vreun joc sportiv. Coşurile de
nuiele sunt înlocuite cu unele metalice pentru ca, în anul 1906, acestea, la rândul lor, să fie modificate, fiind
schimbate cu nişte cercuri deschise, mult asemănătoare celor utilizate astăzi. Ulterior sunt introduse nişte
„paravane" pentru a împiedica spectatorii prea entuziaşti din balcoanele sălilor să intercepteze mingea aruncată
spre coş. La început, aceste paravane au fost făcute dintr-o plasă de sârmă, pentru ca, ulterior, să fie înlocuite cu
lemn, sticlă sau plastic, astfel încât spectatorii din spatele lor să poată urmări jocul.
• Naismith nu putea să prevadă, chiar şi în vis, succesul pe care avea să-1 obţină acest joc de-a lungul celor peste
100 de ani de la memorabila primă partidă disputată în decembrie 1891, la Springfield, în Massachusetts. El va
simţi însă răsplata minţii sale odată cu integrarea jocului de baschet în programul Jocurilor Olimpice din 1936
(Berlin - Germania) când, invitat fiind de către Comitetul de organizare, face prima „angajare a mingii între doi", la
primul joc olimpic de baschet.
Evoluţia baschetului pe plan mondial
• Din punct de vedere organizatoric, cinci ani după inventarea lui, baschetul devine sport oficial,
disputat în campionatul naţional american, pentru ca, în 1897, la 20 martie, să aibă loc primul joc
în care au evoluat 5 contra 5 jucători: Universitatea Yale învinge pe cea din Pennsylvania cu 32 la
10.
• In 1898, o echipă nord-americană apare la Paris, aducând germenul jocului de
baschet pe pământul „bătrânului" continent
• În 1902, ia naştere în SUA Liga Interuniversitară din Est, pentru ca, în urma
Conferinţei Vestice, baschetul să se răspândească de la Oceanul Atlantic până în Pacific, din
Golful Mexicului până la frontiera canadiană şi, după aceea, pe întreg globul.
• La jocurile Olimpice din 1904, de la Saint Louis (SUA), s-a organizat o demonstraţie
de către două echipe studenţeşti.
• În 1905, profesorul dr. Schmidt, care asistase la demonstraţia făcută cu ocazia
Jocurilor Olimpice de la St. Louis, introduce jocul de baschet în Germania.
• YMCA din Springfield a fost arbitrul regulilor de joc din primii doi ani, după care se
uneşte cu A.A.U. Şcolile sunt nemulţumite şi, în 1908, „Asociaţia Naţională Atletică a Colegiilor"
şi-a luat sarcina întocmirii regulamentului pentru colegii. în anul 1915, comitetul comun pentru
regulile jocului de baschet era compus din N.C.A.A şi A.A.U. Mai dăinuiau însă în SUA diferite
regulamente după care era jucat baschetul.
• Primul turneu internaţional are loc la Paris, în iunie 1919, la care iau parte echipa
militarilor din SUA, echipa Franţei şi cea a Italiei.
• În 1924, la Jocurile Olimpice de la Paris, baschetul este prezent numai ca
demonstraţie.
•
• În 1932, la 18 iunie, delegaţiile din Marea Britanie, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia,
Lituania, Elveţia, Portugalia şi ROMÂNIA (reprezentată de Dumitru Teică) hotărăsc în cadrul unei
şedinţe festive înfiinţarea FEDERAŢIEI INTERNAŢIONALE DE BASCHET AMATOR (F.I.B.A.) cu
sediul la Geneva (Elveţia). Cu această ocazie, Leon Bouffard (Elveţia) a fost ales preşedinte al
FIBA, ca vicepreşedinte a fost desemnat Giorgio Asinari di San Marzano (Italia), iar William Jones
(Marea Britanie), secretar general. Principalul obiectiv al nou-înfiinţatei federaţii a constat din
standardizarea regulilor de joc pentru amatori şi redactarea unicului regulament al acestui joc
sportiv, fapt materializat în 1934.
• Consacrarea acestui joc în Statele Unite are loc în 1934, la 29 decembrie, când, la
Madison Square Garden echipa New York City bate cu 25:18 Universitatea Notre Dame, în faţa a
16.000 de spectatori.
• Anul 1935 aduce pe firmamentul sportiv european prima mare competiţie
baschetbalistică: CAMPIONATUL MASCULIN EUROPEAN, desfăşurat la Geneva, campionat
câştigat de reprezentativa Letoniei şi la care a participat şi ţara noastră (unde ocupă locul 12 din
tot atâtea participante).
