Test 18

I Formarea Criminologiei ca stiinta.

1.1 Descrieti istoricul si originile criminologiei ca stiinta.
De-a lungul mileniilor societatea luptă continuu împotrivacelui mai mare flagel al tuturor timpurilor –
criminalitatea. Înaceastă luptă omenirea a cunoscut atât succese, cât şi înfrângeri. Astfel, criminologia
pare să aibă origini la fel de îndepărtate caşi celelalte ştiinţe sociale, deoarece criminalitatea, ca
fenomensocial, apare odată cu primele comunităţi umane.Se consideră că primele preocupări pentru
pedepsirea unorcomportamente individuale periculoase au fost determinate denecesitatea autoapărării
speciei umane, ce se constituia încondiţii naturale vitrege care ameninţau în permanenţăsupravieţuirea.O
nouă etapă în dezvoltarea mecanismelor de reacţie împotriva încălcării normelor sociale stabilite a fost determinată de:-
apariţia “răzbunării sângelui”;-întărirea şi centralizarea puterii conducătorului.“Răzbunarea sângelui”
sporea puterea unui individ aparte,deoarece toţi membrii grupării sociale asigurau şi efectuaupatronajul
asupra confraţilor mai slabi.„Intărirea şi centralizarea puterii conducătorului”. Iniţial, înrezolvarea
conflictelor, el se baza pe propria forţă fizică, maitârziu aceasta fiind înlocuită de detaşamentul
militar.“Codul” lui Hammurabi a fost principalul izvor alreglementării penale la popoarele învecinate cu
Babilonul.Multe norme din “Cod” se aplică în Egipt, în timpul RegatuluiNou (1650-1085 î.e.n.). Printre
ele pedeapsa cu moartea pentrurebeliune şi conspiraţie contra statului, pentru omorpremeditat, viol şi furt
din mormintele regale.Se fac primele încercări de combatere a corupţiei. Judecătoriicorupţi primeau
pedeapsa capitală, care se executa prinsinuciderea impusă.. La baza “Codului” lui Hammurabi se află
“legea talionului” –“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mănă pentru mănă,picior pentru picior, arsură
pentru arsură, vânătaie pentru vânătaie”Cele mai vechi codificări, descoperite pînă în prezent, sunt Legile
(Codul) din Eşnunnaşi legislaţia lui Lipit-Iştar din Isin. Această legislaţie se consideră că a fost alcătuită
de regelestatului Eşnunna, Bilalama, de aceea mai sunt cunoscute şi subdenumirea delegile lui
Bilalama. Avînd un conţinut foarte variat, ele conţin norme de drept civil,drept penal, precum şi relaţii de
altă natură.Interesante sunt unele reglementări cu caracter penal: în art.40 al Legilor din Eşnunna se
stipulează că „…dacă omul vacumpăra un sclav, o sclavă, un taur sau oarecare alt lucru, iarpe vînzător
nu-l va putea arăta, atunci el este hoţul”. Întîlnim în această codificare antică şi primele elemente ale
principiului(legii)talionului.Printre cele mai cunoscute codificări antice se înscrie şi Legeacelor XII
Table, care a fost rodul creaţiei celebrilor jurişti,politicieni şi filosofi romani. Legea reprezintă un
adevărat codgeneral, reieşind din varietatea dispoziţiilor de drept public şidrept privat. Legea a exercitat o
influenţă decisivă asupradreptului de mai tîrziu. Multe din categoriile juridice, noţiunileşi conceptele
actuale îşi au originea în dreptul roman. Tot de laromani ne vine şi termenul des utilizat în criminologie
de delicte, prin care se desemnau infracţiunile.Încă din acea îndepărtată perioadă încep să se constituie
unelenorme şi legi, multe dintre care au fost oglindite în multiple ordonanţe regale ale faraonilor. Totuşi,
executarea acestoraera lăsată complet în mîna vizirului, mîna dreaptă afaraonului. În una din ordonanţele
sale, faraonul Tutmos III astabilit, chiar şi împuternicirile vizirului: conducerea cuadministraţia statului;
conducerea cu toate instituţiile de judecată (inclusiv era şi preşedinte al sfatului celor zece –Curte
supremă de justiţie, şi în acelaşi timp, organ deconducere al statului); conducea toate lucrările
îndeplinitepentru faraon (de la construcţia sistemelor de irigare şi pînă laridicarea piramidelor); executa şi
funcţia de şef al tuturordepozitelor statale şi trezoreriei; executa funcţia de comandantal armatei şi, în cele
din urmă, era principalul notar cu dreptulde a confirm aproprietatea cetăţenilor.Printre codificările antice
se înscriu şi Legile lui Manu. Aceastăcodificare reprezintă apogeul modelului represiv de reacţiesocială
împotriva criminalităţii, dar în acelaşi timp este şi unizvor al dreptului penal contemporan. Pentru prima
oară înistoria omenirii, Legile lui Manu introduc un şir de cauze care înlătură caracterul penal al faptei,
precum ar fi: legitimaapărare, reţinerea infractorului, riscul întemeiat ş.a. Spreexemplu, „… cel care a
omorît apărîndu-se pe sine însuşi,protejînd darurile jertfite, apărînd o femeie sau un brahman,conform
legii el nu comite un păcat” Această Lege constă din 2.684 de strofe a cîte două versuri,grupate în 12
carti.Legea lui Manu nu a aparut pe un loc gol avînd drept fundament vedantele– şcoli filosofice
răspîndite în India antică, iar vedele reprezintă culegeri de imnurireligioase cu o vechime de cinci mii de
ani.Un rol deosebit în gîndirea hindusă îl joacă tratatele-învăţături,care au fost transmise pe cale orală
timp de secole şi încredinţate scrisului abia recent –upanishadele.În India, dincele mai vechi timpuri,
pentru a primi o învăţătură, solicitantultrebuie să se adreseze unui maestru, să-i dovedească obîrştiasa
nobilă şi să ceară cu smerenie privilegiul de a devenidiscipolul lui. După ce maestrul îl va socoti vrednic
de a primi învăţătura sa, solicitantul va fi admis ca discipol. În învăţăturalor, maeştrii îi făceau să
înţeleagă pe discipoli, că, totul se vapetrece chiar în om, în interiorul lui. Omul devenea astfelstăpîn pe
propriul destin.
1.2 Comparati masurile de prevenire a criminalitatii in gindirea criminologica din Roma Antica si
Grecia Antica.
Grecia Antica: Platon se interesa de principiile crimelor sianaliza motivelor lor:ura,gelozia,tendinta la
placeri.El opta ptindividualizarea pedepsei,caci pedeapsa e un bine pt infractorcare poate sa restabileasca
armonia in sufletul sau.El acceptapedeapsa cu moartea.A atras atentia la legiferarea-tr sa tindasa previna
crima.,personificarea pedepsei.Cauza criminalitatii-proasta eductaie. Aristotel :egalitatea cetatenilro in
fata legii.Rolul preventive alpedepsei.El era sigur ca omul devine criminal dupa vointa sa,dar mentiona si
cauzele cind crimele au fost savirsite datoritafactorilor externi.El considera important ca tr de luat in
considerare circumstantele comiterii crimei si neatragerea laraspundere pt acelea care erau savirsite in
circumst ce nudepind de fortele omului.Juristii din Roma antica au preluat ideile celor din Grecia
siSparta.La fel Cicero ca principalele cauze a infractiunilorconsidera pasiuni irationale si zgircite la
placeri si speranta laaceea ce va fi nedepsit.La fel ca si grecii romanii spuneau dspimportanta pedepsei si
rolului sau preventive.Cicero spunea capedeapsa tr sa fie echivalenta raului adus dar si laturiisubiective a
infract.Seneca spunea ca pedeapsa tr sa tinda atitla reabilitarea inculpatului,cit si la securitatea cetatenilor
prininfluenta sa asupra lor.Publius Sir spune ca tr de tins laextirpare criminalitatii,ci nu a
criminalilor.Diferenta consta inaccea ca romanii au evaluat mai mult in acest domeniu,dar drlor se aplica
numai cetatenilor romani ,dar nu si la sclavi sauperegrini.

