Lucien Levy-Bruhl

Mentalitatea omului primitiv și contemporan

Profesor: Irina Caunenco

Realizat: Tataru Angela
Șeptelici Ana – Maria
Corina Burlacu
 PRINCIPALELE IDEI ALE CĂRȚII LUI
Lucien Levy-Bruhl ,,Mentalitatea
omului primitiv și contemporan’’
La începutul lucrării sale, autorul oferă o descriere detaliată a ideilor
colective. El indică o serie de caracteristici prin care pot fi recunoscute.
Aceste criterii sunt comune tuturor membrilor unui anumit grup social.
1.Transmise din generație în generație; 2.
Activarea sentimentului de frică, respect, închinare, în funcție de
circumstanțele impuse indivizilor; 3.
Lipsa depindeței de o anumită persoană.
Aceste idei se datorează nu atât faptului că reprezentările presupun un fel
de subiect colectiv, cât și faptului că ideile prezintă proprietăți care nu pot
fi înțelese doar luând în considerare în mod direct individul. De exemplu,
după cum subliniază Levy-Bruhl, limbajul, în ciuda faptului că există de
fapt în mintea oamenilor care îl vorbesc, acționează ca o realitate socială
incontestabilă. Se bazează tocmai pe un complex de idei colective.
Limbajul se impune fiecărei persoane dintr-un grup social. Mai mult, el
precede și experimentează apariția ei.
 O eroare general răspândită este de a crede că scrierile lui Lucien Lévy-Bruhl
sprijină doctrina după care structura logică a minţii omului primitiv era şi este
categoric diferită de cea a omului civilizat. Dimpotrivă, ceea ce ne comunică
Lévy-Bruhl privitor la funcţiile mentale ale omului primitiv, pe baza unui studiu
atent al întregului material etnologic disponibil, demonstrează în mod clar că
relaţiile şi categoriile logice fundamentale ale gândirii şi ale acţiunii joacă, în
activităţile intelectuale ale sălbaticilor, acelaşi rol pe care-l joacă şi în propria
noastră viaţă. Conţinutul gândirii omului primitiv diferă de cel al gândurilor
noastre, dar amândouă au în comun aceeaşi structură formală şi logică.

. Psihologii s-au arătat intrigaţi de faptul că omul nu-şi aminteşte nimic din
vremea existenţei sale ca embrion şi ca nou născut. Freud a încercat să
explice absenţa amintirilor ca pe o consecinţă a suprimării aducerilor aminte
nedorite.
 Este adevărat că Lévy-Bruhl însuşi susţine că mentalitatea popoarelor
primitive are un caracter esenţialmente “mistic şi prelogic”; reprezentările
colective ale omului primitiv sunt reglementate de “legea participării” şi
sunt, în consecinţă, indiferente faţă de legea contradicţiei. Dar distincţia
lui Lévy-Bruhl între gândirea prelogică şi cea logică se referă la conţinutul
şi nu la forma şi structura categorială a gândirii. Într-adevăr, el declară că
şi printre popoarele noastre există idei şi relaţii între idei guvernate de
“legea participării”, care pot fi mai mult sau mai puţin independente, mai
mult sau mai puţin estompate, dar cu toate acestea sunt ineradicabile şi
învecinate cu cele supuse legilor raţiunii. “Gândirea prelogică şi cea
mistică coexistă cu cea logică.” [3]
 Aceasta din urmă nu este cauzată atât de faptul că reprezentările
presupun un fel de subiect colectiv, ci mai degrabă de faptul că ideile
prezintă proprietăți care nu pot fi înțelese doar prin examinarea directă a
individului. De exemplu, după cum arată Levy-Brühl, limba, în ciuda
faptului că există în mintea oamenilor care o vorbesc, acționează ca o
realitate socială fără îndoială. Se bazează pe un complex de reprezentări
colective. Fiecare persoană din limbajul grupului social se impune. Mai
mult, ea precede apariția sa și o supraviețuiește.
 CONCLUZII

Studiind problema complexă a implementării procesului de

gândire, filosoful francez a folosit modelul rațional-determinist
al culturii. În cadrul său, se presupune căutarea și înțelegerea
relațiilor cauză-efect materiale (empirico-materiale) și
organizarea acestor cunoștințe în conformitate cu principiile
clasificării logice. În cursul gândirii, nu există iluminare,
intuiție. Are doar o tranziție secvențială de la o poziție la alta.
Acest model de gândire modernă este dominat de știința
pozitivă și de filosofia raționalistă.
 Conține o anumită distanță între varietatea vie a unei opere de
artă sau a unui text istoric și construcții logice formale, conform
legilor deduse de vechii greci. Ceea ce Levy-Bruhl a numit
gândirea mitologică, prelogică, este o parte integrantă a culturii în
ansamblu, la fel cum știința conceptuală, deductivă și raționalistă
este o componentă esențială a civilizației europene.
Astfel, ideile colective „primitive” sunt profund diferite de cele
moderne și nu sunt echivalente cu ele. Caracteristica principală a
primelor este caracterul lor mistic. Acest termen este folosit
atunci când exprimă credința în acțiuni, forțe, influențe,
imperceptibile pentru senzații și sentimente, dar, totuși, reale.