Colegiul National Iancu de Hunedoara

Ochiul

Vesa David
Clasa a IX-a B
 Prezentare generala
• Ochiul uman este un organ senzorial, parte a
sistemului nervos senzorial, care
reacționează la lumina vizibilă și permite
oamenilor să folosească informații vizuale în
diverse scopuri, inclusiv pentru a vedea
lucruri, a menține echilibrul și a menține
ritmul circadian.

• Ochiul poate fi considerat un dispozitiv

optic viu. Are o formă aproximativ sferică,
cu straturile sale exterioare, cum ar fi
partea exterioară, albă, a ochiului (sclera) și
unul dintre straturile sale interioare
(coroida pigmentată) menținând ochiul în
esență strâns la lumină, cu excepția axei
optice a ochiului.
 Axa opica si componentele ei
• În ordine, de-a lungul axei optice,
componentele optice constau dintr-o primă
lentilă (corneea – partea clară a ochiului) care
realizează cea mai mare parte a focalizării
luminii din lumea exterioară; apoi o deschidere
(Pupilă) într-o diafragmă (irisul — partea
colorată a ochiului) care controlează cantitatea
de lumină care intră în interiorul ochiului; apoi o
altă lentilă (lentila cristalină) care realizează
focalizarea rămasă a luminii în imagini; apoi o
parte sensibilă la lumină a ochiului (retina) unde
imaginile cad și sunt procesate. Retina face o
conexiune cu creierul prin nervul optic.
Componentele rămase ale ochiului îl mențin în
forma necesară, îl hrănesc și îl mențin și îl
protejează.
 Functionarea acestuia
• Trei tipuri de celule din retină convertesc
energia luminoasă în energie electrică
utilizată de sistemul nervos: celule
răspund la lumina de intensitate scăzută și
contribuie la percepția imaginilor alb-negru
cu rezoluție scăzută; conurile răspund la
lumina de mare intensitate și contribuie la
percepția imaginilor colorate de înaltă
rezoluție; iar celulele ganglionare
fotosensibile descoperite recent răspund la
o gamă completă de intensități luminoase
și contribuie la ajustarea cantității de
lumină care ajunge la retină, la reglarea și
suprimarea hormonului melatonina și la
antrenarea ritmului circadian.
 Principalele afectiuni ale ochiului
• Alacrimia sau Sindromul ochiului uscat,
Blefarita, Cataracta, Chalazionul,
Cheratoconusul, Chist dermoid palpebral,
Colobom palpebral, Conjunctivita,
Dacriocistita, Degenerescenta maculara,
Dermatosalazis, Decolare posterioara de
vitros, Dezlipirea de retina
Entropion, Ectropion, Tulburari vitreene
(Flocoane vitreene), Glaucomul, Hemoragia
subconjunctivala, Imperforatie de canal
lacrimo-nazal, Infectia corneei cu virusul
herpes simplex, Infectia virala a corneei,
Lagoftalmia paralitica, Pinguecula,
Pterigionul, Retinopatia diabetica, Sclerita si
episclerita, Sindromul de blefarofimoza,
Strabismul, Traumatisme, Trichiazis,
Orjeletul(Ulciorul)
 Proiectia luminii pe retina
Imaginea se formează pe retină
cu ajutorul sistemului dioptric al
ochiului. Imaginea care se formează
este reală, rărturnată și mai mică
față de obiectul vizat.
Cantitatea de lumină care
pătrunde în ochi este limitată de
pupilă. Aceasta are diametrul
variabil, între 2 si 8 mm. Reducerea
sau mărirea diametrului pupilar joacă
un rol important în protejarea
ochiului de intensiatatea variabilă a
luminii. Prin modificările de curbură,
cristalinul funcționează precum o
lentilă biconvexă ce refractă și
concentrează razele de lumină pe
retină astfel încât imaginea să fie
proiectată pe maculă.
 Lentila ochiului
• Cristalinul (lentila ochiului) este o lentilă
biconvexă, transparentă la ochiul fără
cataractă, cu o putere de 20-22 dioptrii, fiind
situat în interiorul ochiului, la aproximativ 3
milimetri în spatele corneei (primul strat al
ochiului).

• Este singurul element al ochiului ce îşi poate

schimba puterea de refracţie, astfel el îşi
modifică curbura în timpul actului fiziologic al
acomodaţiei, în acest mod un ochi emetrop
(fără vicii de refracţie: miopie, hipermetropie,
astigmatism) la un pacient până în 45 de ani
(fără presbiopie, nevoia de ochelari de citit)
poate vedea clar obiectele atât la distanţa cât şi
la aproape.
 Sitografie
• https://ro.wikipedia.org/
• view.livresq.com
• infosan.ro