1.3 Proiectati noi directii (ramuri) ale criminologiei contemporane.

În prezent, criminologia cunoaşte o mare dezvoltare încât sepoate vorbi de mai multe ramuri sau
subramuri ale ei.1.Criminologia generalăEste o ramură cu caracter general, ramură ce îmbrăţişeazăstudiul
întregului fenomen al criminalităţii, începând cucriminalitatea – fenomen social sau de masă (volum,
stare, întindere, dinamică), continuând cu criminalul, crima,mijloacele de luptă, cauzele generale şi
mijloacele principale decombatere etc. Ea cuprinde, de asemenea, date generale desprecriminali, cum este
criminalitatea după vârstă (criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor), criminalitatea după
sex(criminalitatea bărbaţilor, a femeilor).2. Criminologia specialaTeoretic, această ramură a criminologiei
se ocupă cu studiulunor părţi din criminalitate, bunăoară:criminalitate contra persoanei:- infracţiuni de
omor,- vătămare corporală,- viol.criminalitate contra proprietăţii publice ori private-infracţiuni de furt,-
tâlhărie,-distrugere,-delapidare,- înşelăciune.Cercetările de criminologie specială sunt deosebit
deimportante, fiindcă privesc părţi mai restrânse dincriminalitate, dar părţi mai unitare atât prin faptele –
infracţiunile ce-o compun, cât şi persoanele antrenate în acestefapte, precum şi locul ce-l deţine o anumită
criminalitate încadrul general al criminalităţii.3.Criminologia teoretică Este o ramură a criminologiei care
nu se confundă cucriminologia generală; ea se caracterizează prin aceea căstudiază teoretic şi mai puţin
aplicativ probleme de bază alecriminologiei.4. Criminologia clinicaCriminologia clinică examinează
fenomenul criminal ca fenomen individual, izolat şi se preocupă cu precădere deacesta. Criminologia
clinică, asemănătoare cu medicina clinică,are misiunea de a efectua studii complexe ale criminalului,
înurma cărora se pune un diagnostic privind cauzele comiteriiunei infracţiuni şi apoi se face un pronostic
asupra condiţiei viitoare a criminalului respectiv.

