Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FORMAŢIUNI STATALE ÎN
SPAŢIUL ROMÂNESC
Clasa a VI-a
OBŞTEA SĂTEASCĂ
principala formă de organizare a muncii
din evul mediu timpuriu, şi, în acelaşi
timp, a jucat un rol important în lupta de
rezistenţă a românilor contra năvălirilor
barbare;
principalele forme de organizare a muncii
şi a producţiei în interiorul poporului
român în formare.
OBŞTEA SĂTEASCĂ ERA
COMPUSĂ DIN DOUĂ
ELEMENTE:
Teritoriul
Comunitatea.
TERITORIUL
Constituit din vatră şi moşie;
Vatra era teritoriul pe care erau construite toate casele şi
locuinţele ţăranilor.
Prin termenul de „moşia” satului, înţelegem totalitatea
terenurilor arabile şi nearabile, de care se foloseau
membrii comunităţii, adică: terenurile destinate cultivării
cerealelor, terenurile destinate creşterii animalelor,
fînaţele, iazurile, pădurile, livezile, etc.
Terenurile arabile erau proprietatea privată a tăranilor, şi
puteau fi transmise ereditar, după principiul patriarhal (din
tată în fiu); în timp ce terenurile nearabile erau stăpînite în
devălmăşie, adică fiecare membru al comunităţii se putea
folosi de el.
COMUNITATE
Toţi locuitorii unei obşti săteşti.
Se împărţea la rîndul ei în familiile individuale şi cetele de
neam.
O familie individuală constituia familia simplă, aceeaşi care
o avem în ziua de azi, dar care era mai numeroasă şi mai
tradiţionalistă decît familiile de azi. Cetele de neam
constituie totalitatea familiilor, grupate după nume. De
exemplu: ceata de neam a familiei Moraru, sau ceata de
neam a familiei Rotaru.
În cadrul unei obşti săteşti erau între 7 şi 12 cete de neam.
Un exemplu concludent este cel al obştii săteşti ce a precedat
satului Hansca, r-nul Ialoveni, care era formată din 12 cete
de neam, şi a avut o durată în timp de 900 de ani (fapte
dovedit de descoperirile arheologice).
SPAȚIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC