Comunicare interculturală: modele fundamentale.

Cursul 5
Albion SMALL, William I. THOMAS și Robert E. PARK:
prima generație de cercetători a Școlii de la Chicago care au inițiat
cercetări empirice pe baza teoriilor lui Georg Simmel.

Anii 1910-1920: la Chicago au loc numeroase greve și violențe rasiale.

1920: orașul din Midwest, capitală a criminalității americane

(politicieni din toată America veneau aici pentru afaceri ilicite).

Un LABIRINT URBAN caracterizat de vicii, agresivitate, corupție.

Robert E. Park (1864-1944)
a fost jurnalist-reporter în mai
multe orașe americane (1887-
1898), agent de presă pentru
Congo Reform Association,
profesor la Universitatea din
Chicago din 1915.

1899-1900: a urmat cursuri de

filosofie și sociologie în SUA, apoi
în Germania, studiind la Berlin cu
G. Simmel, fapt care se va reflecta
în activitatea sa științifică
ulterioară.

După 1900:
Universitatea din Heidelberg.
R. E. Park: cunoscut pentru specializarea sa în relațiile interrasiale.

A lucrat (1905-1915) cu Booker T. Washington la un institut din

Alabama (Tuskegee Institute), o universitate pentru afro-americani.

B. T. Washington: liderul comunității afro-americane între 1890-1915

(educator, autor, orator, consilier al unor președinți americani).

Sclavia fusese interzisă în 1865 în SUA (1833 în Marea Britanie); cu

toate acestea populația de culoare era tratată ca un grup cultural de
mâna doua.
Pornind de la aceste experiențe, Park va elabora conceptul de marginal
(individ marginal).

Chicago: un oraș de imigranți europeni, care trăiau în condiții dificile;

Park a propus ca cercetătorul să nu intervină în aceste probleme, să
rămână în afară: obiectivitatea științifică.
 Al Capone,
conducătorul gangsterilor
de la Chicago (1920-1930)
 Filme despre
scena criminalității din Chicago

Underworld, în regia lui

Josef von Sternberg (1927)

Primul film mut despre gangsteri.

Premiul Oscar pentru scenariu (1929).

 Black Mask (1920-1987),
o revistă ieftină, de literatură inferioară, dedicată poveștilor de aventuri și
de mister cu detectivi și gangsteri.

Acest tip de literatură impune un nou tip de feminitate, recognoscibil

și în cadrul mediului urban de la Chicago.
Prin acest tip de hard-boiled fiction, se schimbă modelul feminității, pus în
circulație în spațiul public urban de tinerele care lucrau
în anii 20 ai sec. XX (rochii mai scurte, cosmetice, țigarete).

Termenul date: 1890: a intrat în uz tot în acest mediu,

în enclavele de muncitori de la Chicago.

Desemna relațiile de scurtă durată ale persoanelor din acest context social.
 Theodore Dreiser (1871-1945),
unul din scriitorii care abordează
condiția femeii americane singure,
la începutul sec. XX.

1910-1920:
numărul femeilor fără familie
care trăiesc în marele oraș
a crescut considerabil.
Distanța socială, alt concept propus de Robert E. Park:
reprezintă intensitatea cu care un individ resimte absenţa intimităţii
cu alţi indivizi la nivel etnic, al rasei, religiei, ocupaţiei etc.

Exemple care implică această noțiune:

Formalismul relației europene vs. relația americană (folosirea numelui de

familie sau utilizarea prenumelui).

Diferențe în folosirea persoanei a II-a.

(Experiența lui Everett M. Rogers în Germania, vezi E. M. Rogers,
T. M. Steinfatt, Intercultural Communication).

Distanța socială/culturală definită în termeni gastronomici

(privind ce anume nu putem mânca).
Jane Addams (1860-1935)
Jane Addams: (Illinois), numită
de oamenii din Chicago „Saint
Jane”; făcea parte din prima
generație feminină de absolvente
de colegiu (Rockford College).

La începutul sec. XX: cea mai

vestită femeie din lume după
Regina Victoria a Marii Britanii.

A făcut două tururi ale Europei, în

timpul cărora a vizitat, la Londra,
WHITECHAPEL, cartier intens
populat și sărac, cu 62 de
bordeluri și 1200 de prostituate,
imigranți evrei și irlandezi.
La Oxford a văzut că exista un
așezământ (Toynbee Hall)
în care se făcea artă pentru
săraci.

Și-a dorit să creeze un lucru

asemănător la Chicago:
HULL HOUSE (1889).

Așezământul își propunea să

creeze relații între membrii
claselor sociale (cu intenția de a
reduce DISTANȚA SOCIALĂ
dintre aceștia).
Jane și colegele ei îi învățau pe aspiranții la clasa de mijloc limba engleză pe
care aceștia nu o foloseau corect (unii nu o vorbeau deloc).

Alte activități: îngrijirea și educația copiilor mici.

Cursuri serale pentru adulți: 9000 oameni/săpt. la Hull House; (inclusiv
prelegeri despre Shakespeare).
Inițierea unui proiect de bucătărie publică: a fost sortit eșecului deoarece
oamenii erau obișnuiți să mănânce acasă.

Problema gunoiului: s-a străduit să atragă atenția asupra responsabilității

sociale care îi revenea comunității în această privință (înainte de Expo
Universală din 1893).

Jane Addams: credința în puterea artei de a rafina (o investiție uriașă în

cursuri despre literatură și artă).
Principiile lui Jane Addams:

1. Femeile din clasele sociale

superioare locuiau alături de
muncitori (pentru reducerea distanței
sociale prin contact).

2. Credința în demnitatea oricărei

persoane, indiferent de origine
etnică, gen, vârstă.

