CONCURSUL DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE

ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL

LA DISCIPLINA BIOLOGIE

Descoperirea revoluționară a
secolului XX - Antibioticele
Elev : Lala Andrada-Lorena
Profesor coordonator : Chiseliță Corina Ștefania

Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița

 „Știința este ultimul pas în
dezvoltarea mentală a omului și poate fi
considerată
ca cea mai mare realizare
a culturii umane.”
(Ernst Cassirer)
 Argument
Am hotărât să scriu despre acest
subiect având în vedere că :

• bolile infecțioase ucid aproximativ

100.000 de oameni anual;

• ar trebui ca această problemă să fie

cunoscută de cât mai mulți oameni,
deoarcere bolile provocate de bacterii nu
sunt deloc inofensive;

• antibioticele ne pot salva viața, atunci

când sunt utilizate conform sfatului
medicului și prescrise cu ajutorul
antibiogramei.
 Ce sunt antibioticele?

Antibioticele sunt :
• un grup de medicamente importante pentru care tratează și previn
infecțiile bacteriene de diverse tipuri;
• substanțele chimice rezultate din metabolismul celulelor vii;

Primul antibiotic descoperit a fost penicilina, constituind un punct de

cotitură în istoria omenirii și o revoluție în medicină.
 Primul antibiotic - Penicilina

• În anul 1928, bacteriologul scoțian

Alexander Fleming, a descoperit prima
clasă de antibiotic, penicilinele;
• medicamentul a avut rezultate excelente,
încă de la început, cercetătorul
descoperind că substanța obținută distruge
bacteriile, chiar și diluată de 1.000 de ori.
Primul antibiotic - Penicilina
 Clasificarea antibioticelor

În funcție de spectrul de
activitate, antibioticele
sunt:
• cu spectru larg : sunt
active atât față de
microorganismele gram-
negative, cât și față de
cele gram-negative;
• cu spectru redus : au
activitate limitată și sunt
utilizate numai față de o
anumită specie
bacteriană, de exemplu,
într-o infecție cutanată
stafilococică.
 C la sifca rea a n tib io ticelo r

• Există 10 clase de antibiotic : peniciline, cefalosporine, carbapeneme,

macrolide, tetracicline, chinolone, lincomicine, sulfonamide,
glicopeptide și aminoglicozide.
• Dintre cele 10 clase de medicamente, cele mai importante sunt
penicilinele și cefalosporinele.
 Penicilinele
• Sunt cele mai folosite antibiotice.
• Penicilina este primul compus descoperit
care a fost considerat un adevărat antibiotic.
• Alergia la penicilină este cea mai frecventă
alergie la medicamente.
 Penicilinele

• Anterior descoperirii penicilinei, infecțiile produse de

răni și boli erau aproape întotdeauna mortale.
• Pot avea și reacții adverse : greață, vărsături, erupții
cutanate, dureri abdominale, urticarie.
• Exemple: ampicilină, amoxacilină, oxacilină, penicilina G.
 Cefalosporinele

• Sunt antibiotice betalactamice utilizate pentru a gestiona o gamă

largă de infecții.
• Acționează precum penicilinele, având efect bactericid (distrug
bacteriile).
• Exemple: cefalexină, cefadroxil, cefuroxim, cefaclor, cefoxitină,
cefotaximă.
 Cefalosporinele

• Au toxicitate scăzută și sunt, în general, sigure.

• Cele mai frecvente reacții adverse sunt : greața, vărsăturile, lipsa poftei
de mâncare și durerile abdominale.
• Reacțiile adverse mai puțin cunoscute includ: hipersensibilitate,
anemia hemolitică imună indusă de medicamente, deficit de vitamina
K.
 De ce antibioticele nu
acționează asupra virusurilor?
• Bacteriile sunt
microorganisme
procariote (nu au nucleu
individualizat).
• Virusurile sunt entități
infecțioase aflate la limita
dintre materia vie și cea
nevie.
 De ce antibioticele nu acționează asupra
virusurilor?

• Bacteriile se reproduc prin diviziune.

• Virusurilor nu se pot multiplica decât după ce pătrund în celulele altei
ființe vii, utilizând metabolismul celulelor pe care le infectează.
• Antibioticele nu acționează însă asupra virusurilor. Una dintre marile
diferențe dintre bacterii și virusuri este metoda de reproducere.
• Virusurile se multiplică în interiorul unei celule gazdă.
• Bacteriile se multiplică prin diviziune directă.
 Pericolul antibioticelor luate
„după ureche”

• Timp de un secol, anitbioticele au ajutat la controlul și distrugerea a

numeroase bacterii. Dar, treptat, de-a lungul anilor, acestea și-au
pierdut efectul împotriva anumitor tipuri de bacterii.
• Crearea acestor bacterii rezistente la medicamente a fost ajutată de
modul în care antibioticele au ajuns să fie folosite.
 Pericolul antibioticelor luate
„după ureche”
• Multe antibiotice prescrise sunt inutile,
iar abuzul și folosirea necorespunzătoare
a acestora contribuie la dezvoltarea
rezistenței la bacterii.
• Dacă luăm antibiotice împotriva unei
infecții virale precum gripa,
medicamentul nu va afecta virusul care
provoacă îmbolnăvirea. În schimb, va
distruge o varietate de bacterii „bune”
din organism, precum cele care ajută la
digerarea hranei, cele care luptă cu
infecțiile și ne ajută să rămânem
sănătoși.
Antibiograma
• Antibiograma este o
tehnică a laboratorului
de microbiologie prin
care se stabilește
sensibilitatea/rezistența
anumitor tulpini
bacteriene la tulpinile
testate.
• Scopul principal al
antibiogramei este
acela de a oferi
medicului antibioticele
potrivite pentru a trata
eficient infecția.
Ce rol are o antibiogramă?
• oferă informații clare
medicului clinician pentru
selectarea celor mai
active antibiotice față de
tulpina bacteriană testată;
• oferă ajutor în decizia
terapeutică;
• asigură supravegherea
epidemiologică a
rezistenței bacteriene,
adică va orienta ulterior
antibioticoterapia;
 Proba practică