Personalitatea Infractorului minor.

2.1 Definiți personalitatea infractorului minor.

Definirea delecvenţei juvenile a preocupat un număr marede cercetători, pornind de la evidenţierea

caracteristicilorspecifice personalităţii delicventului minor, ajugîndu-se laconturarea unui profil
psihologic, definit prin: înclinaţie cătreagresivitate, instabilitate emoţională, inadaptare
socială,dublicitatea conduitei, dezechilibru existenţial.Însă M.Cusson defineşte delnicvenţa juvenilă ca
fiindtotalitatea infracţiunilor comise de adolescenţi, pedepsibilede codul penal.Delicvenţa juvenilă poate
fi definită şi ca un comportamentde încălcare a legilor din partea celor care, din cauza tinereţiilor, nu sunt
încă văzuţi ca fiind pe deplin responsabili pentruacţiunile lor.
2.2Argumentati , factorii și cauzele creșterii criminalităț ii minorilor.
Referitor la calităţile personale ale infractorilor minori,putem spune că există o serie de
trăsături caracteristice tuturor minorilor:- nu totdeauna domină în motivarea comportăriiinfracţionale,-ele
pot doar să intensifice influenţa negativă sau să atenuezeapariţia situaţiei criminogene,- formarea
nedesăvîrşită a directivelor sociale, tendinţa spregrupările neformale,- dorinţa de a demonstra
independenţa sa.- pot servi particularităţi dependente de vîrstă precum suntexperienţa de viaţă (sau mai
bine zis – lipsa acesteia), insa virsta fiind o trasatura individuala a personalitatiiinfractorului minor are
urmatoarele categorii de minori:a. pînă la vîrsta de 14 ani - minori care nu sunt responsabili,chiar dacă
comit infracţiuni; b. între 14-16 ani - responsabilitatea juridică este limitată,prevăzută doar pentru o
categorie anumită de infracţiuni;c. între 16-18 ani - minorii răspund în faţa legii, dar în cazulunor
infracţiuni care nu prezintă pericol social însemnatpedeapsa penală poate să nu fie aplicată.Deosebit de
importantă pentru criminologie este categoriaminorilor pînă la vîrsta de 14 ani, adică a copiilor.Printre
 factorii care facilitează şi stimulează comitereacrimelor de către minori pot fi menţionate:- decalajul
substanţial între oferta de produse alimentare, îmbrăcăminte, servicii necesare minorilor şi
posibilităţilereduse de cumpărare datorită crizei economice generale carea dus la pauperizarea multor
familii;100- imposibilitatea încadrării în cîmpul muncii pentru obţinereaunui venit licit, satisfăcător şi
constant;- şcolarizarea redusă;- accesul relativ uşor la alcool şi stupefiante. Fiecare alşaptelea minor a
săvîrşit infracţiunea în stare de ebrietate;creşte şi implicaţia minorilor la traficul şi distribuireadrogurilor,
care sunt desfăcute în locurile de concentrare înmasă a tineretului: la cluburi de noapte, în şcoli,
colegii,instituţii superioare de învăţămînt. Numărul minorilornarcomani s-a mărit de 3 ori.- nivelul scăzut
al activităţii organelor abilitate cu combatereacriminalităţii minorilor;- influenţa negativă asupra formării
personalităţii minorilor apropagandei informaţionale la TV şi în mass-media a scenelorsadice,
pornografice, pline de cruzime . Acestei propagandenu i se contrapune un sistem bine pus la punct de
măsurieducaţionale din partea familiei, şcolii, mass-mediei;- modificarea sistemului de valori al
minorilor. Pentru mulţiau devenit valori profitul obţinut uşor, deseori prin mijloaceilicite, cu aplicarea
violenţei pentru atingerea scopuluipropus.De aici apar un şir de cauze ce duc la delincvenţă:-
autoevaluarea neadecvată – subevaluare sau supraevaluare-, ce duc fie la diminuarea sentimentului de
sine, la dorinţa dea fi dominat, fie la sentimentul de superioritate, la tendinţa dea domina;- indiferenţa faţă
de oameni, faţă de interesele şi trebuinţelelor;- atenţia sporită faţă de propria persoană;- comportament
agresiv, violent, chiar sadic;- atitudine sceptică faţă de muncă, învăţătură, activităţi legale;- principii
neadecvate în raport cu bunăstarea materială,motivaţie care duce la atentarea la proprietatea străină etc.