3. Sărăcia și lipsa de oportunități

înmulțesc problemele ghetoului
(ignoranța, sărăcia, crima sunt
consecința disperării economice,
nu a unei deficiențe morale).
Florence Kelley:

S-a alăturat proiectului de la H. H.

Studiase la New York și la Zürich.

1899: a devenit directoarea Ligii

Naționale a Consumatorului.

Avea o viziune radicală în

privința reformelor sociale.

A militat pentru drepturile copiilor,

femeilor, consumatorului, de
asemenea pentru pace.
Hull House la
începutul sec. XX:

60 000 de persoane
primeau ajutor printr-o
serie de programe:
de îngrijire a copiilor, consiliere
profesională, educație, alfabetizare

(Neighbors helping Neighbors).

Ianuarie 2012:
Hull House se închide.
Ingroup ≠ outgroup (William G. Sumner, 1906)

Ingroup: colectivitate cu care un individ se identifică (persoane asociate în

virtutea unei asemănări).

Melting pot: un creuzet în care se întâlnesc, se confruntă și câteodată se

contopesc populații variate d. p. v. etnic, cultural, social.

Fenomen analizat începând cu orașul Chicago: orașul-păianjen, o rețea de

comunități, fiecare cu propria existență culturală, cu dorința de a-și impune
această existență, cu diferențieri profesionale, conduite deviante.

Concepte din ecologia vegetală și animală:

simbioză, dominanță, asimilare, conflict.
Etnocentrism: atitudine sau dispoziție mentală care constă în a te raporta
la regulile tale obișnuite pentru a-l judeca pe celălalt.

(Gilles Ferréol, în Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilor

interculturale, trad. de Nadia Farcaş, Ed. Polirom, Iaşi, 2005)

Procesul prin care indivizii sunt judecați folosind propria grilă de valori
(a lor sau a grupului).

Poziția celor care consideră că felul lor de a fi, de a acționa sau de a gândi
trebuie să fie preferat celorlalte.

Etnocentrism ≠ etnorelativism
Relativism cultural (etnorelativism):
perceperea de către un individ a unei culturi în contextul ei.
Un element cultural nu trebuie izolat şi interpretat ca atare, ci privit în
ansamblul căruia i se integrează.
Stadiile trecerii de la etnocentrism la etnorelativism
(cf. lui Milton J. Bennett, 1986)

1. Negare
2. Apărare
3. Minimalizare
4. Acceptare
5. Adaptare
6. Integrare
1. Negarea: incapabil de a detecta
diferențele culturale; este posibil ca
subiectul să trăiască izolat în raport
cu alte culturi, uneori din cauza
contextului, alteori din propria
opțiune.

Frecvența stereotipurilor;
se invocă adesea singurele
elemente reale pe care le cunoaște
subiectul despre celălalt (de obicei
puține).

În această etapă, există tendință de

a le conferi celor diferiți trăsături
non-umane.
2. Apărarea: evaluativă: împotriva înțelegerii diferențelor culturale
(sublinierea diferențelor).

Perspectiva negativă: îți amenință punctul de vedere asupra lumii.

Recursul la stereotipuri se face și aici în mod constant: negative outgroup-
ului; pozitive ingroup-ului.
3. Minimalizarea: în acest stadiu
sunt acceptate diferențele minore
(alimentația) și subliniate
asemănările; intervine procesul de
generalizare.

4. Acceptarea: nu mai există

amenințare; înțelegerea diferențelor
culturale. Oamenii din India nu
folosesc mâna stângă în procesul de
hrănire; am aflat asta și înțeleg de
ce.
5. Adaptarea: înțelegere și o interiorizare. Persoanele care au atins acest
stadiu au abilități empatice; fac interpretări culturale; înțeleg și alte
perspective culturale decât cea proprie.

Câștigul este inclusiv pentru experiența din propria cultură:

competență de comunicare interculturală.

Formele avansate: biculturalitate și multiculturalitate.

În acest etapă, persoanele au abilități care le ajută să se descurce,

mai mult sau mai puțin în context cultural.

6. Integrarea: modificarea perspectivei generale asupra propriei culturi:

interculturaliștii. Mediatori în conflicte interculturale.
Suprafaţa continentelor

- Africa: 30.065.000 km2

- America de Nord: 24.256.000 km2

- America de Sud: 17.819.000 km2

- Antarctica: 13.209.000 km2

- Asia: 44.579.000 km2

- Australia şi Oceania: 7.687.000 km2

- Europa: 9.938.000 km2

Suprafaţa continentelor

- Africa: 30.065.000 km2

- America de Nord: 24.256.000 km2

- America de Sud: 17.819.000 km2

- Antarctica: 13.209.000 km2

- Asia: 44.579.000 km2

- Australia şi Oceania: 7.687.000 km2

- Europa: 9.938.000 km2

Hartă de la 1500. Dimensiunea continentelor nordice este exagerată; harta are în centru Europa
Hartă japoneză a lumii, focalizată pe meridianul 180
 Hartă din 1990.
Dimensiunea continentelor şi a oceanelor respectă proporţiile reale
Harta fotografului Uwe Ommer, 2004
Bibliografie

BENNETT, Milton J., „Intercultural Communication: A Current

Perspective”, in Basic Concepts of Intercultural Communication. Selected
Readings, Intercultural Press, Boston, London, 1998, pp. 1-34;

*** Internet Encyclopedia of Philosophy (despre Jane Addams);

ROGERS, Everret M., STEINFATT, Thomas M., Intercultural

communication, Long Grove, Illinois, 1999;

ȘERBĂNESCU, Andra, Cum gândesc și cum vorbesc ceilalți. Prin

labirintul culturilor, Polirom, Iași, 2007.