Pentru proba practică, am realizat o

antibiogramă într-un laborator.
• Pentru realizarea antibiogramei, am
recoltat o probă din regiunea unde a
fost identificată infecția.
• Este foarte important ca recoltarea sa
fie făcută într-un mediu perfect steril,
pentru a nu influența rezultatele
antibiogramei. Contaminarea probei
poate conduce la rezultate false, iar
pacientului îi poate fi administrat un
antibiotic total ineficient.
Proba practică

• După recoltarea probei,

bacteriile sunt păstrate
într-un mediu propice
dezvoltării acestora,
numit mediu de cultură.
La suprafața mediului
(de regulă, o lamelă sau
o cutie de sticlă) sunt
aplicate tablete cu
antibiotice, dupa care
mediul este izolat si
lăsat pentru incubare.
Proba practică
• În cazul în care antibioticul
nu a avut efect, microbii sau
bacteriile cresc sub formă
de colonii până in
apropierea tabletei cu
antibiotic, ceea ce înseamnă
că sunt rezistenți la acțiunea
acestuia. Antibioticele care
au un efect activ asupra
bacteriilor si microbilor
împiedică dezvoltarea
acestora, păstrând cultura la
distanță de tabletă. În acest
caz, se formează un cerc cu
diametrul de 1-3 cm în jurul
tabletei.
Proba practică
 Antibiotic nou descoperit cu ajutorul
inteligenței artificiale
• Folosind inteligența artificială, oamenii
de știință de la MIT au identificat o
nouă clasă de antibiotice eficiente
împotriva bacteriei periculoase, MRSA,
care provoacă mii de infecții mortale
anual.
• Cercetătorii au folosit modele de
învățare profundă pentru a prezice
activitatea și toxicitatea unui nou
antibiotic asupra corpului uman.
• Rezultatul a fost un antibiotic
experimental puternic, numit abaucin.
 Antibiotic nou descoperit cu ajutorul
inteligenței artificiale
• Pentru a găsi un nou antibiotic, cercetătorii au trebuit mai întâi să
„antreneze” inteligența artificială. Ei au luat mii de medicamente
cărora li se cunoștea structura chimică precisă și le-au testat manual
pe bacterie pentru a vedea care dintre ele ar putea să o încetinească
sau să o ucidă.
• Cercetătorii au testat 240 de compuși în laborator și au găsit nouă
potențiale antibiotice. Unul singur dintre ele s-a dovedit a fi foarte
puternic, abaucinul.
 Cea mai nouă descoperire în
domeniul antibioticelor
• Oamenii de știință susțin că au dezvoltat un nou tip de antibiotic
pentru a trata bacteria Acinetobacter, rezistentă la majoritatea
antibioticelor actuale și care ucide un procent mare de oameni, cu
infecții invazive.
• Cercetătorii au început să dezvolte zosurbalpin, noul medicament,
prin examinarea a aproximativ 45.000 de molecule mici de antibiotic
numite peptide macrociclice legate și prin identificarea celor care ar
putea inhiba creșterea diferitelor tipuri de bacterii.
 Bibliografie

● Monica Moldoveanu, 2012. ”Virusologie, bacteriologie și parazitologie”, Editura Grupul All

● Dr. Maria Golăescu, 1968. „Ce trebuie să știm astăzi despre antibiotice?„, Editura Medicală
● Adrian Man, 2019. ”Atlas de bacteriologie„ , Editura University Press
● Mary Wilson, 2019. „Antibiotice” , Editura Oxford Univ Pr
● I.G. Fulga, 1989. „Antibioza, antibiotice, antibioterapie”, Editura Medicală
● Grigore Mihăescu & Mariana-Carmen Chifiriuc, 2007. „Antibiotice și substanțe chimioterapeutice antimicrobiene”,
Editura Acadamiei Române
● Dumitru Buiuc & Marian Neguț, 2009. „Tratat de microbiologie clinică” , Editura Medicală
● Andre Maurois, 1965. „Alexander Fleming” , Editura Medicală
● Aura Rusu & Valentina Uivaroși, 2014. „Chinolone antibacteriene – evoluție și perspective de dezvoltare”, Editura
Medicală
● Florin Căruntu, 1979. „Vademecum de antibioticoterapie” , Editura Medicală
● Sipos Emese,2014. „Industria medicamentelor” , Editura University Press
● Petre Calistru & Radu Iftimovici, 2007. „Europeanul Victor Babeș”, Editura Amaltea
● https://cugetliber.ro/stiri-sanatate-a-fost-creat-un-nou-antibiotic-care-poate-elimina-bacteria-acinetobacter-
baumannii-496944