1.3. Propuneți măsuri de prevenire si combatere acriminalității minorilor.

Pentru a nu ajunge la delincventa juvenila au fost elaborate unset de masuri, mijloace şi propuneri pentru
reducereacriminalităţii în rîndul minorilor şi tinerilor adulţi, care sunturmatoarele:- perfecţionarea
legislaţiei în domeniul protecţiei sociale;dezvoltarea serviciilor sociale de sprijinire sau consiliere
afamiliilor cu mulţi copii şi cu o situaţie economică grea;- reorganizarea serviciilor de autoritate tutelară
şiorganizarea unei reţele autentice de asistenţă socială, maiaccesibilă şi mai puţin birocratizată;- adoptarea
unor legi care ar prevedea soluţii rapide deintegrare şcolară prin oferirea posibilităţilor de
absolvireintensivă a unor ani şcolari, în scopul corelării vîrstei cuclasele de şcolarizare;- responsabilitatea
cadrelor didactice de a semnalaautorităţilor tutelare cazurile de absenţe sau de abandonşcolar, după o
prealabilă contactare a familiei;- măsuri legislative de sancţionare a părinţilor care se fac vinovaţi de
proasta educaţie şi întreţinere, îngrijire a copiilor;- instituirea unor pedepse penale celor care se fac
vinovaţi deutilizarea silită a forţei de muncă a minorilor;- organizarea unor cursuri de pregătire
specializată pentrulucrătorii sociali şi alte persoane implicate în munca deasistenţă socială: medici,
psihologi, pedagogi, sociologi, juriştietc.;- depistarea şi identificarea copiilor „străzii”, ce-şi petreczilele
vagabondînd sau cerşind;- întocmirea unor rapoarte reale de anchetă socială şipredarea lor, cu
recomandări, serviciilor responsabile înluarea măsurilor de protecţie socială;- realizarea în teritorii, pe
plan local, a unor servicii deasistenţă în stradă cu un personal pregătit, disponibil ziua şinoaptea, care să
acţioneze în zonele frecventate de copiiistrăzii – pieţe, parcuri, gări, case părăsite sau aflate înconstrucţie
etc.;- îmbunătăţirea organizării şi funcţionării centrelor existentede primire a minorilor şi extinderea lor
pe întreg teritoriulţării. Spre exemplu, avem un singur Centru de Triere a Minorilor 
care este o subdiviziune a MAI; în acest Centruminorii sunt internaţi pentru o perioadă de pînă la 30 de
zile,iar în cazuri speciale, pînă la 60 de zile. Spre regret, în aceastăinstituţie asistenţa temporară se
limitează la necesarulmaterial, cel social fiind neglijat; copiii sunt întreţinuţi înregim închis şi
supravegheaţi permanent de lucrători aipoliţiei;- înfiinţarea unor centre sociale de zi, cu regim
deschis,destinate copiilor şi în care aceştia s-ar putea alimenta gratuitprecum şi ar fi atraşi în diferite
activităţi cultural-sportive,social-utile etc.; - crearea unor centre specializate, cu profil psihiatric
şipsihoterapeutic, pentru internarea şi tratarea copiilor bolnavipsihici;- înfiinţarea unor cluburi sportive
noi sau susţinerea celorexistente; atracţia pe care o exercită sportul asupra copiilor arputea constitui
pentru unii dintre ei soluţia scoaterii lor dinanturajul negativ al străzii;- în fiecare an, după terminarea
studiilor în şcoli să se întocmească o situaţie a tuturor minorilor şi tinerilor care nuse mai află într-o formă
de învăţămînt pentru a fi ajutaţi să se încadreze într-o activitate legală;- autorităţile locale să fie obligate
de a asigura încadrarea înactivităţi legale a celor care se liberează din centrele dereeducare şi din
penitenciare;- Ministerul Educaţiei, cu sprijinul sociologilor, psihologilor,pedagogilor, juriştilor etc., să
întocmească tabele de predicţiecare să ajute pe diriginţi în activitatea de descoperire acazurilor de elevi
predispuşi la comportament deviant; pentruastfel de minori să se adopte măsuri strict
individualizatepentru eliminarea factorilor criminogeni;- constituirea la nivel naţional şi la nivelul fiecărei
localităţi, aunui organism care să coordoneze activitatea tuturorstructurilor ce au misiunea educării şi
supravegheriiminorilor;- evidenţa strictă asupra grupurilor neformale de minori dinpartea forţelor de
ordine etc.