Shakespeare

fn 1805, c6nd se pare cd

tdndral Charles Lamb a
acceptat propunerea lai
Godwin de a tncepe s&
scrie Povestirils el iSi.aQA-
tigase renumele de e.$eist$i
d e p o e t cu a d e td r a t
tnzestrdt printle colegii lui
de generafie. O generafie
care it caprindea, printre
alfii, pe Walter Scott, pe
C oI eri dg e, p e Wordswo r th,
pe Southelt carc aveau sd
ilustreze tr.&tca' Ijteraturd
engteza a mcepiltutut ae
rilr ,,,ri l
SeCOl,

dirrPrcfag

r sBN 973-591-496-4

,ililltililLtltilll|[ili
T . L . ( 2 Vo \:USR 2 5 1 i.1 - 171.I/R OLB C R U N IR E A
I
 Dar indatd dupd aceea a fost silit sd se intoarcd la obositoarele \ui
indeletniciri scriitoriceSti de fiecare zi. In lS34 scria Epilogul come-
drer Nevasta, o comedie buld rte valoare indoielnicd a hui James Sheri-
dan Knowles, prodigios scriitor dramatic, autor gi aI unor piese memo-
rabile (Nevasta, insd, nu era printre acestea), cdruia, se vetle, nu-i rd-
minea timp sd-Si tennine singur scrierile.
Era singur; aldturi de eI se afla numai sora lui cle care trebuia sd Furtuna
atbn grii.d. Cu un aa inainte, se despdt(ise cle fiica lui acloptivd, Emma
Isola, care se mdritase gi plecase departe. prietenii veneau nr.sd-I
vadd, unii dintre ei (inclusiv cel Ia care linuse cel mai muht, Colericlge) I

muriseri. TristQea singwdtd(ii, boala tot mai gravd a sdrmanei Mary

Ann, mult prea rarele succese literare l-aa dobor6t. A murit la 27
A fost odatl o insuld in mijlocul mdrii, pe care nu se aflau alli
decembrie 1834 Si a fost inmormAnat in micul cimitir tlia Edmonton.
locuitori decAt un bdtrAn pe nume Prospero, cu fiica sa Miranda, o
Peste citeva siptdmini, tdndrul istoric John Forster publica inT\e
fati nespus de frumoasd. Venise in insula aceea din fragedd copi-
New Mouthly Magazine o evocare in care relua, de fapt, imaginea Id-
ldrie, incAt nu-qi amintea si fi vdzut alt chip omenesc afarX de cel
satd de Charles Lamb in amintirea contemporanilor: ,Avea o infrliga-
al tatilui sdu.
re pe care e greu sd o uili: de o mulestie plind de noblele, imbrdc1nrtu_se
Tr[iau amAndoi intr-o peqterd scobitd in stAnci; locuinfa lor era
frrd nici un fel de griin pentru eleganEastraielor cltu'nimeni nu pdrea
implrfitX in mai multe incXperi, dintre care uneia Prospero ii spu-
sd bage de seami aceste aminunte. Cb obrazul brdzclat aclilac cle ma-
nea odaia sa de lucru. Acolo iqi linea cirfile care vorbeau mai cu
rile lai suferinle, dar cu un sur6s tineresc, mr:Iipsitor. Acesta era omul
seamd despre magie - o gtiinli a cdrei cercetare o indrdgeau mult
care a plecat, Idsindu-ne pre{ioase comori ale strdlucitelor eseuri gi ale
to{i invila1ii de atunci. Grnoaqterea acestor taine se dovedise foarte
neasemuitelor, uriiitelorP ovestiri din Shakespeare".
folositoare pentru el, deoarece, fiind azvdrlit printr-o ciudati im-
Dupd 13 ani, in 1847, chiar mai singud clecilt fratele ei, foarte bo|-
prejurare pe insula aceea fermecatd de cdtre o vrbjitoare numiti Sy-
navA, cu rare momente de |uciditate, a murit gi Mary Ann. Nici mdcar
corax, care cu pulinX vreme inainte de sosirea lui iqi diduse acolo
nu se Stie exact unde gi-a trdit ultimele ziile. Se pare cd Ia Londra, in
ultima suflare, Prospero, prin puterea artei sale, slobozise multe
griia unui preot milos.
duhuri bune pe car-eSycorax le intemnilase in trunchiurile unor
DAN GRIGORESCU
copaci vAnjogi, din pricinX cE nu voiserd sI aducX la indeplinire po-
runcile ei ticdloase. De atunci, aqeste blAnde duhuri se ardtari in-
totdeauna supuse voinlei lui Prospero. CXpetenia lor era Ariel.
Micul qi vioiul spiriduq Ariel nu era rduticios din fire, dar se
desfhta cam peste misurX chinuind o pocitanie ce purta numele de
Caliban, pe care avea picd, deoarece Caliban era f'eciorul vechii
sale vr[jmage Sycorax. Pe acest Caliban, Prospero il gdsise in pI-
dure; era o fdpturl ciudat5, slutd, care aducea mai curAnd cu o mai-
mu15 decAt cu un om. 1l invdlase sX vorbeascd 9i Prospero s-ar fi
purtat foarte bine cu el, insb insuqirile proaste moqtenite de Caliban
de la mama sa Sycorax nu-i ingdduiau sd deprindi nimic bun sau
folositor. Din pricina aceasta era pus sd robeascd, sd care lemne qi
sX indeplineascd muncile cele mai grele, iar Ariel avea sarcina de
a-l sili sb ducd la capdt acesteindeletniciri.

*ri
 cand caliban leneveagi nu-qi mai vedeade treabb.Arier (care
era nevdzutpentruorice ochi omene$ti,
rafardde-ai lui prospero)
veneatiptil gi-l ciupea,ba uneoriii dddeachiar branci in smarcuri:
alteori, luAnd ch,ipulunui maimuloi, se strAmbala el. Dupd aceea,
schimbandu-qigrabnicinfrfiqarea,se rostogoleain chip de arici in
calea lui Caliban, care se temea ca nu cumva ghimpii cei ascufili
si-i inlepe picioareledescu{e.cu tot felul de asemeneasiretlicuri
sacaitome,Ariel il chinuia pe caliban ori de cate ori isi i6sabalti
treabape careProsperoii poruncises-o facd.
- AvAnd supusevoin[ei sale aceste
puternice duhuri, prin mij_
locirea lor Prosperoputea porni dupr voie vanturile qi vaiurile mb-
rii. Din pomnca sa, ele stArniri o furnrnfl cumplit5, in mijlocul cd_
reia - luptand cu talazurile dezlxaFrile, care dintr-o clipb inn-alta
ameninlau s[ cuprindd toati marea - ii ardtx fiicei sale o corabie
mare qi frumoasd, desprecare ii spuse cd era plini de fiinle la fel
cu ei.
- O, scumpul meu pXrinte,dac-ai putut stdrni aceasti furtuni
prin meqtegugultxu, fie-li mil5 de nenorocirealor! priveste! cora-
bia se va sfhrima in bucdli- sirmanii, vor pieri cu tofii! Du"-* ,tt
in puterea mea, ag scufundamarea .ot fei,,arrt, mai cur0nd dec6t
sd fie nimicitd aceasti frumoasd corabiE impreund cu sufletele
alesepe carele poartd.
- Nu trebuie sd te tulburi, fata mea _ spusep.rospero;nu s_a
sxvarqitnimic rxu. Am rdnduit toate in aqafel, incdt nimeni din cei
de pe vas sd nu fie vdthmat.Numai de dragul tdu am fbptuit aces_
tea, buna mea copilb. Tu nu qtii nici cine tti"i de unde vii, iar
despremine gtii doar atat, cd-li sunt tatd "gti,
gi trriesc in acesti biatx
peqterd.ltt poF tu aminti de wemea cdnd incd nu venisesiin chilia
asta?Socotcd nu, cbci pe atuncinu aveai nici trei ani imptinili.
- Ba cred ci pot, tati - rispunse Miranda
- $i ce amrmeili aminleqti?o intreabi prospero.o alti casxsau
fbptu$ omeneasci?Spune-mice-1ipofi amind, copila mea.
- imi pare precum amintirea,ro:ol-rrlr.Oare n_amavut cOndva
patru saucinci slujnicecareseingrijeau de mine?
- Ai avut, qi incX mai multe. Cum se face oare cd toateacestea
mai trdiescin minteata? i1i aminteqti cum ai venit aici?
- Nu,-tatb- spuseMiranda - altceva nimic nrllmi amintesc.
- Acum doisprezeceani, Miranda urmd prospero _ eram
- $i degi dulrrtt'ilcrlmAneau totdeauna nevdzute pentru ochii Miran-
duceleMilanului, iar tu erai pringesdgi singura mea moqtenitoare.
Aveam un frate mai tAnbr,pe nume Antonio. in care mi incredeam
6
orbegte; qi cuttt indr[geam tihna qi studiul temeinic, ldsam de obi-
cei treburilc clrmuirii pe seama unchiului t[u, ftatele meu cel trd-
dXtor (cr'rci s'a vidit intr-adevXr a fi trdditor). Eu, ldsAnd deoparte
toate inclt'lt'ttricirile lumeqti, ingropat in mijlocul clrfilor mele, mi-am
inchinat vr(rntca, ceas de ceas, ind[6rii minlii. Fratele meu Anto-
nio, aflArtrltt-scastt'elstipAn in locul meu, incepu sd se socoteascX
duce cu lrlt,vIral. Prilejul ce i-am dat de a-qi apropia inimile supu-
qilor mci a lrczil in firea sa ticiloasX rAvna trufaqX de a-mi rbpi std-
pAnirea rlucrlului, ceea ce curAnd a izbAndit cu ajutorul regelui
Neapolului, rrrrprinf puternic, ce-lni era duqman.
- Cunr st: l'acr:- spuse Miranda - ci nu ne-au rlpus in ceasul
acela?
- Copilt rnca - rispunse tatdl ei - n-au cutezat, pentru c[ prea
era mare rlrirgostcace-mi purta poporul. Antonio ne-a dus pe pun-
tea unei corilbii, iar cAnd ne-am aflat la cAteva leghe in largul mi-
rii, ne-a silil sr"rne urcim pe o navd mic5, fhri pardme, pAnzX qi
catarg, qi ttc-u llsat acolo ca sH pierim, dupl cum ii era g0ndul.
lns5 un scttior tlc la curtea mea, Gonzalo, om bun la suflet gi care
md iubea, puscsc in taind pe epav5 ap5, merinde, straie qi cdteva
cXrli pe can,le prctruiescrnai presus decAt ducatul meu.
- O, ltlll, cr.:povard trebuie sX-!i fi fost eu pe-atunci? gr6i Mi-
randa.
- Nu othrrul rneu - zise Prospero - erai un mic heruvim care m-a
ocrotit. Zihtbelul tdu nevinovat m-a fhcut sd pot infrunta nenoro-
cirile. Hrattttnc-a [inut pAni ce am tras la lirmul acestei insule pus-
tii, qi de-alrrrrr:icoa mai mare desfbtare pentru mine a fost sd-!i dau
invdldturl, Miranda, iar tu te-ai folosit din plin de indrumdrile
mele.
- Te rrisgrliltcusc[ cerul, drged tati - spuseMiranda. Acum, ro-
gu-te, cart:r'slo pricina pentru care ai stArnit aceastXfurtunX?
- AflI rrqntlar'*grXi tatdl ei - cd mu{umiti acestei furtuni, vrij-
maqii mci, tcgclc Neapolului qi crudul meu frate, au fost aruncali
pe ldrmul tn't:sloiinsule
Glbsuiruluccstca,Prosperoiqi atinse uqor fiica cu nuiaua sa-fer-
rnecatX,iat cit t:Izu de indatd intr-un somn ad6'nc; cdci duhul Ariel
chiar atunclsc inld{iq5 inaintea stdpAnului siu, pentru a-i da seama
de furtunilli tlc chipul in care se ingrijise de cei aflali pe corabie.
dei, Prospltrr lrotlrAse cd n-at fi fost pokivit totuqi si-l audd stAnd
de vorbh r,ttvi"rzrluhuldeqert (curn i s-ar fi pdrut ei).
 - Ei, viteazul meu duh - ii zise Prospero lui Ariel - cum !i-ai
dus la indeplinire insdrcinarea?
Ariel ii descrise cu insuflelire furtuna qi spaimgle prin care tre-
cuseri naufragiafii, qi cum feciorul regelui, Ferdinand, a sdrit cel
dintAi in valurile mdrii; iar tatilui sXu i-a p[rut c[ qi-a zlrit liul cel
scump inghilit de talazuri.
- E viu qi nevitdmat - zise Ariel: Se aflX intr-un colf al insulei,
stAnd cu bralele incruciqate la piept qi tAnguindu-se anar de pierde-
rea regelui, tatdl s5u, pe care il socoteqte inecat. Nici un fir de pdr
din cap nu i s-a clintit, iar veqmintcle sale princiare, degi ude leoar-
cd de valurile m[rii, arutdmaa noi decAt inainte.
- E o fapti vrednicX de grijuliul meu Ariel - il liudd Prospero.
Adu-l incoace; fiica mea trebuie sX-l vadb pe acest tAndr prin!. Un-
de este regele qi fratele meu?
- I-am l5sat - rdspunse Ariel - ciutAndu-l pe Ferdinand, pe care
ertrag slabe nidejdi si-l gbseasci, pentru ci l-au vizut pierind. Din
echipajul cordbiei nu lipseqte nimeni, cu toate cd fiecare in parte se
socotegte pe sine singurul scdpat cu via{d; iar[ corabia, deqi nevd-
zutd pentru ochii lor, sti neatinsd in port.
- Ariel - zise Prospero - [i-ai implinit sarcina cu credin!5, insX
mai ai de infbptuit ceva.
- Mai €un ceva de infbptuit? spuse Ariel. ingdduie-mi sd-1i a-
mintesc, stXpAne,cd mi-ai fbgdduit libertatea. Rogu-te, adu-li a-
minte cd !i-am slujit cu vrednicie, nu !i-am indrugat nici o minciu-
nI, n-am gregit cu nimica, te-am slujit fXrd sI cArtesc.
- Ce-mi aud urechile? strigd Prospero. Ai uitat chinurile de care
te-am izbhvit? Ai uitat oare de nemernica vrbjitoare Sycorax, care
din pricina vArstei gi a pizmei se irrcovoiase aproape pAnI la pi-
mAnt?Unde s-a ndscut ea? Hai, spunel
- in Alger, stipAne - zise Ariel.
- Aqa sX fie? f[cu Prospero.Trebuie s5-!i povestescde la capdt
ce-ai fost, deoarece vdd cd nu-[i mai aminteqti. Aceastl vrljitoare
i1 rea, Sycorax, din pricina farmecelor ce le lega, prea cumplite pen-
tru a fi auzite de urechi omeneqti, a fost alungat6 din Alger qi pIrX-
I
rl siti aci de marinari; iar pe tine, care erai un duh prea gingaq pentru
a-i indeplini ticSloasele-i porunci, te-a intemnilat intr-un copac,
unde te-am gbsit gemAnd. De chinul acesta, de-[i aminteqli, te-am
izbdvit eu.
8
lafld-m[, scumpulmeu stdpAn- spuseAriel, ruqinatla gAndul
r'f1ur puteasXparh lipsit de recunoqtin!5.MI voi supuneporuncilor
Ittlt:.
UI-mi ascultare- zise Prospero - qi te voi slobozi.
Apoi ?i spuse ce mai are de f[cut qi Ariel se depdrtd, indreptAn-
rlrr"sc intAi citre locul unde-l lisase pe Ferdinand, pe care-l.glsi
slllnrl pe iarbd, stipAnit de aceeaqiintristare.
( ), tln5rul meu gentilom - spuse Ariel cAnd il zFn - te voi lua
curiirrd de-aci. Trebuie si fii dus, cum aflu, inaintea domnifei Mi-
trrrrrla,sI vadd c0t de chipeqeqti. Haide, domnule, urmeaz5-mi.
Sji apoi incepu a cAnta:
"Tatdl tXu e-n fund de mare,
Oasele ii sunt mdrgean,
Ochii lui, mbrgXritare.
Tot ce-n el e pdmintean,
Pldtind valurilor vamd,
ln scumpeturi se destram5.
Prohodeascd-l.ceas de ceas.
Nimfele cu jalnic glas.
- Ding, dong".
Aceastb ciudatd veste despre tatbl sdu pierdut iltrezi grabnic pe
prin{ din starea de prostire in care cbzuse. Plin de uimire, el urml
sunctul glasului lui Ariel, pAnd ce acesta il cdlluzi la Prospero qi la
Miranda, care st[teau in umbra unui copac mare. Miranda nu mai
vilzuse pind atunci nici un om afarX de tatil ei.
- Miranda - zise Prospero- spune-mi, ce vezi acolo?
,- C), tatE - strigd Miranda, nespus de uimitd - negreqit cd acesta
csto un duh! Doamnel Cum igi mai rote$te privirea in juru-i! Cre-
tlc-mX, tatX, e o fbpturd tare mlndrX. Nu-i oare duh?
- Nu, f'ata mea - rispunse tat^dlei - mdnAncd qi doarme qi e in-
zestral cu simfuri intocmai ca gi noi. Tanlrul pe care-l vezi se afla
pc oorabie. MAhnirea l-a tulburat intrucAtva, altminteri l-ai putea
souoti o fiinli chipegd,$i-a pierdut tovardqii gi rdtdceqtein negtire
cl si le dea de urmX.
Mireurda, care credea ci toli oamenii au chipuri gAnditoare qi
lri'rlbi clrunte ca latdl ei, se ardlX incAntat[ de infhliqarea acelui
prin! frurnos qi tAn5r; iar Ferdinand, zdrind o domni!5 atAt de incAn-
lrll<larein locul acela pustiu qi aqteptAndu-se - dupi ciudatele sune-
It' auzite - numai la rninuni, igi spuse cd se afli pe o insulX ferme-
r.:afir ii cX Miranda e zeila acelor locuri. $i incepu a-i vorbi ca atare.
 Ea rispunse cu sfiald ci nu era defel zei16,ci doar o biatd
fecioard,gi incepusetocmai sd-ipovesteasc[despresine,cAndPros-
pero ii curmd vorba. Era cit se poate de incAntat vizAndu-i cum se
sorb din ochi amAndoi;iqi ddduseseamalimpede cd se indrXgos-
tiserdunul de altul (cum spunemnoi) de la prima vedere.Dar pen-
tru a pune la incercarestatornicialui Ferdinand,Prosperose hotiri
si le ridice in cale cAtevapiedici; de aceea,apropiindu-sede prin!,
ii vorbi cu asprime,invinuindu-l c[ a venit pe insuld ca iscoadd,ca
s-o smulgXde sub stlpAnirealui.
- Urmeazi-md- ziseel- ili voi inlXnfui grumazulqi picioarele'
Vei bea api de mare,te vei hrXnicu solzi de peqte,r[ddcini veqtede
gi coji de ghindl.
- Nu - spuseFerdinand - md voi impotrivi sX fiu astfel hrdnit
pdnd-n clipa cAnd voi da de un wXjmaq mai puternic. $i zicAnd
acesteatrase spada.lnsX Prospero,fluturAndu-qinuiauafermecati,
iI lintui locului aqafel, incAt el nu mai putu face nici o miqcare.
Miranda stbrui de zot pe ling[ tathl ei, spunind:
- De ce te ar6!i atAtde lipsit de blAndefe?Fie-li milX. tati, eu ii
voi sta chezlqie. Este al doilea om pe care-l vid in viala mea, qi
imi pare de treabd.
- Taci - grili tatil ei - incl un cuvAnt de mai rosteqti,voi fi
nevoit sdte pedepsesc, fatd! Cum?! Iei apbrareaunui tAlhar?! Ili in-
chipui cd nu se afld pe lume gi alli oameni tot atAtde aleqi, din pri-
cin5 cd.l-ai vdzut numai pe el qi pe Caliban.1g spun,fati nesoco-
titX, cei mai mulli dintre oameniil intrec pe acesttAn[r, agacum il
intreceel pe Caliban.
Vorbele acesteale rosti pentru a pune la incercarestatornicia
fiicei sale,dar earispunse:
- N[zuinfele mele sunt cdt sepoate de umile. Nu rAvnescdefel
s5vdd un om mai pl5cut la infiliqare.
- Vino, flicdule - zise Prosperoprinlului - n-ai nici o putere,
trebuieshmi te supui.
- lntr-adevHr,nu am - recunoscuFerdinand;qi neqtiindcXprin
I mijlocirea inei vrXji i se rbpise orice putere de a se impotrivi, fu
11
I
uimit vdzhndu-senevoit in chip atit de ciudat sd-l urmezepe Pros-
pero. Apoi, aruncdndpriviri in urmd-i cdtoeMiranda, pAnl ce o
pierdu din ochi, iqi spusein sinealui, intrAnddupdProsperoin peq'
terd: "Simlurile imi sunt robite cu tofirl, ca qi cum ag fi prada unui
vis; dar ameninl5rile acestui om gi slXbiciuneace-o simt mi-ar
1t 10
l
pirea neinsernnaLdace,din temnila mea, agputeamdcaro datbpe .
zi s-o vdd pe aceastdfrumoasdfecioari!"
Piosperonu-l lXsXmulti weme pe Ferdinand inchis in chilia
lui; il scoasecurAndafari din pegterbgi-i dXdu o insdrcinareane-
voioasd,av6ndgrijd s-o lasepe fiica sa sd afle la ce muncXtrudni-
c6'l-a pus. Apoi, pref?icindu-secd se duce in incXpereain care lu-
cra de obicei,ii pAndiin taini pe amAndoi.
Prosperoii porunciselui Ferdinandsi care cAliva butuci grei.
Deu cum feciorii de crai nu sunt deprinqi cu munci aspre, curAnd
dupi aceeaMiranda igi gdsiiubitul doborAtde oboseali.
- Vai - zise ea - nu te trudi atAt de cumplit! Tatil meu este a-
cum adincit in cercetirile sale,Trei ceasuriinSir va sta linigtit aco-
lo; mai odihneqte-tepufin.
- O, scumpamea domnifh,- gr:diFerdinand - nu mI incumet!
'lrebuie sd-miduc la capit insdrcinareagi apoi md voi odihni.
- Daci te agezipugn- spuseMiranda: cAt stai, am sd-1icar eu
butucii.
La aqacevaFerdinar,rd nu se invoi. ln loc sd-i fie de ajutor, Mi-
randail impiedicl de la lucru, deoareceei incepur5 si vorbeascin
iar treabamergeafoarte incet.
Prospero,care-i hotirAse lui Ferdinandaceasti insdrcinarenu-
mai ca si-i p'un6la incercaredragostea,nu se afla ldng[ cirlile sale
* a$acum iqi inchipuia fiica sa - ci stitea chiar lAngdei, nevXzut,
ca sd prindd cu urecheatot ce-qi spun.
Ferdinando intrebdcum o cheami,iar eaii spuse,dezviluindu-i
totodatdcXastfelcdlcao porirncdstraqnicda tatXluiei,
Prosperose mu{umi sXzimbeascl la aceastiprimi dovaddde
neascultaredati de fiica sa, cdci ficind-o pe Miranda sI se indr5-
gosteascdin chip atAtde neagteptat,prin mijlocirea vr[jilor, nu era
mAniatcd igi arati iubirea, uit6nd de supunereacuveniti poruncilor
lui. $i iarnqi il asculti cu multi mu$umire pe Ferdinand cuvAntAnd
indelung qi mdrturisindu-i Mirandei ci o iubegte mai mult decAtpe
toate fetele pe care le vdzusein viala lui.
Drept rispuns la acestelaude adusefrumuselii ei, care, dupd
cum spuneaFerdinand, o inftecea pe a tuturor femeilor din lume,
Mirandagrbi:
- Nu-mi aduc aminte de chipul vreunei femei, nici nu am vdzut
vreodatd alli bdrbali in afard de tine, bunul meu prieten, qi de
scurirpul meu pXrinte. Cum arati cei de pe alte meleaguri nu gtiu,
insb, crede-mb,nu mi-aq dori nici un alt tovar5gin afarXde tine,
11
nici nu poatepldsmuiinchipuireamea alt chip afardde-al tdu, care
si-mi placd.Dar, nobile domn,mi-e teamdcX-mi sunt vorbeleprea
slobode,gi uit de pove[eletatilui meu.
La acestevorbe ProsperozAmbiqi cldtind din cap, vrdnd parcd
sd spun5:"Lucrurile merg intocmai cum mi-am dorit; fiica mea va
li reginaNeapolului"
$i apoi Ferdinand,cuvdntAndiarXqiindelung gi cu vorbe alese-
fiindcd tinerii prinli vorbescdupl tiparul cu4ilor - ii spusenepri-
hinitei Miranda cI este mogtenitorul coroanei Neapolului qi cd ea
va fi reginalui.
- O, seniore- strig5ea - sunt o neroaddcd pling de prea mare
bucurie.l$ voi risprinde din addnculsufletului meu neprihdnit.l1i
voi fi sofie,de vei voi s[ te cununicu mine.
ProsperoseinflliqI acuminaintea1or,impiedicAndu-lpe Ferdi-
nands5-i mullumeascd
- No-tr fie teambde nimic, copila mea - zise el - am auzit qi in-
cuviinlez tot ce-ai spus.Iari tu, Ferdinand,dacdm-am purtat cu
prea multd asprime cu tine, ifi voi aduce o bogatd risplatX, ddru-
indu-fi-o pe fiica mea. Toatenecazurileindurateau fost numai in-
cercdri la caream supusdragosteavoastrXqi pe care le-ati infruntat
cu noblele. De aceea,drept dar din parteamea, dobindit cu vred-
nicie de iubirea ta curat5,ia-o pe fiica mea qi sd nu zAmbeqticAnd
m[ voi fdli ci e mai presusde orice laudd.
Apoi, spunAndu-leci mai avea o treabl grabnicd,le ceru sXse
aqezegi si stea de vorb6 pdnd se va intoarce el; iar Miranda nu
pdru defel indemnati sXcalceasemenea poruncd.
Cind se despdrli de ei, Prosperoil chemi pe duhul siu Ariel,
care se ivi de indatXdinainte-i,ner[bdltor sd-i povesteaschtot ce
fbcuse cu fratele lui Prospero qi cu r.egeleNeapolului. Ariel spuse
cd i-a l6sat cu minlile aproaperdtdcite de grozdvianemaipomeni-
telor lucruri pe care-i fbcusesd creaddcX le vbd qi le aud. Cdnd
ostenirdsi tot batd zadmmcpotecile gi se simlir5 lihnili de foame,
el agternudeodatXdinainte-leun ospXlispititor, qi apoi - tocmai
cAnd se pregiteau sd mXndnce- le risiri in fa!d, sub chipul unei
scorpii, o diha4ie hulpavb, inaripatb,iar bucatelealesepierirX de
sub ochii lor. Dupd aceea,spredeplinalor uluire, aceastdscorpiele
vorbi, amintindu-le de cruzimea ce-o ardtaserdiZgonindu-l pe
Prospero din ducatul lui gi ldsindu-l pe el qi pe copila sa {e-o
gchioapXsdpiarXin largul mdrii; le spuse,de asemenea, cd aceasta
estepricina pentru care sunt sortili sbindure chinuri.
l2
RcgeleNeapolului $i Antonio, fiatele cel fblarnic, se ciiserd de
loclreptateace i-o fbcuseri lui Prospero,qi Ariel il incredinlS pe
It[pAnul s[u cb pociinfa lor porneqtedin inimd, qi ci el insuqi - -
dogieraun duh - nu seputeaimpiedica de a-i plAnge.
-. Atunci adu-i aci, Ariel - grii Prospero.Dacd tu, care egti
nuntui un duh, te simli miqcat de nenorocirealor, pot oare eu, care
tunl o tiinfi omeneascila fel cu ei, si nu mI milostivesc de dAn-
pll'l Adu-i aci,iute, gingagulmeu Ariel.
Ariel se intoarse curAndcu regele, iar Antonio qi cu b[trAnul
(lolrzalo veneauin urma lor. Toti aceqtiail insoEiseri,urmAndme-
Iodiu aceeanefireasci,pe care el o cAntasein vdzduh,pentru a-i a-
dcnrcnigi a-i aducein fafa stbpAnuluisiu. Acest Gonzalo era chiar
ccl curecu atAtabundtateseingrijise odinioarXca Prosperosi aibi
clrti gi merinde,cind ticilosul Antonio il ldsasepe st5pAnulsduin
voia valurilor, ca sXpiard pe epavadin largul mdrii.
l)urereaqi spaimale buimdciserbintr-atAtasimlurile, incAt nau-
l'rugialii nu-l recunoscurdpe Prospero.Acesta se dddu pe fald mai
lntAi bunuluib6han Gonzalo,numindul omul carei-a scbpatviala;
lnr apoi, fratele siu qi regele aflarb qi ei cd el era Prosperocel ne-
drcptlfit..
(lu lacrimi in ochi qi cuvinte pline de mihnire Ei adevirati c1-
Inlil, uzurpitorul implord fratelui s[u iertarea,iar regeleigi mdrtu-
dni sinceraxemu$care pentru ci il ajutasepe Antonio sd-qideajos
l'rntclede pe scaunuldomnesc.$i Prosperoil iert6; iar la stdruinla
lor dc a-i da inapoi ducatul,ii spuseregelui Neapolului:
- $i eu €rmun dar pdstratpentru dorirniah - $i, deschizAndo
ul[, i-l ariti pe fiul siu FerdinandjucAndqahcu Miranda.
Ce-ar putea intrece bucutia tatllui gi a fiului la aceastdnea$tep-
tal[ lntAlnire,cdndfiecaredin ei i1 socotisepe celilalt inecatin vAl-
loareavalurilor furtunoase? !
* O, minunel glisui Miranda. Ce mAndresunt fipturile acestea!
Ncasr:muiti trebuie si lie lumea in care triiesc agemeneafiinfe!
RegeleNeapolului fu hproapela fel de uimit de frumuseleaqi
l'ormecelede nespusale tinerei Miranda,pe cAtfuseseqi fiul sdu.
- Clineesteaceastdfati? zise el. Parezeila carcne-a despdrfitgi
nc-aadusaci laolaltd.
-- Nu, domnia ta - rdspunseFerdinand.zimbind,cdnd igi d[du
ncumac[ tatil siu cdzusein aceeaqigreqealbpe careo sdvArqisegi
cl cdnd o zbriseintAia oard pe Miranda. Este o fbpturb muritoare,
fns[ prin voia nernuritoarea Proniei cereqti,mi-a fost ursitd. Am
13
 L

ales-o inh-0clipi cAndnu-[i puteam cere incuviin{area, pirinte al nestingheritprin vdzduh,ca o pasire silbaticd, pe sub copacii cei
meu' $an{ind cd nu te mai afli in via[i. E fiica acestuiProspero, verzi, printre poamegustoasegi flori cu mireasmddulce.
- Poznaqulmeu Ariel - ii spuseProsperospiriduquluilui cdndii
"T"-:u'insugi vestitul duce al Milanului, a cbrui faimh ajunsese
pT".lu hine,darpe carenu-l vdzusemniciodati pAndacum. Din ddrui libertatea- ili voi duce dorul, totugi ili vei cdplta libertatea.
mlrnjte luiamprimit o noui viali; mi-a devenit al doilea tatil dh- - l1i mullumesc,scumpulmeu stipin - zise Ariel - insd ingd-
mrnou-rnl-o peaceastipreascumphdomniln, .duie-mi,inainte de a-(i lua rdmasbun de la credinciosultiu duh, sX
- Aalci secuvinesd fiu eu tatil ei - zise regele.Dar, vai, cAt inso[esccu vAnturiprielnice corabiavoastrdin diumul ei cltre ca-
- ciudatvn
de sd; gi apoi, stipdne,cAndvoi fi liber, ce trai voios voi duce!
sunacdndva trebui si-mi cer iertarede la copila mea!
oo mai vorbim despreasta grei Prospero.Sd nu ne mai $i Ariel cAnti acestfermecitor cAntec:
. ld '?oposescdin floare-n floare,
amfti^moefrimintirile prin care am trecut, de vreme ce li s-a pus
caPatln chipatatde f€ricir Ca albina! Cat scipare,
ApoiProspero De-audstriga,in cicoare;
. igi imbrdliqdfratele qi il incredinldiardqi de ier-
tarT Ii spuse $i pe lilieci cilare,
|a cd o Pronie infeleapti, atotcirmuitoare, ingdduise Urmez vara cdlitoare!
ca sa rlealungat din bietul lui ducatal Milanului, pentruca fiica sa
sd poali.msysni Ce bine e subramuta-nfloritd!
coroanaNeapolului,cici in urma intAlnirii lor pe M-aqteaptdo viali atAtde fericitd!"
rnsulipustie,se intAmplaseca fiul regelui s-o indrigeasci
"""::.* Prosperoingropdapoi adAncin plmdnt cir[ile salede invilituri
pe Miraqda
i
vrdjitoregti qi nuiaua fermecatX,deoareceera hotdrAtsi nu se mai
l
, ,luvinteteacestea pline de bundtate,rostite de Prosperocu gAn- foloseascdniciodatdde qtiinla sa magic5.Acum, dupi ce-qi invin-
1
I
o*
::
a'qiimblrbXtafratele,il fbcuri pe acestasi se ruqinezegi sd seseastf'elvrXjmagiiqi seimpicase cu fratele sdu qi cu regeleNea-
s3 cxiall atAtde mult, incdt vdrsdlacrimi amaregi nu fu in stare polului, nu mii rimdnea nimic pentru a-i intregi fericirea, decAtde
1r
I
sa scoaHuncuvdnt: iarb bunul biffan Gonzalo.vdzdndaceastdim- a-qi vedeaiarXqilara unde senXscuse,de a-qi lua in stdpdnireduca-
bucurdtsar. implcare,plAnsegi el gi se rugd ca cerul s5-gireverse tul gi de a fi martorul'fericitei nunfi a fiicei sale cu prinful Ferdi-
nanu asupra tinereioerechi. nand,pe careregelespusecb o va prdznui cu mare strdlucirede in-
Prospero le spuseapoi cI in port se afla, nevdtimath,corabia dati ce vor sosi la Neapole.CurAndajunseri"acolo,dupd o cdlbto-
,
ror' cu tstimarinariipe punte,gi cXel cu fiica saii va insofi pe dru- rie plicutS, subpriveghereaduhului cel bun, Ariel.
mul sple6ns[in dimineataurmdtoare.
- P,Ane atunci- ase et - impbrli1i cu noi prinzul slrdc[cios pe
ctue nl'l ing[duiebiata mea pegterX;iar pentru a vX trece pl5cut
seara'v[ voi spunepovesteavielii mele, din prirna clipd cAndam
pus?lcl-oruI

lll
peaceastdinsuli pustie.
. 'uli aceea il chemdpe Calibanca si le preg[teasc[cevade-a-
t: g^tltqi si dereticeprin peqterd.Oamenii rlmaserd incremenili
lruati$area sllbatici, de frptura ciudati a acestuimonstru carq
:e
lcum^lespuseProspero)era singurul slujitor pe care Prosperoil
avealnpreaima lui.
. louin,.ca ducelesd pdriseasci insula, il slobozi pe Ariel din
slujba3u,sprenuuea bucurie a acestuimic qi vioi spiridug care,
oe$l sepurtase ca un slujitor credinciosal stipAnuluii sdu, fusese
totdeaqxu dornicsd sebucurede o deplindlibertate,sdhoindreascd
l1
t4

l
 i
lli Visul unei nopgide vurd
Era pe vremuri in celatea Atenei o lege care dddea cetXlenilor
sIi puterea de a-qi sili fiicele sd se mdrite cu cine le era pdrinlilor
pe plac; dacd o fiicI se impotrivea sX ia de sot pe blrbatul pe care
i-l alesesetatil ei, legea il imputernicea pe acesta sX cear[ ca fiica
lui sX fie pedepsitd cu moartea..Dar, cum pdrin{ii nu dorgsc prea
adeseamoartea propriilor lor fiice, chiar de se intAmpl5 si se do-
vedeascd uneori cam inddrXtnice, legea aceea eta arareori sau ni-
ciodatd folositd, cu toate cd se iveau poate destule prilejuri in care
tinerele din cetate sd fie ameninlate de cdtre pdrinfii lor cu apli-
carea ei.
S-a intimplat insi odatX ca un bdtrAn, pe nunle Egeus, si se in-
filiqeze intr-adevdr dinaintea lui Teseu (care cdrmuia pe atunci
Atena), ca sb se plAngb de frica lui, Hermia, clreia ii poruncise sd
se mdrite cu Demetrius - un tAndr dintr-o familie atenianl de neam
ales, Aceasta nu voia sd i se supund, fiindcd iubea pe un alt tAndr a-
tenian, numit Lysander. Egeus ceru lui Teseu si-i faci dreptate qi
sX pund in aplicare aceasti crudd lege impotriva fiicei sale.
Ilermia cdutd sX se dezvinovdleasci pentru nesupunereaei, spu-
nAnd ci Demetrius iqi mirturisise mai inainte dragostea pentru
scumpa ei prietend Helena, care il iubea pe Demetrius ca o nebun6;
ins[ acest temei cinstit, cu care Flermia se apdra de neindeplinirea
poruncii tatSlui ei, nu-l miqci pe asprul Egeus.
Teseu, cu toate c[ era un cArmuitor cu suf]et mare gi milostiv, nu
avea puterea de a strlmuta legile lirii sale. De aceea nu fu in stare
de altceva decdt s5-i dea Hermiei un rlgaz de patru zile, pentru a o
lXsa si chibzuiascd; dacX la cap[tul acestor patru zile tot nu va voi
sX-l ia de so! pe Demetrius, urma sd fie pedepsitl cu moartea.
DupX ce plecl de la duce, Hermia se duse la iubitul ei Lysan-
clor,ii spusein ce primejdie se afl5 qi ci trebuie ori s5-9iia gindul
16
r<
I
de la el qi sd se mbrite cu Demetrius, ori sd-gi piardl viala peste pa-
tru zile.
Lysander fu nespus de mAhnit auzind astf'el de vegti, insH amin-
tindu-qi cd are o mdtuqX care locuiegte la oarecare depirtare cle
Atena gi cd in oraqul unde triieqte ealegea aceea crudd nu poate sI
sc abatd asupra Hermiei, neavAnd putere dincolo de ziclurile cetltii,
ii propuse f'eteisd plece pe furig din casap5rinteasci chiar in noap-
lca aceea gi sd meargX impreun[ cu el la mXtuqa lui, unde se vor
cununa.
- Ne vom intAlni - spuse Lysander - in pidurea care se afld la
cAtevamile de oraq, in dumbrava minunati unde de atAteaod ne-am
plimbat impreuni cu Helena, in plhcuta lund a lui mai.
llernria incuviinld bucuroasd planul lui, gi taina fugii ce-o pu-
nca la cale nu o impdrtdqi decdt prietenei sale Helena. Helena (f'e-
cioarele sdvdrqescadeseanesocotinle din dragoste), cu totul lipsitX
de suflet, se hotiri s5-i dezvdluie taina lui Demetrius - deqi nu prea
nddljdui sX tragd vreun folos de pe urma acestei trddXri, afenl doar
de biata mingAiere de a-l urma pe necredinciosul ei iubit in pXdure.
$tia. prea bine cd Demetrius se va duce acolo, in urmdrirea Her-
I]uel.
Pddurea in care Lysander gi Hermia hoi[rAserh si se intAlneascX
era locul cel mai drag al micilor fiinle cunoscute sub numele de
"'zin€'.
Oberon, craiul, qi Titania, crdiasa zilnelor, cu intregul lor alai
diafan de curteni petreceau in aceastd pidure in tiecare miez d.e
noapte.
Din pdcate, tocmai atunci se iscase o neinlelegere intre craiul
cel mic qi crdiasa zAnelor; nu mai petreceau la fel la lumina lunii,
pe umbroaselepoteci ale pidurii, ci se certau pAnd ce toate firavele
duhuri se strecurauin cupele de ghindd qi se ascundeauacolo de
loamd.
Pricina acestei nefericite cerle era impotrivirea 'fitaniei de a-i
tldrui lui Oberon pe un mic orfan, a c5rui mamX fusese prietena ei;
la moartea acesteia,cr[iasa zdnelor furase copilul de la doica lui gi-l
croscusein codru.
in noaptea in care indrdgostilii urmau si se intAlneascXin pd-
dure, 'fitania, plimbAndu-seinsoliti de cAteva din doamnele ei de
onoare,se intAlni cu Oberon qi cu suita sa de duhuri.
- NeplScut5intAlnire pentru tine sub razele lunii, trutaqi Titania
grXi craiul zinelor.
I7

Crdiasail infruntd:
- Cum, gelosuleOberon,tu eqti? ZineIor, s[ zburdm de aici!
M-am legat cu jurdm0ntsdnu stauo clipXin tovdriqia lui.
- Zdboveqtepulin, pripitd zdnd- spuseOberon - nu sunt eu
oare domnul tiu? De ce-l supird Titania pe Oberonal ei? Db-mil
pe micul tEuorfan sd-mifie paj.
- Fii pe pace!rdspunsecrdiasa,Cu intreagata impdrXliede du-
huri n-o sdmil cumperipe biiefagulacesta.
Apoi pleaci, lisAndu-lpe stipAnul ei cuprins de cumpliti mA_
nie.
- Prpabine, vezi-[i de drumul tiu - zise Oberon- dar inainte de
rdsdritul zorrlorte voi pedepsipentrujignirea ce mi-ai adus!
Oberonkimise apoi dupdPuck, cel mai de seamdfavorit al sXu
gi sfetnicullui tainic.
Puck (sau, cum i se mai spuneacAteodatd,Robin cel inimos)
era un spiriduqgiret qi qugubXfnevoie-mare,careficea tot soiul de
1l ndzbitii caraghioaseprin satele din imprejurimi. Uneori intra prin
incdperile unde era linut laptele qi dijmuia smAntAna;alteori, pli-
pAnd qi aerian cum era, intra in vreun putinei qi cAt timp fbcea fel
de fel de ghidugii acolo, pas sI mai preschimbegospodinalaptele
in unt, oricAt s-ar fi cdznit.Nici flbciilor din sat nu le mergeamai
F se cu floricica aceeapu{purie, Oberon ii spuse favoritului s5u:
bine - ori de cAteori ii veneachef lui Puck sb trebiluiasci prin ca-
zanul de aramdunde se pregdteaberea, aceastase strica numai_
'l
{
decdt.Dacd se adunaucumvamai mulli vecini ca sdbbaun p5hbrel
in tihnd, Puck sirea in cana cu berg in chip de rac fiert, iar cdnd
vreo cumitri bdtrdioari ducea cana la gurd, o ciupea de buze qi
virsa bundtatede bere pe bdrbia ei zbircitd,;iar cAndbitrdna se
apucasd le depenevecinilor o povestetristi qi infricogdtoare,puck
trlgea de sub ea scdunaqulcu trei picioare qi biata blbuli se dddea
de-a dura; atunci, b5tanele fiecare se prbpddeaude rAs gi fbceau
haz de ea,jurAndu-secX-nviafa lor nu au petrecutmai bine.
- Vino-ncoace,Puck - zise Oberonacestuimic qi vesel hoinar
al noplii - adu-mi floareacdreiafecioareleii spun ,lubire degarli,'.
Sucul acesteifloricele purpurii, pus pe pleoapelecelor care dorm,
ii face, cdnd se trezesc,sI-qi piardd minlile de dragul celei dintAi
fhpturi asuprac6reiale cad ochii. Voi picura un strop din sucul a-
cesteifloricele pe pleoapeleTitaniei mele, cdnd va fi cufundatdin
somn; iar cAnd va deschideochii, se va indrdgosti de cea dintAi
fdpturl pe care o va zdrt,chiar de va fi leu sauurs. maimutdisco_
ditoare sau maimuloi fioros, iar inainte de a-i lua aceasti wajd de
18
pe ochi, cdci am puterea s-o fac prin mijlocirea unui descAntecpe
t:rrrc-l qtiu, o voi sili sd-mi dea blielaqul acela, ca sd-mi fre paj.
Puck, vegnic gata de boroboafe, fu peste mdsurb de inc6ntat de
lcnghiul pus la cale de cbtre stdpAnul sbu gi o zbughi pe datd sb
cirule floarea. Oberon, in vreme ce aqtepta intoarcerea lui Puck, ii
ztrri pe Demetrius Qi Helena intrAnd in pddure. Apoi il auzi pe
l)cmetrius arundAndu-i grele mustrdri Helenei fiindci il urmeazi.
l)upX multe cuvinte aspre rostite de el qi biAnde rugdminfi din par-
lr-:allelenei, care ii tot amintea iubirea ce i-o ar5tase ei alt5datd,
prt:cum gi rndrturiile sale de credinli statornicd, Demetrius o l5sd
(dupi cum spuse singur) pradd fiarelor silbatice, iar ea alergi dupi
tJAnsulcAt o trineaupicioarele.
Craiul zAnelor, care era totdeauna prietenos fald de ader'Sraiii
indrdgosti{i, simli c[ i se rupe inima de mila Flelenei gi, se prea
poate - dacd ar fi sd-l credem pe Lysander, care spusese cd obiq-
nuiau s[ se plimbe sub lumina lunii in pddurea aceea imbietoare -
t
ca Oberon s-o fi vizut pe Helena in zilele fericite, cdnd erd iubitd
de Demetrius. Dar, oricum ar fi stat lucrurile, cAnd Puck se intoar-
- Ia cAteva petale din aceastdfloare; adineauri a fost pe aci o a-
tenianX plind de vino-ncoace, indrdgostitd de un tdndr care nici n-o
bdga-n seam5. Dacd-l afli dormind, picurl-i in ochi cAliva stropi
din aceast5licoare de dragoste, insX caut5 sX faci asta cAnd fata e in
t preajma lui, aga fel, incAt cea dintAi fhpturX pe care o zdregte cdnd
se va trezi si fie aceasti tAndr5 urgisitd. ll vei cunoagte dupd imbrd-
cimintea ateniand pe care o poartd.
Puck figddui sd duch la capit aceastXtreabd, cu multi iscusin{d,
iar Oberon se duse, nebdgat de seam5,in dumbrava unde Titania se
pregdtea sd se culce. Frumosu-i culcuq era o movild unde creqteau
cimbrul silbatic, ciubolica-cucului qi gingaqe violete, sub un polog
de caprifoliu, trandafiri qi rlsur5. Acolo dormea Titania o buni
parte din noapte, acoperitd doar de pielea smXlpit[ a unui qalpe - o
invelitoare cam mic5, dar numai buni pentru o zdnd,.
O g{si impdrlind supuselor sale porunci cum si-qi pelreaci vre-
mea cAt va dormi ea.
- CAteva dintre voi - gldsui mbria sa - trebuie sd omoare DAlt
zile din mugurii de trandafir, iar citeva sd poarte rdzboi futfi 'l
penhu aripile 1or de piele, din care sb facem haine elfilor;
1+ r "; r t a;
rdqi si stea de veghe, ca nu cumva gdldgioasa bufnigd. carfl se 1 !.:;tfl
guie noapte de noapte, sd se apropie de mine. Dar mai intAi cAntali-mi
ca sd adorm.
Atunci zdneTeincepurd sXingAne acest cantec:
"$erpi pestrili, crestate limbi,
Ghem de spini, sd nu te plimbi;
Vienni, qopArle,toti plecali,
Criiasa nlo tulburali.
Filomeli, cAntI-n zbor,
Dulce cdnti: somn u$or,
Somn uqor, somn uqor!
Duc[-se-n ticeri descAntul,
S5-i c6ntIm domnilei cAntul:
Noapte bunX, somn uqor!"'
,.
CAnd zAnele izbutird s5-qi adoarm5 crliasa cu acest dulce cAn-
tec de leagin, o ldsarXpentru a duce la indeplinire insemnatele po-
runci pe care le ddduse ea. Atunci Oberon se apropie tiptil de Ii-
tania sa qi-i picurb pe pleoape cAliva stropi din licoarea aceea de
dragosle"spunAnd:
"Ce-oi zdn ctnd te trezegti,
Cu mult foc sd indrXgeqti".
Dar sd ne intoarcem la Hermia, care fugise din casa tatilui ei in
noaptea aceea,ca si scape de moartea ce-i era hdrdzitd. fiindci nu
voia si se cunune cu Demetrius. CAnd intri in pldure, il gdsi pe
scumpul ei LysancJqr agteptAnd-o. ca s-o cilXuzeascl la mbtugasa.
insd, cAnd ajunse in inima pddurii, Ilernria se simli atAt de ostenit[,
incAt l.ysander, nespus de grijuliu fatd de scumpa lui aleas5,care-gi
dbvedise simlXmintele primejduindu-gi viala de dragul lui, o con-
vinse sd se odihneascdpAni in zori pe o movild acoperiti de muqchi
m5t5sos, iar el se intinse pe pdmAnt, la cA{iva paqi de ea, gi amdn-
doi cizurd intr-un somn adAnc. Acolo furl gXsili de Puck, care, v[-
zdnd un tAndr chipeg, adormit, qi bdgAnd de seamd cX veqmintele
lui erau croite dupl portul atenian, gi cd in preajma lui dormea o fatd
dr6gdlaqd, gAndi ci aceqtia trebuie sd fie fecioara atenian[ qi dis-
preluitorul ei iubit, in cdutarea clrora il trimisese Oberon. Puck iqi
fbcu, binein{eles, socoteala c5, de weme ce erau al5turi doar ei doi,
ea va fi cea dintAi fipturd pe care tdndrul o vaziln cAnd se vaiezi.
Astfel, lird multi zdbavd,,turnd pulin din sucul floricelei purpurii
in ochii lui Lysander. Se nimeri insX ca Helena s[ treacd pe acolo,
aqa c5,.in locul Hermiei, ea fu cea dintAi flpturd care-i rXsdri ina-
inte lui l-ysander, cAnd acesta deschise ochii; qi, oricAt ar fi de
j
zo
rfucLezut,vraja aceea de iubire era alit de puternicX, incAt toatX
rh'irgostealui pentru Hermia pieri intr-o clipitd qi Lysander o indr5-
1ripc Flelena.
l)e i-ar fi cdzut ochii pe Hermia cAnd s-ar fi trezit, boroboala
sirvirrqitb de Puck n-ar fi'avut nici o urmare, liindcl Lysander o iu-
llrrir pc credincioasa sa Hermia cum nu se poate mai mult. Insd, aqa,
bic:lului l.ysander nici cb i se putea intAmpla o nenorocire mai rnare
rlcoll s[ fie silit de-o vrajl a zAnelor s-o uite pe iubita lui qi si aler-
ge dupH altd fatd, lisdnd-o pe Hermia adormitd, singurl in inima
piulurii, in putereanoplii.
Iati cum se intAmpl6 ndpasta:
Helena, dupd cum v-am spus mai inainte, se strdduia sb lin5 pas
r:u l)emetrius, din clipa in care acesta fugise cu atAta cruzime de
ca; dar curdnd se didu bltutd in aceasti intrecere inegal5, flindc5,
rlup5 cum se gtie, bdrbagii sunt alergitori mai buni decAt femeile.
l'ostc pu{ind.vreme, Helena il pierdu din ochi pe Demetrius gi, cum
rirlXceaifl neqtire, deznXddjduiti qi abdtutl, ajunse in locul unde
tlormea Lysander.
- Vai strigi ea - ia15-l pe Lysander eum zace la pimnnt! E
-
oare mort sau adormit?
Apoi, atingAndu-l uqor pe umir, ii grii astf'el:
- Bunul meu prieten, de egti in vialX trezegte-tel
La vorbele acestea,Lysander deschiseochii qi. cum vraja aceea
incepu sX-qi arate inrAurirea, ii rosti^pe dati cuvinte de dragoste Ei
dc admiralie, cu totul nelalocul lor. Ii spuse cI o intrece pe Hermia
in frumuse{e, pe cAt intrece o porumbilX pe un corb, qi ci ar trece Ei
prin foc de dragul unei vorbe dulci de a ei; qi multe alte asemenea
cuvinte de dragoste. Helena, qtiind ci Lysander era iubitul prie-
lcnei sale Hennia, gi cX se legase cu sfinlenie sI se cunune cu ea,
lu cuprinsd de o furie fdrd seamdn cAnd il auzi vorbindu-i in l'elul
irccsta.Ea g1ndea,qi pe bunl dreptate, cd Lysander iqi r3de de ea.
- Doamne spuse ea - de ce m-am mai n[scut, ca sd fiu de
-
ocara qi batjocura oriqicui?! Nu-i de ajuns oare, tinere gentilom, cd
nu am parte nici mdcar de o privire duioasi sau un cuvAnt bun de
la Demetrius? Mai lipsea acum ca qi dumneata sE-!i bali joc de
rnine qi si te prefaci cd-mi cauli iubirea! Te socotearn un gentilom
cu o fire mai aleasd,Lysander.
Rostind aceste vorbe pline de mAnie, o luI la fugX, qi Lysander
porni dup[ ea, uitAnd cu desdvdrgire de scumpa lui Hermia, care
rlmase acolo, dormind.
) |
 .- Sunt uluitl de cuvintele tale p5timaqe - zise Flermia. Nu eu
CAnd se degteptd, Hermia iqi dddu seama ci e singurb $i, cu-
irri bat joc de tine, se pare c[ tu eqti aceeacare-[i rAzi de mine.
prinsd de o spaimX cumpliti, o porni razna prin pddure, neqtiind ce
- A;o, aqa,spune mai departe - se plAnse iarXqi Helena - pref6-te
s-a intAmplat cu Lysander qi unde ar putea si-l gdseascl. Intre timp
cii oqti serioas5qi strAmbi-te la mine cAnd rn5 intorc cu spatele; a-
Demetrius, tot cXutAndu-i in zadai pe Hermia gi pe rivalul sdu Ly-
poi lXce{i-vd sefl}ne cu ochiul Ei petrecefi pe socotealamea! Dacd
sander, osteni de atAta alergiturl qi adormi adAnc. ln vreme ce dor-
rrli avea o fIrAmX de milX, indurare sau bund-cuviin{d, nu m-a!i
mea, el fu vdzut de Oberon care, din cAtevaintrebdri puse lui Pgck,
clrinui astf'el.
aflase cd acesta turnase sucul vrbjit al dragostei peste pleoapele
ln vreme ce Helena qi Hermia igi aruncau asemenea vorbe mA-
altei fiinfe decAt cea cireia ii fusese ursit; iar acum, dAnd peste cel
ttioasc, Demetrius qi Lysander le pXrdsird, ducAndu-sesX se lupte
la care se gAndise intAi, atinse cu licoarea de dragoste pleoapele lui
irrlr-un ascunzigai pidurii, pentru dragosteaHelenei.
Demetrius, care dormea, gi tAnirul se trezi pe dati. Dar cea dintdi (lAnd iqi dldurd seama cI cei doi gentilomi le-au pXrdsit, f-etele
fEpturl pe care o zdri fu Helena qi el * intocmai ca Lysander -
sc clespdrlirX qi pribegird iard prin pidure, islovite, in ciutarea
incepu s5.i facd infocate spovedanii de dragoste, cAnd chiar in
iuhililor lor.
clipa aceea se ivi Lysander, urmat de l{ermia (din pricina neferi-
Dc indat5 ce plecard de acolo, craiul zAnelor, care, impreund cu
citei greqeli a lui Puck, acum sosise rAndul Hermiei sI alerge dupd
I'uck, ascultasecerturile lor, ii spusespiriduqului:
iubitul ei). Aqa cX Lysander qi Demetrius, inrAurili de aceeagipu-
- IatX unde a dus nepriceperea ta, Puck. Sau ai fdcut-o cumva
ternici waj6, ciutard care mai de care sb facd mdrturisiri de dra-
rl i nadi ns?
goste Helenei.
- Crede-md, o, crai al umbrelor! rlspunse Puck. A fost numai o
InmXrmwitb, Helena socoti ci Demetrius qi Lysander, ba qi scum-
grcqeal5. Nu mi-ai spus c5-l voi recunoaqte pe tAnXr dupd straiele
pa ei prietend de altidat5, Hermia, se infeleseserd cu tolii sd facd
salc ateniene? Dar oricum ar fi, nu-mi pare riu cX s-a intAmplat
hazpe seamaei.
irr;a,fiindcX socot ci sfada lor ne va fhce sd pclreccnr tle minune.
Hermia era la fel de miratl ca qi Helena qi nu pricepea de ce
- Ai auzit - spuseOberon - cX Demetrius gi-Lysander s-au dus
Lysander qi Demetrius, care mai inainte o iubiserX amAndoi, erau
sh caute un loc potrivit ca sI se lupte intre ei! If poruncesc sI a-
acum indrbgosti{i de Helena; dar Hermiei, povestea nu-i pdrea de-
liirni deasupra noplii un vdl de negurd deas[ qi sX-i rdtdceqti pe cd-
loc o glum5.
rirrilc pldurii pe aceEti gdlcevitori indrigostili, ca si nu fie in stare
Tinerele, care pAnb atunci fuseserl cele mai nedespbrlite prie-
slt dea unul de altul. Imitd cAnd glasul unuia, cAnd al altuia, gi cu
tene, incepurd si-qi arunce vorbe grele.
vorbe ustur[toare stArneqte-iqi fX-i si te urmeze, incredinlafi cd
- Rdutdcioasd Hermia - grdi Helena - tu l-ai indemnat pe Ly-
aud vocea rivalului. Vezi sd nu-i laqi, pAnd vor ti atAt de ostenili,
sander sI mb incdnte cu laude preticute. Iar pe celdlalt adorator al
incit si nu mai poatl face un pas, iar cdnd vei vedea cd dorm
tXu, Demetrius, care aproape cd nid dddea la o parte cu piciorul din
huqtean, picurX sucul celeilalte flori peste pleoapele lui l-ysander.
calea lui, nu l-ai pus tu oare sd md numeascd zei\d, nimf5, co- ( llnd el se va trezi va uita de dragostea sa cea nouX pentru Helena
moard, fbpturi neasemuitX, cereascd?El, care nu md poate suf'eri,
rii se va iritoarce iar la Hermia. $i-atunci, aceste doud frumoase
nu mi-ar vorbi astfel, de nu l-ai fi indemnat tu, ca sd md facd de
linere vor putea fi fericite fiecare cu tAn5rul pe care-l iubeqte, qi-qi
ocar[. Riutdcioasi Hermia, si te aldturi b5rbalilor ca s-o batjoco-
vor inchipui cX toate cele petrecute n-au fost decAt un vis urAt. Nu
reqti pe sdrmana ta prietenb! Ai uitat de prietenia noastrd din vre-
zirbovi o alipd Puck, iarX eu m[ voi duce sX vdd ce dragoste qi-a
mea gcolii? De cAte ori, Hermia, n-am stat noi doud pe aceeaqi
girsilTitania mca.
pernd, cAntAnd acelaqi cdntec, cu acele noastre brodAnd aceeaqi 'Iitania rnai dormea, qi Oberon, vizAnd in apropierea ei un
floare, amAndou[ aplecale pe acelaqi gherghef, crescAndmereu ldran
carredormea qi el, se intreb5: "Asta sd fie preacredincibsul iubit al
impreund, ca un cireq ingembnat, abia deosebindu-ne una de alta?! 'l'itaniei mele?" aqezAndo cIpSlAnXde mdgar peste capul
Flermia, nu-i prietenesc din partea ta, nu-i vrednic de o fecioard sd $i fXranu-
lui, ea i se potrivca atAt de bine, de parcYai-arfi crescut pe umeri.
te alituri bbrbalilor, pentru a-!i bate joc de sbrmana ta prieteni!
L-)
22
Deqi Oberonii pusesecdpdfAnade mdgarcu multd grijd, fdranulse
trezi qi, ridicAndu-se,fhrX sb aibi habar ce-i idcuseOberon,se in-
dreapt[ spredumbravaundedormeacrdiasazdnelor.
-- O! Ce inger mi-a fost dat sd vldl strigXTitania, cAnddeschise
ochii qi, wXjitd de suculfloricelei purpurii, il intreabl; Eqti la fel de
infeleptpe cdt eqti derf,rumos?
- Pii, de, cucoani - spusenerodul - inlelepciuneade care am
nevoieca sXies din pddureaastamie mi-e de ajuns.
- Nrr-F dori si ieqi din pidure - grXi crdiasa,robiti de dragoste.
Nu sunt un duh de rdnd. Te iubesc,vino cu mine, gi toli supugii
mei te vor sluji.
Chemd apoi patru din sluiitorii sii, care se numeauFloare de
Mazdre, Pdnzd de P5ianjen, Molie gi SdniAnli de Muqtar, qi le
spuse:
, - Sluji!-l pe acestincAntitor gentilom; aflafi-vd prin preajmi-i
cdndse preumbldqi zbenguili-vdsub ochii lui, hrdnili-l cu struguri
qi caiseqi furali pentru el sdculelelede miere ale albinelor.Haide,
stai lAngdmine - spuseTitania tbranului- gi lasd-m[ sb md joc cu
drdgilaqii tdi obraji pdroqi,frumosulmeu mlgar! $i sd.sXrutminu-
nateletale urechi mari qi cl5pduge,bucuriainimii mele!
- Unde-i Floare de Mazfue?intreabdf5ranul cu cap de mdgar,
fbrb a lua prea mult in seami vorbele drdgdstoase ale-crdieseizd-
nelor, insd foartemAndrude noii sdi slujitori.
- Aici, domnia-ta- zice micuta Floare deMazdre.
- Scarpin[-mdin cap - grli lXranul.Unde-i Pinzd de Pfianjen?
- Aici, domnule- spusePAnzdde Pdianjen.
- Bunul meu domn PAnzI de Pbianjen- spusen[tdrdul - ucide
bondarul roqu din vArful ciulinului de colo; qi bunul meu domn
PAnzdde Pdianjen,adu-mi sdculelul cu miere. Si nu pierzi prea
multd vreme cu treabaasta,invArtindu-tefhrd rost, domnulePdnzd,
de Pdianjen,qi ia seamasd nu se spargXslcule{ul cu miere; mi-ar
pdrea rdu sX te mAnjeqticu miere pestetot. Unde e SImAnla de
Muqtar?
- Aici, domniata - zise Sdmdnldde Muqtar.Care-li estevoia?
- Nimic alt - spusetAnlrul - decdt si-i ajuli domnului Floare
de Mazdrela scdrpinat;trebuie si md duc la un bdrbier,domnule
SdmAnJd de Muqtar,fiindcXsocotcXsunt al naibii de plros pe fa!d.
- Iubitul meu - gldsui crliasa - ce vrei si mdnAnci?Voi trimite
pe o zdnd cttezdtoarecd caute comoaraveverilelor qi sX-!i aducd
vreo cAtevaalunenoi.
24
Mai curAndag pofti la un pumn de mazdreuscat6- vorbi
lf,lrrrul,care,o dati cu capul lui de mdgar,cipltase qi gusturide
nrllp.ur'. l)ar, rogu-te, sd nu md tulbure nici unul din supuqiitdi,
llirrrlciram de gAndsdtragun pui de somn.
f )ormi dard - spusecrXiasa-iar eu te voi legdnain brafele
urr'lc,( ), cAtde mult te iubesc!CAtde mult te ador!
('iincl il vXzucraiul zdnelorpe {Xrandormind in brafelecrliesei
s1111:, so apropiede Titania qi o mustrl pentru cd-qi d[ruieqte dra-
poslcaunuimdgar.
'l'itania nu fu in stare si tiglduiasci, de weme ce [dranul dor-
rrrcr chiar in bralele ei, pe capul lui de migar purtdnd o cunundde
lkrri impletitl de ea.
l)upX de Oberono neclji cAtIva vreme,ii ceru iardgi bdielaqul
orlun, iar criiasa, ru5ina1"5 ci a fost descoperitide citre domnul qi
r.tllpinulei nu noul ei f'avorit,nu cutezds[-i steaimpotrivI.
I)upX ce OberoncXpdti b6ielaqulla care rAvniseatAtavreme, i
nt' llcu milb de stareajalnici in care - prin gluma lui - o adusese
pc'l'itania, qi arunc[ cAtevapiclturi din sucul celeilalte flori in
oclrii ei, iar crliasa zAneloriqi veni pe datbin simliri qi se minund
rlc rltdcirea ei, scArbindu-seacum la vedereaacelei nemaiintilnite
dihXnii.
Oberonlud de asemeneacdpi{Anade migar de pe umerii ldra-
rrului qi-l lisX s5-gisfArgeascd pirotealacu scifhrlia lui cea ade-
vtrratIpe umcri.
Oberonqi Titania sa fiind acum pe deplin impbcagi,craiul ii
in;ird povesteaindrdgostililor gi certurile lor din miez de noapte,
iur ea hotlri sd se ducd cu el qi sd vadi impreund sfhrEitulpdJa-
niilor.
Cr6iasagi craiul zdnelorii glsiri pe indrdgostilt qi pe frumoa-
scle lor alesenu prea deparleunii de allii, dormind pe un petic de
iarbi. Puck - ca sd-qifacdiertatdgreqeala- izbutise,dAndu-gitoa[5
silinla, si-i adunepe tofi laolalti, fbrd sd gtie unul de celdlalt, gi cu
leaculpe carei-l diduse craiul zdnelorindepXrtase cu grijd vraja de
pc ochii lui Lysander.
Hermia se trezi 'ceadintAi qi, vlzdndu-l pe Lysander al ei cI
doarmeatAt de aproape,se uitd la el Ei se minund de ciudata lui
nestatornicie.Lysanderdeschiseqi el ochii curAndqi, vbz0nd-ope
scumpalui Hermia, fu iarbqi stdpAnpe minlile sale, pe care vraia
lui Oberoni le intunecase.O datl cu ele igi rec[pitd qi dragosteasa
pentruHermia.Incepurl sd-rgipovesteascd tot ce pltimiserd in tim-
25
pul nop{ii, intrebAndu-sedacX aceste lucruri se petrecuseri aievea,
sau dacd nu cumva avuseserl amAndoiacclaqi vis introrltor.
in clipa aceease trezird 9i Helena cu f)emetrius, 6i curn un soirrn
dulce domolise sufletul tulburat qi mlniat al l.lclenci, ea ascultl cu
incAntaremdrturisirile de dragostepe carc lJcmetrius incri i lc rnai
f-bceagi, spre mirarea gi bucuria ei, ?,sidldu sealn;rcI erau pornite
din inim[. Poveste de iurnd
C'ele doui frumoase l'ete care rlticcau prin noapto, nemaif-rind
acum potrivnice, legarl iarXqi o prictenie adevlrat[. 'foatc vorbele
aspre pe care qi le aruncaseri furl uitatc, qi eie se stituiri ?n liniEte
ce era mai in{elept de fbcut in starea lor. llotlrlrd ca Denretrius,
care igi luase acum cu totul gAndul de la llt:rmia, s5-l induplece pe
tatil acesteia sd ridice cruda pedeapsd cu moartea, ce. fusese
Lcontes,regele Siciliei, qi regina lui, frumoasa qi virtuoasa Her-
hotXrAt5impotriva ei. Demctrius se pregltea si sc intoarcd la Atcna
rrriorra,trhiau odinioarr5in cea nrai desXvArqitX inlelegere. AtAt de
cu acast prietenesc!e1,cAnd didu pestc Egcus, tatll }lernriei, um-
Icrit'il e.raLeontes in dragosteasa pentru aceasti doarnnXlErI sea-
blind prin pidure pe urnele liicei sale fugite de acasir.
rruin,inc6t socotea cH nu i-a mai rlmas nici o dorin{d neimpliniti,
CAnd Egeus afl[ ci Demetrius nu mai r/rea s-o ia de sotie pe
rrlirlirtloar cX uneori ar 1i dorit si-l mai vadl o dati qi sI-l infXligeze
fiica lui, nu se mai impotrivi cununit:i acesteiacu l-ysander, el iqi
rt'llinci pe vechiul siu tovardq de joacX gi de invll5turl, Polixenes,
dldu incuviin{area ca sI faci nunta peste patru zilc: - chiar in ziua
rt'1lclc Boenriei. I.eontes ,si Polixr:nes fuseser[ crescu{i impreunX
in care Hermia tusese osAnditXsi-;i piardi viaia. CAt clespreIIe-
rlilr lragedX copildrie, insi dupl moartea pXrinfilor lor, chema{i
lena, ea se invoi bucuroasl ca in aceeaqizi sd se mlrite cu iubitul gi
liirrrl sd-gi cArmuiasci liecare regatul s5u, nu se mai intAlniserXde
acum credinciosulei Denrelrius.
rrrulli ani, cu toate ci schimbaserXadeseaclaruri, scrisori gi solii
Craiul qi criiasa zineTor,carc fuseserl marlori ncvlzu{i ariaccs-
rlucind semneale dragoslei ce-gi purtau.
tei implcdri, iar acum vcdcau sfirr;itul lrricit al poveqtii indrlgos-
l)oftit in mai nulte rAnduri dc prietenul slu Leontes, Polixenes
tifilor implinit prin bun5voinla lui Obcron, se arltarX atlt ilc incdn-
sosi in ceie din urmi din Boemia la curtea siciliand.
ta{i, incAt aceste blAnde cluhuri se hotlrArii a sdrbltori nun{ilc carc
l,a inceput, r'izita ii flcu rnultX pldcere lui I-eontes.O rugX pe
se apropiau prin desfbt5ri qi petreceri pc tot intinsul inrpiir5liei zA-
reginl sd arate cea mai aleasi griiX fa{5 dc prietenul sXu din copi-
nelor.
liiric qi pdrea * avAndu-lin preajm[ pe scumpul sdu prieten qi vechi
$i acum, dacl se afld vrcunii pr: carc i-a suphrataceastXpoveste lovarl-s-- cI f'ericirea sa este clesXvArqiti.Stlturl indelung la sl-at
cu zdne qi nXzbAtii,judecAnd-ode nccrezut, n-au dccit si-qi inchi-
rlt'spre trecutele vremi, iEi aduser5 aminte cle z.ilele petrecute im-
puie cd au lbsl adormili qi c[ toatc acestep5lanii n-au lirst decit
;rrcunbla ?nvIllturd qi de gtrenglriile lor tinereqti, gi i le povestirl
vedenii ambgitoare apirute in vis; qi n[dljduiesc cii nici unul clin
tlt' la cap51Hernrionej, care lua parte totdeaunacu voioqie la aceste
cititorii mei nu va fi atAt de nesocotit,incit si se sim15jignit cle un
tl i l asuri .
vis fermecdtordintr-o noapto de vard.
CAnd, dupl o indclungatX qedere,Polixenes se pregdti de ple-
t'rrro,Hermiona - la dorinla solului s5u * iqi alXlurd qi ea rugbmin-
(i lc ca s5 mai zdboveascl la ei.
$i de-aici s-au tras pitirnirile bunei regine, cdci Polixenes, mai
rrrtii nevoind sX rbmAnl la rugXmintea lui Leontes, fu cigtigat de
t rrvintelecalde gi convingitoare ale Hermionei Ei igi mai armAnicu
t'irtcva sIptilnAni plecarea.DupX aceasti inlimplare, l,eontes, deqi

z1
 &
s
cunoqteabine de-atAtavremecinsteanepdtatda prietenuluisiu Po-
lixenes,precum qi neasemuiteleinsuqiri ale virtuoaseisale regine,
fu cuprinsde o geloziene?nfrAnati.Fiecaresemnde bunbvoin[Xpe
care,ea gazdd,Hermionai-l arbtalui Polixenes- chiar dacXeraur-
marea vreunei dorinle anumerostite de solul ei qi fHcutdnumai
spre a-i fi pe plac - sporea gelozianefericitului rege; Ei din prie-
tenul iubitor gi devotatqi cel mai bun qi drigistos so!, Leontesse
prefbcu deodatdintr-o fiari sdlbaticXqi lipsitd de orice fbrAmi de
tli omenie. TrimilAnd dupd Camillo, unul din curlenii sXi, qi impdr-
tXqindu-ibXnuielilece le nutrea,ii porunci si-l otrdveascdpe Po-
lixenes.
Camillo era om bun la iniml qi, qtiind prea bine cb gelozialui
Leontesnu-qi gdseanici cel mai qubredtemei in adevdrulfaptelor,
in loc de a-l otrdvi pe Polixenes,ii dddude qtiredespreporuncastd-
pAnului s6u crXiescqi se invoi sb fugd cu el din cuprinsulSiciliei.
Astfel Polixenes,cu ajutorul lui Camillo, ajunseteafbr qi nevlti-
mat in regatul sdu,in Boemia, unde Camillo trli de-aci-naintela
curleacraiului gi ajunsecel mai apropiatprieten qi sfetnicde incre-
dereal lui Polixenes.
Fuga lui Polixenesasmufi qi mai mult mdnia gelosuluiLeontes.
El se dusein incdperilereginei, unde preabunadoamndstdteacu
biielagul ei Mamillius, care tocmai incepusesd-i spunXuna din
celemai frumoasepoveqtice le gtiael, ca s5-qiinveseleascd mama,
cAndregele intri qi, smulgdndcopilul, o trinrise pe Hermiona in
temnili.
Mainillius, deqi era abia un copil de-o Echioapd,iqi iubea cu
nespusdduioqiemama,iar cAndo vizu ftcuti de ocardgi aflI c[-i
era rdpitl penlru a fi azvdrlltdintr-o temnild, se amdri nespusde
mult qi, pierzdndu-qipofta de mdncaregi somnul,incepu sii se
topeascdvizAnd cu ochii, incat toti crezurdcXmAhnireail va ucide.
CAnd o trimisesepe regind la inchisoare,regele porunciselui
Cleomenesqi lui Dion, doi nobili sicilieni, sd se ducXla Delfi qi si
intrebe oracolul din templul lui Apolo dacXregina sa i-a cdlcat
credintada1orat5.
PestecAtdvavreme,Hermionaadusepe lume, in temni{i, o t-eti-
Mare fu mAngAierea sdrmaneidoamnela vedereaacelui prunc
![.
drbgdlaq;ea ii spuse:"Biata mea prizonierdmiculX. sunt la fel de
nevinovalica qi tine".
Hermionaaveao prietendbun6, Paulina,cea cu suflet ales,so-
1ia unui nobil sicilian, pe nume Antigonus.CAndPaulina auzi cd
28
rl[pArrn ci a n5scut, se duse la inchisoarea unde era linutd Her-
pe
tttlrlrrnr;i-i spuse Emiliei - o doamnd de la curte, care o slujea
It' pl ttl l '
Itogu-te, Emilia, spune-i bunei cr[iese ci, dac[ inlltimea sa
rr, lrrr.uilrctXs[-mi incredinleze pruncul, eu il voi duce la rege, tatil
rllrri r.inc qtie cdt de mult i-ar putea muia inima vederea acestui
l rr;ti l rrqttc vinovat .
l)rcavrednicddoamn[ - rXspunseEmilia - o voi vesti pe regi-
rrll rlt. rurhilul gAnd al domniei tale; chiar astdzi iqi dorea sd aibd o
prlt'tcn:Icare sd cuteze a-i infd[iqa regelui copilul. '
cu indriz-
\Sispune-i - adlugd Paulina - cb-i voi lua ap[rarea
ttruh-lin ta[a lui Leontes.
l)ornnul sX te binecuvdnteze pentru bunXtatea ce-o arbli mi-
Iustivrri noastreregine - spuseEmilia.
l)up[ aceea se duse la Hermiona, care ii dldu fetila, bucuroasd
t,fl s-rrglsit cineva care sX ctttezea infafiqa copilul dinaintea regelui.
l'aulina lud in brale pruncul 9i, croindu-qi drum pAnd la rege -
(u toatc ci solul ei, temAndu-sede mAnia acestuia,se strdduia s-o
Irrrpit:clice- puse pldpAnclulvldstar la picioarele regelui. Apoi Pau-
lirru rosti cuvinte calde intru apdrarea Hermionei, aducAndu-i re-
gclui amarnicd dojand pentru neomenia lui qi cer;indu-i indurare
pcntru so{ia qi copila sa nevinovatd. lnsd mustririle insufle[ite ale
l)nulinei nu izbutirl decAt s5-l intbrAte Ei mai mult pe Leontes,
r:urc-i porunci solului ei, Antigonus, s-o ia din fafa lui.
l)lecdnd, Paulina ldsd copilagul la picioarele tatdlui sXu, gAndind
cll, dup[ ce va rdmAne singur cu fbti]a, o va privi qi-i va fi mild de
liin[a nevinovatd qi lipsiti de ocrotire.
Dar buna Paulina se inqelase. Abia ieqi ea din sala tronului, cX
rrcmilosul tatX porunci lui Antigonus, solul Paulinei, sd ia copila, s-o
rlucd in largul mdrii qi s-o lase apoi pe vreun !5rm, pustiu, ca sd
piarXacolo.
Antigonus, spre deosebire de bunul Camillo, indeplini intocmai
ortlinele lui Leontes. Duse numaidecdt copila pe puntea unei co-
rirbii qi ieqi in larg, cu gAndul de a o pdr[si pe cel dintAi ilrm pustiu
pc care-l va intAlni in cale.
Atat de nestrdmutat era regele in credinla sa cd Hermiona estc
vinovatb, incAt nici nu voi si mai aqtepteintoarcerea lui Cleomenes
qi a lui Dion - pe care-i trimisese sd-cerceteze pdrerea oracolului
lui Apolo din Delfi - ci, inainte ca regina s[ se inzdrlveneascX du-
p[ lehuzia ei qi de pe ulma durerii cdqunatede pierderea nepre[uitci
29
 sale copile, o tAri la judecatX,dinaintea adunirii trituror nobililor qi
curlenilor sdi. Iar cAnd toli marii seniori, judecitori qi intreaga no-
bilime a !5rii furI strAngilaolaltX ca s-o judece pe llermiona, qi nc-
f-ericita regini stitea ca o pirAtX dinaintea supugilor sXi, pentru a
primi judecata 1or, Cleomenes qi Dion intrarX in adunare qi infh-
ligard regelui rlspunsul oracolului, pecetluit. Leontes porunci ca si-
giliul sI fie desfdcut qi cuvintele oracolului citite cu glas tare. f)ra-
colul sunl astfel:
"Flermiona este nevinovat5, Polixencs are cugetul nep[tat, Ca-
millo este un supus plin de credinld, Leontes - un tiran gelos, iar
regele va trli fdr5'moqtenitor, daci cel care este pierdut nu va fi
gdsit".
Regele nu dddu nici o crezare cuvintelor cracolului, spuse cX
era o niscocire> scorniti de prietenii reginei, qi ceru ca judecata si-
qi unneze cursul. f)ar in vreme ce Leontes vorbea, intrl un orn ca-
re-i spuse ci prinlul Mamillius, afldnd ci viala mamei sale atArnl
de judecata la care este supusS,covArgitde durere gi rugine, a murit
pe nea$teptate.
Hermiona, auzind de moartca acestui scump gi iubitor copil, ca-
re-qi d5duse sulletul de jalea nenorocirilor ei, igi pierdu simlirea;
iar Leontes, cu'inima strXpunsi de aceastXveste,incepu sI sirntl o
llll
til
fbrAm5 de mili pentru nefericita iui regin5. Porunci deci Paulinei gi
doamnelor din suita ei s-o scoati din sala de judecatl gi sI fblo-
seascdtoate mijloacele ce le stiteau la indenrind ca s-o artruc5ia-
llr
r[qi in simliri. Paulina se intoarse curAnd gi-i spuseregelui ci ]Iel-
miona a murit.
CAnd Leontes afli cX r'egina a murit, se c5i de cruzimea ce-o
li ardtase fa{I de ea; qi acum, gAndincl cX purtarea sa nemiloasb zdro-
bise inima Hermionei, crezu in nevinovllia ei. Dc ascmenca,socoti
acum adevdrate cuvintele oracolului, deoarecc qtia cd "dacX cel ca-
re este pierdut nu va fi gisit" (chibzuia ci este vorba de fbtila sa) el
va r5mAne lir5 moqtenitor - lindnd seama cI prinlul Mamillius era
mort. S-ar fi lepidat bucwos de regatul intreg, numai sd dea de ur-
ma fiicei pierdute. $i l,eontes se lXsXbiruit cleremugcdri, qi fu stX-
pAnit mulli ani de gAnduri intunecate qi de amard cXinJS.
Corabia in care Antigonus dusese copilila in largul mlrii lu tA-
rAtd de o furtund pinl pe ![rrnul Boenriei, tocmai in regatul bu-
nului rege Polixenes. Acolo cobori pe flrm r\ritigonus qi acolo lSsX
el pruncul.
30
r\rrliplonusnu se mai intoarse?n Sicilia ca sl-i spunl lui Leon-
It', rrrrrlt.iplrisise copila, fiinclci, pe cind seindrepta spre corabie,
iilr rrrs iuqi din pidure qi-l sfhqie in bucl{i; era o pedeapsl dreaptl
pr rrlrrrirscultareadati poruncii tic[loase a lui Leontes'
('rrpila cra inveqmintat5 in straio bogate qi impodobitl cu giu-
rirr,rr||i,liindc[ I,Iermionao giitise Ibarle frumos cAnd o trimisese
lir l ,t orttr.:s.Antigonus ii prinsese de nantie un petic de hdrtie pe
r iltr. \lir scris numele de "Perdita" qi cuvintcle care 15saua se in-
cA
tr h'ltt , in chip nelimurit, cX se trigea dintr-un neam mare $i
,,n;rrlir ii lusesepotrivnici.
At'csl biit prunc pdriisit Iu glsit de un pSstor.Era un oln cu su-
lh t, rrstlbl cd o duse pe nica Perdita acasx la so{ia lui, care o d5-
,lil,.i t.u duioqie. Pistorul fu insd ispitit sX ascund5 bogatele odoare
acela,pentru ca nimeni
lrr' ( iu e lc gisise; de aceeaplec[ din linutul
rrr rru pr)atdiscocli de uncle dobindise avuliile, 9i, cu o parte din
prr'lrr:loscumpe ale Perditei, ir;i cumpird turme de oi ;i ajunse un
p;lslor cu stare. O crescu pc Perdita ca pe copilul lui qi ea habar nu
rrv|il cl"tnu e f"atdde P[stor.
Micu{a Perdita crescu 9i se tEcu o codan[ f'erniecitoare $i, deqi
rrrrllritnise o creEteredec;sebitxde aceeaa oricxrei fiice de pdstor,
tolursi,harurile cu caro fusesc inzestratx- moqtenite de la mama ei,
* str5luceauatAt de puternic, incAt, judecAnd dupi purlarea
rt'1,,irta
t.r, rrinrcni n-ar fi pulut sii-qi dea seama c[ nu lusese crescutd la
( urlr:aunui rege.
l'olixenes, regele Boenriei, avea un singur fecior, al cirui nume
t'r;r lilorizel. Odata, pe cAnd tin[rul prin! vAna prin apropierea Io-
.zdri pe cea carc trecea drept liica batrAnului 9i
r.rrirr{cipistorului,
lrrrilruselea,sfrala qi linuta de reginx a Perditei il tbcura s[ o in-
rlr.iigoascdpe dati. curxnd, sub numole de Doricles qi sub infxli-
trlrrcaunui ge,ntilomoarecare,ajunse s[ toceascxpragul bdtranului
|iislor. Polixenes,ingrijorat de faptul cI Florizel
lipsea atAt de des
tk' la curte, puse oamenii si-l pindeasc[; aqadescoperi el dragostea
tiiriirului pentru frumoasa fiicri de pXstor.
Atunci Polixenes il chem5 pe Camillo, credinciosul sbu dreg[-
t()1.,care-l izb5vise de furia lui Leontes, qi-i ceru sd-l insolcascd la
t'rrsapbstorului, pe care toli il socoteautatiil Perditei'
I'olixenes Ei Camillo, purtAnd amAndoi straie schimbate, sosirx
l;r locuinla b5trAnuluipistor tocmai cand se prxznuia tunsul oilor. $i
r,urula aceastasirbxtoare oricare oaspetecste binevcnit, cu toatc cl
t,ruu strdini, lurd poftili sx intre qi s5 ia pal1e la bucuria obqtc&sc[.
)!
 I
qa
4$
sr'i'i'
Veselia se citea pe chipurile lor. Mesele erau intinse gi se fh-
ceau mari pregdtiri pentru serbarea cAmpeneascd.C6liva fldcdi gi
citeva fetiqcane jucau pe pajiqtea din fala ca'sei, in vreme ce alli
tineri cumpdrau panglici, mXnuEi qi alte asemeneanimicuri de la un
negustor, in pragul ugii. .
In tot timpul acestei fbrfote, Florizel gi Perdita qedeau liniqtiti
intr-un col! indepdrlat, mai incAnta{i sX stea de vorbi decAt si se
aldture zbenguielilor qi petrecerilor nevinovate ale celor din jurul
1or.
Regele era a$a de bine deghizat in straiele sale schimbate, incAt
era cu neputin{d ca f'eciorul sdu s5-1recunoascX;de aceea se apro-
pie destul de mult, ca sd poati auzi ce-qi spuneau tinerii. Nu micl
fu mirarea lui Polixenes auzind felul simplu qi totuqi ales in care
Perdita vorbea cu fiul sdu, aqacd zise c5tre Camillol
- NicicAnd n-am mai v[zut o fatd de rdnd atAt de drdgdlaq5; tot
ce spune gi tot ce face pare mult mai ales clecAto aratX starea ei.
Camillo intiri gi ddnsul:
- Cu adevlrat, este insdqi regina laptelui covdsit qi a smintAnii.
- Rogu-te, bunul meu prieten - spuse regele cXtre bdtrAnul pds-
tor - ce fldcdu chipeq este cel care std de vorbX cu fata ta?
- I se spune Doricles - rdspunse pdstorul. Zice ci o iubegte pe
fata mea qi, ca sX vorbesc drept, dupl sdrutdrile ce qi le dau unul
altuia nu po{i hotiri care din ei il iubeqte mai mult pe celdlalt. DacX
tAndrul Doricles e in stare sd pund stlpAnire pe inima ei, dAnsaii va
aduce ceva la care el nici nu viseazd.
Zicdnd acestca, pdstorul se gAndea la ceea ce mai rbmdsese din
giuvaerurile.Perditei, pe care - dupl ce cu o parle din ele iqi cum-
pdrase turmele de oi - le pusese la pistrare cu grij[, pentru zestrea
fietei.
Polixenes grii atunci cbtre fiul s5u:
- Ce se intAmpld cu tine, fldciule? Inima ta pare plinX de o sim-
lire care-li abatc nrintea de la petrecere. CXnd eram tAndr, avearn
obiceiul si-mi copleqesc iubita cu daruri, pe cAnd tu l-ai ldsat pe
I
negustor sd plece gi nu i-ai cumpdrat frumoasei tale nici cel mai
neinsemnatlucru;or.
TAndrul prin( care nu putea gAndi cAtuqi de pufin ct std de vorbX
cu tatll sdu, ii rdspunse:
- BdtrAne donrn, ea nu preluiegte asemerea nimicuri. Darurile
pe care Perdita le aqteapti de la mine sunt inchise in sipetul inimii
mele.
32
L
Apoi, intorchndu-sespre Perdita, gl5sui astl'el:
Ascultd ce-!i voi spune, Perdita, in lala acestui gentilom in-
qi
r'6t(rrl do ani, care pare a fi fost qi el cAndvaindrbgostit, sb aud[
r'l t'e-(i rnXrturisesc'
lilorizel, cerindu-i apoi batranului strdin sx fie martorul solem-
Irti stlc lXgdduinlede a se cunulla cu Perdita, ad[ugd:
Ito gu-te, pecetluieqte leg6mAntul nostru'
l'ccetluieqte-li despdrlirea, tinere domniqor - spuse regele'
rlfltrrlpc lali cine este.
l,;i ntutt e apoi tiul pentru cd a curezat sX-qi lege viala de ase-
pds-
ilr('ilria t'etiqcan6de rAnd, poreclincl-o pe Perdita mucoasa unui
lor', slugd de cioban, aruncAndu-i alte qi nume de ocard qi amenin-
fiului s5u sX o mai vadd vreo-
lflrrtl-. id, dacd-i va ingddui cumva
itnt[, o va osindi deopotrivx cu tatdl ei, bdtrinul pistor, la o moarte
t'rutlir,
Apoi regele plecd, stlpAnit cle o mare manie, qi-i porunci lui
('urtrillo sd-l urmeze, impreund cu prinful Florizel'
|)upd ce craiul se depdrli, Perdita, a c[rei fire regeasc6 fusese
rl0rnitd de mustrdrile lui Polixenes, zise:
prea
- Deqi suntem cu tolii pierdu{i, nu m-an inspdimAntat
illult; qi o autx sau de dou5 ori eram cat pe-aci s5 vorbesc ai sa-i
ara-
*pun acelaqi soare care str[luceqle deasupra palatului s5u iqi
""x gi deasupra cxsulei noastre umile, aruncandu-qi privirile
tll chipul
l$ ft:l asupra amAndurora. Apoi adlugi, plinX de mAhnire: Dar
u"u* trezit din acest vis; nu-l voi mai legdna nicicxnd. LasI-
voia mea, domnia-ta; imi voi mulge mai departe oile qi voi
nrtr in --unr
plirnge.
-
sufletut bun al lui camillo fu fermecat de curajul qi purtarea
cuviincioasd a Perditei qi, pricepand cd in inima tandrului prin! era
strdit[ prea adanc clragosteapentru ca sd-qi jertfeasca aleasa la po-
,un"u i"g"r"ului s[u plrinte, se gAndi cum s6-i impace pe indrir-
g.stili qilotodatd si ducd la capdt un plan ce i se nXscusein minte.
-
Camitto aflase de multi vreme cd Leontes, regele Siciliei, se
pocdise cu adev[rat qi, cu toate c[ acum camillo era prietenul de
rr[dejde al regelui Polixenes, nu-qi putea inlbuqi dorinla de a-qi
rnai vedea o datl fostul st5pan qi locui s5u de ba$tin5.De aceea il
imbie pe Florizel qi Perdita s6-l insoleascd la curtea regelui Siciliei,
unde il va indupleca pe Leontes sb-i ocroteascd, pAnd cind, prin
mijlocirea lui, I'or putea dobandi iertarea lui Polixenes gi incuviin-
[area sa pentru cununia lor.
-t J

Iri primirl cu dragXinimi propunorealui Carnijlo, care sc irr
griji {e toate cele trcbuincioasepcntru fuga lor, ingiduinclu_i qi hrr
nului p l s l o r s h v i n a ic u e i ,
Plstorul lui cu erl giuvaorurilc care-i mai ri.rnxsese'r perclitci.
veqmintele ei de prunc gi peticul dc hArlierpe care-l gisisr.,.prirrs tl,
mantia ei.
DupX o cllltorie izbulird, F-lorizel,perdita, Camillo bitrAnul
;i
pistor ajunser[ nestingherili la curtea lui Leonies. Regelc, care toI
o mai jelea pe l{crrniona lui cca nroarli gi pc copila pierdutl. il
primi pe canrillo cu multr bunrlatc ai ii url un cxlduros bun ve.i1
prin[uJui ];lorizel.
Dar Perdita, pe cale f;lorizel o didu drept prinlesa lui, p[ru sI
atragd toati atenlia lui Leurtes; desluqind . asemlnare intre ea qi
regina sa moart5, Ilermiona, rana dureroasddin inirnx i se deschisc
iar Ei spuse cir qi fiica lui ar fi putut ajunge o llpturX ia lcl clc rI_
pitoare, daci elnu i-ar fi ninricit viala in chip atdt clecrucl.
- $i, p" lingir acestealoatc - ?i rnai spuse el lui lrlorizel * anr
pierdut tovilXgia qi prietenia viteazului tlu tatd, gi acum aq pre{ui,
mai presus do insrqi ruiatarnea, norocul de a-l n'rai veclcamrcarr o
datI.
CAnd biuAnul plstor afll cAt dc mult se uitase regele la pcrdita
tsi cr el insuqi pierduse o fat[ cerc f-useseprrrsitir in voia soarlei,
din pruncie, incepu s[ socoteascX$i si puni aldturi anul cnnd o gI_
sise p9 micu{a Perdita. cu l'clul in care fuscsepirdsitb, gdndirirlu-se
qi la odoarole qi celelalte chezrgii ale nar;teriisalc alese;iar din toa-
te acestefhpte ii lu cu neputi'![ si'u se convingr cb perdita qi cu
liica pierclutl a regclui erau una qi aceeagifiinlI.
lrlorizei gi Perdita, Camillo qi crctlincioasalraulina erau de lirlX
cind bltrdnul pistor povesti regelui f'elul in carc glsist: copila
;i
totodatx inrprejuririle in care iqi aflase moartcia Antigonus, circi
'rzuse
cum txbirlsc asuprr-i ursul. El arrt[ nantia bogalx in care
Ilermiona iqi inf5gurasecopiia; scoasela iveal5 un giuvaer, ile care
buna Paulina iqi aminti ci Ilermiona il atarnasede gatul perclitei,qi
peticul de hlrtie pe care Paulina rccunosou scrisul solului ei. Nu
mai putea sI incapl nici o indoiall cX pexdita era chiar fiica lui
Leontcs.Dar. vai! Oc luptX crudi se didu ?n sufletul paulinei, sfA_
qiatXintre dure.reacI;unatii de vestca nrorlii solului ci qi bucuria cI
prevcstirease implinise,.liincd regele iqi allase ntoqtonilorulin fip-
tura fiicei sale dc rnult pierdutd. c'and l,eontes auzi cr percli{aera
fiii:a lui, rrarea t]urerrcpc carc.o sinr{i la ginCul c[ Ifel.nriona nr:
1+
htlrl Irir rrr lirrli ca sd-qivadX copila il lircu crr multii vrcme sii nu
l l r l rr ,,1;l t rr rosli ilt ceva dccAt :
\' ,rr,rl t (:et lu e Ei r nam at a aici?!
l,rrrrlrr|ir t.urrnl aceasll voioasitqi tc,tuqitristl rcveclere,spunin-
rlrr r lrrr I t.otrtes cI aveao statuic- de curAndc'ioplitl cleaccl nein-
l1 | ul 1t,t(.slluitalian,JuliciRolrapo --c:lrcpislra o asern[narcatAt
rlr rlr,,;rVrrr,sitir cu rxposatacriiatsX,incit daci lurnin5{iasa ar bine-
uil ,',1 ilr(lrrlr.lipirnXla dAnsaacasi s-o vadI, ar ti gata sX creadl cI
r rtr ll,.rrrriorra ins[gi. Se cluserlciecicu tolii la Paulina- rcgelc,ne-
lillrrlrrtorsii vadi ?ntrupalea{-le.rntioncisale,iarX Perdita, cloruici si
niciodatX'
lrrt\ r'irs(ii t'utn arita mama ei, pe caren-o vhzuse
( 'trrrrll)aulina trase in ldturi perdeauacare asculdea faimoasa
rtirtilrt..:rt.casta semlna intr-aclevlr atlt de deslvXrqitcu Flermiona,
Irrrrrl lotrlir clurorearegelui renitscu la vcilerea ei. Vrerne irldelun-
yrrlrtt)rrnrrsc lclcului,neavandpulere dc a rosti vrco vorb[ sau tle a
rl r l i trti .
irrri placetitcctoaaccasttl,inlllinrca ta - zisc Paulina--circi ea
este
r rirlt.ltt' qi rnai bine cat Vir ilrinuna{i. Nu-i a;a cI statuia lrceetsta
rrrrl rrrrutrcgi nei?
'Irr
t'clc din urmX,rcgedesPuse:
(), da, regina era ilrlocmai . La 1'olde:nlaiestuoasl, cincl ail
rrrrl ri i gi l -o?nt Aiat lat X.$i t ot ugi, I ler niona nu avea vAr st acs se
r rlt';lc pc trisXlurilo acosteistatui.
('u atAt nrai mare .-'rispunse Pirulina-- cste iscusinla sculp-
lorrrlui care a tllltuit statuiaFlcrmionoi a$a cunl ar h ariitat rcgina
tl;rt.iiar fi tbst in viali acunr. Dar ingidui(i-nri sir trag perdeaua,alt-
rrrirrlct'i indatXvi se va piircarcI so qi rni;cI.
Itcgel csl r igi at unci:
(lamilltl, n-ai
Nu hage pcrdcaualMai binc nlttrcaml llrivcqtc'
crt'rlocI rirsutll'l Ochii par ci au viali in ei.
- 'frcbuie sI trag perdoauaiu[llimca ta - grli Paulina Sunteli
;rlirl d() dus pc oea lunrc, inclt v-a!i putea inchipui cx statuia tri-
i t' 11c.
- O, bund Paulina - sligl l,r-:otrtes- t[-rn[ sX ginilosc aqa chiar
rl0ulzcci cleani in qirl $i, totugi, pare-tni-scoI n boarc vine dinspre
t,ir.(le dalti minunatl a putut vrcodatXciopli in piatri sutlarca'/ Si
rru-r;irAdXnimoni de nine, daci o voi slruta.
- Fercasc5sfintul, stitpine! zise l)aulina. lloqeala clt-:pc buzele
sule esteumeci[; v[ vcli minji buzele cu ulei. SI ttag pcrdeaua'i
3-5
 - Nu, nici gAnd,nici doulzeci de ani de-acumincolol. spusc $rlu copilului lor. Nesprrsse mai bucurarx camillo qi Paulina cI
Leontes. fU irUiri[ vaddun sfhrqitatAtde fericit al credincioaseilor slujiri.
aceasti nemaivd-
Perdita,carein tot timpul acestastltuse ingenuncheatd, privincl $1,ca nimic s[ nu lipseasci pentru a intregi
- cuprinsl de o mud admiralie- statuiamamei sale,ce nu-gi gdsea :ulA qi ncgAnditi bucurie, insugi regele Polixenes intr5 in clipa a-
perecheintru frumusefe,zise atunci: Eeoufn Palat.
- $i tot atAtde mult aqputeardmAneeu aci, cu privirea pironitX l)cscoperindlipsa fiului siu gi a lui camillo, qtiind cx sfetnicul
asuprascumpeimele mame... tlu dorca-mults[ se intoarcdin sicilia, Polixenesbinuise cd ii va
gi, pe urmele 1or,cu cea mai mare
- Domolili-vd gi unul gi celllalt aceastH inflic[rare - grii Pau- Slrl pr: fugari acolo linindu-se
lina citre Leontes.$i l5sa(i-mi sdtrag perdeaua,saupregitifi-vd sX iUtrui[, soii tocmai in clipa aceea, clipa c6a mai t'ericitd din via]a
vi cuprindi o uimire gi mai mare. Pot face ca statuiasd se migte; lul l,contes.
ba inci si coboarede pe soclu gi si vd ia de mAni, lnsd atunci vegi Polixeneslui parte la bucuria tuturora; ii iert[ prietenului sdu
crede cd sunt ajutati de vreo putere nelegiuiti, de care mirturisesc f.,oontcsgelozianedreapti pe care o nutrise fafi de el qi se legarb
cd nu m-am folosit niciodatd. dln nou cu aceeagicaldd prieteniede odinioard.Acuma, Polixenes
- Orice o poli face sd sdvArqeascX, sunt bucuros s[ privesc - nU tnai aveanici un temei de a seimpotrivi cisxtoriei fiului siu cu
spuseregele,uluit. Orice o poli face sd rosteascd,sunt bucurossb Pcrdita.Ea nu mai era "toiag de cioban", ci moqtenitoareacoroanei
aud; fiindcd estela fel de greu s-o faci sI vorbeascb,pe cAtestede !llciliei.
greu sd-i ddruiegtimigcare. Astfel am vizut cum a fost rlspldtitb virtutea rSbddtoarea Her-
Paulinafbcu atunci un semnqi sq porni o muzicXinceati gi so- mionei, cea indelung incercatd de suferinfa. AceastSneasemuiti
lemn5, pe care ea o pregltise anume,qi spre uimirea tuturor pri- doumnl a trdit de atunci ani mu[i, impreund cu Leontes qi cu Per-
vitorilor, statuia cobori de pe soclu gi-qi incolici bralele pe dupd tlita ei, fiind ceamai fericiti mamd 9i ceamai fericiti regind'
gatul lui Leontes.Apoi statuiaincepu sd vorbeas[,rugAndu-sesd
coboarebinecuvAntdrilecerului asuprasofului sIu gi asupracopilei
sale,Perdita,cbagdsitddin nou.
Nu e nici o mirare cd statuiase prinsede gAtullui Leontesgi-qi
binecuvAntisoful qi copila. Nu e nici o mirare, firegte,c[ci statuia
erainsdqiHetmiona,reginaceaadevbratS, ceavie.
Paulinaminlise cAndil inEtiinfasepe rege cI Hermionaa murit,
chibzuindci aceastaera singuracale de a scXpaviala stdpAneisale.
Din clipa ac,eea, Hermiona trXisecu buna Paulina,hotirAnd ca
LeontessXnu afle ci ea estein viali decAtcAndva auzi ci Perdita
a fost glsiti, fiindc5, deqi-i iertasede mult lui Leoritesnedreptatea
ce i-o flc-use,nu-i putea ierta cruzimea fa{i de biata sa copill, trup
din trupul lui,
VdzAndu-qiregina readusl la viald qi pe fiica pierdutXgisitX
iarbgi, Leontes, care suferise atAtaamar de vreme, abia putu indura
fericireaastafilrd margini.
Din toate pirtile nu se mai avzeavdecAturXri gi vorbe drigis-
toase.Apoi pdrinlii, incAnta'1i, ii mullumirXprinfului Florizel pentru

1'll
cd a iubit-o pe fata lor, deqicredeacd are obArgiede rind, iar dupb
aceeail blagoslovirdpe bunul gi bdtrAnulpdstorpenlru cd pdstrase
36

J1

Mult zgomotpentru nimic
Trbiau odatl intr-un palal din Messinadoul nobilc tinere,IIero
qi Beatrice. IIero era fiic,a $i llcatrice nepoala lui l,oonato, guver-
natorul Mcssinei.
Beatrice avea o fire mai viozrie,9i cu sprin{aroleei vobe de cluh
ii pllcca sI o inveseleascl pc vcriEoaraIlero, tlai potolid dccdt ea.
Orice s-ar li intAmplat, puteai li incrcdin{at cI Bcairice cea cu
inima uqoar5 va gEsi un prile:j clea petrece.
In r,rcmea cind incepc povestirea noaslrl, ciliva tineri cu ran-
guri inalte in oaste,trecind pdn Mcssina, dupX un rlzboi care toc-
mai sfhrqiseqi in care se distinsc.serlprin marea lor vitejie, se du-
serl si-l vizirez-epe l-conato. Printro aceqtiase alla qi don Pedro,
prinlul Aragonrrlui, iniprcuni cu prielenul slu (lliiudio, un nobil
din liloren{a; o rlatXcu ci vcniso qi hltrul qi ncbunalicul Bcneclick,
un nobil din Padua.
Acegl.i strXini mai fuscscri prin Messina, Ei ospilalierul guvcr-
nator ii inftliqI fiicei qi nepoatei sale drept prieleni qi cunoqtin{e
r,'echi.
f)in clipa in care intrzi in inciipcre, Benedick incepu si vorbeas-
c[ insulle{it cu Leonato Ei cu prinful. I]eatrice, clrcia nu-i plicea sI
i'ImAnd deoparte cAnd sporovliau altii, ii tiie vorba lui lleneclick,
spunAndu-i:
- MI intreb de ce-!i mai bafi gura, seniore Bcneclick,tot nu te ia
nimeni in searnS.
Beneilick era gi el la lcl de zurbagiu ca qi llcatrice, totugi nu-i
prea merserl la iniml accstevorbe slobode.El socoteacX o limbi
atdt de asculitd la o nobilX doamnd nu dovedeqteo creqterealeasl
qi iqi aminti cI atunci cAlcl lusese ultima datir la Mossina, Beatrice
il alt:gca indeobqle pe el clrept [inti a zellemclelor sa.le.Sc qtic cX
3fl
r r'lot care se pricep sX-i ia peste picior pe al{ii nu le plac deloc
rr'llerrrolilel5cute pe socotealalor; aqa se intAmplir qi cu Benedick
5r lleirtrice. Aceste doui minti ascutite nu se intilniscrX niciodatd
lhrii sir sc impungd gi totdeauna se desphrleau suplrali qi porni{i
rrrrrrlirrrpotriva celuilalt. De aceea, cAnd Beatrice ii tdie vorba,.zi-
r rtrrrlu-icX nimeni nu-qi pleacl urechea la spusele lui, Benedick,
grrr'lirclnclu-se c[ nici nu bXgasede seam5pAnd atunci cX era qi ea
rh' lir{ir,gldsui:
('um, scurnpamea doamnilZeflemea, tot mai trliegti?
$i astfel rizboiul se dezlXn[ui iarXqi intre ei. Urmd o cearli ne-
lrrrliloare, in care Beatrice - cu toate cb qtia cX gentilomul iqi do-
vlrlisc atdt de terneinic vitejia in rdzboiul de curAnd incheiat - spu-
rc cir ca se leagl s5-i mlnAnce pc to{i vrljmagii uciEi de potrivnicul
rirtr; .sivlzAnd cX prinlul se desfatl auzindu-l vorbind pe Benedick,
il porccli "miscdriciul prin{ului". Aceastl ocarXpdtrunsein mintea
Itri lJenedickmai adAncdecAttot ce-i spusesepAnXatunci Beatrice.
Nu-l atingeau vorbele prin carc ea dXduse de inleles cd ar fi un
Irit'rrs - zicdnd c5-i va mAnca pc to{i vrljmaEii uciqi de el - cXci
lliir bine ci este un blrbat curajos; ?nsdde nimic nu se tom mai
rrrult minlile de soi decAt de invinuirea cI ar li niqte m5scXrici,
liitrtlcXinvinuirea se apropic uncori cam prea mult de adevXr.De
;rcr.:ca, Benedick se sim{i cuprins de uri adevXratl pentru Beatrice,
t'lnd ea il porecli "mXsclriciul prinlului".
Slioasa Hero rlmase tlculX in fala nobililor oaspeti,in vreme ce
('laudio cercotacu b5gale de seaml chipul oi devenit qi mai frumos
('u vrerrea, qi nu se mai sltura privincl-o cAt e de gingaqX- cici era
o liinlrl vrednicl de admira{ie. Prinlul simli o desf5tare nespusd
irst:ultAnclvorbele sugubele cc le schimbarX Benedick gi Beatrice
1i-i spusein qoapti lui l,conato:
- IatI o tAndrd inzestratX cu mult cluh. Ar fi o sotic minunati
pcntruBencdick.
,Auzindaceasl5pirere, Leonato rispunse:
- Vai, in[lfimea ta, dupl o singuri sXptdmAnide vie(uire laolal-
lir ;i-ar ieEi amAndoidin minli rlc atdtapXi5vrigeal5.
I)ar, degi l.eonalo socotca cI ar alcXtui o pereche care nu s-ar
polrivi dof'el,prinful nu se dddu bltut qi nu p5rXsi gAndul de a-i uni
po aceqtidoi limbuli.
(lAnd prin{ul.se intoarse cu Cllaudiode la palat, afld cX nunta pe
(:atc o pusesela cale intre ilenedick Ei Beatrice nu era singura care
rurnras[ aibi loc in socictatea aceea aleasd.Claudio vorbi desnre
 Hcro cu asernenea?nllXcXrare,incAt il lIsX pe prin! si ghiceascXtot
ce se petrecein inima lui. Simllmintele lui furi pe plac prinlului ,si
el ii spuselui C'laudio:
- ' fi i m u l t l a H c ro l
t [,a care intrebare tAn[rul rlsnunse:
- lnhllimea ta, cincl am trccut ultima rlati prin Messina, am
privit-o cu ochii unui oqtean care a pllcr.rt o latX, clar care nu are rii,
gaz sh iubeasci; acum insI, in acesl f'ericil timp tle pace, gAnclurile
de rlzboi m-au pXrisil; in locul lor dau buzna gAnduri duioase,siga-
leqe, toate goptinclu-nrila ureche cAt clc fiunroasl este fcciorelnicir
Hero qi cAt dc.mult mi-a pl5cut inainte de a Ii plecat ia rXzboi.
Mdrturisirea lui Claudio il rXscoli pAnd intr-atAt pe prin! incit,
flrd a pierde o clip5, cl ii ceru lui Leonato sl-l acceptepe Claudio
de ginere. Leonato se invoi, qi prin{ului nu-i fu deloc grcn s-o inciu-
plece pc blAnda Ilero sX asculte vorL'elo dulci ale nobilului ('lau,
dio, care era un gentilorn cu nepre{uiteinsuqiri qi avusescparlc dc
o cre$terealeasS.lar (llaudio, cu sprijinul bunului slu prin{, il rugI
pe Leonato s[ statorniceasc5c zi apropiatl pontru incheicrea cunu-
niei sale cu Ilero.
Nu-l desp54eadeclt un tinrp fbarlc scurl pAnI la ziua cununic:i
lll
tl
cu l-rumoasadounni a gindurilor sale; totuqi, ca toli tinerii cind
ar;teaptdinrplinirea vreunui lucru pe caro-l dorescfoarlc mult, (llau-
dio se plAnsecd timpul i se pare a nu rnai lua sfArgit.Atunci, ca sX-l
ll fac5 pe Claudio sd-i treacl vremea cAt rnai repcde, prinful il in-
demni sI joace un renghi lui Bencrlick gi Bcatric:ci,{hcf;ndu-isX st:
llI indrlgosteasc:i unul de celIlalt. Cllaudio prini cu dragi inini si-i
dea o mAnd de ajutor prinfului, iar Lconato lc tlgidui rgiel spriji-
nul; pAnd qi l{ero spuse cii va implini orico inslroinare, cli de:nc-
insemnatd,pcntru ca veriqoaraei si capoleun so! bun.
Viclergugulpe care-l nist'o,.isu prinpl era'ca gontilomii sd-l tacir
pe Benedick sd crcacll ci l-a indrlgit l]ealrice, iar IIero s-o amX-
geascl pe Beatrice, incredin{And-o c[ Benedick nu mai poatc de
dr agu le i .
Prinlul, Leonato qi Claudio deschiscrdfbcul cei dintdi. PAndind
un prilej cAnd Benedick;edea retras inlr-un umbrar qi citea, printul
qi ceilalli uncltitori se oprirl printrc copacii tlinil5rdtul unrbrarului,
atAt de aproapede Benedick, incAt iaccstafhrir si vrea auzi tot ce-gi
spuneau.$i, clup5 ce vorbirX ve.rzi ;i uscatc, prin{ul spuse ala, ca
intr*o doar[:
4o
Virro aici, l-eonato.Ce-rni spuricainiai alaltlieri, cX nepoatei
rl r' rrrrri t' i -l al Beat
c, r ice"i- a c: izut dr ag senior llencdick? Nu m i- a
Irlr rrl rrir:ir:Ancl pdn minte cX fata asta ar putcerindrigi vreun blr-
Itrrl
Nu, nici mie, inilliniea ta - rlspunse l-eonato.Este lucru cu
tr'lrrl tlt ncinlerlcssii-qi piarcl)iastf'elmin{ikr clupl Benedick, pe
r itr('.l)tirr loate purtiu'iir:ci, plrca cI nu-l poatc suferi.
('lrrrrtlioint[ri toatc accslespuse,arirtlnd cum Fleroi-a inrplrtl-
3rl ri llcirtriceil iubeqtecu atlta patimirpe Benedick,incAt neindo-
t
ir ltrrc v;r nruri dc mirhnile dacl el nu va pulca h indr:nutats-o iu-
lrr',rs,'ii.l,eonatosi Claudio pirrurira socoti acestlucru cu neputinlI,
rlt rrt'rrrcce acestgentilorni;i risese totcieaunal?rX mild de toate
,luirrrrrre Ie li'urntiilse,,sirniii cu scaml dc Beatrice.
l'rirrlul,prcflciintlu-sela auzul ircestorcuvinte plin clecompbli-
lilr|( l)untru}3catrico,spusc:
AL 1l hine sh aile dcraccastasi Bcnedick.
La co bun'/ spuse ('laudio. i3cncdick n-ar fhce dccit haz pe
,,ntolurla e.i$i ar clrinui-o qi ntai riiu pr-:bia1al;r1ir.
l)ac5-ar farceuna ca asla - gldsui prin{ul - ar merila sX lle
rpirrrzulat,cici Bealdcc c c liinli fcrmecltoaro qi nespus de in{c-
h'irplirin loate, alarl de dragostence-i poarl[ Iui Bencdick.
Apoi printui 1o lEcu sen'rninsolitorilor sii s[ so deplileze, l1-
sirrrrlu-lpe Ilc:neclicksi cugctc la ccle auzitc.
llcncdick ascuhaset:u nrulfzipllcore acest schinib dc vorbe r;i
r1i spusc,auzind cI l3eatriceil iubea: "Es1coare cu putinli'? Diutr-a-
t rrltv,gz11e va sI zici, baic r,Anlul'/"iar dupd cc plecarXto{i, chibzui
nr irt:e:stchip: "Nu, nu poatc fi vorba dc-.o f'estl Prea erau serioEi
tiirrtl vorbeau...Au atlal aclc.,'iruldin gura lui Ilero gi par indu-
irr,sl[iclc soartalJoatricei.MI iubcgte'lPii atunci dragostcaei tre-
hrrit:sii fie rirsplltidl Nu rn-am gindit nic:iodatl sii md insor. Dar
r'irrrrlaur spus cI i,oi rnuri lioltei, nu mi-a trecut prin cap nici o cli-
pli cI voi trii gi ziua asta fli spuii cd accasla"r tAn5rdosle virtuoasi Ei
Irrrrrroasl $i-i chiar aga. $i ci e in{elcaptX in 1oa1o,af'arI de dra-
llosloa cc-nri poarll. Bine. dar acesta nu-i un tcmei prca puternic
pt'rrlrua o socoti srnintiti, ia1-o cii soseqtc.in lumina ziiei, e cu
irt[:r"Irat o fat:i 1l-umr.rasii. i]e legea mea, se vcdc cAt de colo c[-i in-
rllrigostitll"
licnlricc se apropie in clipa acceadc:el ;i ii spuse:,la fel de in!e-
;rrtli c:acleobice.i:
- Inrpotr:ivavointci rnole.sun[ trimis.i sI te chernja masX.
41
 Benedick, care niciodatl nu se sim{ise mai indernnal si-i vor-
beascdatAtde cuviincios ca acum, ii rispunse:
- Frumoasl Beatrice,i{i multumesc pentru osteneald.
Iar cAnd Beatrice, dupX ce rosti alte cuvinte aspre, se depXrtX,
lui Benedick ii piru cir a bdgat de seaml o anumitl bundvoinli
ascunsXin cuvintele neprietcnclasepe care i le azvArliseca, gi spu-
se cu glas lare:
- Dacd n-o sd-mi fie mi15 dc ea, sunt un ncmernic. Daci n-o iu-
besc, sunt un clm[tar. Mi duc si f'acrost de un portret de-al ei.
DupX ce gentilomul a fost astfel prins in mreajd, era acum rAn-
dul lui Hero sd-qijoace rolul tatb de Beatrice.Cu acesl gAnd,ea tri-
mise dupd Ursula qi Margaret - dou5 nc,bile care o slujeau, qi ii
spuse Margaretei:
- I3und searaMargaret, alcargl in odaia de primire; acolo o vei
gXsi pe verigoara mea Beatrice stAnd de vorbi cu prin{ul gi cu
Claudio. $opteqte-i1aureche ci eu gi cu flrsula ne plimbdm prin li-
vadX Ei cX nu vorbim decAt despre ea. Sfdtuieqte-osX se strecoarc
in umbrarul acela plbcut, unde frunzele de caprifbi, aurite de razele
soarelui, nu-i dau voie lurninii si pItrundX, ca niqte favodli ncrecu-
noscdtori.
Umbrarul in care Flero dorea'ca Margaret sI o ademeneasclpe
Beatrice era unul qi acelaqicu coi in care $ezuseBenedick cu pulin
in urmX, ciulind urecheala cele vorbite de prin! qi de inso{itorii sXi.
- O voi facc s[ vini pe datX,lii pe pace - spuseMargaret.
LuAnd-o apoi pe Ursula cu ca in grIdind, Flero ii spuse:
- Acum, Ursula, cAnd vine Beatrice, ne vom plimba in susul qi
in josul acestei poteci gi trebuie sd vorbim numai qi numai dc Be-
nedick, iar cind ii voi pomcni numele, tu si nu faci alta decAt s[-l
lauzi mai mult decAt a meritat vreodat[ un birbat. Eu i1i voi povesti
cAt de mult o indrlgeEte Benedick pe Beatrice. Haide dar, sI ?n-
cepem,cXci iat-o pe Beatrice cum aleargd,furiqindu-se ca un nagA{,
fdcAndu-seuna cu p[mAntul, ca s[ nc asculte vorbele.
Apoi, dup5 cum hol[riseri dinainte, I{ero zise, ca qi cum i-ar fi
rispuns lJrsulei:
- Nu, zdu, l-lrsula, e prea clispreluitoare, suf]etul ei e la l'cl de
sdlbatic ca acelaal pls5rilor de pe stfurci.
- Dar eqti incredinlat5 - spuseUrsula - ci lJenedick e intr-ade-
vdr atAtde indrXgostitde,Ucatrice?
Hero rlspunse:
42
Aqa spun prinlul qi Claudio, 9i ei au stXmit si o ingtiinlez 9i
I'r rlitnsa, dar eu i-am fXcut si-.si schimbe gAndul, zicAndu-lec5,
rlrrtir [irr la Benedick, Beatrice nu trebuie si afle niciodatX de iu-
l rl tr' rrl ui .
liirc$tc - int[ri Ursula. N-ar fi bine sX afle de dragostealui, ca
'r,tillr lltc;rhaz de ea.
t 'a si-1i spun ilrept - grdi Hero - n-am vdzut incl nici un b[r-
lrirl, oliclt ar fi fost de inlelept, de nobil, ori tAnir, sau cu tr5slturi
rrrrritltxrscbite,de careea sEnu-qi batXjoc.
| )a, da - zise l]rsula - firea ei zeflemitoare nu e deloc vredni-
r it rk' laudd.
Nu - spuse [{ero - dar cine ar euteza sd-i spun[ aqa ceva?
I trrr'lii-a[ sufla o vorbd mlcar, m-ar face de risul lumii'
Vai, ili nedrcptileqti veriqoaral strigd Ursula. Nu poate fi atAt
rlt' lipsitb de judecatl sdnXtoasX, incAt sI alunge pe un gentilom atat
rh' rleslvArqit cunt este senior Benedick.
Aro un nume bun, neintinat * spusc Flero. intr-adevlr, poate
li socotit cel mai dc seaml bdrbat din Italia; fireqte, fbrl a-l pune la
rocotealdpe scumpul meu Cllaudio.
l)upi care, Hero ii dddu a in[elege insolitoarei sale c[ e vremea
rii schimbe vorba. ljrsula zise:
* $i pe cAnd s-a hot[rAt ziua nunlii donmiei-tale?
Ilero ii spuseettuncicX urma s[ se cunune cu Claudio a doua zi
;i cir dorea si intre in casl cu ea, ca si se uite la o noul gdteald, qi
sii so sfbtuiascd irnpreun[ ce anurno sX poarte in ziua urmdtoare'
llr,alrice, care le ascultasecuvintele cu sufletul la gur5, dupl ple-
t'lrea lor strig5: "Ce-mi tu dat sX aflu? Poate fi oare adevdr curat
Iol ce-am auzit? Rlmas bun, ocarl, batiocurd gi trufie f'eciorelnici,
rrc desp6rlim pentru toldeauna! Benedick, iubeqte-m5! 'le voi ris-
l)llti, imblanzindu-nri inima sdlbatici sub mAngdieream0inii tale
iubitoarel"
Trebuie sd fi lbs1 o priveliqte pllcutd sd-i vezi pe aceqti vechi
vrljmaqi prefbculi in prieteni iubitori gi sd lii nurtor la prima lor
intllnire, dupi ce fuseserl amdgili pentru a se indrXgi unul pe
r:clllalt, datorit[ qiretlicului prinlului aceluia bun la suflet. Insi
acurn trebuie sl ne gAnclinrla o tristd schimbare a soartei lui Hero.
Ziua urm[toare, care trebuia sd tie ziua cununiei sale, aduse mAh-
rrirein inima lui [{ero gi a bunului t;i tat[, l,eonato.
Prinlul avea un fiatc vitreg, care se intorsese din rdzboi la Me-
ssina o dat5 cu el. Acest li'ate (numale slu era don .Iohn) era un om
A -l
 vegnic nemullumit, cu sufletul inlcrit, a cXrui minte pbrea cI :;t
strdduiegte veqnicsx ndscoceascx numai josnicii. il uru p" fratelt
sdu,prin[ul, il ura Eipe Claudio,din pricini cXeraprietenulprinlu
lui, qi de aceease hotdri sr impieclicecisxtoria lui claudio cu llc
ro, numai din plicerea rruticioasb de a-i face net'ericifipe claudi.
gi pe prin{, qtiind ci prinful line nespusde mult la aceaitl crsdtorie
tot atAtde mult ca qi Claudio.
Ca si-qi indeplineasciacestgAndmdrqav,se fblosi de un anu_
me Borachio- un alt nemernic- pe care-lincuraji, fEgdduindu-i.
mare rdsplatS.Borachioii frcea ochi dulci Margaretei,insolitoarea
lui.Hero,iar don John,qtiindaceasta, stirui ca el s-o IacI p" Mu.-
garetsdpromitd cd va sta de vorbEcu el, in noapteaaceea,de la i'c-
reastrastdpaneisale,dupbce va adormi Hero.Totodati, ii ceru si-i
lmdgn Margareteifhgiduiala de a se giti cu veqminterelui Hero,
fbcandu-lpe claudio sd creadxcd o verlepe insiqi aleasalui; cdci
acestaera {elu1pe carevoia sd-l atingl, punAndla cale o asemenea
uneltire ticXloasi.
. Apoi, don John se dusela prin! gi la Claudio,indrugdndu_lecd
Hero e o tAndrXneruqinatd,carein miez de noaptestd de vor.bi cu
blrbalii, de la I'ereastraiatacului ei. Era tocmai searaclin aiunul
nunfii, cAndel se arXtEgata sX-i conduci intr-un loc unde o vor
puteaauzi cu urechilelor pe Hero standla taitbs cu un birbat. de la
fereastraoddii sale,Ei se invoiri s[ meargi cu da'sul, gi claudio
spuse:
- DacI la noapteam sd vdd cevacal.esd mX opreascdsi o iau
de sofie,m6ine chiar, in bisericaunde aveamde gdnd sd rnXcunun
tj1
cu ea,o voi face de ruqine.
Prinful ii inthri spusele,addugdnd:
- Iar eu, aqa cum te-am ajutat s-o rlobAndeqti,sunt gata sd te
ajul s-ofaci de r2sul.lumii.
ln noaptea aceea,cAnddon John ii duse aproapede odaia lui
-
Hero, il vdzuri pe Borachio stAndla fereastraiui Hero gi pe Mar_
garet,uitAndu-seafari, qi o auzirdvorbind cu Borachio. cum
L] Margaret era imbrdcati cu aceleagivegmintepe care ie purtasein
ziua aceeaHero, prinlul qi claudio furi incredintatrcd era insdgi
$i
domnilaHero.
Nimic nu putea intrece mAnialui Claudio cAndficu aceasti
falsd descoperire.'l'oatd dragostealui pentru nevinovata Flero se
prefdcupe dati in ur5, qi se hotiri, agacum spusese,si_i dea in
vileag fapta a doua zi, in bisericx.Iar prin{ul incuviin[d aceasth
il
I'
44
-l l
, iudecind cb nici un f'el de pedeapsX nu ar putea fi
prea
llllfb Rsrttruaceastdfemeie stricati, caresta de vorbXcu un bdrbat
h'fcf$rr*truodxii ei, chiarin noapteadin ajunulcununieicu nobilul
Glrudio,
A doua zi, cAndse adunaser6cu tofii ca s[ celebrezecununia,
lpr (,luudio qi cu Hero stdteauin fala preotului - saua cdlugirului,
flttt i sc spunea - caregi incepusea rosti vorbelece deschidslujba
3tlnunici, Claudio, in cuvintele cele rnai nestxpAnite,vesti in gura
hltc vina neprihinitei Hero. incremeniti de vorbele ciudate pe
gffe lc rosteael, Hero spusecu blindele:
-. ( )arc domnia-tase simte sdnXtos,de rosteqteasemeneacuvin-
b llr[ noimX?
l,conato,cuprinsde o cumpliti sil6, glisui cdtreprin{:
- lnlllimea-ta, de ce nu-[i spui cuvAntul?
(lc-aqputeaspune?zise prinlul. Md aflu aci dezonorat,fiind-
trl trrt vrut si leg viala prietenuluimeu de aceeaa unei f'emeine-
vrednicc.Leonato,pe cinsteamea, eu insumi, fratele meu qi acest
(.'luudio,mAhnitpAni-n adanculsufletului,am vxzut qi am auzit as-
il.noapte cum fiinla aceastastXteade vorbd cu un bdrbat, la fe-
roc$lraoddiiei.
llenedick uluit de cele auzite,spuse:
- Asta nu mai aducea nuntdl
- Aclevlrat,o, Dpamne!strigdHero cu inima rdnitd; apoi aceas-
td domnil5 fdrd de noroc cizu la pdmAntin nesimlire' qi, dupi toate
Bcntnele,pdreaad qi-a dat sufletul.
l']rinful qi Ctaudiop[rdsiri biserica,fbrd a mai sta sXvadd dacd
I loro iqi va veni ?nfire, sau s[ aruncemdcaro singurdprivire asu-
pra lui Leonato cuprins de deznbdejde'Atlt de mult le indsprise
i inimamAniade careeraustlpini{i !
Benedick,careo ajut6 pe BeatricesXo aduci in simliri pe Hero
din leqinulei, intrebd:
- Cum se simteoare?
- Cred cd e moarth - ii rispunse cu sufletul sfdqiat Beatrice,
careiqi iubea mult verigoara;qi, gtiind cAt era de virtuoasd,nu cre-
dca nici o iotX din tot ce auziserostindu-seimpotriva ei' Dar cu
slrmanul ei tati lucrurile nu stdteaula fel; el credeacd fiica sa e in-
tr-adevaro ticlloas5 gi erajalnic s5-1auzi c5inxnd-o9i dorind sdn-o
fs
lj: mai vaddniciodat5deschizdndochii,
insd cdlugdrulcel cuvios eraun om inlelept qi cunoscitor al firii
omeneqti,qi urmdrisecu luare-amintepurtareafetei in clipa in care
45
 ql spusecu
ea se auziseinvinuit[. Bigand de seami cum se aprinsesela fa{r dt !r, ,,,,,,,rstlruinlelor 1or,Leonato se lisi induplecat,
ruqine, vdzAnd apoi o albealXca de inger, care qterseseroqeala clt iriilillil( i tl l l ( ') :
tort m-ar
pe chipul ei, gi in ochi o flacdrx care dezminlea intru totul invinui- Srrrrt atit de indurerat, incAt cel mai sub{ire lir de
rea ce-i aduseseprin(ul, qi care-i improqca currlenia feciorelnicir, prlr rr lt rtgcduPXsine.
sd-i imbdrb[-
spuse tatXlui ei, doborAt de mAnie: llrrrrui ciluglr plec5 apoi cu Leonato qi cu Hero'
- Numifi-md nerod; nu vd incredeli nici in invilitura mea, nici qi cu Benedick rdmaser5 singuri
k rt' ,ri sir-i mangAie,iar Beatrice
in inlelepciunea dobAnditd din incerclrile vielii, nu vd increde{i cireia prietenii care o puseserX la
r\, r'irsllrcra uneltirea de pe urma
nici in vArstamea, nici in evlavia mea, nici in slufba ce_oindepli_ cle bine; acum' aceqti prieteni
r ,rll st' lrilcptaserd sI petreac5 atAt
gAnd dt: inve-
nesc dacd greQcscspunand ci aceastEfermecdtoare tindrd zace aci ,,,,,t it',p,rv[ra1i de mAhnire qi clin ninlile lor orice
llrd vreo vind, doborAtd de o nedreptate strigitoare la cer. rr'lrrc pitroaizgonit Pe vecie.
CAnd Hero se trezi din leqinul in care cizuse, cllugdr.ul ii puse llt'rrcclickvorbi cel dinthi, spunlnd:
intrebarea: l)ornnilX Beatrice, ai pldns in tot acestrlstimp'l
- Ce fel de om este birbatul cu care egti invinuiti cX ai stat dc de-aici inainte - zise
,Si voi mai pllnge vremc indelungati
vorbd?
l l rrrl ri cc.
Hero rispunse: - cd
Sunt incredinlat pAnXin adAncul inimii - spuse Benedick
- Il cunosc cei care-mi aruncd invinuiri deqarte, cu nu cunosc urgisitd pe nedrept'
I rrrrrutitsadumitale veriqoarXeste
un asemeneabirbat. Apoi, intorcindu-se spre I_eonato, grdi: O, care
O - strig5 Beatrice - cAt de mult m-ar indatora blrbatul
pdrinte al meu, daci poli dovedi ci vreun birbat a stat vreodati de
r rrt lace drePtatel
vorbd cu mine, la ceasuri nepotrivite, sau cX noaptea trecuti am
A tunci B en edickzisc:
schimbat vreo vorbd cu o f'[pturX omeneascd,izgonegte-mI, ur5g_
-seafl doa r evr eocalepent r uadover liasem eneapr iet enie?Nu
te-mb qi ornoarl-mi in chinuri. po dumneata' nu
rrrhcscnimic qi pe nimeni in lume rnai mult decht
- Prinful qi Claudio sunt victimele vreunei ciudate neinlelegeri
t'str.,ciudat?
- zise cucernicul, iar apoi il sfbtui pe Leonato sl vesteascimoartca pe lume
--t-a fel de bine a$ putea spune cX n-am iubit pe nimeni
lui Hero, adiugand cr leginul asemxnxtor morlii in care cxzuse l'ata ctezarc' cu toate c'1
va face lesne de crezut aceasti veste. il stdtui de ascmeneasd im- rruri mult declt pe rlumneata; dar si nu-mi dai
nimic' MI doare
brace straie cernite, sd inal{e un monument in anrintirea ei qi sx im- rrtt tnint. Nu mdrturisescnimic' nici nu tiglduiesc
inirtrapentru soartaveriqoaroi mele'
plineascd tot ritualul cuvenit unei ingroplciuni. cI te
- $i la ce vor duce toate astea?intreabl L.eonato.Care e rostul,/ - Pe spaclamea - grli Beneilick - mi iubegti' 9i eu iur
iuhcsc! flaido, cere-mi s[ fac orice pentru tinel
('dlughrul rispunsc:
- Ucitle-l pe Clauclio- spusclleatrice'
- Vestea ntor{ii lui Hero va preface ponegrirea in milE; iat[
dintru inceput o pafie bund; insd acestanu este tot binele pe care il -C urn' ?Pent r unim icinlum elst r igdBenedick'liindcXiliubea
nddXjduiesc. C'lnd Claudio va af-la cI aleasa lui a murit auzindu_i po prietenul sdu Claudio r;i era inoredinJat cX el e victima unei inql-
vorbele de dclEimare, amintirea lui Hero se va strecura cu rluioqie lirciuni.
a bat-
in sufletul lui. Apoi o va jeli, dacd dragosteaa prins cAt de pulin i[_ - Claudio nu t;stc oarc un nentcrttic'carc a delhinrat-o'
veriqoarantea? zise Beatrice O' de-aq
dicini in inima lui, gi va dori sX n-o fi invinuit, chiar cle-a socotit Iocorit-o qi a tlezonorat-ope
invinuirea adevdratX. li hlrbat!
Benedick spuseatunci qi el: - Ascultd-mi, Beatrice - spuseBenedick'
Claudio
- Leonato. urmeazi povala ce-[i dI pirintele, gi deqi qtii cit de lns[ Beatrice nu voi sX asculte nimic intru apXrarealui
s[ rXzbune nedreptatea suferiti
mult il iubesc pe prinf qi pe Claudio, totuqi pe cinstea mea de gen_ qi slXrui mai tlepalte ca Beneclick
tilom cX nu le voi dezvdlui aceastXtainI. tl c veri qoarasa. APoi zisc:
41
46
 irt
sc spulirr:rattrice urtuit tic indoiali
1t stal dc vorbir cu un bXrbat la lerc:astrii Lirozav, cc sir sprrr Itt,,,t,r'lr)rrrrri{alloro l\culll prinqului ;i
tlcro Cl-'iartlacirin ttrilltea
I3iata llenrl I:r nr:drcptirlitir,e delXirnatX,c pierdut5! O, dc-a,st' lr l,,tlrrr,t,tt tlc';ilroviirrrlui biinuialit' ca a tost
unltlrir tL''
bXrbat,s5-l ?nvXlminte pe Cllaudiol Sau micar de-agavea un pn, ,r lrrr ('Lrrrrlirlar triai ti 'l'it"'vreo salc' f'uscscrf,
cir
carc'irflXntl iosniciilc
1encarc vrea sd sc arato bitrbal de dragul mcr.il lnsl vitejia s-a pn irr,l ,,r(l( luga lui tlonloh.n' ii scXpa clu droapta
clin Nilessina' spre
schimbat in curtenie qi in vorbe nrlgulitoare. Dorinla ntca llu nr.l rlr ,,,,t)(ritt', ili luasc talpiiit'a
ajutX sI mi prefac in blrbat, dc aceea voi muri ca l-emeie.tle su ti l ,l i l rr .l l ri l tctui s i ru'
cind aflX cir o invinuisepe
pXrare. Irrtrturlui (llauclio lu aclinc mahnitd saltr
ol - m3f1 auzind c:ruclcle
- Nu te picrdc cu tirea, bunl lleatric:o- spuse Benedick - iali rrrrltr'pl pt: I{ero, cate - gAndel- tl i'n:
i sc intirliqii' aiili cuil
jur pc min;r aceastacd tc iubescl r ut rttlt Acum chipul iut'ii"i sale iYlit"
iutrcbir
iar cincl prinlul il
- Folosegtr:-limiina fntr-ir.ltf'el dccit jurlnd pc ea - ii inti-unlir 1,11,1 coirlcqincluJcu enritrtiruelsa;
':rti. suflotul oa un tier inril'sit' rispunsc ca
Bcatdcc. ,lrr,,r t t lc allzito nu-i arscs(x';t
r:rsimlise aidomaunui strop cleotravir'
- E,gtiincrcdinlatl pAni in ailirncul sulletului cI Hcro a lost nc- rrrr rr(. r,rirbra lui llorachio pcn-
icrtarcabirtt"llruluiJ'eonato
dreptllitd dc (llaudio'l o intrebX Bonedick. l'li. tlc clinlI. (liaudit-rinrplcrl cazrrir ii
cS va indura orice
- Nici vorbi - rlspunsc l3eatrice.Pe cAt sunt dc incrcdil{.ati c,i trrt 1t1'rti tc:auaurl cnpiiti "^ft' ii firglclui invl-
de a ti ciat crez'aro
aln un sullet sau giindesc. \,r \(,loci l,e:clnaltrpt*it, isp[qirtlr*grttqelii
cu juruin{ir s-o ia de.st'tll-......
- De ajuls! spusc Bunedick. MI leg sir rnl bat cu cl. ili s:iru1 irtlusccelci pe t*t'
"' ii
rrttrt '"'i"gu'c a se culruna ln
..
mAna qi astlel imi iau ziua buni. (llautiio inti va da socolcall qi va fi,rriliir.o p" i-o liodri I'-eonaltl ltt acecatd9
plXti scump, jur pemAna astal I)upI cum vr:i auzi despre mine, tot
"ot" t' a lui Flero' care - dupi spusclc
rlttrrirrt,a[aurrntrtoaro '*'iqourir cu
astlcl sXte gindegti la niine. Du-tc de-{i nrAnglie voriqoara.
"u sit ;i aciucealoafic muli la oirip
\;rl( - L:rao.-rro n-tult"itou"" lui ]-r:o-
In .lreme cc Beatrict: stiuuia de zor pe lAngI Bcncdick gi-i z[- clc flglcluialarsolonrrl 1iculi
ll,'ro. (liaudin, linanti 'ittnra
cu aceastl clon-ini1[
dlrea firea viteaztacu vorbcle ci ?nfliic[rate, ca s5-l facX s-o apore nirlo, spust; t" ''o in'*a "::.ulot"oti' "n]i]
pe }Ioro luptirid chiar cu scumpul siru prieten Claudio. l,e,ona1oii "i arirpo:ricii lnsh irriniasiicra ccrnitl cietlurere' gr-qt
rlt' :rt'[i urltl ca o
c:treaprinlului gi lui Claiudio sir rirspuncli cu spadain mlnzi penlru qirclaicde lacrinii qi clindu-se atnar
pt trc:cutoatl noapica rirrsXnd
i
I jignirea adusl copiiei salo, carc - dup[ cAtesus[incael - nrurise de
l,' ,,t.rnu*"ntul cllttir do Leouattl
irr anrinlirca lui i loro'
('laudio ll bisericir'
I inimX rca. I)zu ei ii respectariivdrsla gi nriihnirea,spunlnclu-i: ('ind sosi tfi*""oio' prin[ui il ?ns.o{ipe
* Nu ne ciuta har{[, bunulc hrdtriin. qr ncpoatrasa, ca sii cclebrczc
I rrrrtrr:veniserr bunur cilugiu-, l,conato ltigu-
Dar iatl cir sosi Benedick, care-l provocX ;i el pc (llauciio la ii inlirlrqir 1ui cla'dio r*ircasa
t.t.rrde_adoua nu.tir. i,.,ln*r"
l cluel pentru lignirea adusl lui l{ero, iar Claudio gi prinlul iqi spu-
tluitii, ca,rcpufiao ltias<:it, pelltru ca sir nu-! tl*scopere Cllaudio chi-
scr5:"Beatrice l-a asmu{itla ac:easla". doanureitto t"^t""',
(llaudio dc bunl seami ci ar Ii lbst silil sX prirneascl provoca- 1,u1. $i Ciaudio ii spusc ..,... ..,,.r c.rrrrrl,rrnrnie'
-D X -mi n- t enui"t uiuacest uislhnlpir r ir t t e; sunt so{uldon. r nier -
roa lui Benedick, clacirPronia celeascirn-ar fi izbutit sI:itlucl toc- nc'
tirle. tlacii vrci sXtr: nrirri[icu trti
- spusc nccu-
mai in clipa aceeao dovad)i mai conr''ingitoarc a ncvinovlliei lui
- $i cAtit vrcme am ibst in viarli !i-am tbst solie
ilero, decAl sfhrgitul indoielnic al unui ducl. - nlasca"so clovcdi a fi nu nepoatil' cl
noscutadoamnl; ;i sctllindu-qi
in vrcme r:c prinlul Ei Clauclio mai vorbeau desprc provocarea llero'
clriar fiica lui l-t;onato,inslqi [i'urnoasa t lc
lui llenedick, un judecXtoril aduse pe Borachio, legat, inainteir iubit a nloar l6' sc bucur a uc: spt 't s
(l l autl i o , cat L: - \ i- socot ise
prin{ului. Borachio lusescauzil pc cAnd vorbeacu un on} de teapa prin[ul' citic eLa ia
privirilor' Dar
rrrult;ni<;i,,ru-iutn"o"';*li "r""ae
iui despre lhrldelcgea po care clr.rn.lohn il pusescs-o sivir$cascir.
El ficu nlrturisiri cieplineprin{ului, de fali cu (llaudio, arirtdnd Itl tl c ui ui t tle er le vizut r " slr igit :
-'Nu estc:ozrLet l-lcttl'IIcto ct-'anioarlit'l
cuni Margaret imbrXcase vcgniintole stdpAneisale gi curn vurbise
i .a..ar.il. r . t , ir a{ocu', f ult iasl! 't 'l:
c:ucl de la f'ere:astrI,qi t-rindluatir in l'elul a,cesta,dc cdtrc to!i, dropt r()
4t i
 - A lost moarti, in51!imea-ta,doar cAtXvrenle a dlinuit clefXi,
marea ei.
Clluglrul llgddui sd le lXnrurcascl ac:eastiinchinuiti minunc
dupd sfArgiluislujbei.
Tocnni se pregXtcasl-i cununc, cAnd fu inlrerupt dc cdtre IJe_
nedick, care-i ceru sI fie cununat cu Beatrice, in acelagi timp cu
Claudio. Urmd o scenXhazlie, in care Beatdce llcu nazuri falX de Cum vd pluce
un asenleneapelitor ;i Benedick o luX in zeflemea pentru dragostea
ce-i purta ddnsa (dragostedespre care Benedick aflase de la llero).
ln cele din urm5, amindoi iqi dXdurl seama ci au fbst tragi pe sfba_
rd, cre'zd'd fiecare intr-o dr.agostecare nu edstase, dar cX datoriti
acelei plcdleli au ajuns sI se iubeascXcu adevirat.
$i aceastdsim_
(sau clucate
{ire devenise acum prca puternicl pentru a fi zrlruncinatl, de d,ez_ l't, vrernea cAnclFran{a era impXr{itd in provincii
vdluirea festei. Benedick, care-qi pusesein gAnd s[ se insoare, era aceste provincii donrnea un uzur-
I unr L:raunumite), intr-una din
hotdrat s[ nu lind searnade nimic din ce-ar spune lumca impotriva slu mai vArstnic, ducele legiuit'
pirkrr,care-l clesclunascpe tiatele
hotXririi sale; de aceeao finu mai departe.u glurrro,jurAndu-i IJea- l )ucel e, alungat ast t - elclinst Xpinir ilcsale, sesihist r iseim pr eu-
Ardcnilor'
tricei cd n-o ia de so{ie decAt din milX, fiindcd auzise cI se prlpd_ rrj'rr'u o mAn[ de credinciogi ce-l urmaserXin codrul
deqtede dorul fui; iar Beatrice se aplrd, spunAndcd s-a l[saiindu_ prietenii sXi iubitori, caro plecascrl de
At olo trXia bunul cluce cu
plecatd doar dupd mari stlruinle, in pafie ca sd-i scape via1a, fiihcl_ lui, in vreme ce pXmitnturile '1i ve-
hunir voie ?n surghiun de clragul
la fol cum
cI auzise cE se topegtede dragul ei. Asttbl s-au impXcat aceqti doi rrilurile lor il imbogltcau po uzurpator' Acolo trliau ei'
zvvapdiaggi s-au unit prin c[sltorie , dupi ce s-au cununat Clauclio Robin Hoocl in Anglia; qi mulli
ifi ,lu""u traiul o6inioari iraiducul
qi Hero. Iar pentru a intregi aceasll poveslire, don John, urzitorul c1ela curte cXtre coclrul acela; qi pentru et
tirrr:rinobili plecau zilnic
miEel, fu prins qi adus indXrlt la Mcssina. Fu o pedeapsi stra_snici pc nesim{ite, ca penlru cei din vArsta de aur
vr(:nreazbura in tihnX,
copacl
penhu acest om rdu gi ursuz sX vadX veselia qi serbXrile carc se ir ouronirii. Vara sc intindcau la umbra minunatl a stulb;ilor
jucXug5 a ciutelor sXlbatice qi aces-
finurX lanl in palatul din Messina. :ri p[durii, privintl la zbcnguiala
rotatc, ce piircau a fi locuitorii de
tc necuvAntdtoarezburclalnice9i
crau atAt de clragi, inc?rt ii mAhnea cAnd erau
lxrqtinl ai coclrului, lr:
vAnturile
rrevoili sX le ucirlX ca sd se poatl hrdr-ricu vAnat' CAnd
pc cluco s[ simt[ soarta sa potrivnicl' lc
r,r"i ale iernii il f5ccau
irrcluraribdltor qi sPunea:
* Acestc vAnturi inghe{ate care sufll pestc trupul meu imi sunl
starea
sl'otnici devotali; olc nu linguqesc, ci inti aratd cu zidcvdrat
amarnic, col1ul lor.nu este nici pe departe
rnea; Ei chiar tlacXmuqcX
c[ Orice-ar
la tel ie asculit ca ceLal LXut[1iinerecunogtinl.ci.Socot
restriqtei,totugi clin ea po{i trage unelc dulci
rosti oamenii imporriva
l i l l oase; int ocm aicapiat r apr elioasdpent r unledicinir , calcscscoa-
tc clin capul veninoaseiqi dispreiuitei broagter'0ioase'
din tot ce
in u".rt chip, rxbditorul duce scoteaun talc folositor
veclea, gi, ajutorat de aceasti aplecare c5tre chibzuintX' in viala
departe rlc l[carsurile nl[rimiior' putea gdsi grai in
aceeareirasit,
5t
 sX sc abat[ de la
copaci. clr[i in pAraielecurg[ktare, prcdici in pietre qi binc in toatc Irr loc tlo-a fi inclemnatcle blindele ei cuvinte
dccat si str[luccascx prin
c c lc . Irutillirrca luatd - nu mai avu alt giind
t]l indepdrtX rugX-
Ducele proscris avoa o singurl liic,i, pe nnme ltosalinda, pc ,lrt,'ii,, ," in ochii acelei f'ermecXtoareclomnile
de pline de gralic qi mo-
czrreuzurpalorul,ducele Frcclerick,cind il izgonise pc tatll ci, <t ,,,,,,,.,,('eliei qi a Rosalindeicu vorbe atit
soarta lui; apoi igi
rclirtuse clrepl tovarXgl a propioi sale fiice , ClcJia.Accqtc douir rllslir'. irrclt ele se simliri 9i mai ingrijorate de
i"rr,l rui uvrrrbir ea, sPunind:
ciomni{eerau lcgale prinlr-o pfietenie strAnsi, pc care nein{elogcrol luoru
dintrc pirintii lor n-o cum)ase citu;i tle pu{in. Clclia se strlcluia i,,ri pare,ritu c[ trebuie sx refuz un clt cle ncinsennat
cle alese la sullet' Dar ile ca ochii
prin tot ce-i sta in putelc sI-si aratc buultatr:a laii Co vcrisoara sa ,,,,,,,,1,,n-i1" atAtde tiumoase9i
cloruriilor voastre' sI mI insoleascir iD
gi si riscurnperc irstltl strlnrbltatea sivlrqitl dcrtatXl ei prin alun- Itrttrtoqilii urlrile blln<lc ale
voi fi inlilnt' va h dat do ru$inc cine-
garea de pe scaunul (lonroesc:.rtatSlui Rosalinciei.$i de cite ori rr('(lslit ince.rcare,in care de
de voi fi ucis' va
gindul la plrintelc slu surglriuuit r;i la soaila oi, carc rrrriin miinilt: \'ir ( :rrc ttu s-a in','rcdnicir nicioclatXde vrcun liar;
voi cXguna nici urt riu prielrt'-
uzurp;rtoiului,intrislau ininra l{osalinrjei,(]eiia nu qtia cum sit sc tililricincva dornic sX moarl; nu le
s;r ml jeleascl: nici,nu voi
mai ingrijeasci pcntru a o iningiia qi irnb[rbhta. rrrlot tttci, tiindcl n-am pc nimeni carc
de pre! po toatX t-a!ap1--
lrltr-o zi, pe cAnclCoiia ii vorbea?l lclul ci ohilnuit, plin de bu- ,,,1,,l..,ur*o jignire lumii, cici n-am ninic
un loc carc ar putea fi
nitate, ziclndu-i Rosalindei: "Rogu-to, Ii,osalincla,drag:r uier:rvori- rrrirrrtului, ci doar umplu pe lumea aceasta
rrriribinc iblosit cAndil voi ti iIsal eu gol'
goar5,1ii vesolI", intr[ un pristal, spundtrclu-ie ci, dacb dc'rcausI
la trlnll' Cclia dorca ca tAnlrul striiin
vadl cun doi luptdlori iqi rrdsoari putcrilc intr-o trintl cc tocmai $i ircurnincepr-rintrccerea
mai ingriioratl.pen-
sta sX inceapl. tre,buiausL sc ducl in citrtea ilin i-a'iapalatului. sri rru ljc vXtirmat,insX Rosalinda se sinr{eaEi
vorbise' precum;i do-
Ceiia, gnndind c[ o va inviora pr: I{osalinda, hotiri s;i sc ducii sir Irrr soartalui. Singur[tatoaclesprecale le
sX-qi inchipuie' cI e tot
r,acldtrhnta. rin[a lui clt; a nluri o fXcurii pe llosalincll
at1t dc putcrnicX qi ur
Pe l'rernuriie acelt:a,trAnta - in care astlzi se intrrccnutnai lirra- rrtii de nef'ericitca qi ea; Ei o cuprinse o mili
pindea in timpul lrintei'
nii - era o incleletnicirecc sc bucura dc trccerr:clhiaria cur{ilc prin- rrriireacu atAtaincordare-pdmcldia care-l
dc
;;;;;;t ia-g u"n"u sr spui in clipcle ac.lea c[ se indritg.sliso
liior qi in Ida Ii'unroasclordoarnne ;i prinfcse. Aqadar, L'elia ;i cu
Rosaiinciasc duser[ la aceastirinttlnire ?ntre doi luptilori . i;i tlti- r' 1.
ztcoslelru'
durl seamacI lupta pulea devcni cl prii,eli;tc {ilartctragicX,llindcl l]unltatea pe care i-o arltarl tlndrului nccunoscut
iuclt slvir;i adcvlrirtc
un blrtrat lal in spate gi pulc:r'nic- cars tle rnuliii r,renrerlobindise: nroasctlonmile ii dltlurX curaj 9i pulere, aqa
dosiivarriirc potrivnicul
iscusin{I in nre"stequgul trirntci qi rXpuseserrulli oaurcni in ac,-'.st
soi rrrinuni,intiinglnclu-qi in cele iin urml cu
atAtca lovituri, cI o bucati dc vreme nu rlal Iu ln
d6:pe:trccere- urnla sI lupte cu un polrivnic fbartc iAnXr detcl At:csta prirnisc
cillit in accst nteqtegug;dc acoea, to{i privitorii socoteau cir "si
va li slirrs sti scoatl o vorbi sau sX I'ar:I vreo nfgcare'
qi iscusin!;rtrccstui
ucis fhri lloar qi poate. l)ucelo Frederick, foarlc incffntat tlc curajul
cu girndul de a-l lua sub
Clnci clucclcle zlri pe Celia qi pe Rosalindirglisur: tiinlr strxin, voi ll-i afle trumele qi obarqia,
- (lum de v-a!i strecurat pirri aci, liicl ;i nepoaib, ca sd vedcfi ocl ol i tca [u i.
e hul cel mai mic al
trAnta'/ Nu r,'I veli deslirta prea nruh privind-o, cXci cste o doose- Stririnut spuse ca il cheamX Orlanclo si cI
birc ca tle la c:r-rrla pEmlnt ?n1rcpotrivnici; nri-c nilii de acestrAnir scniorului Rorn'landde BoYs'
tnudse' cu cAqi'va
qi aq i'rea sl-i rnut gindul de la luptI. Vorbili-i, domnilclor, qi ve- Seniorul Rorvlarrdde F3oys,tat[l lui Orlanclo'
crctlincios qi un pric'tcn
de{i dacii ir putr.li clinti hotdrArca. ani in urmi; cit tririsc, Faseseun supus
auzi ci ()rierncloosle
i)rrn11ri1..it,,
lurX incintatc: sd indeplineasciiaccastl lnclalorire scump ai clucelui surghiunit' Clnil Frederick
sa ta}ir cle arccsi.cu-
piind de ()rrtenie.Mai intii Ccdia stdrui pe lingX tAnlrul strXin crasi tiul prietenului fiatelui s[u, toat[ bunXvoin{a
qi pXrlsi f'ttzrrtcsupirrat
se lt-.c pirgubaq,apt.ril{osalindii ii vorbi cu atita l;uu5tatc Ai cu alir- raios tlniir se prcschinlbir in nemullumire
ta sim[ire sintlri prirncjdiapc caro sta s-L)?nlruntc,inclt tAni]r-r,rl - cur| capal at uiu. i'Noput Andindur anicinlhca'r siiau<iit nunt clcvr eu-
51
-i2
 qi am rnitncatlao-
nuia din prietenii liatelui slu qi adnrirAndtotugi vitejia tdnXrului, r I ll /il rr rttt'caqiclip5. arn invllat, nc-alll iucat
spuse, pe cAnd se clepirta, cI ar ti dorit ca Orlando sX ti fbst lirrl i t r ir i llr ir lovir iqia ei'
Ittl l ,l rrrrrtrrrpot
oricXrui alt om. | 'lt ploa qireatd,* ii rXsputtscFreclorick Prin lirea ei donroald'
poporu.lui'
Rosalinda fu incAntatXaflAnd cX Iavoritrtl ei era fiul vechiulrrr lrtrrrrrr,,ir,si titceica;i rlbdalca ci, stirneqteconlpltimirea
prieten al tatilui sXu,Ei-i spuseCelici: 1,,t, ,,,'..1,,,,,,1X cn-i ici itpiuarea'fiincl vei pirrca mai deqteaptX;i
nu nr ai r ost i niniic in
- fatil meu il iubea pe scniorul Rowland cle lloys, qi de-ar; ll l nr \l tl rroa sf clupi pleiar ca ei; de aceea
nu niai poate fi stri-
qtiut cd acest tAneireste feciorul lui, aE ti inso[it cu lacrimi stlru rlrrtlrrttl t,i, clci soartape carc i-ilm hlrlzit-o
inlele mele, pentru a-l impiedica si se.avAntein luptd. Ittttl i tl ;t.
pc
Domnilole se duseraiapoi la el Ei, vXzAnclu-ltulburat cleneaqtep ( ';trrrl( 'olia vlzu c[ nu-i chip si-;i induplocetat[l ca s'o lase
insof'easca'
tata supitrarea ducelui, ii spuse.rl cuvinte pline de bunltatc l{,,,.;rlrrrtlrt sir rituinX cu ca, sc hotXri,nlrinimoasd' s-o
Ai in phrlsiri palatul' pornind s[-l
curajare.in clipa chnd plecau, Rosalinda se intoarse sI-i mai spunri I lrr;rt itt acec;rqinoaplc domnilcle
r rrrrlr'1tt'clucelesurghiunitin codrul Ardenilor'
viteazului gi tandr:uluifecior al vechiului prieten al tatdlui ei catevu
cl nu ar li cuminte sI
vorbe pline de omenie, Ei, scolAndu-qicolarnulde la gAt, zisc: Itt:rirttode a pleca la drum, Celia socoti
pc care le pufiau in clipa accea;
- (ientilomule, poart[ aceastadin parle-mi. Soartaa incetat sl-nti r ill;rlort:itscitin rlcimintcle bogate
inalt' imbr[clnclu-se amin-
rnai suridX, altminteri !i-ar; fi fXcut un dar mai pre{ios. r,r ltt th.:pXreres[-qi ascuncllrungul
rhrrririn straic cle 1e1edc laJarx. Rosalincla chibzui ci urrli 9i mai
Cnncl domnifele rlmaser5 singure ;i l{osalincla vorbt:a nrereu blrbltclti Astl-cl sc
Ir rilt rllc[ una din ele s-ar inlbrlcrar in straic
dcsprc Orlando, Celia incepu sd-qi dea seama cI vcripoara ci it in- inaltir do stat' sX poarte
trr1.'|,'strir iutc ca Rosalinda,cal'eera mai
drXgisepe tAnilul ;i chipequl luprltor. (--cliasX frc inrbrlcati ca o feli;canl clc la
- Ilste oare cu putinJ[ sX 1e indrlgosteqti aga, deoclatl,]intrebl
,1.'
lr,,r',r,' tAnXr ![ran, iar
ci sunl fi'ater;i sori; Rosalinclaiqi zise
ea. i,,,,i, fi,"e*f lumea sX crcaclir
t ;,t,,y,',..1.., iar Cleliai;i alcsenumeledc.Aliena'
Rosalinclaii rispunse: giuvaeruri' ca sir poala
Astfcl dcghizale9i avAndcu cle bani qi
- Ducele, tatdl meu, l-a iubit nrult pc tatll siu. porniri in lunga lor cit-
lrrlt' la[it cho]tuic,lilor,fi'umoascleprin{ese
- lJrmeazd insi oarc de aici .- zise Celia - ci rgi trebuio sl-!i era clepafic' clincolo do irotarr:lc stir.
lie |lttrlric: clci ccldrul A,r.clenilclr
lie clrag liul siu? Dacd-i aqa,
,atunci eu s-ar cuveni sX-l urirsc, clc .
| rrrri ri itl uc, . 'lui yi
vrcme ce tatll meu ?l ura pe latll lui; qi totuqi nu-l urlsc pc Or_ (ianymedc, cunl tlobuio sl-i spuncnt
l)ornnila ltosalincla(sau
Iando. blrbiitesc' o datir
rh'rrcunl incolo) pirea c[ a clobitnclit;i un curaj
Frederick, infuriindu-sc la vcderca f-eciorului seniorului Row-
t.rrl rai nab iir t r lt ear sciipecal( ] oim br ir case- l) r ict er r iir dcr 't lt at it po
lariclde Boys, carc-i amintca cAt dc rnulli prieteni zrveaducelc pro- in cilltoria oi obosi-
lntc o vircliscCelia ?nsolinci-ope ltosalinda
scris in ranclurile nobilinrii, ;i fiind de la o vrefle ponrit impotrirra ''li'ate''- drept rXsplatl pen-
lo;tto,rle multe miic, il licu pc noul ei
nepoatei salc, cleoarccepoporul o liuda pentru insugirile ei qi ii voitlqic' ca qi cum ar li
lrtt aceastl dragostesinceril- si llct plin dc
plnngea soarta, riutatea lui sc dezllnlui pe negAnclitei'rptttriva al drlglla;ci coclanc
Iost cu adevirat Ganymecle,inimosul fl'atc
domni[ei. $i, pe cAnd Celia qi cu Rosalinda vorbeau dcspre Orlan- Alicna, dintr-un sat ilarecarc
do, Frederick intrX in odaie gi, cu ochii sclpirirul dc mAnie, ii po- ('irnd aiunst:rilin ccle clin urn-rXin coclrul Ardenilor' nu mai
r un .i l to s a l i n d e si i p l ri s t' a s c i ip c tl al h pal arulqi sr-gi ul nrczcraral buna ingrijirc pe care le intilniserit pe
llisirl hanuriloptimitoare ;i (ianynretlc' cars cu
in surghiun. (lelioi. carc sc ruga in zadar pcntru vcriqoarasa, ii ,lrunr. $i fiintl lipsile cle hranl qi de.odihnl'
cuvinlc plXcuteqi I'cl
spusec5-i ing[duise l{osalindei si rdmAndnumai de clraguiei. irtiitavciioqieiqi imbirb[ta'" 'o'4 spunindu-i
qi' blestcnrlnclu-qi git-
-, I)e vrernea aceea -- spuse Celia - nu am stdruit sd rimAni, tle:tel clegirrr't,"tut ilrunrul, nu mai pulrtrrXbda
l)ar cincl Aliena
fiindc5 eram proa tinlri ca sI qtiu cAt ds muh prc{uicqto;dar acum, tt:ala b[rblteascit, st: porni sir pliing[ ca o t-encie
departe' (ianymeclc
cO.ncl o cunosc ai dupd co atAta vrerne arn rlormit impreunir, ne-am *pJr" .l nu o lin picioarcle ca s[ rlt:argit rnai
55
5+
 iqi aminti cd este de datoria unui bXrbatsd mAngAiegi sd dea ni-
dejdeunei fernei, flpturd mai firavb. $i, ca sXpard curajosin ochii
noii salesurori,spuse:
- Haide, veselegte-fiinima, surioarl Aliena; ne afldm la capdtul
c6litoriei noastre,in codrul Ardenilor.
Insd aceastipreflcuti tXrie qi curajul acestasihttru le mai pu-
teauimbdrbXta,fiindcd, degise aflau in codrul Ardenilor, totuqinu
gtiauunde si-l giseascdpe duce.Erau condamnatesd pribegeascd
qi sdpiarl in cele din urmi de foame.Dar Pronia'cereascia vrut sX
fie altfel. Cum st5teaua$ape iarba tipqamllui, istovite de obosealX
qi ftrd vreo nidejde de a mai primi un ajutor, seintAmpli s[ treacd
pe-acoloun liran; Ganymedeincercisd-i vorbeascbcu o cutezanld
b5rbXteascX, zicAnd:
- Pistorule, dacXdragostea-oriaurul ne pot da weo alindrein
acdstloc pustiu, rogu-te du-ne undeva unde sd ne putem odihni,
.b
cdci aceasti tAn[ri fecioarh.,'caremi-este sord, foarte istoviti de
umblet qi de-abiasemai line pe picioarede foame.'
Omul r[spunseci nu-i decAtslujitorul unui pdstorgi ci stdpAnul
siu tocmai arede gAnds6-qivAndXcasa,astfel ci nu vor gisi decAt
prea puline de-alegurii, Dar dacbvor mergecu el,-vor fi bine pri-
mig qi ospitali cu ce seva gisi. Ele il urmardpe omul acela,nddej-
dea ajutorului apropiatdAndu-leputeri noi. CumpbrarXcasaqi tur-
ma pbstorului,iar pe omul "carele c5lduzisepAndacoloil luarb sd
le slujeascX. Fiind acuminzestratecu o c5suli curati qi crrmerinde
din belqug,se invoir[ si rbmAn5acolo pdnX'cdndvor afla in care
partea codrului sestatorniciseducele.
CAnd se odihnird dupdostenelile cdlitoriei, incepu sd le placb
noul lor fel de viali qi aproapese ldsardfurate de inchipuirea cI
sunt pdstorul qi pbstorila drept care se dldeau. Totuqi, cAteodatd,
Ganymedeiqi aminteacX fusesecAndvadonur*ilaRosalinda,careil
iubise atAt de fierbinte pe viteazul Orlando, feciorul seniorului
Rowland, prietenul tatilui ei. $i deqi Ganymedeqi-l inchipuia pe
L Orlando la multe mile dep5rtare- tot atAteamile istovitoare cAte
stribituserd ele - totuqi curAndieqi Ia ivgali cd Orlando se afla in
Il codrul Ardenilor; qi iatb in ce fel se petrecuaceast5ciudati intAm-
plare:
Orlando era fiul mezin al senioruluiRowlan de Bovs. careina-
i inte de a-qi da sufletul (Orlsndofiind pe-atuncidoar un copil) il lX-
i sasein grija fratelui sdumai vArsnic,Oliver. Pdrintele1orii ceruse
I acestuiasX-iflgiduiascd sub jurbmAntcb-i va da fratelui sXuo bu-
56

I
*-.1
nH('ru[tereqi cd-l va pregiti cum se cuvine,ca sd capeteun loc po-
Irivit demnitXliistrdvechiuluilor neam.Oliver se dovedi a fi un
lnrlc rrcvr,ednicqi - nefindndseamade poruncaprimitd de la tatdl
rllu pt: patul de moarte - nu-qi trimise fratele la gcoali, ci il linu
nurrsrl,lipsit de invdldturdqi de orice cre$tere.Prin firea lui insl qi
prirr nobilele insuqiri ale minlii sale,Orlando semSnaatAtde mult
lu ncintrecutulsdutati, incAt, chiar frrd invilItur5, pXreaun tAndr
lrrrc a tbst crescutcu ceamai aleasdgnjd. Iar Oliver pizmuia intr-a-
ll|l liumoasasa infEliqpreqi pufidrile demneale fratelui sdu nein-
vtltut,incat in cele din urmd voi si-l piardd.Ca si izbuteasci,puse
rrurimulli oamenisd-lindemnesI seia la trdntd cu vestitul luptdtor
culc, dupd cum vi s-aistorisit mai inainte,uciseseatAliapotrivnici.
'l'ncrnaiaceastdnepdsarece i-o arXtacrudul sdu frate il fXcusepe
( )rlirndosd-gidoreascdmoartea,lipsit cum erade orice prieten.
( lf,,nd,in ciuda nbdejdilor ticdloasece le nutrise Oliver, fratele
rllu icqi invingdtor, pizma gi rXutatealui nu mai cunoscurdmargini
li iurX cI va da foc oddii in care dormeaOrlando. Pe cdnd fbcea
rucr:sliurim6nt, il auzi un bitrAn qi credinciosslujitor al tatXluilor,
t'urc-l iubeape Orlandofiindcd era leit seniorulRowland.Acest
nrorineag ii iegi in inthmpinarepe cdnd se intorceade la palatul
dur:cluiqi, zbrindu-lpe Orlando,primejdia ce-l pAndeape scumpul
nllust5pAntAndril fhcu s[ izbucneasciin acestestrigite infocate:
- O, bunul meu stdpAn,stipAnul meu scump, o, icoani vie a
hlllrirnului senior Rowland! De ce eqti oare atAt de virtuos?De ce
ctrli atdt de blAnd,de puternic qi de viteaz?$i de ce ai linut morlig
rl1-l rlpui pe vestitul luptdtor?Laudelece !i se aduc au ajunsprea
iulc acasi,inainteata.
Orlando,neinlelegAndtAlcul acestorvorbe, il intrebd ce s-a in-
l0rrrplat.Atuci bbtrAnulii spusecum nernerniculsiu frate, piz-
nluindu-l pentru dragosteace i-o purta toatd lumea gi aflAndacum
cflltr faiml dobAndiseprin izbAndasa din palatul ducelui, pldnuia
nll-l rXpun5,dAndfbc oddii salechiar in noapteaaceea;gi, incheind,
il sltrtui sd scapede primejdia cb-l pAndea,fugind fhrl a zdbovi
trrtlcaro c1ip5.$i, gtiind cX Orlandonu are nici o ldscaie,Adam
(r,:hciaceastaera numele bunului unchiaq)adusesecu el pulinul
uvutce-l strArisese bancu ban,gi acumgldsui:
- Am cinci sute de coroane,umila simbrie agonisitXpe cAnd
Irrlia tatXl domniei-tale,gi i-am pus deopartepentru vremeacAnd
rrrlltlularelemeleimpovirate de ani nu vor mai fi in staresi mX slu-
irrlscb;ia-i, qi Cel careddruiehrandpAndqi corbilor va fi mAngAie-
57
 lca i;i rcazemul btitrAnelelormele. lati banii, 1i-i dau pe toli qi in- lcrla{i-rnX,vi rog * spuse el. Socclte:rincX aici toate lucrurile
'.rrnlsilbatice r;i cleaceeam-am purtat aqa;rJar,orice st-lide oameni
glduie-mi s5={iliu slujitor; de;i par bItrAn, voi qti sX-mplinescin-
ir[i li voi, cei carein aceast5pustietate,sub umbra unor tuttquri po-
datoririle unui om mai tlnlr in ani, in toatc lrebltli]e qi nevoilc,
ronrorite, picrdeli mlsura timpului ,si nu mai {ineti scama cum se
domniei-tale.
frrriisc ceasurile,dacXali avut vreodati parte de z||e mai bune, dacX
- O, bunule bAhanl Cat de biirc se videEteprin tine statomicia
irli siillqluit vreodati pe meleaguri unde dangdtul clopotelor chea-
r;i credin{al Tu nu eqti croit dupX tiparul acc:stor.rrcmuri" Vom por-
rrrii la biseric[, dacl afi iuat parte vreodatl la sdrbXtorireavreunui
ni impreund qi, mai-nainte de a h cheltuit sirnbriile tale din tinc-
rrrr bun la suflet, dacl de sub pleoapele voastre a picurat cAndva
re!e, voi iscodi vreun mijloc ciea ne {inc arniindoi l'ia{a.
vrt'o lacrimd qi qtili ce inseamnd mila sau indurarea, fie ca vorbele
Astf'el, pornir[ la drilm impreuni - accst clevotalsluiitol gi iubi-
rrrr'lcprietenoaserostite acum sNvI migte inima gi sXm[ omenili!
tul s[u stipAn. Merseri aqa f)rlanclo cu Adam caic lungl, nc.gliind
| )ucelerlspunse:
incotro sI se indrepte, pdnir ajunserl in codrul Ardenilor, qi acolo ii
Drept este, dupd cum spui, cX suntem oameni care am vdzut

tl cuprinsc aceeaqideznidejclc,carc pusg-qe stlpAnire ;i pe Clarrymedc,

qi Aliena, din pricina lipsei de mei-inde.il5ticiri la voia intfunpiii-
rii, in c[utarea vreunei aqoziri omr)neQti,pinl ce lurh aproapc slei{i
I de foame qi de osteneall.in cclc rlin urnri, Actrarlspuse:
' O, scumpul rneu stlpin, mor de lbame. nu pot f'ace rdci un
pas mai clepartel
Dupi care se aqezi pe jos qi, glndind cX locul acc.la?i va li nxrr-
mint, igi lu5 r[nr'ls bun de la iubilul sdu stlpAn. Orlanclo,vXz.lnclu-l
atit de coplegit de sldbiciune,il lui in brale pc bitrAnul slu slujitor
;i-l purtl pAnd sub adXpostulodihnitor al cAtorva copaci, imbXrbil-
ll n d u -l :
- Ilai, mai prinde inimX. mo{noge Adan, odihnc;tc-[i aci, un
rlstimp, trupul islovit qi nu mai r,'orbidc mt.rafic!
Orlanclo ploc[ apoi seicauto ccr':r de-ale gurii, qi se niruer-isI
ajungl chiar in acea parlc a codruiui unclc se alla ducele, carc,
?npreunl cu prietenii sli, tocmai se prcg[teau sii-qi irrceapl cina;
acest regesc ducc ;ledeape iarbir, liit[ alt pobg clecli acopcrlmin-
tul umbros al citorva copaci liurrzogi.
Orlando, pe care lbantea il adusesein pragul dcznXdejdii,i;t
trase spada,cu gAndul clea-qi lua hrana cu sila, qi spusc:
- Oprif-vn qi nu mai rnAnca{i! ]'rciruic sl-mi da{i bucatelevoastrc!
Ducele il intrebi dacX nenorocirea l-a licut atit de c:ulczXtor,
ori daci e certat cu bunele obicoiuri. La acestea,Otlanilo ii rnhrtu-
risi cI moare de lbame. Atunci cluceleii spusccI estebincvcnit, il
pofti sX steajos gi sd sc osphicz-c laolaltl cLrei. Orlando, auzindu-l
cum ii vorbeqtecu atata blAncie{t-., iqi puso inapoi spada in teacl Ei
rogi de ruqine la gAndul c[ ie ceruse mlncare intr-un chip at2t de
necioplit.
zrkr urai bune qi, deqi locuin{a noastr[ se afld acum in acest codru
r:ilbatic, am trbit in ora;e gi cctSli gi am fost chemali la bisericX de
lllirsul slhnt al clopotelor; am stat la ospelele unor oameni buni la
rullcl. iar din ociri ne-am qte.rslacrimile din harul milei; de accea
rr;t'azI-te aici pe iarbX qi inf'rupti-te din bucatcle noastre,pAnl cAnd
r[i potoleqti lbartrea.
- Mai este un serman bitrAn - r[spunse Orlando - care, mAnat
rlt: tlragostealui curati, m-a urmat qchiopXtAnd,tArAndu-sepas cu
pas, niplstuit deopotrivd de doud betequguri: povara anilor ;i fba-
rrre'a.PAni ce nu-i voi indestula pe el, n-o s[ iau nici un dumicat in
llttri.
- Du-te de-l g[seqle qi adu-l incoace - grii ducele. Nu ne vom
ospi"rta pAnXla intoarcereadomniei-tale.
Atunci Orlandcl zburX ca o ciutd care iqi cauti puiul ca s5-i dea
rlt' nrAncaregi se intoarse numaiclccXt,aducAndu-l pe Adam in
l rri r{ c.$i tlucelczisc:
- LasX-{i ios venerabila povarl, sunteli amindoi bineveniti. il
hliinirl apoi pe moqneagpAndigi fecdpitd puterile.
I)ucele il intrebX pe Orlando cine este, gi cAnd aflX ci e fiul ve-
t'lriului sdu prieten, seniorul Rowland de Boys, il lu5 sub ocrotirea
Iui, qi astf'el Orlando impreund cu bdtrAnul siu slujitor rdmaserb in
t'otlru, in preajma ducelui.
( )rlando sosisein codru la pu{ine zile dupd ce Ganymede gi
Alicna (precum s-a povestit nrai-nainte) cump5.raserX clsufa pdsto-
l rrl ui.
(ianynrede qi Alicna se nrirard ncspus gisind numele Rosalin-
tlt'i sXpatin sconr{acopacilor i;i soncte de dragosteprinse de trun-
r'lriul lor - toate?nchinatelLosalindci.

58
 ln vreme ce se minunau cum de se putuse intAmpla aqa ceva, il
intAlnird pe Orlando qi zdrird la gAtul lui colanul ddruit de Rosa-
linda.
Lui Orlando nici nu-i trecea prin gAnd ci Ganymede era iiu-
moasa prinlesd Rosalinda care, prin nobila-i bundv6inll gi mXrini-
mie, ii cdqtigase atAt de deplin inima, incAt el iqi trecea vremea
sdpAndu-i numele in scoar[a copacilor gi scriindu-i sonete in care-i
slivea frumuselea. insi, liind inc6ntat de infEligarea gralioasi a
acestui drdgilaq pdstor, intri in vobi cu el qi i se piru ci vede o
asemdnare intre Ganymede qi iubita lui Rosalinda, fdrl insd ca
tAndrul si aibl ceva din purtarea plinl de demnitate a acelei nobile
domnile; cici Ganymede cduta sd se poarte fdrd sfiald, ca mul{i
tinerei cAnd nu mai sunt copii, dar n-au ftecut incl pragul bdrbXliei.
Cu mult duh in vorbd qi cu istelime ii povestea lui Orlando despre
un oarecare indrdgostit care, z)cea el: "Cofindd in codd nostru qi
ne stricd copacii inci verzi, sipAnd numele de Rosalinda in scoarfa
lor; el atArni ode de pdducei qi elegii de tufiquri cu mure, indllAnd
in slavd pe Rosalinda lui. De l-ag putea gXsi pe aceastindrdgostit,
i-aq da cAteva sfaturi bune, care l-ar vindeca fbarte curAnd de iubi-
rea lui".
Orlando mdrturisi ci el e indrlgostitul cu pricina gi-l rugd pe
Ganymede sd-i dea sfatul bun de care-i vorbise. Leacul lui Gany-
I
ll
mede gi sfatul pe care i-l dbdu fu ca (Jrlando sX vini in fiecare zi la
cdsula unde locuia el cu sora sa Aliena: "Pe urmd - spuse Ciany-
mede - eu voi zice cd sunt Rosalinda, iar tu te vei pref'ace cd-mi
I mlrturisegti dragostea, ca gi cum aq fi chiar Rosalinda. O sd mI
port in acelaEi chip ndstruqnic ca qi nlzuroasele doamne fa[X de
indrdgostifii lor, pAnd cAnd o sb te ruqinezi de dragostea ce-i porfi;
qi in acest chip mb gAndescsi te vindec".
Orlando nu avea prea mare incredere in leacul acela, tofuqi se
invoi sd vind in fiecare zi la cdsula lui Ganymede gi si se poarte ca
un indrigostit. $i in fiecare zi venea Orlando sd-i vadd pe Gany-
mede qi pe Aliena, numindu-l pe plstoraq Rosalinda lui, qi in fie-
care zt ii inqira cele mai frumoase cuvinte gi cele mai mdgulitoare
complimente, pe care tinerii sunt incAnta[i sd le fbloseascd de cAte
ori curteazl pe stipAnele gAndurilor lor. Totuqi nu se prea vedea cd
Orlando ar fi inceput sb se vindece de dragostea lui pentru Rosa-
linda.
Dar Orlando iqi spunea cd toate acesteanu sunt decAt un joc qi
ninric mai mult (fZri a visa cX Ganymede era insiqi Rosalinda lui),
60
I
totuqi prilejul de a rosti-toate cuvintele drXglstoasepe care le avea
in inima sa ii bucur[ inchipuirea aproape tot atat de mult pe cAt i-o
hucura pe cea a lui Ganymede, care se desfita in taind, qtiind cd
Ioate aceste frumoase m[rturisiri de dragoste erau rostite chiar fiin-
1ci c5reia ii erau destinate.
Astf'el se scurserd multe zile pldcute pentru tinerii aceqtia; iar
Aliena. cu firea ei cea buni, vdzdnd cd petrecerea lor il face pe Ga-
nymede fericit, il l6sa sd-qi urmeze jocul in voie, bucuroasd de a-
coastdcurte inchipuit5. De aceeanu se mai ingrijea sl-i aminteascd
lui Ganymede cX clomnila Rosalinda inci nu i se ardtase ducelui,
rlcgi allase de la Orlando unde era reqedinla lui in codru. lntr-o zi,
(ianymede se intAlni cu ducele qi schimbi citeva vorbe cu dinsul.
I)ucele il intreb[ din ce vi15 se trage, Ei Ganymedeii rdspunseci se
trage dintr-un neam la f'el de ales ca qi cel al ducelui, lucru cel fr-
cu pe acestas[ z1mbeascl, cdci nu putea bXnui defel cd drXg5laqul
plstor se trage dintr-o spifd regeascd.Apoi, vlzAndu-l pe duce cI
arati bine gi pare t'ericit, Ganymede fu mullumit sX mai amAne cu
citeva zile orice ldmuriri.
tntr-o diminea\d,,pecAnd Orlando se ducea sd-l vad[ pe Gany-
nrede. zdri un om care zdcea adormit pe pdmAnt, cu un $arpe mare,
verde, incolicit de grumazul lui. Zirindu-l pe Orlando, garpele se
indepdrtd, tdrAndu-seprintre tutiguri. Orlando se apropie qi mai
mult, qi atunci descoperi o leoaici ce sta ghemuitl, cu capul lipit
cle pXmdnt, pdndind ca o pisicX clipa cAnd se va trezi omul care
dormea (fiindcd se zice cd leii nu se ndpustesc asupra morlilor sau
a fiinfelor adormite). Pirea cX Orlando fusese trimis de Pronia ce-
reasci pentru a-l scipa pe omul acela de garpe 9i de leoaic5; cAnd
insd Orlando privi fala celui adormit, igi d6du seama cd nu era alt-
cineva decAt fratele sdu Oliver, care se purtase atAt de crud cu el gi
cXutasesd-l rXpundprin mijlocirea focului. Aproape c[ fu ispitit sd-l
lase pradi leoaicei infometate, dar dragostea de frate 9i bldndelea
tirii sale invinserd mAnia dintAi qi, trXgAnd spada, ucise leoaica, f'e-
rind astl-elviala lui Oliver atAt de qarpele veninos, cAt gi de leoaica
aceea furioasi. insd, cAnd atacd leoaica, fiara il rlni la un bra! cu
gheareleei asculite.
ln wem" ce Orlando se lupta cu leoaica, Oliver se deqtepthqi,
vdzAnd cd liatele siu Orlando - fa!5 de care ddduse dovadi de
alAta cntzime - il scdpa de furia unei jivinc sdlbatice cu prelul pro-
priei sale vieli, fu copleqit de rugine qi remuqcare. CXindu-se de
purtarea sa ttevrednic5, il rugd cu multe lacrimi pe fratele slu si-l
6l
 ierlc pcntru nedreptdlile qi jignirile cc:i le adusese.vrzandu-l cir se
ti criegtc din toatx inima, orlando se bucurx qi-r ierr5 de-'dati. clei
doi fiali se imbrdligarr qi din ceasul acela oliver ii purtr lui orlan-
do o dragostecu adevlrat fiileascl, cu toate ci venise in codru cu
gAnclulsl-i pund la cale pierzania.
l)eoarece rana ilin bru{ul sdu sAngcrasetbartc mult, C)riandose
l sim{i prea sldbit ca sx se mai ducd si-l vadr pe prstor qi de aceeail
rugd pe fratele siu sI se duci qi sl-i spunl iui Ganymede cele
intdmplate, "pe care - zise Orlando * aqa, ca sd petrecem, il nu_
mcsc Rosalindamea".
oliver se duse intr-acolo qi povesti rui Ganymede gi Alienei
gum ii sc5paseviala orlando; iar cancl slhrgi poveslea vitejiei lui
orlando gi a propiei sale salvxri, le mlrturisi cH este liatele care se
purtase atAt de crud cu Orlando, iar dupd aceea le povesti despre
impdcarea1or.
MAhnirea sincerr pe care o arrti oriver pentru farptelesarerele
avu o inrAurire atAt de puternicl asupra inimii bune a Alie.nci, incAt
il indrlgi pe datd. Pe de alti parte, Oli'er, dAndu-qi seama cAt de
mult impdrtdqea Aliena durerea pe care o sirnlea el pentru vina sa,
se indrdgosti qi el, in chip la f'cl de neaqteptat.Dar in vrcme ce clra-
gostea se furiga astf'elin ininrile lui oliver qi a Alienci, ea nu-l lxsa
in pace nici pe Ganymede. Acesta, auzind de cumplna in care se
allase orlando gi cb a lost rrnit de o leoaic[, leEinr. cand iEi veni
iar in simliri, spusecd a leqinat dinadins, ca sX-qijoacc niai ,l"purt"
rolul Rosdlindei, qi apoi addugi:
- SI-i spui fratelui tlu cAt de bine am gtiut sXmI profirc cX rni_am
pierdut simlirile:
Oliver insl bigd de seanX, dupl chipul s5u galben ca ceara, ci
leginasede-a binelea qi, minunandu-se cle srdbiciuneati'rrului, ii
grii astt'el:
- Ei, dacd totzrci cd te-ai pretbcut, inrlregte_fiinima qi pretd_te
a li bdrbat in lege.
- Asta qi sunt - spuse Ganymeile cu multd hotdrAre in glas _
.
insd pe drept s-ar li cuvenit si fiu l'emeie.
oliver iqi prelungi qedereacat niai nrult gi cand in cele clin urml
se intoarse la fratele s[u, avc-atolba plini de veqti, CIci, pe lAngi
cd-i povesti cum leginaseGanymedc, auzinil cI Orlando a fbst ri-
nit, oliver ii mxrturisi cum a indrigit-o pe i'runoasa pirstorilr Alie-
na, qi cum igi plecaseea cu bunbvoic urecheala drisxstoa-
se, chiar de la prima lor i'tilnire. ii *rLri vorbi 'orbelc
rnezinului ierr.
"u
62
dcspre.un lucru aproape hotIr.lt, currl se va cununa el cu Aiiena,
spunAndu-icI o iubea atat de muit, inclt avea sI trliascX allturi de
ca ca plstor, lSslndu-qi ave.rea1sicasa rlmasl dc la tatll 1or pe sca-
ma lui Orlando.
- Ai incuviinlarea mea - zise L)rlando. llotirili nunta chiar pe
nrAine, gi-i voi pofti pe duce cu prietenii sXi. Du-te qi induplecd-1i
plslorila sX se cunune cu tine; acum e singur5, cXci iatir-l pe fiatcle
ci venind cXtrenoi.
Oliver se dusc la Aliena, iar Ganymede, pe care Orlando il zX-
rise apropiindu-se, veni sX rnai alle noutili despre sXnltatea pric-
tcnului s5u r5nit.
CAnd Orlando qi cu Ganymede incepurl s[ vorbeasc5 despre
dragosteaneagtcptatl ce se miiscuseintre Oliver ;i Aliena, Orlando
zise cX qi-a sfltuit liatele sX o induplece pe fiumoasa pistori!5 sX sc:
cunune cu el chiar a doua zi, qi apoi adbugl cAt de lierbinte ar li
dorit sI-qi lege qi el soarta, in acr:eagizi, de aceea a Rosalindei
sale.
Ganymede, ciuuia ii pldcu acesl gind, spusecI dacl Orlando o
iubeqte din inimir pe Rosalinda, chiar atAt pe cAt mirturiseqte,
dorin{a ii va ti implinit5; Ganynredeinsuqi va lua asupra-gisarcina
s-o lbcl pe Rosalinda s[ i se inflli;eze in carne gi oase a doua zi qi,
totodatX,sXpdmeascl a li mireasa lui Orlando.
Aceastd minunc - pe care (ianymede pulea atit de lesnc s-o
ducl la indeplinire, liind totuna cu domnila Rosalinda - el spusecX
o va nrijloci cu ajutclrulunei vriji invir{ate de la un vraci vestit.
Orlando, stXpAnitde dragoste, pe jumltate cldnd crrzare qi pc
jumitate indoindu-se de cele auzile, ii intrebl pc, ()anymede dacX
avea chiar de gAnd s5-qi{inl fhglduiala.
- Pe viala meir ci mi-o voi linc - gr[i (ianymede - gi pentru
aceastamAine imbracX-1i straiele ce,lomai bune qi cheiun5-{i priete-
nii Ei pe duce la nunta ta; fiindcl, dacl dorer;ti sI te cununi mAine
cu R osal i nda,ca va lt aici.
in climinea{aurmXtoare,Oliver Ei Aliena se inlX{igari dinainlea
ducelui, gi o dat[ cu ei veni gi Orlando.
Duccle, auzind ci aceeacare urma sI fie adusl in I'elul acesta
ncrnaivXzutera insirqi fiica sa, il intrcb5 pe Orlando dacl crcde cI
p[storaqul are pute:reade a-gi tine tlgiduiala. lar in vrelne ce.Or-
lando rhspundeac[ nu ;tie ce sI c:read5,Ganymetlc se ivi qi-l in-
trebl pc ducc clacl se invoieqte ca liica sa, in cazul cir ei o va aciu-
ce, s[-i fie so{ie lui Orlando.
63
 Dar I'lonia a vrut ca acestfra-
{ rnaser[,9i a-i treceprin tdiqulslbiei'
- M-aQ invoi bucuros la aceasta - grXi ducele - chiar daci aq sale mArgave'$i iatd
j ;;;t* i" suflet sXfie abdtutdin gdndurile
avea s5-i dau mirelui, o dati cu ea, qi cAteva impdrAtii. cXndaiunsesela poalele codrului sXlbatic'tusese
]il
ii
Apoi Ganymede se intoarse citre Orlando:
- Iar tu nci cdte vei cununa cu ea, dacb o aduc aici?
"u-'T""-"i
intAmpinatde cdtreun bitrAn evlavios'
un sihastru'
cu
cu care statuse
totul inima de la
mult la sfat, qi paoXlu u'md i-a inturnat
- Aqa aq face - zise Orlando - chiar de-aq fi craiul a nenumdra- "*" Din clipa aceease poc5i in chip sincer qi se
ii"etor'
1i te impdrdlii. "i"r,-pf""
hotdri ca, lepddAndu-se de stdpdnire-a pe nedrept dobAnditl' sd-Ei
11 Ganymede, azvArlindu-qi vegmintele birbdteqti qi imbrbcatb din
nou in straie de femeie, se prefhcu pe datd in Rosalinda, {hrd pu-
petreacxrestul zilelor i*-on schit' Prima faptl
:x*ffi;;;;inn.ipute in sufletul slu tu cle a
prin *:" lE'l iteJ-1
trimite fratelui sdu
I terea vreunei vrdji; iar Aliena, schimbAndu-gi hainele sale de lard
un sol (aqacum urn *['ut;, care s[-i
aducb la cunoqtin![ cd ii res-

I cu veqmintele ei bogate, cu tot atAt de pulini osteneald se prefXcu

in domnila Celia.
tituie ducatul- al clrui tron il uzurpase
de atAta vreme
qi averile prietenilor sli' care-l urmaseri
- impreun6
cu stator-
ln vreme ce se pi:treceau aceste schimbdri, ducele ii spuse lui "t-p"*a*ttile
nicie cAndsoartail n[PXstuise'
de neaqteptatg'pe atlt-d'3
Orlando ci s-a gAndit cAt de mult aduce la chip pdstorul Ganymede
Aceste u"qti imUuloidtoare- pe cXt
cu fiica sa Rosalinda, iar Orlando spuse c[ qi el bdgase de seamd pentru a spori voioqia serbirii
binevenite- sosirl tocmai la vreme' veriqoarapen-
asemdnarea. qi up"t la nuntaprinleselor-'gelia.i$l feliciti
N-avurX rdgazul de a se intreba cum se vor sfArqi toate acestea, ""."ilor gi-i dori din adAncul inimii
tru norocul ducelui, i"ief n"t"fi"dei' urma
intorsdturd a soartei
tiindcd Rosalinda qi Celia se inapoiar5, purtAnd rochiile lor. $i, lir5 numai bucurie' cu toate cd prin aceastd AtAt de
a-i mai ambgi ch ajunsese acolo prin puterea unei vrdji, Rosalinda ducatului' ci Rosalinda'
ca nu ea sd mai f," de nici
ingenunche la picioarele tatdlui sXu qi-i ceru binecuvAntarea. Li se -oit""iioarea
ainir" acestedou[ verigoare, netulburatd
;;fu;t"blr"u
pbru o minune atAt de mare tuturor celor aflali de fatl cd Rosalinda urrfel de gelone sau Pizmd'
priete1t
rdsdrise acolo pe neaqteptate,incAt intAmplarea ar fi putut prea bine Ducele uuo u"o-'f ilejul de a-i rlspl[ti !': "t".di.n"tolii ace'gtr
surghiunului sXu; 9i
trece drept curatd vrdjitorie; dar Rosalinda nu mai voia sd-qi inqele care r[mdsese aldturi AeLt in timpul
soartalui potriv-
pirintele qi-i istorisi cum lusese izgonitil qi cum locuise in pddure, t iot"litori, deqi impirtdqiseii cu,rdbdare
sub infbliqarea unui pXstorag,impreunX cu verigoara sa Celia, care "A"i"i
J"e. ntta fourt" s[ se intoarcbin pace 9i inflorire Ia pa-
sc dddusedrept sora ei. -ott"mi1i
latul duceluilor legiuit'
Ducele iqi intdri incuviin(area datd, qi Orlando cu Rosalinda,
precum gi Oliver cu Celia, furd cununa{i in acelaqi timp. Cu toate
ci nun{ile lor nu puteau fi prXznuite cu alaiul qi strXlucirea obiq-
nuite in asemeneaprilejuri, totuqi, nicicAnd n-a mai fbst o zi de
nuntd mai fericit5. In vrerne ce se ospitau cu vAnat la umbra rlco-
roasd a copacilor imbietori, ca gi cum ar fi trebuit sd nu mai lip-
seascb nimic pentru ca fericirea acestui bun duce sI fie deplind,
sosi un sol neaqteptat, care-i aduse vestoa imbucurXtoare c5-i fuse-
se inapoiatb stipdnirea !5rii sale.
Uzurpatorul, scos.din fire de fuga fiicei sale Celia gi aflAnd cd
in fiecare zi oameni de mare vazd plecau in codrul Ardenilor pen-
tru a se alitura ducelui legiuit in surghiunul sdu, ros de pizmd din
pricina respectului de care se bucura fratele sdu in nenorocirea ce-l
lovise, se puse in l'runtea unei oqtiri numeroase qi porni spre codru,
cu gAndul de a pune m0na pe duce gi pe toti credinciogii care-l ur-

64

Cei doi tineri din Verona
In cetatea veronei triiau odinioari doi tineri gentilomi, valen-
tin qi Proteu, intre care tre multd vrerne dhinuia o prietenie.trainici
gi nestrxmutat5. invhlau imprerund qi ceasurile de iigaz
;i re petre-
ceau totdeauna unul in tovdrxqia celuilalt, afard cloar cand proieu
se
ducea in vizitd la o tanxri fath, de care era indrlgostit. vizitere
acesteala aleasainimii sale gi aceaslx iubire infliciratd a lui proteu
pent'u fruryoasa Iulia erau singurele pricini de nein{elegere
intre
cci doi prieteni, deoarece valentin - care nu era inrlixgrrstit
- er:a
uneori cam satul sd-qi tot aud5 prietenul vorbind intr-una dc
Iulia
lui. Obiqnuia sI rAdd de Proteu qi in cuvinte glumeJe sX ia
in ze_
fl9mea patima dragostei. lqi incredinla prietenul ci asemeneapros_
tii n-or sd-i treac5 nicicdnd prin nrinte,
linind mult mai mult liupX
cate spunea)la viafa liberr r9if'ericitxpe care o ducea, decat ra
spe-
ran[ele pline de neliniqte qi la temerile imlrdgostitului proteu.
lntr-o dimineaf5, valentin vcni sd-i spunx rui protcu ci oi rloi
trebuic sd se desparldpentru o bucatd dc vreme, fii.clci pleacd
la
Milan. Proteu, care n-ar fi voit sd se desparti de prietenul .sXu,std_
rui in 1-elqi chip pe lAngd Valentin pentm ca acesta sI nu_l pird_
seasc5,insl Valentin ii spuse:
- Nu te mai stridui sX-mi schimbi hotirArea, dragul meu pro_
teu. Nu vreau s5-mi irosesc tinerealea ca un netrebnic, lrandivincl
acas5. Tinerii care zac numai pe lAng[ casX rimAn totdeauna cu_
minli, pe mdsura casei. Dacd simlirea ta n-ar fi inrinluitd de privi-
rile dulci ale preacinstitei lale lulia, te-agind.,r*na s[!mx insotesti.
ca sd vezi minun5liile din lumea largd; dar, de vreme ." esti inaie-
gostit, iubegtenni departe;i facd ce.rulsd-[i mcargl din plin!
Se desplr{irX, legindu-se arnAniloisd_qiplstre:zeo prietc.niene,
gt ir b ti
i .
--Scumpul mcu Valentin, bun rimasl ii uri Proteu GAndc;te-te
lir nilne cincl vei verlea vteun lucru rar, vrcdnic dc luat in seamxin
t'irIirtoriiletale, qi ureaz5-nrisir-ii irnpirtlqesc t-ericirea'
Valentin plecl ia l\4ilan chiar in ziua accea, iar I'rc'teu, dupi cc
il pxrxsi prietenul siu, se a;ezi la nrasit s[-i aqtearnl iuliei o scri-
,.,rr", p"^.r,.e o ilxdu slujnicei ei l,ucetta, ca s-o inmineze stirpAnei
sllc.
Iulia il iubea pe Proteu la fel <]ernult pe cat,o iubea gi el, dar e.ra
ru t-at5cu suflct mandru qi socotca c5 nu se pr:tdveqte cu clemnitatea
ri de fbcioarh s[-i tie prea ulor clqtigatX inima; dc aceea se pre-
llcea c[ vipaia lui o lasd neplsdtoare qi se silea sI pun[ c0t mai
nrulte piedici in calca iubirii lui.
Cind l,ucetta ii intinse riva;ul, Iulia nici nu voi si-l primeascd
qi iEi certl camerista fiindcir lua scisorile lui lr'roteu. Ii pilrunci sX
pt""" Oln odaie, irrsi ardea atdta c1edorin{a de a vedea ce er'il scris
in rdvagul aeeia, ineiit peste pu{in o chemX iar pe slujnicl $i cind
l-ucetta sc ?ntciarse, cl intrebl:
- C A tcslc ceasul?
Lucetta, ciue Etia prea binc cii stXpina ei line ntai mult sI vadX
scrisoareape care o rospinscseilecal sI alle ora, llri sl-i rlspundl
la intrebare,?i inlinse incl o clat[ rlvaqul. Iulia, ntaniati cI sluinica
ei indrlzneqte sX se poarte ca ;i cum i-ar cuntlaltc irduviratclc do-
rinle, rupsc scrisoareain buc5lele qi lc arunci pe duqumea' porun-
cintlu-i iar*;i slujnicc:isli iasi <iin incirpcrc. irrainte de-a ieqi, Luce-
.tta se aplecii sX strAngircrAmpeiclc scrisorii n]pte, insl luiia - care
prell-
n-avea dc ganctsir sc despafid dc olc in f'elul acestzr- grii cu
cuti nrlnie:
- Du-te, pleaci oclati Ei lasl hArtiile sI zaci unde sunt; i1i faci
clelucru cu elc doar ca sI mX inlurii mai riru'
Iulia se apucl apoi sX punX cap la cap crinipeicle ruptc curn
"Proteu
putu mai Uinl. iiAai intii izbuti sI inchege accste cuvintc:
ce1 rdnit de clragoste";qi plangand soarta lor 9i a altor cuvinte de
tlragostcascmdnltoarc,pc carc le tlcsluqi.de5i uruu toatu ruplc hu-
cilele-bucxlele - sau, cunl spuneaea, "r5ni1e" (garrdul accstaizvo-
randu-i clin cuvintelc: "Proteu col rlnit de dragostc") - le vorbi
accstof cuvintc cluioase.spunAndu-leci le va girzdui la slnul ei ca
intr-un culcuq. pin[ co rlnile li se vor txmidui, qi ci va slruta fie-
czu'epetic clehlrtie in parte, ca si-qi rXscurnperecruzirnea'
singur[, cu drigXliqeniir co-
$i aqa c,ontinui ea sl-qi vorbeasci
pillieasci a t'etelor,pArri cc, neizbutincl sX alcituiascir la ioc {oatl
(t-l
 scrisoareagi supdratbpe propria-i nerecunoqtinldpentru cl nimi-
cise niqte cuvinte atAtde duioasegi drlgdstoase,ii aqternului Pro-
teu o scrisoare,in care-i ardtamai mult5 birnbvoinli decAtoricAnd.
Proteufu nespusde incdntatprimind rlspunsul dorit la scrisoa-
rea lui qi, pe cAndil citea,strigd:
- Dulce dragoste,dulci cuvinte,dulce via15!
' Bucurialui nestiviliti fu curmatbde sosireatatilui sbu.
- Ia ascultb- strigdbdtrAnulgentilom- ce scrisoareciteqtiacolo?
- TatI - rispunse Proteu : oste o scrisoaredin Milan, de la
prietenul meu Valentin.
- DX-o-ncoace- zise tatXl sdu - vreau sb vid ce vegti ili mai
trimite.
- Nu-mi trimite nici un fel de vegti - grii Proteu, care o cam
bdgasepe mdnec6;atAtadoarscriecAtde mult Jinela el duceleMi-
" lamrlui, care-l copleleqte zilnic cu favorurile sale, qi cI ar wea sH
fiu alituri de el qi sd-iimpirtbqescnorocul.
- $i cum ai primit aceastddorinli a lui? intrebi bitrfinul gen-
tilom.
- Cum o poateprimi cinevacaretrebuiesd deaascultarevoinlei
domniei-taleqi nu dorinlei prietenilor s5i- spuseProteu.
lntdmplXtor, tatil lui Proteu tocmai stituse de vorbX cu un prie-
te4 in aceastdprivin!6; prietenul se arbtasemirat cd un gentilom ca
el ii ingiduie fiului siu s5-qipekeacXtinereleaacasX,in vreme ce
mai toli oamenii igi trimit feciorii pestehotare, ca s5-qi facb un
rost.
"Unii - adiugaseel - ii trimit in rizboaie, ca s5-qiincercenoro-
cul acolo, a{ii, ca sd decopereostroaveindep5rtateqi a[ii, ca sX
invele la universitdli strdine.Chiar prietenul lui Proteu,Valentin, s-a
dus la curteaducelui Milanului. Feciorul domniei-talear putea sd
urmezeoricaredin acestecni". $i incheie spunAnd:'iVa fi un mare
neajunspentru el cAndva fi mai copt in v0rst6, cd nu a cdlitorit in
tinerele".
Pirintele lui Proteu chibzui cX sfatul prietenului sdu era foarte
bun qi, cAndProteu spusecd Valentin "dorea s[-i impdrt6qeascX
norocul", se hotiri pe datd sd-gitrimitd feciorul la Milan. Fdrd.a-i
ar5talui Proteuce anuinel-a fdcut sd ia aceastXneaqteptatd hotd-

ii' rOre,deoareceacestbetrangentilom obiqnuiasd-i,porunceascd

lui sbugi sdnu steala sfat cu el, glXsui:
- Voinla mea esteuna cu voinfa lui Valentin. $i, vdzAnduimi-
rea de pe fala fiului sbu, adiug6: Nu te ardtaatAt de uluit cX am
fiu-

68

i
LJ
hotirAt pe negAnditesd petreciun timp la curteaducelui Milanului.
Aga vreau,qi aqafac, qi cu asta,basta!MAine sd fii pregdtit de ple-
care. Si nu-mi vii cu vicleguguri, fiindcd hotdrAreamea este ne-
strdmutatd.
Proteu qtia cd e zadarnicdorice incercarede a-l indupleca pe
tatll sXu,un'om care nu rXbdas[ se pund cineva de-a curmezigul
voinlei sale, qi se ociri fiindci-i spuseseun neadevir desprescri-
soarealuliei, vdzAndu-sesilit acum, din propria-i vini, s-o pirX-
seasc[.
Acum, cdnd lulia afld cX avea sX-l piardd pe Proteu pentru o
weme atAt de indelungatd,nu se mai preflcu a fi nepbsdtoare.iqi
lud rdmasbun cu jale in suflet, frcAndu-qimulte juriminte de dra-
gosteqi credinfi. Proteuqi Iulia schimbarl inele, pe care fbgiduirX
sd le pdshezepdni la moarte,fiecarein amintireaceluilalt. $i ast-
fel, dupi o despirlire plind de mdhnire,Proteuigi incepu cilitoria
spreMilan, oraqulunde locuiaprietenul sIu Valentin.
Valentin se bucrrracu adevXrat- cum ii spuseseProteu tatXlui
sdu - de mate ttecere pe ldngd ducele Milanului. Se mai intAm-
plasecu el gi altceva,la careProteunici mdcarnu visase:Valentin
renunlasela libertateacu care era obiqnuit sd se lbleascdatAta$i
deveniseun indrXgostitla fel de inflScXratca gi Proteu.
Cea care slvArqiseaceasti uimitoare prefacerein firea lui Va-
lentin era domnila Silvia, fiica ducelui Milanului. Silvia ii impdr-
tiqea iubirea; insd amAndoiigi ascundeaudragosteafald de duce,
deoareceacesta,deqi ii arXtamultd bunivoinlX lui Valentin gi-l
pofteain fiecare2i la palatul lui, voia totu$i se-$imdrite fata cu un
tAnlr curtean,pe nume Turio. Silvia il dispreluia pe acest Turio
deoarecenu aveanici mintea aleasd,nici weuna din insuqirile ne-
asemuiteale lui Valentin.
Aceqti doi rivali, Turio qi Val,entin,se aflau intr-o zi in vizitd la
Silvia, gi Valentin iqi inveseleaiubita luAnd in rAs tot ce spunea
Turio - cdnd intrd in incXpgreinsuqi ducele, aducAndu-ilui Va-
lentin vesteapl5cuti a sosirii prietenuluis5u.
Valentih strig6:
- Daci mi-aqdori ceva,ar fi si-mi vdd prietenulaici!
$i-apoi !l liudd duceluipe Proteu,zicdnd:
- Inblfimea-ta,eu mi-am cam risipit timpul, dar acestprieten al
meu gi l-a intrebuinlatpe al sducu folos gi e desXvArqit la fipturd qi
la minte in toateprivinlele. E un gentilom adevlrat din cap pAnd-n
picioare.
69
 -a--
- LiraJi-i bun venit gi cinstili-l pe cAt pre{uieqte- spuse duceic.
Silvia, {ie ?!i vorbesc, qi domniei-tale. senior'['urio, cici lui Valen-
l.in nu estenevoie s5-i cer accetstn.
ln clipa aceeaintri Proteu, iat Valcntin i-l iniltiql Silviei, spu-
nAnd:
- Gingaq[ domnilX, ingdduie-i si lie lovariqul mcu intru sluji-
r c a l u mi n l l i e i ta l t.
CAnd Valentin gi Proteu iqi sfAr;iri vizita Ei rdmaser[ singuri,
Valentin spusc:
- Acum povesteqte-mi cunr nierg lucrurile pe-acolo de uncle
vii'/ Ce l'aceIulia ta gi curn tc mai lauzi cu dragostca?
Proteu rbsprrnse:
- De obicci tc plictiseam cu poverstcadragostei mcle. $tiu cI
nu-!i face nici o plXceresi auzi vorbindu-se dcsprc iubire.
- Vai, Proteu - ii intoarse vorba Valenlin - viata ntea s-a schim-
bat acum. Mi-am ispigit pdcatul cle a fi osAnclitclragostea.Clci
drept rdzbunare dragostea a alungat sonrnul din ochii mei vrIjili.
O, clragul meu Proteu, iubirca este un zcu puternic Ai m-a umilit
pAnl-intr-atAt, incit mlrturiscsc cI nu se aflI pc lumc o sulbrinfir
mai crudX cler-:At aceeapricinuiti dc sl5r,ilirea ei, rfci bucuric ase-
nlenea celei intAlnite in slujirca ei. Acum nu-mi r.r'rai place:sX stau
de vorbX despre altceva, afirrl de dragostc. Sunt in stare s[-mi las
prlnzui, cina gi somnul,numai cincl aud numele iubirii.
Iru o mare izbindir penlru prielcnul sbu Proleu sI vaclXschimba-
rea intZptuitir de putereaclragosteiin lirea lui Valcntin.
InsX, cle-acurninainte, nu mai nreritX Protcu sI tie. numit "prie-
l.en", liindci aceea$i zeitate atotputernicir - Iuhirea * clesprecaro
vorbiserl, supunAnd la chinuri inin-ra lui Proteu, el, care pXnI a-
lunci l'useseo pi.ldl de adevXratl rlragostc gi cleslvAr;iti prielcnie,
acum - dupi o singurX?nlrevcderescurlii avut[ cu Silvia - aiunse
un prieten fXlarnic qi un iubit necreclincit'rs. CXci, de-ndatl ce o
vlzu pe Silvia, toalX dragostealui penlru Iulia se nistui ca o nXlu-
cire gi nici prietenia sa pentru Valontin nu-i inliturir gfutdurilc clc a-i
lua iocul in inima ci. $i cu toalc cI - aia cutll sr intimpll intot-
dcirunacAnd oamcni buni prin tirca lor dcvin nedropli - qovii muh
inainlo elea se holiri si o uitc pc luiia qi si clevinXrivalul lui Va-
lenlin, pind la urrnl igi invinse sim{ul datoriti si se lXsi, aproapo
tXri nici o rernu;care,in voia acesteinoi patimi nel'ericite.
Valenlin ii impitrtX-siplin dc incredcre intreaga poveste a iubirii
sale qi-i spusecu citl griji o tirinuisefa{dde duce -- tatll iubitci lui
1o
- Ei cum, pierzAndu-qiorice n5dejde de a clobXndi vreodat5 incu-
uiinlur"a acestuia,izbutise s-o convingX po Silvia si pirXseascX
palatul tatblui ei chiar in noaptea aceoa,plecand cu el la Merntua.
Apoi ii ardtd lui Proteu o scarXde frAnghie,cu ajutorul cireia avea
cle gAn<ls-o ajute pe Silvia si coboare de la una din tercsttelc pa-
latului, ciupl chdereanoplii.
Dup[ ce ascultl aceasteistorisire a celor mai scumpe taine ale
prietenului siu, degi pare de necrczut, Proteu se hotlri s5-i dez-
viluie ducelui intregul plan.
Acest prieten ll{arnic incepu povestireain fata ducelui cu multe
vorbe iscusite; c5, dupi legile pricteniei, s-ar cuveni sI acopere
cele ce avea de gAnd sX scoatd la lumind, insi cX bun[vointa m5ri-
nimoasX ce i-o ar5tase ducele Ei datoria ce-o avea la!5 de lumind{ia
sa il indenmau s[ spunXceea cc altminteri nici un bun lumesc nu ar
ti smuls din gura lui. Apoi inEiri toate cele auzite de la Valentin,
tErI sd uite de scara dc fringhie qi de chipul in care prietenul s[u
urma s-o ascund[ sub o mantie lungX.
Ducele il socoti pe Proteu o adevXrati intruchipare a cinstei,
pentru cX prelbra sX dt:a de gol inten[iile unui prieten, clecAts[
ascundXo fapti nedreaptX.Il 15udI nespus rii-i lEgXdui sX nu-i dea
lui Valentin priloj sd afle aceastl destXinuire,ci prin vroun viclequg
sd-l facl pe Valentin sl-qi trXdozesingur taina. Pentru a-qi atinge
{elul, ducele aqteptl seara sosirca lui Valentin, pe care-l vdzu cu-
rAnd grXbindu-sespre palat, cu un obiect infX;urat in nrantia sa -
obiect pe care ducele bInuia a fl scarade fringhie.
YYazindaceasta,ducele il opri, zicAndu-i:
- incotro ai pornit atAtdr: grlbit, Valcntin?
- lnil{inrea-ta - spuseValentin - mI aqteaptXun ;taf'etar, care-ni
va purta scrisodle c[tre prielenii ntei qi mI duc sXi le inrnAnez.
Dar acerast5 minciun[ a lui Valentin nu avu nrai mult succescle-
cAt neadevXrulrostit de Proteu in fa{d tatllui siu.
- Sunt oare scrisori atat de insenrnate?il intrebl ducele.
* Nu mitria ta - zise Valentin - ii scriu doar tatilui meu cd sunt
sdnltos QimI simt f'ericit la curtca inlltimii tale.
- Atunci nu e nici o grabX - spuse clucele.Z5boveqtepu{in cu
mine. Doresc s5-tricer sfalul intr-o zrnurl.titXchestiune,care mX pri-
veqte indeaproape.
Apoi ii ingird lui Valentin o poveste ticluitl, spre a-l ispiti sX-qi
dezv5luie taina, zicAnd ci Valentin qtie prea bine cd vrea sX-qim5-
rite fala cu 'furio, ins[ c[ ea e incXpllXnatI gi neascuitltoare falX de
/l
 poruncile lui, c[ nu line seama deloc cX e copila lui qi nu se teme
de el ca de un pirinte. Apoi, ducele addugX:
- $i trebuie si-1i mdrturisesc cI trufia ei mi-a indepXrtat supu-
nerea cu care iqi va implini indatoririle ei de adevlratl fiici. Acum
insd m-am hotdrAt sd mi insor gi sd dau mAna fiicei mele oricui va
voi s-o ia. Singura zestre sd-i lie fiumuselea, de vreme ce nu mX
pre[uiegtenici pe mine, nici avereamea.
Valentin intrebAndu-se cum vor sfArgi acesteatoate, spuse:
- $i ce-ar dori indlfimea-ta sd fac eu?
- Uite ce este- rdspunseducele.Doamna pe care vreau s-o iau
de solie nu se lasX cuceritd cu una, cu dou5. Vorbele mele bdtrA-
neqti nu o miqcX. $i-apoi, vezi tu,f'elul in care se face curte astdzi e
cu totul altul dec6t cel din vremea cAnd eram eu tdnIr. De aceea,
mi-ar pdrea bine sX te am invX!5tor ca s5-mi arili cum s-o ciqtig.
Valentin ii zugrivi in linii mari felul in care obignuiau tinerii
de-o seami cu el sd-qi arate iubirea cAnd doreau sX cucereascd
inima unei fete frumoase. O copleqeau cu daruri, ii fbceau vizite
dese qi altele aseminitoare.
Ducele ii rispunse ci aleasa lui respinseseun dar trimis de el qi
cd era pdzild cu atAta str5gnicie de cXtre tatll ei, incAt nici un bi.rbat
nu putea rdzbi in preajma ei in timpul zilei.
- Atunci ciuta{i s-o vedefi noaptea - zise Valentin.
- Insi noaptea - spuse giretul duce, care se apropia acum de
linta sa - porlile sunt ferecate cu strdgnicie.
Atunci, in chip necugetat, Valentin il povdfui pe duce si pXtrun-
dI noaptea in odaia ei, cu ajutorul unei scdri de fiAnghie, zicAnd cX
. ii va face el rost de una potriviti pentru aqa ceva.
In incheiere, il sfbtui sX ascundi scara de frAnghie sub o mantie
ca aceeape care o purta el.
- Imprumut5-mi mantia ta - spuse ducele, care inchipuise toati
aceasti lungi poveste dinadiris, ca si aibd un temei de a-i scoate
mantia. La aceste vorbe, el apucd de pulpani mantia lui Valentin
gi, scotAnd-o de pe el, descoperi nu numai scara de frAnghie, ci gi o
scrisoare din partea Silviei, pe care o desllcu gi o citi pe datX. Scri-
soarea cuprindea pe larg descrierea plSnuitei ripiri. DupI ce-i fbcu
lui Valentin grele mustrdri pentru nerecunoqtinla cu care ii rdspld-
tise bun5.voinla ardtati, uneltind sX-i fure fiica, ducele il surghiuni
pentru totdeauna de la curtea lui qi din oraqul Milan. Valentin fu
nevoit sd plece chiar in noaptea aceea, ftr[ s-o mai vadX micar o
datd pe Silvia.
72
ln weme ce la Milan Proteu il urgisea astlbl pe Valentin, la Ve-
rona Iulia se topea de dorul lui Proteu' ln cele din urmd, grija fald
de soarta lui invinse in asemeneamasur[ cuviinla qi sfiala, incat ea
se hotiri sd plece din Verona qi sd-;i caute iubitul la Milan' Ca sd
lie f'eriti cle primejdiile cilitoriei, qi ea qi slujnica sa Lucetta, se
imbrdcard in straie bdrbXteqti qi, astfel deghizate, o pornirX la drum,
sosind la Miian curAnd dupd ce Valentin fusese alungat din acest
oraq, datoritl trid[rii lui Proteu.
Iulia ajunse in Mitan pe la nlmiezi qi poposi la un han' $i, cum
gAndurile i se indreptau toate cXtre scumpul ei Proteu, intrl in vor-
bX cu hangiui, gAndind cX ar putea sh afle in f'elul acesta niscaiva
veqti despre Proteu.
Hangiul fu foarte bucuros c[ acest gentilom chipeq (cum o so-
cotise), pe care, dupd infEliqare, il judeca a fi de rang.inalt, vor-
beqte atlt de prietenos cu el. $i cum era qi un om bun la suflet, ii
pXru r[u vizAndu-l alAt de cernit la chip qi, ca s5-l mai invioreze pe
tanarul sau oaspete, il pofti cu el ca sx asculte liumoasele cantiri
pe care, zicea, un gentilom avea sX le inchine stlpAnei gAndurilor
sale, fhcAndu-i o serenad[ in seara aceea.
Pricina pentru care Iulia ardta atAt de intunecatd, era cd nu qtia
ce va gAndi Proteu despre pasul nesibuit pe care-l fhcuse, cbci qtia
cd o iubise pentru mandria ei feciorelnicd gi pentru demnitatea firii
sale qi se temea ca nu curnva acum sI-i scadd respectul pentru ea;
aceastao fhcea si arate tristl qi inchisX in sine.
Primi bucuroasb propunerea hangiului de a se duce cu elsd
asculte muzicd, cdci nutrea nddejdea tainici de al intAlni pe Proteu
in drum.
Dar cAnd ajunse la palatul unde o ducea hangiul, urmarea fu cu
totul deosebitX de aceea pe care o avusese in vedere bunul hangiu.
Fiindc5 acolo, spre durerea ininrii sale, fata il zdri pe iubitul ei, ne-
statornicul Proteu, fXcAnd serenade domnilei Silvia qi aducAndu-i,
in cuvinte invlpdiate, prinos de dragoste qi admiralie' $i Iulia o
auzi pe Silvia vorbindu-i lui Proteu de la o fbreastrX, invinuindu-l
cd a uitat tle adevdrata lui aleasX qi mustrAndu-l pentru nerecuno$-
tinla sa-fa[d de Valentin. Domnila plecb apoi de la fereastrd, nea'
vAnd de g0nd si-i asculte muzica gi nici vorbele frumoase, deoa-
rece ea ii rXmXsesecredincioas1 surghiunitului ei Valentin gi-i era
sild de purtarea josnicd a f5larnicului Proteu.
Cu toate c[ intilnirea la care tocmai fusese martord o cufundase
in neagrd deznXdcjde,Iulia inci il mai iubea pe hoinarul Proteu' $i,
t-t
 aflAnd cd de curAnd el dicluse .rumul unui
slujitor, izbuti _ cu
ajutorul gazdei sale, bunul hangiu - sr fie luatd
in slujba tui proteu
ca paj. Iar Proteu, 16rI.s-9 recunoasci pe lulia,
o trinritea ." noJ qi
daruri la rivala ei Silvia; ba intr,o zi ii trimise
cu ea chiar inelul pe
care ea i-l diduse ca dar de despd4ire in Verona.
cand se duse la Silvia cu inelut, iuria nespus de bucuroasd
vdzdnd cb ea nici nu voia s-auclr de mxrturiire
'u dL dragoste ale rui
Proteu' Pajul sebastian * curn i se spunea Iuiiei -
po.ii o air.uli"
.cu Silvia, despre iubirea dintdi a lui proteu, Iulia, cea datr uitrrii.
PunAnd- cum s-ar zice - o vorbl bund pentru
i"reii, ,pusl, ;;
cunoaqtepe lulia; gi o cunogteaincd fbartc bine, ""
liindcr ea insdgi
era Iulia despre care pomenea. povesti cat de
infocat il iubea Iulia
pe stdpAnul ei, Proteu; qi cAti suferinfi ave.a
sX_ipricirlui;1r.5
nepdsarealui crudd. Iar apoi, vorbind cu un incloit
va r[mdne cu ei Ei le va ti clpetenie, se vor supuneporuncilor lui;
dacl insi nu va primi, il vor ucide.
Valentin, cdruia nu-i pisa prea mult de soarta sa, spuse cA se
invoieqte sx r5manl cu ei qi si le fie capetenie, numai sd nu atace
lbmeile sau drumc{ii siraci.
ca 9i haiducul Robin Hood, des-
. Astfel ajunse nobilul Valentin,
pi" citim in balade, c5pitan de tAlhari qi de oameni aflaJi in
"u."
afara legii, qi in aceasti stare Iu g[sit de Silvia. $i iat5 in ce chip se
intAmpld aceasta:
Silvia, ca sX scapede cununia cu Turio - pe care tatll ei o dorea
cAt mai grabnicd - se hotbri in cele din urrnd sX plece dupd Valen-
tin la Mantua, oraq in care auzise cI qi-ar fi gisit addpostiubitul ei.
Numai c[ in aceast5 privin{i fusese greqit indrumath, tiindcl va-
lentin tr[ia tot in codru, printre tAlhari, deqi nu lua parte la prd-

I spirit, grii:
- Iulia este cam deopotrivl cu mine la stat, obrajii
inieles, piin cle

ei par z.u-
d[ciuni qi nici nu se folosea de puterea cu cale il investiseri ei, de-
cAt pentru a-i sili s[-qi arateindurare la{d do cilXtorii jefuili'
grfl]li cu acelaqi penel, ochii qi pdrul ei eru silvia izbuti si fugI din palatul tatxlui ei in tovlrdgia unui vred-
aceeagiculoare ca si
ochii qi pdrul meul nic gentilom vArsnic, pe nume llglamour, pe care-l luase cu ea ca
$i, intr-adevdr, in portu-i bdie[esc, Iulia prlrea un fllcliandru sa-i fle pavdzh,qi ocrotirr. de drum. Trebuia sx treac5 prin codrul
nespus de frumos. Silvia fu cuprinsd cle nrill fa{I de unde sllIqluiau Valentin cu ceata lui, qi unul clin aceqti tilhari o
aceasti f.er_
mecitoare 6ndrd, uitatl in chip atAt rle crutl de cel pe prinse pe Silvia; ar fi vrut sX pund mAna gi pe Eglamour, dar acesta
care-l iubea,.
qi cand Iulia ii infEliqx inerul trimis de proteu, scip5 cu fuga.
i-t deau inapoi, zi-
cAnd: f ilharul c;tre o prinsese pc Silvia, vrazdndcc inspdinrAntatd
- Cu atAt mai mult trebuie sX se ruqineze cel este,o indemnl sX se liniqteascl, spunAndu-icd nu face altceva de-
care imi trinite
il._l, nu-l voi primi. chci l_am auzit adeseaspunAnd cAt sX 0 ducit intr-o pegtor[ unde iocuia cdpitanul tui. Mai spuse cd
1:.tl ci i l_a
daruit lulia. Imi egti drag, fl5cdiaqule,pentru cd nu trebuia s5-i ho teamx. deoarccc clpitanul lor avea un cuget cu-
{i_e mili cle ea, bia_
ta fat5. Jine punga aceasta,{i-o claudo thagrl rat $i se arita totdeauna plin de omenie falir de felnei. Silvia nu gd-
Aceste cuvinte mAngAietoare,venin<l cle pe "i. si prea multi mangaie.reauzinclc[ avea sd fie dusd ca prizonierl in
buzele rivalei sale,
imbirbhtarX inima ah5tutl a fetei imbricari birbi1egrc. ta{a clpitanului unei cete de oameni nelegiuili.
Dar si ne intoarcem la Valentin cel surghiunit, care - O, Valentin - strigl ea - indur aceastade dragul tiul
ntai ci nu
qtia incotro sb-giindrepte paqii, nevoind si so irtoarcx Dar pe cAntl tilharul o ducea cbtre v[gduna c[pitanului s[u, fu
acasr la tatiil
siu sub chipul unui om clzut in di.zgra\ieqi izgonit. oprit de Proteu, care -- insolit dr: lulia, deghizatX in paj - aflAnd de
$i, cum rdtl_ fuga Silvici, n]ersepe urnrele ei, pin[ in adAnculcodrului Proteu o
cea printr-un codru singuratic, nu prea clepartede Milanul
unde_o
ldsase pe Silvia, comoara scumpd a inimii sale, nlvlli su;ipx ac:utnclin mAinile tAlharului, dar abia avu fata rlgazul do a-i
asupra-i o cir el gi incepu s-o supere iarigi cu std-
ceatd de tAlhari care-i ceruri bani. muii.u'ri pcrtru binelc l7,rc:ut.
Valentin le spusecX,esteun om oropsit de soartd, cd ruin{ole sale dc indrigostit. $i pe cdnd el n-o lisa in pace qi cduta
ple.acdin
surghiun gi cd nu are defel bani, veqmintelece le purta sl-i smulgl c:onsirnlImAntulc[ ea ii va fi solie, iar pajul lui (lulia
fiinau-i sin-
gura avulie. <,eadatx uitirrii) sta ?n proajml-i, stdpinit de-o grozavd nelinigte' te-
Auzind cd era un om dezndddlduir qi fiind izbi{i de minclu-sc ca nu cunva binelc pe care Proteu tocmai i-l f5cuse
infd{iqarca
lui nobild gi purlarea-i plini de birb5lie, tAlharii.ii spuserd Silvici sX nu o inclemnc a-i arXta oarecal'obunivoinfl, tocmai a-
ci,"rlacra
14 15
 il intrunt[ cu blrbdtesc curaj:
tunci, spreuimirea tuturor, apdruca din seninValentin. Acesta,au- La vorbeleacssteaValentin ci Silvia'
a""x *ui-:P"i o singurddati
zind,cd,in mAiniletAlharilorsdi cdzuseo doamn5,venisesd-i aducd - Turio, feregtei" reilJ; indrXzneqte nu-
cu ochii! Iat-o aci'
vorbede mdngAiereqi si-i redealibertatea. cste a ta, i1i vei vedea*o*t"u iubirea macar
s6-mi pXnglregti
Proteu ii fticea mdrturisiri inflicdrate Silviei gi se simli atat de nrai s-o atingil InArazffinumai
ruqinat.cAndil surprinseprietenul sdu,incAt fu cuprinspe datd de cu r[suflareata! tt"laq pdn[-n mdduva
Turig -
ciin!5 gi remu$care.Ba, mai mult, se arXti atAt de mAhnit pentru Auzind aceastlameninlare' "1:? la ea gi cd numai un
spusec6 nu finca
nedreptifile sdvirqite falX de Valentin incdt acesta- cu firea sa .aselor _ se.trasei"d#t;
care nu-l iubeqte'
peste misuri de nobili gi mdrinimoasX-- nu numai ci-i iertl totul n"Uoo ur lupta pentru o fatd
iOutt" uit"ut' ii spot" atunci lui Turio'
qi-i derui acelaqi loc ce-l avusesemai inainte in sufletul lui, ci Ducele, c^re era;iri
chiar, cuprinsde o neaqteptatX * Silviei
maijosnicd'cucit stirnindimpotriva
pornire de generozitate,ii spuse:
- Te iert din toati inima qi, cu toati dragosteace-i port Silr,'iei, TffiT'T:"o micbarnenintare!
^at mai
md dau in lituri qi !i-o las 1ie! toati aceasti,*ut, u"o'il l-pa'e*"qtiiil: ""u Din toati inima i1i
Apoi, intorcAndu-se V"f""ti"'
Iulia care stItea alituri de stXpAnulei, ca paj, auzindu-lpe.Va- 'po'"t
i "ei'"
va"ntio, li te socotvrerlnicchiarde'drac*TT::t
lentin gata de aceast5ciudati jertf6 gi temAndu-secd proteu, care ;il;;;tl, meritat-ocu pnso-
abiaigi regXsisefirea lui virtuoasi, nu va fi in staresi refuzpmdna d*#;'O vei cXpaiape Silvia, flrindcdai
Silviei, igi pierdu simlirea gi toli se strdduirds-o facd a-qi veni iar ttitl*n", mina ducelui$i giy
in fire. Altminteri, Silvia s-arfi sin4it jignitd cXa fost astfeltrecuti Valentinsdrutdcu multdumilinld cuvenite.Folo-
-
in seamalui Proteu, deqi nu-i prea venea a crede cd Valentin va nobilulrui dar_,r#HJr"r" "y pe lingd
-oito*itil"
el stdrul mdrinimosul
stdrui multl weme in aceastddovadXde prietenie,mult prea ge- sindu-sede clipa *""" J" ttioqie'cu careseinsotisein codru'in-
ducesI deaiertareasahaiducilor
neroasi.CdndIulia iqi veni in simlire din leqin,zise: i^at"pta Qivor fiinapoiali obqtei'
credinlindu-l"5, dopf ;;'ll"t
- Cum de-am uitat? StdpAnulmeu imi poruncise sd inmAnez
sevor gdsiprintre sip:fl!1ry":"-}i-
F*n"*i4* ;i*Xm"l;X"r:l'ffH'f
"ft;i;;-J3't"i'i-"1
Silviei acestinel.
Proteu,privind inelul, vizu ci era cel pe carei-l dlduse Iuliei in
lentin, Pentrultgmrt
u"J"u!",i-
schimbulcelui primit de ea,gi pe carei-l trimiseseSilviei prin tine-
virsit weo neagrdffuidelege' nu
relul luat dreptpaj. "-i;;;;;;tfued;;Jt;e1e seinduplecideindati' qi acum
- Cum se face una ca asta?intrebX el. Acesta e inelul Iulieil Proteu' prietenullui cel
utt""uu'ii"il!-i; ceari lui
cum de-aajunsin mAnata, bdiete? mairh'mase la-careii ddduseghesiubi-
Iulia rdspunse: fdtarnic- dreptitpaii'"1""u" n^""*"\t povestiria iubirilor qiinqe-
rea- s6fie clefaldla depXnarea.intregii istorisirea
- Iulia insXgimi l-a dat, gi chiar Iulia l-a aduspAndaici. iar ruqineade-a asculta
l[toriilor sale,dinainteaducetui'
Proteu,cercetAndu-iacummai bine chipul, igi dddu seamalim- de marg3entru conqtiinlasa redobdn-
pedec[ pajul Sebastiannu era altul dec6tinsigi Iulia, qi dovadade fu socotit[ p"d"upse-deajuns intoarserdla Milan'unde
statorniciea iubirii saleil rbscoli intr-atAt,incAt in sufletul lui r+ dit6.Dupau""*, "3iluilol4t"t:tllise nunlile lor furd urmate de o ma-
nlscu dragosteapentru ea qi-qi dirui iarbqi inima luliei, renunlAnd se cununarbi" p'"2-"t'iu dugelui' li
re petrecerecu surle gi trimbile'
bucurosla Silvia qi lisXndu-i drum liber lui Valentin, carese ardta-
se atAtde wednic de ea.
I
- Proteuqi Valentin igi mirturiseau fericirea de a se fi imphcatgi
i
de a fi iubili de credincioaselelor alese,cAnddeodati apdrurddu-
l cele Milanului gi Turio, sosili acolo in urmirirea Silviei.
Turio se apropiecel dintAi qi incercd sd pund mAnape Silvia,
zicAnd:"Silvia estea mea".

l
76
!

i
I
 cAnclmai trXia phintel<:
singura mogtenitoarea unei mari averi' Pe
""u
u"n"u acleseain vizitX in casa lor; iar lui Bassanio i se pdruse
.,i,
ei un mesai tnut' care cAuta
atunci c[ desluqeqteuneori in ochii
primit' Numai cI' neavAnd
pr*X ,a-i ,porra n-ar h un pelitor riu
"a cum se potrivea iubitului
il^ni p"ntru a se imbr5ca in straie alese'
pe Antonio si mai adaugc
un"l rnogt"rritoareatAt de bogate, il rugl
le tlcuse' imprumu-
Neguldtorul din Vene(iu incX o binefacere celor nenum[rate pe care
i
tirndu-iuei mii de ducali.
el ca sd-gi imprumute
Se intArnpl[ ca Antonio s[ nu aibi bani la
cAteva coribii in-
prietenuL;cum insi altepta s[-i soseascl.curind
la Shylock' bogatul zaral'
c[rcarte cu m[Ifuri, spus" cd se va duce
cordbii'
qi uu irop*rrlrrta baniide la el in temeiul acestor
' .q.nt.-io gi Bassiurio se duser5 impreunl la Shylock' ll a1t9n13
l,a Venelia trdia un evreu pe nume Shylock,.un clmitar care
de duca{i' cu orice dob.lnd[
adunaseo avere uriaq5, imprumutAnd cu dobAnzi mari bani negu_ ii ceru evreului sX-i imprumute trei nrii
plitili din ndrluril:. q" p:
{Storilor creqtini. Shylock, fiind un om impietrir la inim5, urmdrea ii va pretind", urmaui ca banii sX 1ie
Shylock gindi in si-
cu atAta striqnicie plata banilor imprumuta[i, incdt nici un om bun cordbiile sale aflate pe male. Auzind acestea,
plxti cu varf qi indesat.ve-
la sullet nu-l putea suferi - qi mai cu seamd Antonio, un tAn5r ne- nea lui: "Daci-nd cade in mini, imi va
chea pic[ ce mi-o poarti. Uriqte neatnul nostru; imprumutl bani pc
gulitor venefian. La rAndul sXg, Shylock nutrea o uri la i-el cle pu-
qi de cAqtigurilenie-
ternicX impotriva lui Antonio, hinclcd acesta avea obiceiul sd im- clegeaba,qi pnntre negulitori igi rAde do mine
sl-mi fie senrin-
prumute bani oamenilor aflafi la mare cumpirni, fbri sI ia nicio- le cinstite, po car.et. iumeqt, iobAnzi. lllcstcnial[
vdzind cunr Shylock stl gi cugelX in si-
datd dobAnzi. De aceeaera mare dugminie intre acest hrlpdre! ci- 1ia dacir ii iertt" Antonio, si capete banii'
mdtar gi generosulnegufdlor Antonio. De cAteori Antonio se intil_ nea lui, firi s5 sufle o vorb[, qi liincl neribd5tor
nea cu Shylock pe Rialto (uncle iqi lineau tarabele zttrafii), ii adu- zi sc:
sau nu'/
cea - din pricina cametelor pi a aiacerilor sale neniloase - ruus- - Sliylock, m[ auzi'l imi imprumuli barfi'
trdri, pe care evreul le primea cu prelicutl rlbdare, in vrcrne ce in La intrebareaaccasta, evreul rdspunse:
joc de rninc-pe Ri-
tainl clribzuia cum sd se rizbune. - Signor Antonio, in dese riuduri ti-ai-bdtut
qi am indurat dAnd din
Antonio era un om nespus dc bun la inirnii, fbarte inzestral 5i alto, cliripric-inabaniior gi-a camelclor mele'
in f-runleainlregii
neobosit cAnd era vorba de o aiutorare; era intr-adev5r un ont in umeri cu rlbilare, tiinctcd sul.erinla slX inscrisl
nur-nit necreclincios' tirlhar de dru-
suflelul cxruia strdvecheaonoare romanx se vrclea mai muh clecit noastle scminlii; iar apoi tn-ai
vc'Emintelc' mele qi mi-ai dat cu piciorul' ca
in sulletul oric5rui om din Iralia. il indr[gcau 1o]i concerirleniisdi, mul mare, ai scuipat pe
aiu-
&int Acutn, ins[' sc parc c[ ai novoie cle
insd prielenul cel mai apropiat qi cel mai scunrp al inimii sale ora ;i cum aq fi tbst,rn "shylock' imprurnuti-mi
Bassanio, un nobil vene{ian, care, avAnd doar o mioi mogtonire, torul meu; ai vcnit la mine qi-mi spui:
ca o potaie.slinrpru-
aproape iEi secasepulina-i avere, cheltuind cu prca multl risipd bani". Oaro un c,line are bani'/ Ilste curputin![
s[ nil plec la pImAnt qi sI .spun:
1a[[ de mijloacele sale nodeste - ala cunl sunt prea ispiti{i s[ lacl mute trei mii clc duca{i? Trebuic
tinerii de ncam mare. De cAteori Bassanioducc:aliosl tle bani. An- ..Cinstitoclornn,nr.aiscuipatntiercurcalrecutii,altlrlatlnri'aispus
bani?"
lonio i l a i u ta :s -a r l i p u tu l s p u n c ,p c dru' plcuvl nl , cI rru aveautl c- cAine,;i pgntru astedrlglllqenii eu sl-1i irnprumut
cirt singur[ inimX qi o singurXpungl amincloi. Antonio ii intoarse astl'el vorba:
-o si te scuip 9i.si tc lo-
lnlr-o bunXzi, Bassanioveni la Antonio qi-i spusocI vrca sir-qi - Sunt gata qi mai departe s[-1i spul aqa'
s5-mi inrprumuli aceqlia' sir nu
sporeascl avcrea cdsXtorindu-secu o tinXrI bogatX,pe care o iubea vesc cu pilio.ui. Daci vroi .banii
ci nlai imptunluta-nrt-t ca
ca lumina ochilor qi al cirei tatl * mort de pulini vl-enrc_ o llsase mi-i inipi-umuli ca unui prieten, -clegretbir
18
 unui duqman;in felul acesta,de-mi cals legdmAntul,cu inima mai
ugoardvei puteacereimplinirea pedepsei.
Ha, ia te uiti cum mai fulgerd qi tundl zise Shylock. Vreau sI
fim prieteni gi sd-ti caqtigdragostea.Voi uira ocirile ce mi le-ai a-
dus. Ili voi da banii de care ai nevoie gi nu voi lua nici o dobandd
pentruei.
Aceste cuvinte ce pXreaupline de bundvoi4ll il mirarE nespus
pe Antonio; iar apoi Shylock,cu aceeaqipreflcutd bunitate,
ziiana
cd frcea toate asteadoar pentrua cagtigadragostealui Antonio,
in-
tdri incX o dati cX-i va imprumuta trei mii d6 ducag, fbr6 si ia
nici
un ban dobind5. li ceru numai lui Antonio si meargbcu el la
un
avocatqi si iscileasci aga;doarin glumi, o cheziqieprecumci, de
Lu ya-inanoia
banii pAndintr-o zi anume,ii va iescumpbracu o
livrd din carnealui, tXiati din orice parte a trupului sXuya pofti
Shylock.
- Foartebine - zise Antonio - voi iscili un astfel de zapisqi voi
spunecd evreulesteplin de bunitate.
Bassanioii spuselui Antonio si nu iscileascdun astfel de legX-
iil
ll
mant, totuqi Antonio era hotirat, pentru ci
ltia bine cb inainte d-ea
sosi ziua pl51ii, coribiile rui se vor intoarce incircate cu mdrfuri
pre_fuindmult mai mult decAtbanii imprumutafi.
Auzind cum se sfituiau, Shylockindlld un slrigdl
- o, pirinte Avram, ce oamenineincrezdtorisuntcreqtinii6qtia!
lri Afacerile lor necinstiteii invald sr fie bdnuitori cu gandurilealiora.
Te rog si-mi spui un lucru, Bassanio:de va trece sorocirl stator-
lti nicit, ce voi caqtigaeu, cerandindeplinireainscrisurui?o livrd din
carneaunui om nu este nici la fel de preluitd, nici la f.el de folo-
sitoareca o livrd de carnede berbecsaude vacd.l1i spun,numai ca
lirli sd-i caqtigbundvoin{aii dau aceastxdovaddde prietenie;dacdwea
s-oprimeasc6,aqacum am spus;dac6nu, rlmas bun.
L In cele din urmd, impotriva povetei lui Bassanio,ciruia _ cu
toate cAtele spuseseeweul despregdndurilesale bune _ nu_i era
il pe plac ca prietenul sdu si infrunte de dragul lui primejdia acestei
amarnicepedepse,Antonio iscdli inscrisul, socotindci era cu ade_
vdrat (cum spuseseevreul) doar o glumd nevinovati.
Bogatamoqtenitoare pe careBassaniodoreas_oia de sotielo-
cuia in apropiereaVenefiei,intr-un oragnumit Belmont;numeleei
era Portia, qi prin farmecelefHpturii qi calitrlile minlii sale nu era
i intru nimic mai prejos aceaportia, desprecarese citegtein cdrli
!e
- fiica lui Cato qi solia lui Brutus.
llii 80
],r
l
itl
Bassanio,ob[inAndastf'elbanii, datoritd prietenului sXuAnto-
nio, care-qiprimejduisevia[a pentru el, porni la drum, c6tre Bel-
mont, cu un alai strilucitor gi insolit de un gentilom,pe nume Gta-
tiano.
Pelitul lui Bassaniofiind incununatde izbAndd,in scurtdvreme
Portiaincuviinli sd-l primeasc[de so!.
Bassanioii mHfiudsi Portiei ci n-are defel avere qi ci obArqia
lui aleasi qi str[mogii sii nobili erau singurelebunuri de pre! cu-
carese puteaflli. Ea, careil iubeapentruinsugirilelui deosebite9i
stdpnneaavulii destuleca sd nu cautebognlii la sogulei, rispunse
cu gingaqi sfiald cd gi-ar dori sd fie de-o mie de ori mai frumoasd
qi de zecemii de ori mai bogati, ca si fie mai vtednicd de el. Apoi,
Portia cea desivArqitl intru toateigi glsi singurdcusururi cu gbgal-
nicX smerenie,zicAnd cd nu este decAto fati neinvilatX, fbri edu-
cafie,carenu cunoaqteviala, totuqi incd nu prea inaintati in vArstd
ca sd nu poati invdla, qi ci-gi va incredinla sufletul ei bldnd indru-
mdrii lui, in toate.Apoi incheie,spundnd:
- Eu insdmi gi toate ale mele suntemacum ale tale. Ieri inc6,
Bassanio,eram stdplna acesteifrumoaselocuinfe, regind peste
mine insdmi gi stdpAnaacestor slujitori; iar acum, aceasti casd,
slujitorii acegtiaqi eu ins[mi suntem ai tdi, stipinul meu. Ji le dau
o datdcu acestinel - qi-i ddrui lui Bassanioun inel.
Bassanio fu atdt de copleqit de recuno;tinli 9i de mirare, de
chipul gralios in care bogata qi.nobila Portia primea pe un bdrbat
cu umila-i avere, inc6t nu fu in stare sd giseasci vorbe cu care sd
dea glas bucuriei qi respectuluipentru scumpalui logodnicd ceJ
cinstea astfel. Rosti doar intretiiate cuvinte de iubire qi mulfumire
gi, luAndapoi inelul, jurd cd nu seva despbrliniciodati de el.
Gratianoqi Nerissa,cameristaPortiei, se aflau in preajmastdpA-
nului qi a st5pAneilor, cAndPortia frgbdui cu atAtagingdqiesb de-
vind solia ascultitoare a lui Bassanio.La rdndul siu, Gratiano,
urAndu-lefericire lui Bassanioqi mdrinimoaseisale mirese, ceru
ingdduinla de a fi cununat gi el o datd cu dinEii.
toatdinima, Gratiano- zise Bassanio- dac6ili poli gdsi
- Din
o nevastd.
Gratianospuseatunci cX o iubea pe frumoasacamerist5a Por-
tiei, Nerissa,care-i fhgXduises[-i fie solie daci stdpAnaei se va
m[rita cu Bassanio.Portia o intrebi pe Nerissa dacd aceastaera
adevdrat.Nerissarispunse: 5
- Doamnd,agaeste,dacdvd dali incuviinfarea.
8l
i

I)ortia consimli bucuroasX,iar Bassaniospuseglumincl:

- CdsXtoriata, Gratiano, va lace cinste nun{ii noastre.
Fericirea acestor indr[gostili lu tulburati in clipa aceeaintr-un
chip trist de intrarea unui gtafetar,purlxtor al unei scrisori din par-
tea lui Anlonio, ce cuprindea vegti infiicogdtoare. CAnd Bassanio
citi scrisoarealui Antonio, p51i atdt cleputernic, incat portia iqi in-
cliipui cr a primit vestea morfii vreunui prieten scump. intrebandu-l
ce nout5li il mihniserl atAt de mult, el spuse:
' * Scumpa mea Portia, aici sunt aDternutecAteva din cele
rnai
nepldcute cuvinte pe care le-a purtat cAndvahArtia; iubito, cAncl
fi_anr
impdrtigit intAia dat5 iubirea mea, !i-am spus lirir ocol cX toald bo_
gXlia ce-o am curge prin vinele nrele: insX ar fl trebuit sl-1i spun cb
am mai pulin decAt nimic, fiind indatorat.
Bassanio ii povesti apoi Portiei ceea ce a tbst inqirat aici mai
inainte-* cum a imprumutat bani de la Antonio, curn acesta ii
inlesnisc sd-i capete de la evreul Shybck, Ei desprc zapisul pri'
car., Antonio se legase sd se rxscumpere cu o livrl clin carnea lui.
daci nu va inapoia banii pAnI la un anumit soroc; duph care, [Ja-
ssanio citi scrisoarealui Antonio, aie cb.reicuviute glrsuiau asti'el:
"Dragul meu Bassanio, corXbiile mele sunt pierdute toate; in.
scrisul iscrlit evreului trebuie plitit, Ei de vreme ce plrtindu-l c:ste:
cu ncputinlir si mai r[mirn in vialr, ag dori sx te vrcl ?n pragul mor-
lii r.ele; cu toale accstea,fh prc'cum[i-e voia; dacit drag.stea ce-mi
por{i nu-fi di imbold sx si nu rc irnbolcleasc)inici scrisoare;rs-o
I ac i" . 'ii,
- Scumpul meu iubil - zise Portia - lasii oricc h.eabI gi pleacl;
vei clpita bani ca si plrtcqti de dourzeci de ori clatoria,mai inainte
ca accst priertencu inimir buni sr piardd mircar un fir dc prr diri
vina lui Bassanio al meu; gi, de'arece eqti cumplrat c:uun pre! atiil
.,dc mare, irni va fi nespusrle scuurpl iubirea ta.
Poftia spuseapoi cir st: va cununa cu Bassanio nui inaintc ile a
pleca, ca sX-i deurun drepl intlrit de lege:asupra avutului ci. Furir
cununa{i chiar in acc.eaiizi, tot in ziua aceea{urii cu'una{i qi Gra-
tiano cu Nerissa. l)in clip, in care cununia se inchcir:, Bassinio
porni cu (iratiano in nrarc giabh sprc Vcnc{ia, uncleil glsi pe An_
I or r ioirr tc n i n i l l
Solocul plX{ii iiind trecut, hapsAnulevreu rru voi sd prirnoascd
banii pc care-i aduccaBassani', ci stirui sr capeteo livr.iiciin czlr-
nea lui Anlonio. Iiu hotiratl () ,/i penrru juclccarea accstulcaz stri-
oi
gdtor la cer, inaintea dogelui Veneliei, qi Bassanio aEtepte,stlpinit
de o infiorbtoare incordare, ziua judecd{ii.
CAnd se despirli de solul ei, Portia ii spuse cuvinte de imbdrb5-
lare qi-i ceru si-l aducd cu el la intoarcere pe scumpu-i prieten. Se
tcmea tohqi cX Antonio va avea multe de indurat qi, cAnd r6mase
singurd, incepu sd gdndeascd qi sI cumpdneascl in f'el qi chip dacl
n-ar putea gdsi vreo cale pentru salvarea vielii prietenului scurn-
pului siu Bassanio. $i cu toate cd, dorind s5-i erate cinstire mult5
lui Bassanio al ei, ii spuse - cu supunereabldndl a unei sofii iu-
bitoare - cX se va l5sa indrumatX in toate de in{elepciunea lui de
bdrbat, se vedea nevoitd acum sA treacl la fapte (din pricina pri-
mejdiei in care se afla prietenul cinstitului ei so[) gi nu se indoia
cAtuqide pulin de puterile ei. LlsAndu-se cdl5uzitd numai de jude-
cata ei dreaptX qi des[vArqitb, se hothri pe datl sd se ducd la Vene-
[ia gi s[ vorbeascXin apirarca lui Antonio.
Portia avea o rudi care era om al legii; ii scrise acestui genti-
lom, numit Bellario, inlhliqAndu-i pricina qi cerAndu-i p[rerea. il
ruga totodatd ca, impreun5 cu sf'atul lui, s[-i imprumute qi veqmAn-
tul pe care-l poartd un avocat. Cdnd tdmisul se intoarse, ii aduse
din partea lui Bellario scrisori - in care o sfltuia ce trebuia si facd
- precum gi toate cele de trebuin![ pentru a se gXti de drum.
Portia igi puse haine birbXteqli qi o gdti la fel qi pe Nerissa.
Apoi, irnbrbcatd cu roba de avocat Ei insolit5 de camerista sa in chip
de grefier, o porni numaidecit la drurn, sosind la Vene[ia chiar in
ziua procesului. Pricina tocmai incepuse si he dezbdtutl dinaintea
dogelui qi a senatorilor Venetiei, in sala Senatului, cAnd Portia
intri in acest inalt l6caq al justiliei qi inl"d{iQIun rXvaq din partea lui
Bellario, in care faimosul avocat ii scria dogelui, ar5tAnd cX ar li
venit el insuqi sd pledeze pentru Antonio, clar cX era impiedicat de
boalI. I ruga aqadarca tAnirului qi invXlatului cloctor in legi Bal-
tazar (agaii spunea Pofiiei) sd-i fie ingdduit s[ pledeze in locul s5u.
Dogele igi dddu incuviin{area, minunAndu-se mult de infSliqarea
tinereascba strdhului, deghizat destul dt: bine cu ajutorul robei de
avocat qi al perucii sale mari.
$i iat5 cum incepu acestinsemnat proces: Porlia igi roti privirile
in juru-i qi-l zdri pe neindurdtorul evreu, il vizu pe Bassanio, dar el
n-o recunoscu sub straiele ei schimbate. Stitea aldturi de Antonio.
chinuit cle deznddejde gi de teamh pentru soarta prietenului siu.
lnsemnXtateaacesteistucini atAt de spinoasece qi-o luase asuprd-gi
Porlia ii dldu curaj, gi, cutezdtoare, ea incepu sb-Eijoace rolul, vor-

83
 bindu-i mai intAi lui Shylock. RecunoscAndcX legea venelian[ ii
ingiduia sI ceari despigubireapomenitbin inscris, vorbind in chip
atAt de migcdtordesprenobila insuqirea indrumdrii, incAt ar fi
muiat orice inimd, alard de aceeaa nesimlitoruluiShylock.Ea spu-
se cXindurareacadeca o ploaie blAnd[ din cer pesteplmintul in-
setat,cb esteo indoitb binecuvAntare, fiindcd ii blagoslovegteqi pe
cel care-odd gi pe cel care-oprimegte.Mai spuseci asemeneasim-
i lire li se pohiveqte'monarhilormai bine decdtcoroana,fiind insiqi
unul din harurile Domnului, qi cI putereapdminteani se apropie
de cea dumnezeiascdin mdsurain care indurareaindulcegtedra-
gostea.La urmd ii ceru lui Shylock sd {ini seamade faphil cX,de
vreme ce cu tofii ne rugim de indurare, aceasti rugXciunear trebui
sd ne invele sXne purtim qi noi cu indurare.Dar Shylock nu-i rds-
punsedecAtci vrea sdfie implinitd pedeapsaardlall in inscris.
- Nu esteoarein staresdpldteascdbanii?intrebdPortia.
Bassaniose ariti apoi gata sl-i pldteascdeweului de atAteaori
Ll trei mii de ducafi,de cAteori va dori el; dar cum Shylocknu voi sI
primeasci qi stirui mai departe sd capete o livrd din carnea lui
Antonio, Bassanioil implord pe tAndrul qi invSlatul avocat si se
L
strdduiascdsd rlst5lmbceascbpulin legea,pentru a izbdvi via{a lui
ii
t il Antonio. Portia insd rdspunsegravcd,legile,o datb statornicite,nu
I trebuiesdfie schimbatein veaculveacurilor.
il Shylock,auzind-ope Portia spunAndcdlegeanu poatefi schim-
1 bati, segAndicI pledeazdin sprijinul lui qi strig6:
- Un Daniel a venit sXne judece! O, infelepteqi tinere judec5-
tor, cAt de mult te preluiesc! Cu cAt eqti mai vArsnicdecit te arati
chipul!
Portia ceru apoi lui Shylock sd o lase sd seuite la zapisgi, cind
il citi, zise;
-. Zapisul acestastatorniceqtedespdgubirea, qi in temeiul ei
evreul poate, dupd lege, sb ceardo livri de carnecare sd fie tiiatd
cdt mai aproapede inima lui Antonio. Apoi se intoarsecitre Shy-
lock Fii indurdtor,ia banii qi lasI-md sdrup inscrisul!
lnsd crudul Shylocknuvoi sharatenici o indurare,ci zise:
- Jur pe sufletul meu cI nu se afli puterein graiul omenescin
stares[ md clinteascil
- Preabine atunci,Antonio, trebuiesX-1ipreg5teqtipieptul pen-
tru cu[it. $i cdndShylockascu.lea zorit un cufit lung, ca si taie liwa
de c:arne,Porriail intrebdpe Antonio: Ai cevade spus?
84

L
 Antonio, plecAndu-se linigtit inaintea soartei, r5spurse cd nu
erau decAt prea puline de spus, cdci igi pregltise sufldtul pentru
moarte. Apoi ii spuselui Bassanio:
- Di-mi mAna ta, Bassanio! Bun rXmas! Nu fi mdhnit cd am
clzut in. aceastd nenorocire din pricina ta. inchinl-te din partea
mea preacinstitei tale sotii qi spune-i cdt te-am iubitl
Bassanio, cu adAncdjale in suflet, vorbi astfel:
- Antonio, sunt cununat cu o solie care-mi este scumpd ca via{a
inslqi; insX viala, sofia gi lumea intreagd nu le prefuiesc mai presus
de viala ta; le-aq pierde bucuros pe toate, le-aq jertfi pe toate dia-
volului de colo, numai sX te slobozesc din mAinile lui.
Auzind acestea,Porlia, cu toate cd nu era deloc jignitd cd soful
ei igi mdrturisegte dragostea ce-o datora unui prieten atdt de sincer
ca Antonio in cuvintele acelea infldcdrate, nu se putu stSplni qi
spuse:
- Solia domniei-tale nu !i-ar aduce prea multe mullumiri dacd
ar fi de falX gi te-ar auzi rostind asemeneacuvinte.
$i atunci Gratiano, cXruia ii pldcea sX maimul5reasc[ tot ce
fbcea stdpAnul siu, socoti nimerit si vorbeascd qi el la fel cu Bassa-
nio qi spuse, in auzul Nerissei, care in straiele ei de grefier era aIE-
turi de Portia:
- Am o nevastd, pe care vh incredinlez cYao iubesc; totuqi ag
vrea sI fie in cer, de-ar putea dobAndi acolo vreo putere de a
schimba firea crudd a acestui om hain.
* Este mai cuminte cd doreqti aqa ceva in spatele ei, altminteri
nu ai li avul linigte in casl - zise Nerissa.
Shylock strigd acum neribddtor:
- Ne irosim vremea cu nimicuri; rogu-vX, rostifi sentinla.
ln chpa aceeape intreaga salXpuse stdpAnireo-liniqte flioe a" o
infiordtoare aqteptaregi inimile tuturor se umpluri de mAhnire pen-
tru soarla lui Antonio.
Portia intrebd dacl erau gata terczlile pentru a cAntdri carnea,
apoi ii spuse cdmdtarului:
- Shylock, tretruie sI ai in preajma-li un f'elcer, altminteri va
sdngerapAnd i se va scurge tot sAngele.
Shylock, care n-avusesealt gAnd decdt ca Antonio sX-qipiardd
o datX cu sAngeleqi viafa, zise:
- Nu se pomeneqtede agaceva in zapis.
- Atunci - incheie Portia - o livrd din carnea lui Antonio e a ta.
Legea [i-o ingXduie gi curtea {i-o recunoaEte.$i poti tXia aceastl

85
 livrir <lin pieptul lui. Legea ili inglduie aceastagi curtea i{i dI
th'cntul.
incb o dati Shylock indl{l strigite de mullumire:
- O, in{elept qi drept judecltor! L]n Daniel a venit si ne judece!
Apoi, ascufindu-qiiarlqi culitul cel lung qi aruncAndpriviri la-
come spre Antonio, zise:
i - l{aide, prcglteqte-te !
- Un bob zdbavd,evreule * il opri Portia - mai este inci ceva.
ij
I Zapisul acesta nu-!i dX nici un strop de singe; cuvintele sunt lim-
I
I pezi "o livrd de carne". l)ac5, tlind livra de carne verrsio singurl
piciturd de sAngecreptinesc,pdmAnturile qi bunurile tale trec toate,
dupd lege, in stlpAnirea Vene{iei.
Cum era cu neputin[X ca Shylock si taie o livri de carne fird sX
verse o parle din sAngeleluj Antonio, aceastl inleleaptl ndscocirea
Portiei - ci in zapis se pomenea numai de carne, nu :gide sAnge-
salvd via{a lui Antonio. $i admirlncl cu tolii mintea tAnXrului avo-
cat, care in chip atAt de fericit se gindise la acest viclequg, din toa-
te plrlile sfllii Senatului rXsunar5 aplauze qi Gratiano strig[, Iblo-
sind culintele rostite mai inainte de Shylock:
* O, inlelept gi drept iuclecdtorlIa seama,evreule, un Daniel a
venil la judecalii!
Shylock, vizAndu-se infrAnt in crudul siu plan, spuse, plouat
de-a binelea, cI va lua banii; iar Bassanio,peste mdsurdde bucuros
dt: noa;teptataeliberare a lui Anlonio, strigl cu glas tare:
- lati-1i banii!
Ins[ Portia il opri, zichndu-i:
- Domol, nu estc nici un zorl Fjvreulnu va c[p[la nimic: alta de-
cAl cele inscrise in zapis; dc accea, pregite;te-te, Shylock, sI tai
oarnca.insl ia seamasi nu vcrqi sdnge,nici sI rai mai mult ori nrai
pu{in decdt o livrX; cle va li mai mult ori mai pulin mlcar cu o
singuri f'5rAmi, ba chiar daci talgerul se va clitina cu groutatea
unui singur lir de pdr, eqti osAndit de legile Veneliei si-rmori, iar
totrti avereata lrece pe sealnaSenatului.
- Putt--i banii mei qi l[sati-ni5 si plec - zisc Shylock.
- Ii arn prr:gZrtili,iatd-i - spusellassanio.
Shylock voia tocmai si ia banii, cAndPortia il opri iar6"si,zicAnd:
- Stai, evreule, mai an incd un temei asupra ta. DupX legile
Veneliei, ave.reata se cuvine cArmuirii, tiindcX ai uneltit irnpotriva
vie{ii unuia din supuqii sXi qi viala ta atArnXde indurarea ducelui;
de aceea,pune-te in genunchi la picioarelc lui qi roagX-l sX te iertc.

u6
 Dogeleii spuseatuncilui Shylock: ,
- Ca sX poli vede* prin ce se deosebeqteduhul nostru creqti-
nesc,i1i cruf viala, inainte micar de a-mi cereiertare; jumbtatedin
avereata i se cuvinelui Antonio, cealalti jumitate intrd in vistieria
stahrlui.
Mfinimosul Antonio spuseatunci c5 va renunla la partea sa
din averealui Shylock, dacdShylock va intocmi o diatd,.princare
la.moartealui o va trecepe numelefiicei sale qi al solului ei. Cdci
Antonio qtia c[ evreul aveao singurXfatX,care nu de mult se m5-
ritase, impotriva voinlei tatdlui.ei, cu un tAndr creqtin numit Lo-
re,nzo,un prieten de-al lui.Antonio, lucru care il supirase at6t de
cruntpe Shylock,incAtiqi dezmogtenise fiica.
Eweul se invoi cu aceastXdiati qi, fiind astfel amdgit in rizbu-
nareasa qi despuiatde avuJiilesale,zise:
- Sunt bolnav. Lisa{i-mX s[ md duc acas5.Trimitefi diata la
"mineqi voi iscili cb treclumdtatedin averepe numelefiicei mele.
- Fie, pleacd- gldsui dogele- iar.de te vei cXi pentru cruzimea
ta qi te vpi cre$tina, cArmuireate va ierta de cealalti jumitate de
avere.
Dogeleil slobozipe Antonio qi incheieprocesul.
Apoi ldudi nespusinfelepciunea gi agerimea tdndrului avocat
gi-l poftitX cinezela palat. Portia, careave,ade gdnd sd seintoarcd
la Belmontinainteaso{uluisbu,rdspunse:
- Mgtfumesc cu umili pleclciune luminiliei 1ale,insi trebuie
sEplecpe datd.
Dogele spusecd ii pare rlu cd nu are vreme sd rimAnd gi sd
cingzecu el qi, intorcAndu-sespreAntonio, addugd:
- Rdspl5tegte-l pe acestdomn, fiindci, dupb chibzuinlamea, ii
egti foarteindatorat.
Dupd ce dogeleqi senatoriisdi plecari din salajudecdlii,Bassa-
nio ii spusePodiei:
- Pleavrednicegefrtilom, prin inlelepciunea domniei-tale, eu qi
prietenul meu Antonio am fost scutili astizi de o .crAncenbosAndi
qi te rog sXprimegti cei trei mii de ducafi datorati evreului.
-=$i ifi vom rimdne indatorali nem5suratde mult, pAnXla riroar-
te - grii qi Antonio r purtdndu;li dragosteqi fiind gatasd te slujim
oricAnd.
Portian-aputut fi induplecat[sdia bEnii;insdcum Bassaniotot
mai stiruia ca sdprimeasc5vreo risplatd, ea spuse:
- Dd-mi mdnuqile;le voi purta de draguldumitale.
87
 spusePortia Ce s-aintlmplat?
- Cum, v-agiqi pornit pe sfad[?
Iar cAndEassanio igi scoasemdnuqile,ea vdzu pe degetul lui
GratianordsPunse: o nimi-
inelul pe careiJ dXruiseea.Mdnuqilei le cetusetocmai din pricina ndscutpentruun inel de aur'
- Doamn6,toati ceartas-a pe el sipate cuvinte ca
acestuiinel, cu care se gXndeasi-i facl o gotiecAndil va vedeadin qi care avea
nou pe Bassanioal ei. Zfuind inelul, ea ii spuse: ca toat[, diruit mie de Nerissa nu
"Iubegte-md$
stihwile de pe culitele de bucdtirie: '1i'n1isi"''"
- Iar pentrudragosteace mi-o po$, iU voi lua acestinel. ttitt"tif"' sau piepl inelului? il infrunttr
- Ce insemnetut" ul'l cea-
Bassaniofu cuprins de adAncdmdhnire auzind cb avocatul ii mi-ai jurat cd-l vei pistra pAn6-n
il cere singurul lucru de care nu se putea despdrfi qi, stbp1nitde o Nerissa.Cdnd1i t-u"' Ja'oit'
Outunui grefier pripbgit pe ldng[ un
i lr mare tulburare,rispunse ci nu-i poate da inelul, fiind darul sofiei sul morfii; 9i u"om 'pt'i "a t-A
llt ;;;.'$d; bine ci l-ai diruit unei femei'
sale,cdreiaii jurasecI nu se va despdrfide el. ln schimb,ii spuse l-am dat
- lt, i* pe aceas;;;;t - se infierbanti Gratiano -
llll el, ii va dirui cel mai pre[ios inel din Venefia, aflat de cilre pristavi
unui tinerel, un bAelandru micu!'
sfrijit' care nu era mai inalt dec0t
ti prin strigiri. La care Portia, preficAndu-sejignit6, plecl din sala
judecdfii, ncdnd: tine; era scribul ffi"dt"il;; "ui'"*t'
cu inleleaptalui pledoarie'a
qi nu
bdiat mi l-a cerut drept plati'
- Imi dai o lecfie, signore, de cum se.cuvine sI-i rhspunzi unui salvat viala Ui antonio' Acest sd nu i-l dau'
viala in cumpXnd'
cer$etor. am putut, nici de mi'-arfi fost
- Scumpulmeu Bassanio- cuvAnti Antonio - lasd-l s[ ia ine- Portia grbi:
fiindcd te-ai despirlit de cel
1u1;fie ca dragosteagi marele bine ce mi l-a frcut sd tragb in cum- - Eqti vrednic de hull, Crratiano' meu
ta' $i e1 i-am ddruit stipdnului
pXnXmai mult decAtnecazulsoliei tale. dintAi dar primit d";;;;"
cd nu s-ar fi clespbrfit elde
Bassanio,ruqinatcI ar putea si parXatit de nerecunoscXtor, Se Bassanioun inel Si '*iio"t"din1at5
da in schirnblumeaintreaga'
didu bbtut qi-l trimise pe Gratiano la Portia, sb-i ducd inelul. A- "-- au"e i s-ar
oi"i
zise atunci:
tunci grefierul Nerissa,care-i dbruiseqi'ea un inel lui Gratiano,ii Grutiurro,ca s[-qi uqurezevina'
- Stdpanul ;;;;;i" qi-; a"t inelul avocatului' gi atunci
ceru inelul lui, iar Gratiano,cale nu voia sd se laseintrecut in ddr- mi-a ce-
nicie de stipAnul sbu,i-l dXdu.$i mult au mai rAsaceste'doamne, -"" aaa"t" ou'""u'"ostenealb cu scrisul'
grefierul lui, care-qi
gindindu-secum igi vor dojeni sofii cAndvor ajungeacasd,pentru rut inelul meu. foc qi-l dojeni pe
cd qi-au instrXinat inelele, gi cum ii vor invinui cd le-au li6at in dar Auzind acaasta,Portia seprefEcui I T*i"A c[ Nerissa o
inelul' Mai ad1ugl
vreunei femei. Bassaniopentru ca qi-a instreinat qi cd gtia prea bine
aceasti privinli
CAndse intoarse. Portia se afla in aceafericiti stare sufleteascX invXgasece trebuie s[ crea[ in jig-
fu foarte mahnit qi-a
cx
pe care[i-o dd gAndulc[ ai sivArgit o faptd bun6.Inima ei voioasd cd inelulil cdpdtaseJ i;*;". Bassanio vorbe pornite
t^ doamndqi spuse'cu
se veseleade tot ce vedea;nicicAndnu-i pbruseluna atAt de stri- nit in acestchip pe J;;;
lucitoare. Iar cAndmAndraluntr se ascunseindirdtul unui nor, o lu- din adAnculinimii: . . . in
ar"enici o'femeie' ci un doctor
mini zdriti in casaei din Belmont li incAnti tot atAtde mult inchi- - Nu, pe cinsteamea' nu-l ci
din parte-mi trei mii de ducali'
puireafermecati qi ea spuseNerissei: legi, care n-a voit s[ primeasci
nemullumit cand m-amimpotrivit'
- Lumina pe care o vedem arde in vesdbulul meu; pe cAt de mi-a cerut inelul, pf""ioa adinc
departeiqi arunc6raza lumina aceea,agastrdluceqteo fapti bund eiltn atAtde rusinat la gdndul
Ce puteamsd fac, ;;;;;"t'i"r^
intr-o lume ticdloasi; gi auzind zvon de muzicd venind din casaei incXt am fbst nevoit s[-i trimit
cd ag putea sd par ""i""t'no'"etor' cI mi-ai
zise:lmi parecXmuzica sundmult mai dulce dec0tin timpul zilei. inelul. Iartl-me, uonu Jo*e; de-aifi fost acolo' cred
ca s6-l dai priceputului doctor'
Portia qi Nerissaintrari in casd,gi, pundndu-girochiile, iqi aq- i, singurbinelul'-1"
toptardsofii, care sosirbcurAnd,insolili de Antonio. Dupd ce Ba- ""*, nefericita pricinh a acesteicertel
- Vai - ,fiiga entooi; - "o to"t
ssanioii infEliq6doamneirPortiape scumpulsiu prieten,qi st.dpina Portiail rugl n" n"t"i" sd nu fie mXhnii' fiindcd era binevenit
casei sfArgicu felicitirile qi cuvintele de bun venit, ii zirird pe Ne- qi atunciAntonio spuse:
in ciuda aceleiimpreiur[ri;
rissaqi pe solul ei certAndu-se intr-un co{ al incXperii. 89
88
 $i
ll - Odati mi-am imprumutattrupul de dragul lui Bassanioqi, de
n-ar fi fost cel ciruia sotul domniei-talei-a dat inelul, acum ag fi $
*,
fost mort. Cutez sd md leg iardqi gi mI prind a pliti cu sufletul, de
4r
va fi nevoie,cd soful domniei-talenu-gi va mai cilca niciodati cre-
d
dinla juruitd.
*
- Atunci ii vei sluji drept chezdqie- spusePortia. Dd-i acest Cymbeline
I inel qi roagi-l sd-i pdstrezemai bine decAtpe cel5lalt.
CAndBassaniose uiti la inelul acela,fu cuprins de uimire vd- {,'
l zdnd cd,era utrul qi acelagicu cel pe careil dXruise.ln cele din ur- *
mi, Portiaii mdrturisi ci tdnirul avocatfusesechiar ea.iar Nerissa
F
ttecusedrept grefierul ei. Astfel, Bassaniodescoperi,spre nespusa f
lui uimire gi incAntare, ci datoritX nobilului curaj gi inlelepciunii t
t' in An-
Pe vremea lui Cezar August, impdratul Romei, domnea
l
sofiei sale,fusesesalvati viafa lui Antonio.
b glia (carepe atunci senumeaBritania) un rege pe mrme CVmb9l1e,

f
Portia ii spuseincd o datdlui Antoriio cuvinte de bun venit qi-i '-- (doi
dddu cAtevascrisori care,printr-o intAmplare,cdzuserdin mAinile snliu iiotai u hi cymbeline muri cand cei trei copii ai sxi
foarte fraged5' Imogen' cea mai
ei. Scrisorilecuprindeauo inqtiinfaredesprecordbiilelui Antonio - feciori qi o fatb) erauincd in virstl
mare dintre ei, fu crescutdla curtea tatilui sdu, dar, printr-o giyalte
socotitepierdute- caresosiser[nev5tdmatein port. Astfel, tragicul
inceput al povestirii despreacestbogat neguldtor fu cu totul dat
t
5 imprejurare,cei doi bdieli ai lui CVrnbelile furI fura1idin
odaia lor
trei ani, iar mezinul era
uiterii, din pricina neagteptatelorveqti norocoasecare ?i urmarh. J" io"o.i cand cel mai mare impliniseab_ia
Cymbeline dupd aceea' nu izb3ti
Abia acum avurdrilgaz sd rddi in voie de caraghioasapdlanie cu ao*, uo prunc. OricAt se strddui
inelele qi cu solii carenu-gi recunoscuserd defel sI ufl" s-aint1mplat cu ei, sauprin a cui mijlocire au fost
nevestelelCnatianojurX ""
cu voioqie,in vorberitmate: r5pili.
o
- De-acumacAtezile-oi mai avea, Cymbeline se insurd a doua oarb; cea de-a doua nevastaeta
rele, qi se ar[tb o maqteri crudl falE
Inelul tiu, Nerissa,-igrija mea. femeieticiloasd, urzind numai
de Imogen- fiica lui Cymbelinedin parteaprimei salesofii'
pe
Cu toatecd o ura pe Imogen,reginavoia s-o mdrite cu un fiu
care-l avusesecu alt so! (qi ea mai fusese cdsdtoriti o datd)' fiindcl
in acestchip n[ddjduia ea, dup[ moaflea lui Cymbeline' coroana
fi
Britaniei s6-i revinX fiului ei Cloten - qtiind bine cb de nu vor
gisili fiii regelui, prinlesa lmogen va moqteni tronul' Dar acest
carese mfuite fbrXincu-
ifuttn, inrpiJdicatde cdtre ImogeninsXqi,
uiiol*"u p5rinteas"d qi chiar fbr[ gtirea tatdlui ei saua reginei'
Postumus (acesta era numele solului Imogenei) era cel mai sAr-
guinciosinvilicel qi cel mai desxvarqit gentilom din vremurile ace-
iea. Tat[l siu murise in rizboaiele purtate de Cymbeline gi, curdnd
dupi moartea sa, mama lui se stinsese 9i ea, de pe urma durerii
incercatede pierderea solului ei.
Cymbeline,miqcat<lestareadezndddjduitS in care se alla acest
orfan, il luase pe Postumus (insuqi cymbeline il botezaseastfel,
deoarece se nascuse dupa moartea tatdlui sdu) qi il crescu chiar la
curtea sa.
91
 Imogen gi Postumusavurd acelaqidaschlgi furd tovardqide
j911 ain fragedi copilirie; se iubir5 cu duiogie de_a
lungui co_
pilSriei qi, dragostealor sporindo datd *ii, cand ajun"serd
in
ir pragul tinerelii se cununaripe ascuns. "u
Regina,avind spioni carepAndeauzi gi noaptemigcXrilefiicei
- vitrege, afl5 curAndaceasti
sale
taind gi, ingelatdin niiejdile sale,
il vesti numaidecAtpe regede cXsitoriaImogeneiqi postumus.
o mdnie fbri de margini pusestipanire,pecymbeline candauzi
ti cd fiica sa igi uitasepdndlntr-atat demnitatearangului, incat a a-
juns sd semdrite cu un muritor de rand. li porunci lui postumus
si
qir,aseascnBritania qi il proscrisepentru totd"uunadin linutul sdu
de baqtin5.
,
Regina, care se preftcea cI se milostiveqtede Imogen pentru
durergacSgunatide pierdereasotului ei, se ariti gata J le mijlo_
ceasc6o intalnire tainicd inainte ca postumussdplece in cildtoria
sa cdtre Roma, locul pe care qi-l alesesedrept regedinfda surghiu_
nului siu. Le ardtdaceastbprefdcutr bunitate, ca sd izbandeasci
mai bine in planurile sale viitoare cu privire la fiul ei cloten: avea
de gAnds-o convingi pe Imogen- dupi ce solul ei va fi plecat de_
parte - cd cununiaei nu aveanici o puterein ochii legii, fiind in-
cheiati fird incuviinlarea regelui.
Imogen qi Postumusigi luari rdmasbun in chipul cel mai dri_
gdstos.Imogenii dxdu sof'lui sdu un inel cu diamant,care fusese
al mamei ei, qi PostumusfdgXduisd nu se despartdniciodatd de
inelul acela;iar el prinse de bralul sofiei sale o brilari, pe care o
rugd sh o pbstrezecu mare griji, ca un zdlog al iubirii lui. Apoi
rostird cele din urmb cuvinte de despi4ire, ficand nesftrEitejurr-
I mite de iubire qi credinfi vegnicb.
Imogenr5.masepirisiti qi abdtutdla curteatatdlui s6u,iar pos_
tumusajunsela Roma- locul pe care-lalesesepentrusurghiun.
La Roma,Postumusintrl in tovdrdqiacAtorvatineri petrecdreli
i qi guralivi, de neamuri deosebitd,care vorbeauvrute qi nevmte pe
socotealadoamnelor,fiecare din ei lXuddndpe cele din
lara lui qi
pe stipAnagAndurilorsale.Postumus,careo pdstramereuin inimi
pe scumpasa aleasd,susfinusus qi tare cd solia lui, frumoasaImo-
gen, era cea mai neprihdniti, inleleapti qi statornici femeie de pe
faJapdmAntului.
Unul din gentilomii aceia,pe nume Iachimo _ simlindu_sejig_
nit cd o doamnddin Britania e indllatX in slavXmai presus-Je
doamneleromane,p5mAntenele lui - il asnrufipe postumus,prefb_
i
92
candu-secd se indoieqtede statorniciasoliei sale atat de mult ldu-
dat6.ln cele din urmd, dupdmultd gAlceavd,Postumusse invoi cu
o propunerea lui Iachimo - anume,ca acestasdplece in Britania qi
s[ se strbduiascXa cA$tigadragosteaImogenei cea mXritati' Apoi
puseri prinsoare,urmdnd ca - dacXIachimo nu-qi va atinge acest
ii"6to, ta - .A pldteascbo insemnatdsum5de bani; dar de va izbuti
sd cdqtigeinima Imogeneiqi s-o facd sX-idea brdlara pe care Pos-
tumus dorea din adAnculirtimii ca ea s-o pistreze drept zdlog al
iubirii lui, atunci prinsoarease va incheia, hot[randu-se ca Pos-
tumus s6-i dea lui Iachimo inelul, eale ela darul intruchipand dra-
gosteaImogenei,primit de la dAnsain ceasul despirlirii' Atdt de
nestrdmutati era increderealui Postumusin credinla Imogenei,
incdt socoti cd nu are def'ela se teme, prilejuind aceast5punerela
incercarea cinstei soliei sale'
La sosireasain Anglia, Iachimofu primit 9i intampinatcu curte-
nie de cdtreImogen,ca prieten al solului ei. Dar cdnd el incepu a-i
face mdrturisiri de dragoste,dansail indepdrtdcu dispre! qi lachi-
mo iqi dxdu seamacurdndcd nu are nici o nidejde de a-gi implini
gAndulnecinstit.
insl dorinla de a cAqtigaprinsoareail mdni pe Iachimo sd se
foloseascXde un viclequg,pentru a-l inqelape Postumus'Cu acest
qi fu strecurat de
!e1, cumpXri pe cAfiva din slujitorii Imogenei
acegtiain odaia ei de culcare, ascuns intr-un cufxr incdpxtor. Imo-
qi dup5 ce ea se cufundl in somn, el ieqi
gerveni searasXse culce
odaia qi igi insemnd tot ce
din cufbr, cercelf cu mare aminun{ime
o aluni!5 de pe gAtul
vdzu acoio; lu5 mai cu seamXaminte la
pe incheieturabra-
Imogenei.DupS aceea,desfhcdndincetiqor de
lului ei brxlara dxruitd de Postumus,se vari iardqi
in cufbr. chiar a
doua zi porni cdtre Roma cu mare zot 9i i se lxudd lui Postumuscd
Imogeni-a dat btdlara,ingdduindu-itotodatbsI petreaci o noapte
in odaiaei. $i Iachimoii inqiri urmdtoarele:
- Odaia ei de culcare- zise el - era impodobitdcu tapiserii de
mdtaseqi aur, infbliqand-ope semeafacleopatra cand s-a intalnit
cu Antoniu al ei, o lesbtur[ urzitb cu nespusdmdiestrie'
- Este adevdrat- spusePostumus- insi despreasta ai fi'putut
auzi vorbindu-se,fbrd sXvrei.
- Apoi cdr-ninul- urmd Iachimo - se a116inspre parteade mia-
z|-zi a incdperii,iar pe el este sculptatd'iDiana la baie"; nicicand
n-am vdzut figwd dbltuiti cu mai mult[ mdiestrie.
93
 - $i acestaesteun lucru de care se poate sXfi auzit - zise Pos-
tumus- fiindcd despreel se vorbegteadesea.
Iachimo descrisecu aceeaqimigali bolta inciperii qi addug6:
- Eram aproapesd uit ce se afl5 pe gr[tarele cdminului: doi
Cupidoniturnali din argint, carestauintr-un picior.
Dupi carescoasela iveald brdlzraqi intrebd:
- Cunoqtiacestgiuvaer,signore?Ea mi l-a dat. L-a scosde pe
braful ei. O mai vid parcd qi acum; qi fapta-i plind de farmec in-
treceacu adevbratprelul darului qi totodatXil sporea.Mi l-a dat gi
mi-a spuscb altidati il linea la marepref.
ln cele din urmi descrisealunilape caneo zirise la gAtulei.
Postumus,care ascultasetoatb aceasti vicleani poveste,sflqiat
de indoiali, de asti datdizbucni in cele mai pbtimaqestrigite im-
potriva Imogenei qi-i didu lui lachimo inelul cu diamant,pe care
seinvoise si i-l deadaci dAnsulva cipdta brllara de la Imogen.
Apoi, cuprins de o tulburareoarb5,Postumusii scriselui Pisa-
nio, un gentilom din Britania,aflat in suitaImogenei,gi carefusese
i weme indelungatdprietenul credinciosal lui Postumus.Dupd ce-i
spusece dovaddaveadespretridarea soliei sale,ii ceru lui Pisanio
sd o duchpe Imogen lalvlilford-Haven - un port din Wales -,pen-
tru ca acolo s-o ucid6. In acelaqitimp, ii trimise Imogenei o scri-
soareingeldtoare,cer6"ndu-isbl urrnezepe Pisanio,deoarecedAn-
du-qi seamacd,nu mai poate trli fXrd s-o vadi - cu toate ci-i era
oprit, sub pedeapsacu moartea,sh se mai intoarci in Britania - va
sosi'qi el la Milford-Haven, unde-oruga si vinX qi ea ca sd-l intAl-
neascd.D6.nsa,ca o solie bunl qi nebXnuitoare, care-qiiubea solul
mai presusde orice qi linea mai mult decAtla insiqi viala ei sd-l
vadd, plecd degrabdcu Pisanio,in aceeaqinoapte.in care primise
scrisoarea.
Cdnd cilitoaria lor se apropiade sfArqit,Pisanio, care, deqi ii
era credincioslui Postumus,nu-i puteapXstracredin!5qi intr-o fap-
ti rea,ii dezvdluilmogeneicrudaporuncdce-oprimise.
Imogen,care,in loc de a se intAlni cu un so! mult iubit gi iubi-
tor, se v52 osAnditi la moartede Postumus,fu pestemdsuri de in-
dureqatd.
Pisanioo convinsesXse linigteascXgi si a$teptecu ribdare ziua
cAndPostumuso va vedea gi se va cdi de nedreptatealui. PAnd
atunci, de vremg ce ln restriqteaei nu voia sd se mai intoarcd la
curteatatilui sdu,o sfdtqi si se ?mbracein straiebdrbiteqti, ca sd
poatl cdldtori f'erit.dde primejdii. Ea ii primi sfatul qi chibzui ca,
94
rstt'cl deghizat5,sI se ducl la Roma, s[-qi {add soful, pe care-
dcgi se purtaseatAt de barbar cu ea - nu-l putea uita. Dupd ce
Pisanioii fbcu rost de noile sale haine, o pdrbsi in voia soartei,
fiind nevoit sb se intoarcXla curte. lnsd inainte de a se desph4i,ii
dildu o sticluld cu un intdritor, pe care ii spusecd l-a primit din
purteareginei,ca un balsamputernicimpotriva oricdreiboli.
Regina,care-l ura pe Pisanio fiindci era prieten cu Imogen gi
cu Postumus,ii diduse aceastXsticlufi, convinsd cd ea cuprinde
oltavi, cici ii poruncisedoctorului ei s6-i dea o otravd oarecare,ca
s6-i incerce, dupd cum spunea,urmirile asupra animalelor. Dar
doctorul, cunoscAndu-ifirea plind de rdutate,n-avuseseincredete
s[-i deape mAni otravi adevXrati,ci ii ddduseun narcotic,carenu
vtrtima in alt chip decAtcb pricinuia fiinlei care-l lua un somn atit
de adAnc,inc0t vreme de cAtevaceasuri infl1iqa toate semnele
morfii. Licoarea aceea,pe care Pisanio o socoteaun intiritor, i-o
didu el Imogenei, sfXtuind-ocX - de se va imbolnlvi cumva p0
drum - s-o ia. $i apoi o pdrdsi,rostindbinecuvAnt5rigi rugXciuni
pentruca ea sd-giducdteafhrdcbldtoriapAni la capdtqi pentru fen-
cita-i izblvire de necazurileaceleanemeritate.
Pronia indreptdin chip ciudat paqii lmogenei cdtre locuinta c0-
lor doi frali ai ei, care fuseseri fura[i de acasXdin pruncie. Bella-
rius, care-i furase, era un nobil de la curtea lui Cymbeline, cala
fiind pe nedreptinvinuit de trddarede cdtre rege qi alungat de la
curte, drept rdzbunareii rdpisepe cei doi fii ai regelui gi ii dusese
cu el intr-un coclru,undetrdia ascunsintr-o pegterd.li furasenumai
cu gandulrizbunlrii, insi curAndii indrdgi de parc-arfi fost sAnge
din sAngelelui. Ii crescucu grijX qi ei se fbcurXfldcXi frumoqi, su'
fletul lor princiar purtAndu-isprgfapte cutezitoareqi indrXznele.)t
deoarecenu trXiau decAtde pe urma vAnatului,erau harnici qi cu
inimi viteze, qi tot mereuii cereaucelui pe care-l credeautatel l0r
sd-i lases[-qi incercenoroculin rbzboaie.
Tocmai la pegterain carelocuiau aceqtidoi tineri ii fu dat Imo-
genei si ajungd.Se rXticise intr-un codru des,prin care treceap0-
tecace duceaspreMilford-Haven (de acolo aveade gdnd sb seirn
barcepe o corabieca si ajungdla Roma). Nefiind in stare sd ga'
seascivreun han de unde si cumpereceva de-alegurii, era aproa-
pe moarti de foame qi osteneall,cici nu estede ajuns unei tinere,
crescutecu ginglgie, sd-gipun5 strai bdrbdtescca sX poati indura
ca un birbat ostenealace te nXpidegtecAndcutreieri in neqtireult
codru adAnc.Zdrindpeqteraaceea,intrd - nXddjduindsi dea pesle
s5
 cineva de la care s[ fratd cdpdta o imbuc5turi. Gbsi pegtera pustie,
dar, cdutAnd prin jur, descoperi o ciozvArtd de carne, gi foamea o
i'mboldea atAt de aprig, lncAt nu putu sb aqtepte sd fie poftitX, ci se
agezd jos qi incepu sI mdnAnce. "Vqr - igi spuse ea, vorbind sin-
gurl - vdd cd viala unui bdrbat este anevoioasd; cAt de sleitd de pu-
teri suntl De doud nopfi la rAnd nu mi-am odihnit capul decAt pe
pdmAntul gol; de nu m-ar ajuta hot5rArea me4 aq fi bolnavX. CAnd
II Pisanio mi-a ardtat din vnrful muntelui Milford-Haven, cAt de a-
proapepirea!"
I Apoi se gAndi la solul ei qi la cruda insircinare ce-o dbduse lui
Pisanio, gi spuse:
- Scumpul meu Postumus, eqti un frtarnic!
Cei doi frali ai Imogenei, care fuseserd la v6nat impreund cu cel
pe care qi-l socoteau tati, se intorceau in vremea aceasta acas5.
Bellarius ii botezase Polydore qi Cadwal, iar ei, neqtiutori cum e-
rau, il socoteau pe Bellarius tatdl lor. Numele adevdrate ale acestor
ll prinli erau Gulderius qi Arviragus.
Bellarius intr5 cel dintAi in pe$terX qi, zirind-o pe Imogen, ii
opri pe bdiefi, spunAnd:
- Nu intrali incd. De nu s-ar ospdta din merindele noastre, aq
crede c[ este o zAnd.
- Ce s-a intAmplat, tati? intrebard tinerii.
- Pe Iupiter - grXi iard Bellarius - in aceastdpeqteri se afld un
inger, iar de nu, intruperea lui pdmAnteand.
AtAt de trunoasl ardta Imogen in straiele sale bdieleqti I
DAnsa, auzind larmX de glasuri, ieqi din pegterb qi cuvAntd astfel:
* Oameni buni, sd nu-mi faceli vreun rdu. lnainte de-a fi p5-
truns in peqtera voastrd, md gdndisem si cergesc sau sb cumpbr
ceea ce am mAncat. Adevdr vd spun, n-am lurat nimic qi nici n-ag fi
fdcut-o, chiar de-aq fi gisit pdmAntul semdnat cu aur. lati aci banii
cuvenili pentru carnea mdncatd, pe care i-aq fi ldsat pe lavila pe
care am prdnnt, qi aq fi plecat de aci in5[And rugXciuni pentru cel
care mi-a fhcut acestbine.
Ei nu voiri sd primeascd banii, impotrivindu-se cu multX insu-
fle{ire,
- VAd cd sunteli mAniali pe mine - spuse sfioasa Imogen - insd
dac5 domniile-voastre mi ucid penku vina aceasta, aflali cX aq fi
murit dacd n-aq fi flcut-o.
- tJnde te duci qi cum te cheamd?intrebb Bellarius.

