Studiile culturale britanice

Saturday, June 23, 2018 1:23 PM

Graeme Turner subliniazã „rãdãcinile istorice foarte specifice“ ale acestei miºcãri culturale, asociatã
strâns cu situaþia pe care o traversa Marea Britanie în perioada postbelicã. Era o epocã de puternicã
discontinuitate, o epocã în care Marea Britanie renunþa la fostul imperiu ºi cãuta sã-ºi proiecteze
dezvoltarea în jurul ideii unui nou tip de capitalism, bazat pe producþie modernã, iar în plan social pe
„statul bunãstãrii generale“. Ideea unei „Britanii noi“ începea sã devinã dominantã (Graeme Turner,
2003, p. 33). În noul context, britanic ºi european, stânga politicã ºi ideologicã avea o rãspândire deloc
de neglijat.

Studiile Culturale Britanice transformã problemele de comunicare într-o prioritate indiscutabilã.

Williams propune o caracterizare diferitã a acestui proces: „Comunicarea nu este doar transmitere; ea
este de asemenea receptare ºi rãspuns

Într-o filiaþia de netãgãduit cu ªcoala de la Chicago, autorii SCB dezvoltã ideea importanþei cardinale a
comunicãrii într-o societate modernã. Tradiþional, spune Williams, societatea este privitã din
perspectivã politicã – ºi în acest caz accentul cade pe structura de putere, pe guvern, parlament etc.; din
perspectivã economicã – ºi în acest caz accentul cade pe proprietate, pe producþie, comerþ etc.

De aceea, perspectivele menþionate mai sus, economice, politice, se cer împletite cu o altã perspectivã,
cea a comunicãrii. În esenþa ei, „societatea este o formã de comunicare prin intemediul cãreia
experienþa este descrisã, împãrtãºitã, modificatã ºi conservatã“ (Williams, 1966, p. 18).

Consecvent cu perspectiva socialã de analizã promovatã de toþi reprezentanþii SCB, Williams considerã
cã avem de-a face nu cu o problemã tehnicã, aºa cum se considera de obicei, ci cu una de definire, de
interpretare. „În fapt, nu existã mase; existã doar modalitãþi de a percepe oamenii ca mase“ (ibidem, p.
300).

Nu existã comunicare de masã, ci diferite feluri de a concepe acest tip de comunicare. Williams
considerã, deci, cã nu perspectiva tehnicã este cea potrivitã, pentru cã ea nu poate decât cel mult sã
explice diversificarea ºi amplificarea unui anumit mod de adresare impersonalã, care a apãrut odatã cu
tiparul. Dupã opinia noastrã, tehnica ºi posibilitãþile ei nu pot fi scoase complet din ecuaþie atunci când
vorbim de comunicare de masã.

Factorul cu adevãrat nou, dupã opinia lui Williams, este expansiunea audienþei, generatã de doi
factori: creºterea generalã a nivelului de educaþie ºi diversificarea posibilitãþilor tehnice de a difuza
mesajul cãtre un numãr cât mai mare de receptori.

Factorul cu adevãrat nou, dupã opinia lui Williams, este expansiunea audienþei, generatã de doi
factori: creºterea generalã a nivelului de educaþie ºi diversificarea posibilitãþilor tehnice de a difuza
mesajul cãtre un numãr cât mai mare de receptori.

Pentru a-ºi preciza ºi mai limpede poziþia, Williams nu este de acord cu formula „comunicare de
masã“ din motivele pe care le-am menþionat mai sus ºi propune termenul „comunicare culturalã“,
deoarece scopul comunicãrii nu este sã convingã de ceva anume, ci sã dezbatã, sã prezinte idei, sã
solicite opinii

Intemeietori:

• Stuart Hall
• Richard Hoggart

Licenta Page 1
 • Richard Hoggart
• Edward Thompson
• Raymond Williams
Inceputul anilor ’60 - scoala de la Birmingham (Centrul pentru Studiile Culturale de la
Universitatea din Birmingham)

Între timp, studiile culturale au încorporat teme precum feminismul, sexismul, rasismul, toate
subculturile; se vorbeºte cu temei despre studiile culturale americane, germane, franceze sau spaniole.
Sunt studii culturale orientate cãtre culturalism ºi altele cãtre structuralism. Focalizându-se pe
problemele de culturã, de înþelesuri ºi semnificaþii, Studiile Culturale Britanice au deschis ºi conturat
un întreg orizont de înaintare de care societatea contemporanã simþea nevoia

Un moment profund englezesc

Toþi reprezentanþii Studiilor Culturale Britanice sunt intelectuali de stânga, aflaþi sub influenþa lui
Marx, cu deosebire a lui Gramsci ºi, apoi, a lui Althusser. Este atmosfera pronunþatã de stânga,
atmosfera contestatarã caracteristicã anilor postbelici.

Richard Hoggart - The Uses of Literacy

Acest înþeles este reþinut ºi de editura americanã care subtitreazã lucrarea astfel: Changing Patterns in
English Mass Culture – „paternurile în schimbare ale culturii de masã engleze“ (Boston Press, 1966).

Primul reprezentant al Studiilor Culturale Britanice, Richard Hoggart, îºi propune sã înfãþiºeze modul în
care aceste schimbãri afecteazã cultura tradiþionalã a clasei muncitoare. În introducerea la lucrarea sa
fundamentalã, The Uses of Literacy (Impactul alfabetizãrii), apãrutã în 1957, Hoggart mãrturiseºte cã
multe analize de acest fel pãcãtuiesc prin faptul cã au în vedere populaþia în ansamblu, ºi nu clase ºi
segmente sociale precise; concentrând analiza pe situaþia clasei muncitoare, el avertizeazã:
„capitalismul de consum distrugea matricea sentimentelor ºi atitudinilor autentice
ale clasei muncitoare“.

Stuart Hall
Figura simbol a SCB

Din 1968 preia conducerea Centrului de Studii Culturale Contemporane (pe care o detine pana in 1979)

Anii 80 – diluare a activitatii Centrului + atmosfera –dezamagit; reincadrat ca departament => dispare ca
entitate cu preocupari de sine statatoare.

Aberanta decodare
Consideratã o încercare de pionierat în aplicarea semioticii la studiul comunicãrii de masã, cercetarea
pune în luminã o discordanþã, o nepotrivire între ceea ce transmite sursa ºi ceea ce înþelege
receptorul, fenomen pe care Eco îl numeºte „aberanta decodare“. Ceea ce autorul considera drept un
accident în societãþile preindustriale, acum apare cu o frecvenþã mare ºi capãtã proporþii îngrijorãtoare

Ceea ce constatã cu surprindere Eco este cã deºi mijloacele de comunicare, cum ar fi televiziunea, au
coduri comunicaþionale, apare acel fenomen de nepotrivire pentru care „decodarea aberantã este
norma ºi nu excepþia“.

Raymond Williams - Culture and Society

Williams opereazã o deschidere de naturã semioticã în înþelegerea culturii. Principala

perspectivã de analizã este cea a „cuvintelor-cheie“, a cuvintelor care depoziteazã înþelesuri pe care

Licenta Page 2
perspectivã de analizã este cea a „cuvintelor-cheie“, a cuvintelor care depoziteazã înþelesuri pe care
epoci ºi generaþii diferite le-au construit ºi le-au fixat în limbã. Nu vom putea cunoaºte cu acurateþea
necesarã istoria culturii dacã nu ne vom apleca asupra limbii, ca modalitate pe care nu o mai putem ocoli
de a ne face o imagine limpede asupra rãspunsurilor pe care epoci ºi generaþii le-au dat unor prefaceri,
unor sfidãri.

Cultura este vazuta ca un proces viu in care traditia culturala se imbina cu activitatea de creare a unor
noi intelesuri, la care participa elitele culturale dar si oamenii obisnuiti. Cultura devine „un
adevãrat mod de viaþã“, la care iau parte persoane sau grupuri din întreg spectrul social. În felul
acesta, cultura nu mai este problema „lor“, ci a „noastrã“.

„Cultura este unul din primele douã sau trei cele mai complicate cuvinte în limba englezã.“

Cultura trebuie sa reflecte schimbarile din viata sociala

Legatura cu clasa sociala dominanta: „chiar si intr-o societate unde o clasa anume ocupa pozitiile
dominante, este evident posibil ca si membrii altor clase sa contribuie la bagajul comun si ca aceste
contributii sa nu fie afectate sau chiar sa fie in opozitie cu ideile si valorile clasei dominante”.

• Legitimeaza cultura populara, cultura media si chiar formele de divertisment moderne

• O cultura nu constituie numai o colectie de produse intelectuale sau ale imaginatiei, ci este, in
mod esential, un adevarat mod de viata”
• o noua traditie a reflectiei cu privire la acest domeniu, in care cultura si societatea alcatuiesc un
tot
• “Folosim cuvantul cultura in aceste doua sensuri: de a semnifica un adevarat mod de viata –
intelesurile comune; de a semnifica artele si invatarea – adica procesele de descoperire si de efort
creativ. Anumiti cercetatori rezerva cuvantul cultura doar pentru unul sau altul din aceste
intelesuri. Eu insist asupra ambelor si asupra semnificatiei conjugarii lor.”

Raymond Williams inaugureazã o nouã tradiþie a reflecþiei cu privire la acest domeniu, în care cultura ºi
societatea alcãtuiesc un tot. Cultura ne apare sub forma tradiþiei moºtenite, dar ºi sub cea a creaþiei
care se adaugã acestei moºteniri. Elementul care leagã aceste douã tronsoane este înþelesul prin care
semnificãm ºi înþelesul împãrtãºit. Crearea de înþelesuri este o activitate permanentã ºi nu este limitatã
la anumite perimetre sociale.

Autorul englez criticã, dupã cum am vãzut, comunicarea de masã, conceptul de masã, ca ºi ªcoala
criticã dar, spre deosebire de aceasta, recunoaºte valoarea culturalã a formelor noi, de la mass media
pânã la divertisment. Este împotriva standardizãrii, mai ales atunci când este vorba despre comunicare,
dar nu considerã cã audienþa ar prelua necritic înþelesurile cuprinse în produsele culturale înseriate ºi
promoveazã paradigma audienþei active pe care o vor dezvolta reprezentanþii de mai târziu ai SCB.
Chiar dacã Williams nu o spune deschis, ceea ce va apãrea mult mai limpede în lucrãrile din cea de-a
doua parte a SCB, audienþa este parte a unui proces de modificare a sensului, de construire a
înþelesului.

Când ºcoala empiricã vorbeºte despre canale, influenþe, grupuri primare, Williams subliniazã
importanþa comunitãþii ºi a experienþei sale structurate. Cu alte cuvinte, preocupãrii pentru efecte,
pentru studierea modului cum media pot forma convingeri, Williams îi opune un rãspuns
„culturaliceºte mai bogat“; convingerile nu se pot forma din nimic ºi, oricum, nu pot lua naºtere doar
în urma unui proces de transmitere.

Broadcasting
• Tendinta spre individualizare (tren – automobil; film – broadcasting: diferente: mesaj central, consum

Licenta Page 3
• Tendinta spre individualizare (tren – automobil; film – broadcasting: diferente: mesaj central, consum
individualizat)
• Caracteristica broadcasting-ului: fluxul neintrerupt (ruptura fata de “epoca” anterioara): elemente pe
care le percepeam ca disparate, sunt unificate intr-un flux neintrerupt.
• Specificitatea televiziunii: functie unificatoare, integratoare. DAR amputeaza posibilitatea de selectie.
• Viziune criticabila: pozitii contrare: nu flux continuu, ci secventializare excesiva.

Productie discursiva

S. Hall: asimetrie (similaritate cu “aberanta decodare”) „gradele de <intelegere> si <neintelegere> in

schimbul comunicational depind de gradele de simetrie / asimetrie in activitatea de codificare si
decodificare”
Ajuns în acest punct al analizei, Hall semnaleazã douã tipuri de probleme, ambele foarte
importante ºi care constituie elementele de originalitate ale studiului. Prima este asimetria dintre
cele douã laturi ale oricãrui proces de schimb comunicaþional. Aici se aflã sursa „distorsiunilor“, a
„neînþelegerilor“ care intevin în procesul comunicãrii. Cele douã structuri care produc înþeles nu
numai cã nu sunt simetrice, dar potrivit lui Hall arareori coincid

Mesajul transmis prin TV este polisemic => posibile interpretari; DAR si limite ale acestor interpretari =>
“intelesuri dominante sau preferate”

Trei tipuri de decodificare

• „lecturi alternative” ale aceluiasi text
• cod dominant: lectura „preferata”, o lectura in cadrul limitelor pe care producatorul le fixeaza
descifrarii textului;
• codul negociat”: adaptarea receptarii la mediul de existenta al audientei; audienta accepta din
punct de vedere formal semnificatia de ansamblu a interpretarii hegemonice, dar isi „rezerva
dreptul de a face o aplicare negociata la conditiile locale” (ex. greva);
• codul opus: decodificarea mesajului intr-o modalitate opusa la nivelul semnificatiei de ansamblu
(ex. “interes national” (nu se mai pastreaza codul hegemonic in nicio forma).

Licenta Page 4