„Capra cu trei iezi” este o poveste-basm

scrisă de Ion Creangă. Povestea ilustrează

drama unei mame a căror copii au fost
mâncați de un lup, primit în casă de cei
mai mari și mai neascultători dintre copii.
Singurul ied care a supraviețuit este cel
mai tânăr și cel mai ascultător, care apoi o
ajută pe mama sa să-și planifice
răzbunarea asupra prădătorului, ducând
la un deznodământ în care lupul este
păcălit, ars de viu și ucis cu pietre. „Capra
cu trei iezi”, scrisă de Ion Creangă,
reprezintă o poveste ce își are rădăcinile în
folclor și a cărei morală, la prima vedere,
ar fi reprezentată de îndemnul de a asculta
de părinți și de a fi atent la aparențe.
Însă, analizând mai atent povestea, observăm că,
odată transpusă în viața umană, aceasta capătă
dimensiuni noi, care permit interpretări deopotrivă
juridice și morale. Spre deosebire de relațiile existente
în „lumea animalelor”, raporturile dintre oameni sunt
supuse puterii normelor de drept, care, odată
încălcate, permit pedepsirea celor vinovați prin
aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.

Privind din această perspectivă, speța propusă de poveste

reprezintă o tragică stare de fapt, care așteaptă o soluție justă
și echitabilă, pronunțată în numele legii, prin care cei vinovați
să fie trași la răspundere. Această abordare se impune pentru
a asigura triumful binelui și pentru a stabili armonia necesară
organizării și dezvoltării sociale („Jus est ars boni et equi”).
Din punct de vedere al dreptului penal, lupul și capra ar trebui să fie trași la
răspundere penală, deoarece amândoi au încălcat normele dreptului penal prin
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de lege. În funcție de vârsta sa, și iedul cel mic
ar putea fi tras la răspundere penală. Lupul și capra reprezintă două personaje care
sunt expresia unor tipuri umane. În această interpretare, putem spune că ceea ce lipsește
din poveste este sancționarea corespunzătoare a faptelor ilicite și imorale săvârșite de
către aceste personaje.
Dreptul și morala se suprapun în cazul sancționării faptelor prevăzute de legea penală, dar
ele nu sunt în mod general superpozabile, existând aspecte morale care ar putea
reprezenta, de lege ferenda, surse inepuizabile pe care să se sprijine normele de drept.
Povestea ilustrează, pe lângă aspectele juridice prezentate, și
aspecte ce țin de moralitate. În speță, încălcarea normelor
juridice reprezintă și încălcarea normelor morale. Dar, în plus
față de aceste încălcări, putem observa încălcări ale normelor
morale nesancționate de norme juridice.

De exemplu, după uciderea lupului de către capră și iedul cel

mic, „caprele din vecinătate” s-au adunat să se bucure alături de
capră pentru decesul lupului: „Și auzind caprele din vecinătate
de una ca aceasta, tare le-au mai părut bine! Și s-au adunat cu
toatele la priveghiu și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe
băute, veselindu-se împreună…”. Această atitudine arată o
alterare a normelor morale ce guvernează o societate.
Nemăsurata bucurie pentru răul produs unei persoane nu poate
fi nici morală, și nici justă. Totuși, această atitudine nu este
sancționată de normele dreptului pozitiv.
I. LUPUL
În cazul lupului, ar trebui să fie reținute următoarele infracțiuni:

1. Omorul intenţionat , săvârșit cu premeditare, asupra a două sau mai multe persoane – art.
145 alin. (2) lit. a) și g) Cod penal
Lupul ucide iedul mare și iedul mijlociu: „Și, nici una, nici două, haț! pe ied de gât, îi răteză capul pe
loc și-l mănâncă așa de iute și cu atâta poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea nu are ce pune”; „Apoi
ridică cherșinul binișor, înșfăcă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe-acela de-i merg
petecele!…”. În ceea ce privește forma de vinovăție, aceasta este intenția directă, deoarece lupul
dorește să-i ucidă pe cei doi iezi. Infracțiunea este săvârșită cu premeditare, deoarece lupul își
configurase rezoluția infracțională cu mult timp înainte de săvârșirea infracțiunii: „de mult pândea
vreme cu prilej ca să pape iezii”. Referitor la iedul cel mic, acesta a reușit „să scape” de atacul
lupului. Astfel, lupului ar trebui să i se rețină tentativă de omor asupra iedului mic, întrucât
infracțiunea de omor nu s-a consumat în cazul său. Privind acțiunile lupului în mod distinct, el este
autor a două omoruri (cu premeditare) asupra iedului mare și asupra iedului mijlociu și al unei
tentative de omor (cu premeditare) asupra iedului mic. Dat fiind faptul că cele trei acțiuni sunt
realizate în aceeași împrejurare, încadrarea juridică corectă va fi omor, săvârșit cu premeditare,
asupra a două sau mai multe persoane, tentativa fiind absorbită de infracțiunea consumată.
2. Profanare mormintelor și a monumentelor, art. 222 alin. (1) Cod penal
După ce îi ucide pe cei doi iezi, lupul agață capetele lor în fereastră și murdărește pereții cu sângele lor,
pentru a arăta caprei răul pe care l-a făcut: „așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se
părea că râdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese
și-și caută de drum”. Această faptă intră sub incidența art. 222 alin. (1) Cod penal, deoarece lupul
profanează cadavrele celor doi iezi, batjocorindu-le în mod intenționat (intenție directă – lupul dorește
să profaneze cadavrele).
II. CAPRA
Caprei ar trebui să i se rețină următoarele infracțiuni:
1. Omorul intenționat, cu premeditare și cu
deosebită cruzime asupra lupului – art. 145 alin. (1)
lit. a) și j) Cod Penal
Capra îl ucide pe lup, pentru că așa înțelege că se
poate răzbuna pentru moartea celor doi iezi.
Infracțiunea este săvârșită cu intenție directă,
deoarece capra dorește uciderea lupului.
Premeditarea constă în faptul că a existat rezoluția
infracțională de a-l ucide pe lup dinainte de a începe
săvârșirea actelor de executare: „Și de-atunci căuta și
ea vreme cu prilej ca să facă pe obraz cumătru-său.
Se pune ea și stă în cumpene, cum să dreagă și ce
să-i facă?”. Actele de pregătire care urmează arată,
din nou, premeditarea: „Apoi umple groapa cu
jăratic și cu lemne putregăioase ca să ardă focul
mocnit. După asta așază o leașă de nuiele numai
întinată și niște frunzări peste dânsa: peste frunzări
toarnă țărână și peste țărână așterne o rogojină.
Apoi face un scăuieș de ceară anume pentru lup.”.
Reținerea circumstanței „cu deosebită cruzime” este
justificată de modul în care capra a conceput executarea.
Capra a determinat căderea lupului în groapa cu jăratic,
producându-i o suferință continuă. Ea a refuzat să
oprească focul, în ciuda nenumăratelor strigăte din
partea lupului: „Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu ești
bun! De-abie i-a mai trece băietului istuia de spărieț, că
mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum”.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se impune
reținerea circumstanței agravante a săvârșirii infracțiunii
de către un infractor major, dacă aceasta este săvârșită
cu un minor (art. 77 lit. g) Cod penal), deoarece capra și-
a implicat copilul minor (iedul cel mic) în săvârșirea
infracțiunii: „capra și cu iedul au luat o căpiță de fân ș-
au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai
potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră
asupra lui și-i mai trântiră în cap cu bolovani și cu ce-
au apucat, până-l omorâră de tot”. Iedul cel mic devine,
astfel, coautor la infracțiunea de omor calificat, deoarece
participă cu acte de executare la săvârșirea infracțiunii.
2. Ucidere din culpă, săvârșită prin omisiune, asupra celor
doi iezi – art. 149 alin. (2) Cod penal
Având calitatea de mamă a celor trei iezi, capra se afla în
poziție de garant față de aceștia. Astfel, în calitate de părinte,
capra avea obligația legală de a-i supraveghea pe iezi. Deși le-a
spus iezilor să deschidă ușa doar dacă aud cântecul ei, această
măsură este insuficientă în contextul în care capra știa sau
trebuia să știe că iezii pot fi ușor păcăliți având în vedere
naivitatea specifică vârstei copilăriei. Capra nu trebuia să lase
copiii acasă nesupravegheați în lipsa sa. Putea, pe cale
convențională, să găsească un înlocuitor care să îi
supravegheze pe iezi cât timp ea lipsea. De asemenea, capra
cunoștea sau trebuia să cunoască primejdiile ce pot apărea în
lipsa sa. Pentru aceste considerente, caprei i se poate reține o
infracțiune comisivă din imprudență (art. 18 Cod penal) de
ucidere din culpă a celor doi iezi. Culpa este cu prevedere,
deoarece, deși capra a prevăzut că iezii pot fi uciși, s-a bazat pe
împrejurări obiective că rezultatul nu se va produce (pe faptul
că iezii nu vor deschide ușa decât dacă vor auzi glasul ei).
3. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la săvîrşirea unor fapte
imorale– art. 208 alin. (2) Cod penal
Capra îl implică pe iedul cel mic în săvârșirea infracțiunii de omor intenționat, săvârșită cu premeditare
și cu deosebită cruzime asupra lupului. Astfel, capra „îl educă” pe ied în spiritul răzbunării private și al
comiterii de infracțiuni. Iedul se opune în momentul în care capra îi împărtășește dorința de a-l ucide pe
lup: „Of, mămucă, of! Mai bine taci și lasă-l în plata lui Dumnezeu! Că știi că este o vorbă : „Nici pe
dracul să-l vezi, da’ nici cruce să-ți faci!”. Cu toate acestea, capra insistă să își pună în aplicare ideea de
a-l ucide pe lup și îl implică în mod direct pe ied în pregătirea și săvârșirea infracțiunii: „Ba nu, dragul
mamei! „Că până la Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul.” ș-apoi ține tu minte, copile, ce-ți spun eu: că de i-
a mai da lui nasul să mai miroase p-aici, apoi las’!… Numai tu, să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să
prindă el de veste.”. Prin atitudinea sa, capra îl învață pe ied că este bine să comiți infracțiuni pentru a te
răzbuna. Valorile morale ale iedului și dezvoltarea sa intelectuală sunt puse în primejdie gravă de către
mama sa, capra. Acțiunea caprei se desfășoară pe o perioadă destul de lungă de timp, întrucât pregătirea
infracțiunii și săvârșirea actelor de executare nu sunt realizate dintr-o dată. Astfel, fapta reprezintă
echivalentul „ Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la săvîrşirea unor
fapte imorale” definite de textul legal. Pentru aceste considerente, acțiunea caprei de a-l implica pe
copilul minor în săvârșirea infracțiunii de omor intenționat intră sub incidența articolului 208 alin. (2)
Cod penal, reprezentând un factor generator de pericol pentru dezvoltarea psihică și morală a iedului.
III. IEDUL
Iedul cel mic ar putea răspunde penal în calitate de coautor al
omorului intenționat săvârșit cu premeditare, cu deosebită
cruzime asupra lupului, doar dacă are vârsta de cel puțin 16 ani