• Deplina şi definitiva consacrare a jocului de baschet pe plan mondial va avea loc în
1936, când va fi inclus în programul Jocurilor Olimpice de la Berlin. La turneul olimpic participă
un număr de 22 echipe masculine, reprezentând tot atâtea naţiuni, finala olimpică fiind câştigată
de echipa Statelor Unite, care învinge pe cea a Canadei cu 19:18
• Prima ediţie a Campionatului mondial a fost organizată Ia Buenos Aires (Argentina) în anul 1950,
finala disputându-se între reprezentativele Argentinei şi Statelor Unite, trofeul fiind câştigat de
ţara organizatoare, învingătoare cu 64:50.
• Dar, practicarea jocului de baschet nu a reprezentat, pentru prima lui perioadă de la
inventarea lui de către James Naismitlvun apanaj strict al bărbaţilor. Răsunetul unui joc sportiv, a
cărui atracţie creează un entuziasm deosebit practicanţilor lui, depăşeşte urgent graniţele
colegiului din Springfield, răspândindu-se, la început, în mediile şcolare şi universitare feminine
din jurul Springfieldului.
• Aşa că, în 1892, la Buckingham Grade School, în martie, are Ioc primul joc feminin între două
echipe ale acestei şcoli, printre competitoare evoluând şi domnişoara Sherman, viitoarea doamnă
Naismith, iar în 1893, jocul va fi practicat şi de studentele de la Smith College din Northamton.
Cu toate acestea, răspândirea baschetului feminin întâmpină unele impedimente, legate mai ales
de conceptele morale ce dominau acele vremi. Este vorba că, în acea perioadă, datorită
puritanismului doctrinar care domina lumea Statelor Unite, principala problemă consta din ţinuta
vestimentară sportivă a femeilor, fapt care interzicea bărbaţilor de a viziona întreceri sportive în
care femeile ar fi apărut în costume de sport. In plus, numeroşi profesori estimau că regulile
legiferate de Naismith nu ar fi corespuns practicării acestui joc sportiv de către femei, ajungându-
se astfel ca terenul de joc să fie împărţit în trei zone, jucătoarele dintr-o zonă neavând dreptul de
a se deplasa în altă zonă decât cea iniţială. Acest fapt a frânat o bună perioadă răspândirea
baschetului feminin în continentul european.
• Se pare că baschetul feminin va fi introdus în Europa, în preajma primului război
mondial, Franţa fiind ţara care-1 adoptă prima, ca urmare a influenţelor benefice ale
conceptelor feministe de emancipare, care, în sport, vor fi promulgate de Federaţia
Franceză a Sportului Feminin. Cu toate acestea, de abia în 1924, în urma unui turneu
întreprins de echipa canadiencelor de la Şcoala Comercială din Edmonton, baschetul
feminin francez îşi începe ascensiunea prin organizarea primului campionat naţional,
ca urmare a înfiinţării a numeroase cluburi feminine de baschet.
• Putem evidenţia, drept primă competiţie feminină de amploa­re, disputarea
în 1930, la Praga, a primei ediţii a Jocurilor Feminine Mondiale, în programul cărora
figura şi jocul de baschet, ediţia a II-a fiind programată în 1934, la Londra (Marea
Britanie).
• Tot privitor la activităţile competiţionale feminine de amploare, trebuie să
menţionăm organizarea primei ediţii a Campionatelor europene de baschet feminin în
anul 1938, Roma (Italia) fiind primul oraş ce organizează această competiţie iar, mult
mai târziu, FIBA organizează primul Campionat mondial feminin, a cărui organizare
este atribuită capitalei statului Chile, Santiago, în 1953. în 1976 este anul introducerii
în programul Jocurilor Olimpice desfăşurate la Montreal (Canada) a baschetului
feminin, activitate ce s-a desfăşurat de atunci, permanent, la fiecare ediţie a acestor
jocuri.
Apariţia şi evoluţia jocului de baschet în România

Pătrunderea jocului de baschet în ţara noastră se plasează în aspectul general politic,

economic şi social al Europei din perioada imediat următoare conflagraţiei conjuncturale de după
primul război mondial. Pentru România, această perioadă ar putea fi caracterizată ca fiind
dominată de o stare de haos economic, agrar, industrial şi financiar, consecinţă a cotropirii unei
bune părţi a teritoriului ţării de către forţele beligerante, precum şi a distrugerilor cauzate de
susţinerea conflictului armat pe teritoriul României. în aceste condiţii, guvernul român este nevoit
să accepte o serie de compromisuri care vizau refacerea potenţialului agro-industrial al
economiei-naţionale ( Negulescu C.,2001).
• Anii 1921-1930 reprezintă o perioadă de dezvoltare accentuată a forţelor de producţie cu o
influenţă directă şi puternică asupra vieţii economico-sociale a ţării. Aceasta corespunde, de
altfel, cu perioada dezvoltării economice şi stabilizării relative a capitalismului pe plan
internaţional, stare cu influenţe benefice şi pentru ţara noastră.
• Dezvoltarea agrar-industrială din ţara noastră reflectată în creşterea evidentă a produsului intern
brut, s-a repercutat şi în planuri ce vizează viaţa socială şi culturală a românilor.
• Ceea ce ne interesează din acest punct de vedere este reprezentat prin acceptarea şi sprijinirea
atât de către guvernanţi, cât şi de palatul regal a yenirii în ţară a unui sistem educaţional, cultural
dar şi sportiv, specific american, reprezentat prin Societatea Y.M.C.A. Această societate se va
ocupa de organizarea şi răspândirea în masele de tineret din România a activităţilor culturale, dar
mai ales sportive.
• Astfel, în anul 1920, societatea americană YMCA (Young Mens Christians Association) îşi deschide
filiala pentru România, la început organizând activitatea cultural-sportivă a ostaşilor armatei
române prin înfiinţarea „Caselor ostăşeşti", unde, pe lângă alte activităţi sportive, a fost predată
şi învăţarea jocului de baschet. Această activitate din armată va fi preluată de ofiţerii români,
care, în scurt timp, vor îndepărta din conducerea acestor organizaţii militare pe reprezentanţii
societăţii YMCA.
• Ca urmare, tărâmul de desfăşurare al activităţii societăţii YMCA va rămâne doar în mediul civil, şi
anume, în rândul şcolarilor şi, mai apoi, al studenţilor.
• Printre principalele mijloace folosite de YMCA în cadrul ansamblului de mijloace folosite pentru realizarea scopului
urmărit, s-a găsit şi sportul, cu deosebire ocupându-se cu jocurile sportive de sală. Astfel, putem considera anii
1921-1922 ca anii în care jocul de baschet este „importat" şi de ţara noastră, din Statele Unite, prin intermediul
acestei societăţi.
• La acea dată, societatea YMCA, prin influenţele pe care le are în mediul şcolar, organizează pentru
elevii unor licee mari din capitală jocuri demonstrative de baschet în sala proprie. Unii profesori de educaţie fizică,
printre care Bucovineanu, Duţescu, Zahirnic, Ion Popovici sau locotenentul Sebastian Chinie, membrii activi ai
societăţii, prin intermediul instructorilor americani Forbes, Brown şi Stevens, fac cunoştinţă cu acest joc pe care-1
introduc în şcolile lor.
• Răspândirea în mediul şcolar a acestui joc face ca, în luna iunie 1922, să se organizeze pentru
echipele şcolare prima competiţie de baschet din ţară, dotată cu Cupa transmisibilă a societăţii YMCA. La
competiţie se înscriu 5 echipe şcolare, dintre care putem remarca participarea unui liceu cu profil industrial, şi
anume, „Şcoala de Aplicaţii". Finala are loc între echipele liceelor Mihai Viteazu şi Spiru Haret, primii câştigând cu
scorul de 9:5.
• Competiţia se va desfăşura şi în anii următori, cupa fiind câştigată definitiv de Liceul Mihai Viteazu, care câştigă
trei ediţii consecutive ale acesteia.
• O dată cu trecerea primilor jucători în facultăţi, baschetul iese din cercul restrâns al şcolilor şi, în 1924, îl găsim
practicat de către studenţii din Academia Naţională de Educaţie Fizică (ANEF) Bucureşti.
• Vor trece însă alţi câţiva ani şi de-abia în 1929 vom întâlni primul campionat pentru echipe de
cluburi, campionat disputat în sistem eliminatoriu de un număr de 6 echipe şi câştigat de echipa TENIS CLUBUL
ROMÂNIEI (T.C.R.)
• În 1933, iau fiinţă primele echipe feminine care se vor întrece în
competiţia „Liga Munteniei", la care participă un număr de 4 echipe,
câştigată în acel an de echipa T.C.R.
• Desfăşurată cu o mai mică regularitate decât campionatul masculin, în
următorii ani competiţia este câştigată de TCR (1934) Telefon club (1935) şi
Sportul Studenţesc (1939-1940). Baschetul feminin rămâne practicat într-un
cerc restrâns, majoritatea sportivelor proveneau din capitala ţării, fiind, în
general, persoane care dispuneau de posibilităţi financiare.
• Debutul activităţii internaţionale este înregistrat în ianuarie
• când echipa clubului Juventus ia un prim contact cu baschetul din
Cehoslovacia, jucând două jocuri la Brno cu echipa Kralovo Pole, apoi cu
selecţionata oraşului Nimbruck şi, ia Praga, alte două jocuri. Rezultatele
nefavorabile în toate cele 5 jocuri dovedesc că suntem departe de valoarea
baschetului practicat, la acea dată, în Europa. De altfel, acest lucru va fi
confirmat şi de participarea echipei noastre naţionale la primul
Campionat european masculin de la Geneva, unde ne clasăm pe locul 10
din tot atâtea echipe participante.