I 96
l
 - Numele meu esteFidele - rXspunseImogen - un neam de-al
6eu pleaci in Italia qi s-a imbarcat la Milford-Haven; intr-acolo
DH indrept qi eu; aproapesfdrgit de fbame, am cdzut in aceastX
grcqeald.
- Rogu-te,chipegtaner- spusebitrAnul Bellarius- nu ne soco-
tl blddrani, nici sI nu ne mdsori noblelea sufletelor dupd aceste
coclauri in care trXim. Fii binevenit; aproapes-a innoptat qi ar fi
mai cuminte sXte mai intremeziinainte de a pleca. Ai ficut foarte
bine cI ai rimas qi ai mincat. Bdieli, urali-i bun sosit!
Inimogii tineri, frafii ei, ii urarX atunci Imogenei bun sosit in
pegtera1or,cu vorbe pline de simfire, spunAndcd o vor iubi (mai
bine zis - cum spuneauei - il vor iubi) ca pe un frate. Intrari in
peqter6,unde Imogenii incdnti cu pricepereaei la treburile gospo-
dlregti, ajutAndu-isd pregiteascdcina - cici, deqi astlzi nu se mai
lntimpld aqa,peatunci tinerele femei de rang inalt se pricepeaula
gdtit, iar Imogen era neintrecutdin aceastdfolositoarearti. $i aqa
cum spuserdglumind frafii ei, Fidele tdia riddcinile ca la carte qi
potriveagustul supei,de parcdJuno ar fi tbst bolnavdqi Fidele i-ar
fi gdtit bucatelede leac.
= $i-apoi - ii spusePolydore fratelui sdu - cAntXaidoma unui
inger!
De asenrenea igi impdrtSgirbunul altuia, c[, degiFidele zdmbea
nespusde dulcq totuqi o negurd atAt de tristi ii adumbreachipul
fermecbtor,de parcdsuferinlaqi mAhnireaar fi pus stdpAnirepe el.
Din pricina acestorinsuqiri ale ei (ori poatedin pricina inrudirii
lor strAnse,deqi nu gtiau de ea), Imogen (sau cum ii spuneaubd-
ielii, Fidele) ajunserhsfbfatafralilor sdi, qi nici ea nu-i iubea mai
pulin, gAndindci - de n-ar fi fost amintireascumpuluiei Postumus
-rar fi putut sd trbiascdpAndla sfdrqitulzilelor in pegterX,cu tinerii
aceiacresculiin codrul sdlbatic.Se invoi bucuroasdsi rdmAndcu
ei, pAndce se va li odihnit indeajunsde truda cdldtoriei, ca sI-qi
urmezedrumul pAnbla Milford-Haven.
CAndsfdrqirdde mAncattot vAnatulpe care-l aduseserdqi ple-
card dup5 alle prdzi, Fidele nu-i putu lnsoli, fiindcb nu se simlea
bine. Fdrd indoial5 cX durereacdqunatide cruda purtare a solului
ei, precum qi obosealain urma rdtdcirii prin codru erau pricina
bolii sale.
Fralii iqi luarb ziua bund de la ea qi porniri la vAnitoare,nemai-
contenindstrlaude tot drumul nobilele trdsdturigi graliosul port al
tin5rului Fidele.
97
 Rimasl singur6,Imogen iqi aminti de balsamulintdritor ce i-l
ldsasePisanio,qi, bAndu-ltot, cizu pe dati intr-un somn addncqi
asemlnitor cu moarl"ea.
CAndBellariusseintoarsede la vlnat cu frafii ei, Polydoreintrb
cel dintAi in peqterdqi, inchipuindu{i cd oaspeteleadormise,iqi
scoaseincd{irile salegrele, ca si p[geascduqor qi si nu-l trezeas-
cd; astfel rdsdreaufrumoaselesimtiminte in sufletele acestorprinli
ai pddurii. Curind insd, Polydoreiqi dXdusearurch Fidelenu poate
fr txezitde nici un fel de zgomot qi ajunsela convingere.a cd a mu-
rit. Polydoreil plAnsecu cald[ qi frileasci p6rerederXu, ca qi cum
li n-ar fi fost despirfi[i niciodati, din pruncie.
Bellarius fu de pirere s[-i ducdtrupul in inima codrului qi acolo
sd-i faci slujba de ingropiciune, cu cAntiri solemneqi bocetede
ll jale, cum era datinape-atunci.
i
Cei doi frali ai Imogenei o purtard apoi pe brale intr-un crQng
II umbros gi acolo,intinzAnd-obiniqor pe iarb5, cdntard,ca sd aducd
tihnd sufletului sbu despdr{it de trup. Acoperind-o cu f'runze qi
flori, Polydorespuse:
- C fA vreme va [ine vara gi voi vielui aci, Fidele, zi de a ilr
voi presdracu flori mormdntul.Nalba cea pal6, aceast[floare ne-
spusde aseminbtoarechipului tiu, zambilele,intocmai vinelor tale
diafane, qi frunzele rdsurei, care n-au mireasmdmai'dulce decAt
avea suflareata, toate acesteale voi agternepesJetrupul tiu. $i
muqchiul cel ca blana, iama, cAndnu mai sunt flori cu care sXte
invdlui.
Dupi ce sfArqiri cele de cuviinlX ingropdciunii, se depdrtard,
nespusde mAhnifi.
Nu trecu multl weme qi, pierind inr6urirea licoarei celei ador-
mitoare, Imogen se trezi. ScuturAndcu uqurinld acoperdmAntrll
sublire de frunze qi flori, pe carele aruncaserideasupr6-i,se ridici
qi, inchipuindu-qicd a visat, gl5sui: "Se fbceacd suntpazniculunei
peqteriqi pregbtescde inAncareunor fiinfe cumsecade;dar cum de-
am ajunsaci, acoperiti de flori?"
Nefiind in staresb gdseascbcdrareaindirdt la peqterdqi nevd-
zAndnici o urmd de-anoilor sdi tovardqi,igi spusecd totul n-a fost
decdtun vis. Astfel c[ porni iardqi in istovitoru-i colind, nidbjdu-
ind cd in cele din urmd va gbsi drumul spreMilford-Haven, qi de-
acolova fizbipe punteaunei cordbii carear pleca spreItalia - cici
toate gAndurileei zburautot la sofrl sduPosturnus,pe careiqi pu-
sesein minte s6-l caute,deghizatdca paj.
98
]
lll
t

f , ln timpul acestase peueceauinsd fapte mari, desprecare Imo-

fjcn nu avea habar. Un rdzboi se pornise pe neaqteptateintre im-
]glratut roman Cezar August qi Cymbeline,regele Britaniei, gi o
$"Oasteromani debarcaseca si cotropeascdBritania, inaintAndchiar
$ prin codrul in care rdldceaImogen. Cu aceasti oaste sosiseqi
I Postumus.
I DegiPostumusvenisein Britaniacu soldalii romani,nici nu se
! lAnd"a sd lupte de partealor, impotrivapdmAntenilor sdi, ci, dim-
I potrivX, sd se aliture oastei Britaniei qi s[ lupte pentru apdrarea
I regeluisdu,careil surghiunise.
I El tot mai credeacXImogeniqi cilcase credinladatorat5;totugi,
i g8ndul cd aceeape care o iubise ca lumina o"hilot sdi murise,-qi
, lnci din poruncasa (fiindbd Pisanioii trimiseseo scrisoare,in care
li spuneacX ddduseurmare poruncii lui), nu-i d5deapace, qi de
' aceease hotdrAsesi se intoarc[ in Britania - domic a fi sau r5pus
fn bitilie. sautrimis la moartede cdtreCvmbeline.
lnainte de a ajungela Milford-Haven, Imogen cdzu in mAinile
ostaqilorromani, qi datoritdinfiliqdrii qi linutei saleatrigitoare, in-
ti ca paj in slujbalui Lucius, generalroman.
Oastealui Cymbeline inainta in intAmpinareawdjmaqului -qi
cAndpdtrunserdin coclrulacela,Polydore qi Cadwalintrard qi 9i in
rAndwile oasteiregelui. Tinerii erau dornici sXse avAntespre fapte
de vitejie, deqinici nu le tecea p{n minte ch aveausi lupte pentru
insugiregescullor pirinte; bdhAnulBellarius se dusecu ei la bdtS-
lie. De multi vreme el se chisepenttu rdul ce i-l ficuse lui Cym-
beline, ripindu-i feciorii, qi cum in tinereleasa fusesevajrnc rdz-
boinic, se aliturd bucurosoasteica si lupte pentru rcgelepe care-l
nedreptdlise odinioard.
lntre cele doud oqtiri se incinse o bitdlie cumplitXSi bdtanii ar
fi fost infrAnli qi regele lor ucis, dacXPostumusqi Bellarius, im-
preunXcu cei doi fii ai lui Cymbeline, n-ar fi sdvArqitadevirate
minuni de vitejie. Ei venird in ajutorul regelui gi ii salvarXviala, in-
torcAndcu totul soartabdtiliei, aqafel incdr bdtanii ieqird pAnXla
urmd biruitori.
CAndse incheie bdtdlia,Postumus-.care nu-qi glsise sfArgitul
pe care-l ciutase pretutindeni- se predd in mAinile unuia din ofi-
ferii lui Cymbeline,grdbit sXprimeaic5 moartea,care trebuia s5-i
fie pedeapsapentruintoarcereasa din surghiun.
Imogen gi stlpAnul pe care-l slujeacdzurdprinqi qi furd duqi in
fafa lui Cymbeline, o dati cu vechiul ei duqmanIachimo care era
99
 1l
I
I
ii ofifer in oasteaduqmand.$i tocmai cAndprinqii se aflau inaintea
regelui, Postumusfu adus ca s[ primeascXosAndireala moarte.
rl Prin aceeaqiciudatXpotrivire a soaitei, Bellarius cu Polydore qi
I Cadwal furd adugi de asemeniinaintea regelui, ca sb capeterds-
plata cuveniti marilor servicii pe care- prin vitejia lor - le aduse-
serdlui Cymbeline.Pisanio,fiind unul din aghiotanlii regelui, era
I gi el acolo.
Aqadar,iat[-i stAndacum dinaintearegelui (insi nutrind temeri
I
gi nXdejdicAt sepoatede deosebite):Postumusqi Imogen,cu noul
ei stipAn,generalulroman; credinciosulslujitor Pisaniogi prietenul
cel fitarnic Iachimo; gi totodati cei doi feciori pierdu;i ai lui Cym-
beline,pe care-ifuraseBellarius.
Generalulroman cuvinti cel dintAi; ceilalli rdmaserdtbculi di-
naintearegelui,cu toatecd printre ei se aflau destuiclrora inima le
bitea sdle spargi pieptul.
Imogeni1 vlzu pe Postumusgi il recunoscu,cu toate cI era de-
ghizatin firan; dar el n-o recunoscuin straielesalebdrbdteqti.Ea il
recunoscuqi pe Iachimo, qi inelul de pe degetullui, pe care ea i-l
d5ruiselui Postumus,dar nici nu binuia cd el fuseseacelacare ii
prilejuise atdteanecazuri; qi astf'el stitea dinaintea tatXlui ei, in
rAndcu pringii de rdzboi.
Pisanioo recunoscupe Imogen, fiindcd el ii dddusehainelebd-
ieleqti. "Este stdpdnamea - iqi zise - qi de vreme ce se afld in via-
15,voi ldsaca soartas-opoafle sprebine sauspreriu".
Bellariuso recunoscugi el, qi-i qoptilui Cadwal:
- Nu esteoarebdiatul acelainviat din morfi? 1
- Un fir de nisip nu seambn[mai mult cu altul - intdri Cadwal
- decXtacestfldcdiandrufrumos qi imbujorat la chip, ce pare leit
Fidele cel mort.
- Aceeaqitlpturi moartd,acumplinXde virifi - ziseqi Polydore.
- DomoliEi-vi, domoli{i-vi - glXsuiBellarius- de-ar ti chiar el,
ne-arfi vorbit!
- Doar l-am vdzutmort - qoptiiarlgi Polydore,
- Tacil ii curmdvorba Bellarius.
Postumusaqteptain tlcere sb audXsentinlamult aqteptatide-a
fi trimis la moarte,gi se hotdri si nu-i spuni regelui cI i-a salvat
viala in vAltoareabXtiliei, de teami ca aceastifaptd sXnu-l indem-
I ne pe Cymbelinesi-l crufe.
100
lr
l

l
 Lucius, generalulroman care-o luase pe Imogen sub ocrotirea
sa ca paj al lui, ii vorbi cel dintAi regelui. Era un om fbarte curajos
gi de o nobil6 demnitate;gi iat5 cum cuvAntXel citre rege:
- Aud cb nu primili rdscumpdrarepentru prinqii voqtri, ci ii h5-
rlzi]i pe datdmorfii; eu sunt roman, gi cu inima de roman imi voi
infiunta moartea.ins5 un singur lucru vreau sXvd rog.
$i aducAnd-ope Imogenin fala regelui, zise:
- Bdiatul acestaestebritan din ndscare.lngidui{i-i sd-qirds-
cumpereviala. Estepajul meu. Nici un stipAn n-a avut vreodatl un
paj atAtde bun, de indatoritor,de sArguinciosin toateimprejurlrile,
cu inima atdt de deschis5,grijuliu ca o dddac6.Nu a licut r5u nici
unui britan, cu toate cd a slujit pe un roman. IzbXvili-i viala, chiar
de nu mai crulali pe nimeni altul pe lAnghel.
Cymbelineiqi alinti indelung privirea asuprafiicei sale Imogen.
Nu deslugifiptura ei adevXrathsub straiele aceleaschimbate,dar
pdreaed Natura cea atotputemicdgldsuieqtein inima lui, fiindcX
spuse:
- NegregitcI l-am mai vdzut cAndva;imi e cunoscutchipul lui.
Nu gtiu de ce mi indeamndinima sd spun: trdieqtemai departe,
biiete. T1iddruiescviala, qi-mi poli cere.cehatArvrei gi !i-l voi in-
deplini. Da, aqava fi, chiar de va fi vorba de viala celui mai nobil
dintrepringiicdzuliin pulereamea.
- Cu adAncdumilinld mullumescindllimii voastre- ziseImogen.
Pe atunci, acordareaunui hatdr era totuna cu fhgbduin[a de a
indeplini orice-arfi cerut cel cXruiai se h[r[zise hatArul.Erau toli
numai urechi sXauddce lucru va cerepajul, cAndLucius, stdpAnul
ei, ii spuse: '
- Nu-mi cerqescviala, bunul meu flicdu, insi gtiu cd aceasta
vdi cere.
- Nu, nu, vai! spuseImogen.Am altcevape suflet, st5pAne,nu
pot ceresd!i secrule viala.
Aceasti lipsi de recunoqtin{idin parteabiiatului il uimi pe ge-
neralulroman.
Imogen,pironindu-qiprivirea asupralui Iachino, nu ceru decAt
ca Iachimo si fie silir sdmdrturiseascd de unde aveainelul pe care-l
purta in deget.
Cymbelineii incuviinld acesthatArqi-l amenin!5pe Iachimo cu
grelecazne,dacdnu va mirturisi cum a ajunsinelul cu diamantpe
degetullui.
101
I
i Iachimo povesti atunci de-a fir-a-pdr toatd mArglvia sa, inqirAnd
- a$a cum s-a mai aritat inainte - intreaga istorisire a prinsorii sale
cu Postumus qi in ce chip izbutise sX-i ingele buna-credinld.
Nu se poate inf[liqa in cuvinte ce-a sim{it Postumus in inima
lui, auzind aceastd dovadi a nevinovdliei doamnei sale. Ieqi nu-
maidec0t din rAnd qi-i mdrlurisi lui Cymbeline cruda ins5rcinare pe
care o diduse lui Pisanio, cerAndu-i sd omoare prinfesa. Apoi iz-
bucni in striglte neinfrdnate:
- O, Imogen, crhiasa mea, viafa mea, sofia meal O, Imogen,
Imogen, Imogen!
Pe Imogen nu o rbbdi inima si-l vadX pe iubitul ei so! cufundat
in deznddejdea aceea, fil'i sd dea pe fa!6 cine era, spre negrlita
bucurie a lui Postumus, care fu astf'el u$urat de povara vinovlliei qi
a durerii qi dobAndi iariqi bunele gralii ale scumpei doamne, cu
care se purtase atAt de crud.
Cymbeline, gdsindu-qi fata pierdut5, salvatd in chip atAt de ciu-
dat qi copleqit de bucuria revederii, o imbriliqd cu dragoste pdrin-
teascl. $i nu numai cd-i ddrui lui Postumus viafa, ba chiar consimli
s5-l recunoascddrept ginere.
Bellarius alese acest ceas de bucurie qi impdcare pentru a-qi
face spovedania. li inftliqd pe Polydore qi Cadwal regelui, spunAn-
du-i cb sunt cei doi feciori pierduli ai lui - Gulderius gi Arviragus.
Cymbeline il iertd pe bbtrAnul Bellarius, cdci cine s-ar fi putut
gAndi la pedeapsd intr-o asemenea zi de sirbdtoare qi fericire
obgteascd! S6-qi gbseascd fiica qi f-eciorii pierduli in fXptura tine-
rilor sdi salvatori, pe care-i vizuse luptAnd cu atAta curaj in apd-
rarea lui, era intr-adevXr o bucurie neaqteptatS!
Imogen a\u acum rd,gazul de a plIti binele clatorat fostului ei
stdpAn, generalul roman Lucitrs, pe care tatil ei il ierti de pedeap-
sd, la cererea ei. Prin mijlocirea aceluiaqi Lucius, intre romani qi
britani fu incheiati o pace care s-a pXstrat neqtirbitd mulli ani.
Cum s-a imbolndvit qi a murit regina cea ticdloasd, solia lui
Cymbeline, de deznbdejde cd nu gi-a putut duce la intlptuire pla-
nurile, qi cum mai intii il vbzuse pe nXtAngul s[u fiu Cloten pierind
intr-o inciierare stArniti de el, sunt intAmpldri prea cumplite pentru
a intuneca acest sfArqit fericit; de aceeanu facem mai mult decdt sd
le amintim. Este de ajuns sd spunem ci au lbst fdculi f'ericili tofi
cei care o meritau; ba qi ticdlosul Iachirno - linAnd seama cd pAni
la urmd josnicia sa nu-qi atinsese finta - fu ldsat sX plece fdrd a fi
pedepsit.

102
 Regele Lear

Lear, regele Britaniei,'avea trei fiice: Goneril, so{ia ducelui de

Albany, Regan, solia ducelui de Cornwall, qi Cordelia, o fati dupd
a cirei dragoste jinduiau deopotrivd regele Franlei gi ducele Bur-
gundiei. Acegtia din urml, anume pentru a o pefi, poposiserd la
curtea lui Lear.
f5trAnul rege, ajuns la capitul puterilor din pricina vArstei qi a
ostenelilor cArmuirii - fiind trecut de optzeci de ani - se hotdri sd
nu mai ia parte la treburile !5rii, ci sd lase orAnduirea lor pe mAini
mai tinere, iar el sX se pregiteascl de moartea pe care o simlea
aproape. Cu acest gAnd le chem[ pe cele trei fiice ale sa1e,ca sX
afle chiar din gura lor care din ele il iubeqte mai mult qi si le poatb
impdrfi regatul dupl dragostea ardtatd, fiecireia dupX cum meritd.
Goneril, fiica cea mai mare, spuse ci dragostq:ace-i poartd tatd-
lui ei nu poate li cuprinsd in cuvinte, cX el ii era mai scump decAt
insbqi lunrina ochilor, mai scump decXt viala gi libertatea, qi o grd-
madd de alte vorbe deqarte qi megtcgugite, lesne de pl5smuit cAnd
lipsegte dragostea adevXratd. Se qtie doar cd in asemenea impreju-
rare nu e nevoie. decAt de cAteva cuvinte t'rumoase, rostite cu in-
dr[zneald. Regele, incAntat sX audd chiar din gura ei aceastdincre-
din{are qi gAndind in chip cinstit cd eru izvordti din inimd, intr-o
rev5rsare de dragoste pirinteasc[ trecu pe seama ei gi-a sotului ei o
treime din intinsul tiu regat.
Apoi, chemAnd-o dinainte-i pc cea de-a doua fiicd, o intrebd ce
are de spus. Regan, care eta pl5rndditX din acelaqi aluat ca gi sora
ei, nu rimase cu nimic mai prejos in mXrturiile sale, ci suslinu cd
ceea ce rostise sora ei nu se putea mdsura cu dragostea ce-o are
fald de augustul ei pdrinte; c5-l iubeqte atAt de mult, incAt oricare

103

r
 alte bircurii ii par searbdde pe lAngi incAntarea prilejuitd.de dra-
gostea ce o poartd scumpului ei rege qi tatd.
Lear se socoti binecuvAntat cI are copii atAt de iubitori (cum
credea el), gi nici nu putea gAndi altfel, dupd ademenitoarele mdr-
turii fEcute de Regan, aga cd ftecu pe seama ei qi a solului siu o
treime din regatul lui - tot atat cat ii dXruise qi Gonerilei.
Apoi se intoarse citre Cordelia, pe care o numea bucuria vielii
sale, qi o intrebd ce are de spus. GAndea cd ea ii va ferici.urechile
cu aceleaEicuvinte drdgistoase pe care le rostiserd surorile ei - ba
chiar cb spusele ei vor fi pitrunse de qi mai multd inflicirare decAt
ale lor - de vreme ce fusese totdeauna odorul lui qi alintat6 mai
presus de celelalte. insi Cordelia, scArbiti de lingugirile surorilor
sale, ale cdror inimi qtia prea bine cd erau departe de buzele lor, qi
ddndu-qi seama cb vorbele lor dezmierd5toare nu aveau alt 1el
decAt s[-l prindX in la! pe bitrAnul rege, inldturAndu-l de la cArma
fdrii, pentru ca ele qi solii lor sd poatb domni incb din timpul vielii
sale, nu dddu alt rXspuns decAt cd-l iubea cAt ii poruncea datoria ei,
cu nimic mai mult, cu nimic mai pugin.
Regele, cutremurat de ceea ce i se pdrea a fi lipsd de recunoq-
tin16 din partea copilei sale celei mai dragi, ii ceru s5-gi cump5-
neascd bine vorbele qi sX se cbiascd de cele spuse, daci nu vrea sb

I se pdgubeascdsingurd.
Cordelia ii spuse atunci tathlui sdu cI el este pdrintele ei, care a
crescut-o gi a iubit-o, cd eaii pldteqte aceste datorii pe cAt de mult
se cuvine qi il asculti cu adevirat, il iubeqte qi-l cinstegte nespus.
Dar mai addugd cd ea nu poate rosti vorbe atAt de umflate cum
flcuserb surorile sale, sau sX fbgdduiascd a nu mai iubi altceva
nimic pe lume. De ce oare mai aveau soli surorile ei, dac5 (dup[
cum spuneau) in inimile lor nu-qi gdsea loc decAt dragostea pentru
tatil lor? DacX se va cununa vreodatX, negreqit cX seniorul ciruia ii
va da mAna ei va avea nevoie de jumitate din dragostea ei, jumd-
tate din grija gi din indatoririle sale. li mai spuse cd ea nu se va m5-
rita niciodati aqa cum s-au miritat surorile sale, ca sX-gi iubeascl
numai tat5l.
Cordelia, care-gi iubea intr-adevhr pdrintele cu dragostea neldr-
muritd cu care se ldudaseri surorile ei, in orice altl imprejurare gi-ar
fr mirturisit simlhmintele in cuvinte mai iubitoare qi mai pokivite
pentru o fiicd gi n-ar fi rostit acele vorbe, care, e drept, sunaserd
cam ciudat. Numai ci, dup5 iscusitele linguqiri ale surorilor sale,
pe care le vizuse dobAndind asemenea rXsplatX nem[suratd, chib-

104
 fbce era sXiubeascdqi
zui c6 lucrul cel mai frumos pe care-lputea
ln felul acestapuneadragostea fa![ de tatbl ei mai prQsus
s[ urmlreasc[ vreun folos'
;; ;;"" bXnuiali, arXtanacXiubea firi
-ei".e"
mai pulin f5!iri9' cu atat
Mirturiile ei de dragoste cu cAt erau
mai mult decAt vorbele
;il^; prelul adevfuului qi al sinceritXlii'
surorilorei.
o numi trufi'e' il
Vorbirea aceastaneinzorzonati,pe care Lear
in vremurile sale bune
mAniefoarte tare pe b[trAnul rege' De altfel'
pripit qi acum qubrezenia
se aritase totdeaunafoarte arldgos qi
catenu scapl b1trinelea, ii intunecase intr-atAt judecata'
minlii, de
nici n-1l.aqel3
i;"a, ;" mai putea deosebiadevlrul de linguqire'
din inimX' $i iati cd
zugrauit" in culori [ipbtoare de cuvinte pornite
ca a treia parte din
tnti-o pornire de ciude, se rdzgAndiqi hotHri
sdnu i-o mai deaei' ci
,"gu,oit,ri, qi carefusesehltdziACordeliei'
;;-p"d;eopotrivE intre cele douXsurori ale ei qi solii lor' ducii
de fali
de Albany qi Grnwall' li cheml apoi pe aceqtia' "l.tott
pe cap cdte o coroan6' ii investi pe amdndoicu
curtenii sli, le puse
qi dreptul de cArmui-
ioatd puterea qi, trecAndu'op'u lor veniturile
De toate celelalte
r", pXstrdpentru sine numai numele de rege'
se lep[di; pdstrb doar o singurd rdmdqilaa pu-
,"rr-" ale iomniei
sd fie gbzdttili'
terii sale,o suti de cavaliri din suitasa, careurmau
o- Jute
- el, pe rAnd,in palatelefiicelor sale'cAteo lund la fiecare'
"" de pulin ci-
O impa4ir" atdt de riecugetati a regatului s[u' atdt
umplu de uimire
l[uzitd de inlelepciune gi atet de mult de.Patimd'
gi t"annit" inimile tuturlr curtenilor sdi' lnsX nici unul dintre ei nu
aprins 9i intre mi-
avu curajul de a se pune stavild intre acestrege
de Kent' Abia incepuse acestaa rosti.,un
niu ra, ifard,de
"oottl"
pentru cordelia, cand pdtimagul Lear ii gi porunci si-qi
"o.\oaoibun cu moartea; numai cX bietul Kent nu
cufine vorba, sub pedeapsa
ptil" n amulit astiel. Fusese dintotdeauna credincios lui Lear' pe
il urmaseca
care-lcinstiser:ape un rege' il iubise ca pe un pbrinte'
ttepan, qi niciodatd nu-qi preluise viala mai mult declt pe
p"
"o uoooi pioo, menit si-;i apereimpotriva duqmanilorregescul
joc sigurantalui
sdustip0n; nu se temeasXgi-o piardX,cAndera in
^"".u
cdnd Lear i$i .era singur vrajmaq, acest
L"ar. Nici de ast[ dati,
credinciosslujitoralregeluinu.qiuitivechileconvingerice-lcbl[-
regelui' el
uzeau,ci se impotrivi iu b5rb61ielui Lear; spre binele
cdLeat iqi ieqise din minli' Pe vremuri
trecupestecuviinli, vdzdnd
de credincios al regelui' qi acum il ruga
tuseseun sfetnic nespus
siu sd deschidX bine ochii' cum fhcuse in
fierbinte pe stdpdnui
105
 rl

i1 -

Ir multe treburi de seam5,qi sd-i urmeze sfatul. li mai spusesX-qi

cAntireascl inc6 o datd, cdt se poate de bine, fapta, gi sd-qiia in-

i ddr5t aceasti hotdrire nebuneasc5,fiindcd el, contele, se lega sX

rispundXcu insdqiviafa sapentrufaptul cd nu fiica ceamai micl a
lui Lear il iubeqtecel mai pulin pe pdrinteleei qi cd vorbele ei nu
au fost dintre cele rostite firX inimX,cu sunetdogit, carenu vddesc
il
decAtgolul l5untric.Cdndputereaseinchind linguqirii, onoareatre-
buie sS.foloseasciun grai simplu. Cdt despreamenin!5rilelui Lear,

ll ce rdu i-ar puteaface lui, a clrui viald era gi aqape de-a-ntregulin

slujba sa?OsAndacu carefuseseameninlatnu-l va opri de la dato-
ria sa de a-qi spunecuvAntul.
Cinsteaqi curajul acestuibun conte de Kent nu izbuti decAtsi
asmuti qi mai mult mAniaregelui qi, ca un bolnav cu mintea rdti-
citi, care-qiomoarXdoctorul gi iqi iubegteboala ucigdtoare,il sur-
ghiuni pe acestcredinciosslujitor, nelisAndu-idecAtcinci zile per'-
tru a-qi face pregitirile de plecare.Ba mai adXugbcd, dacdin cea
de-a gaseazi urAciosulconteseva mai afla intre hotareleBdtaniei,
in aceeagiclipX va fi ucis. Kent iqi lud agadarrlmas bun de la rege
gi zise c5, de vreme ce se hotdrAsesd-qideape fa!5 pdrerilein ase-
meneachip, ar fi insemnatun adevbratsurghiunsd rdmAndacolo.
Apoi inainte de a pleca, o incredinld ocrotirii cerului pe Cordelia,
fata carejudecasecu atita dreptateqi vorbisecu atatamXsurd,qi le
flcu surorilor ei doar urareaca rgorbelelor mari sI fie wmate de
fapte ce sd dovedeascX marealor iubire pentru rege. Apoi plecd,
dupd cum spuneael, spre a-qi intoarcecorabiavielii cXtreo noul
tard.
RegeleFranlei gi duceleBurgundieifurX dupdaceeachemaliin
salatrohului ca sd audi hotdrdrealui Lear cu privire la fiica sa cea
micX qi sXspunddacdmai stbruies-o pe{ehsc5pe Cordelia, acum
c6-qipierdusecu totul dragosteatatdlui ei qi nu aveaaltb averede-
cAt fiptura sa! ln asemeneaimprejuriri, ducele Burguntliei igi lu5
gindul de la insurbtoareqi nu voi s-o mai ia de solie. Insd regele
Fran{ei,pricepdndce fel de vind fusesecea careadusesedupi sine
pierdereadragosteipdrinteqti- anume cX nu voia sd rosteascd
vorbe megtequgiteqi nu-qi putea potrivi limba la linguqire, dupd
pilda surorilor ei - o lud de mAni pe tAndrafecioardqi, zicdnd ci
virtutile alcdtuiauo zestremai presus-deorice impdrdlie, ii ceru
Cordeliei sd-giia rbmasbun de la surori qi de la tatdl ei - deqi fu-
sesehain cu ea - qi si plece cu el ca sd fie regina lui, a frumosului
pdmAntal Franfei, o stipAniremai frumoasddecAtcea a surorilor
106
I-
sale.Iari pe duceleBurgundieiil numi cu dispre{un ducecu suflet
apos,f,rindcddragostealui pentrutAnXrafatd se scursesetoati intr-o
clipitX, ca luatd de apX.
Atunci Cordelia, cu ochii sclldafi in lacrimi, se desp[4i de su-
rorile ei gi le implorXs5-qiiubeaschcum se cuvine pirintele gi s5-gi
adevereascd mXrturiile; dar ele ii rispunserd supXratecd n-aveau
nevoie de lecfii, tiindcX igi cunosc datoria, ci sd se strdduie sd-qi
mu{umeascl solul, careo luase- cum ziceauele in bhtaiede joc -
ca pe o pornani a Soartei.$i CordeliaplecXcu inima grea,cici cu-
no$teaviclenia surorilor sale qi-ar fi dorit si-gi qtie tatll in mAini
mai bune.
Abia plecaseCordelia, cd surorile ei incepurd si-qi dea arama
pe fa1i, aritAndu-giadeviratele lor firi diavoleqti.incd inainte de
sfArgitulprimei luni, pe care Lear urma s-o petreaci, dupd inlele-
gere,la fiica sa mai mare, Goneril, bdtr2nul rege incepu sd-qi dea
seamade deosebireadintre flg[duial[ qi implinire. Aceastdnemer-
nic5, dupd ce smulsesede la tat61ei tot ce acestaii lXsasemo$te-
nire - chiar qi coroanade pe creqtetulsdu- incepu sb cArteascX pA-
nd gi impotriva aceleinrici rdmXgilede stlpAnirepe careo pdstrase
bitrAnul ca s5-r;ilegeneinchipuireacu gAndulcd mai esterege.Nu
puteasd-i suf'ere,pe el qi pe cei o suti de cavaleriai sii. De cAteori
iqi lntAlneatat5l, se intunecala chip, iar cdnd bdtrAnulvoia sd-i
vorbeascd,se prefhceabolnavi sau se folosea de orice altl prefE-
cdtoric ca sb fie scutitil de a-l vedeamdcarla obraz.Era limpede ci
socoteab[trAne[ealui doar o povarXnefolositoare,iar pe curtenii
din suita sa, o irosire zadarrlcila banilor. $i nu numai cd se abdtea
de la indatoririle ei fa!5 de rege, ci - prin pilda ei, qi, de bund sea-
md, nu fdrd tainice indrumbri din parte-i - inqiqi slujitorii ei ii ard.
tau fhliq cd pulin le pasi de el, gi fie nu voiau sX se supundordi-
nelelor lui, fie c5, in chip qi mai dispreluitor,se fhceaucd nici nu le
aud.Lear nu pulea s5nu-qi dea seamade aceastdschimberein pur-
tareafiicei sale,insXinchise ochii cAtputu, fiindci, agacum se in-
tAmpldde obicei, oamenilornu le place sb creadi in urmXrile ne-
plicute ale greqelilorqi incipilAnIrii lor.
Dragosteaadevlrati qi credinfa-nupot fi gonite de o purtare
rea, dupd cum pot fi sldite de cdtre o purtare bund. Acest tAlc se
vXdeqtecu prisosin!5in pilda burruluicontede Kent, care- cu toa-
te cXfusesealungatde Lear gi ar fi pl5tit cu viala dacdar fi fbst gI-
sit in Britania - sehotdri sXrimind qi sdinlrunte orice urmdri, cdtd
vreme mai aveaun prilej de a-i fi folositor stdpAnuluisdu, regele.
107
 lr

Iati dar la ce viclequguriqi prefecdtoriibicisniceestenevoitb cAte-

odatl si se plece biata loialitate; totuqi nu poate trece intru nimic
I
drept josnicd sau nevrednic5,cAndpoate si facX un bine, legatl
i fiind de o indatorirel
SubinfEliqareaunui slujitor de rind, ldsAnddeoparteorice pom-
l
pI qi m[r4ie, acestbun conte se arltd gata s5-l slujeascdpe rege,
,l
|1 Acesta,nerecunoscdndu-l in shaiele lui schimbate,insb atras de o
II
lr
anumitXsimplitate, sau mai curind cutezanldin rispunsurile date
lI de Kent (atdt de deosebitde lingugireamieroasXde care era, vu,
tri
1l prea indreptXtitsd fie s5tul, dupd ce-i aflaseurmirile neprevlzute
L
in purtareafetelor lui), incheierepedetArgul.Astfel Lear il lud pe
Kent in slujba lui, sub numetede Caius, fbrX sd bdnuiascXo sin-
i gurd clipd cd estemAnalui dreapt6de odinioarH,inaltul gi puterni-
l
cul conte de Kent.
I
Acest Caius gisi repedemijlocul de a-gi arXtacredinla gi iubi-
I
I rca fatil de stXpAnulsdu.Cum in aceeagizi majordomul Gonerilei
se purti fird respectfalX de Lear, privindu-l de sus gi aruncAndu-i
vorbe neruginate- dupd cum de bunX seamdcd era incurajat de
citle stdpAnalui sXsepoarte- Caius,nerdbdAndu-linima si auddo
jignire atAtde fbtigd adusi regelui sdu,nu stdtupe gAnduri$i, pu-
nAndu-ipiedicd, il tranti pe bXdlran la pdmdnt qi-l aruncdintr-un
qan!.Pentruaceasti prieteneascdfapti, Lear se simli qi mai legat
de el.
Dar Kent nu era singurulprieten care-i rimdseseregelui. ln fe-
lul siu, gi pe cdt puteas5-qiaratedragosteaun om atAtdeneinsem-
nat, ii rdmisesecredinciosqi sXrmanulmlscdrici pe care-l avusese
la palatul lui, pe cAndmai aveaun palat; se gtie indeobqtecd regii

1i, l
gi mXrimiledin wemea aceeaaveauobiceiul sh tind prin preajm5-le
un bufon care s[ le fac5 sXpetreacd,dupi ce-qiisprdveautreburile
de rispundere.Acest sdrmanm[scdrici se linea scai de Lear, dupi
ce regeleiqi diduse coroana,qi cu vorbelelui de duh il mai inseni-
na, deqi uneori nu se putea stXpAniqiqi lua pestepicior stipAnul
pentru neslbuinla lui de a-gi fi instrbinat singur coroanagi a le fi
diruit fiicelor sale intreaga stXpAnire.ln care imprejware, el gld-
suiain stihuri:
"Ele pldng de bucurie,
Iar eu cAnt,cAntAndu.mijalea,
Cd pierzAndo-mpdrdlie,
Clunebunii-mparte-qi calea".
108
 $i cu astfel de vorbe gi crimpeie de cdntece- din cme Etiadin
fclgug- acestqugubdfqi cinstit miscdribi iqi revdrsaaleanulinimii
fhlar de faldrcuGoneril,prin qfichiuri qi glume arrutre,caretdiau in
Dlrnevie. De pildd, il asemuiape rege cu pihrlicea care hrinegte
puii cucului pAnXce crescde ajuns de mari 9i pe urmX o lovesc in
9apcu ciocul, dreptr[splatd pentrutruda da.Mai ziceacd qi un md-
3ar qtie cAnd cirula trage calul (vrAnd sX dea de inleles cb fiicele
lui Lear, caresecuveneasdmeargdin urma lui, acumaveauintAie-
hte asupratatilui lor); sau cdLear nu mai este Lear, ci umbra lui
Lear -pentru carevorbe indrXznele,o datd saude doudori fu ame-
ninfatcu biciuirea.
Lear, acestiubitor tati nerod, incepuses5-gi dea seamade rd-
cealagi lipsa de respectcu care se purta fali de el newednica sa
fiicb. Dar asta.nuera incd tot ce aveael de suferit; fiica sa ii spuse
llmurit c[ qederealui in palatul ei o stAnjenea,cAt[ vreme el
stAruiasl-gi pdstrezeun alai de o sut[ de cavaleri, gi cX aceastd
oscorti era nefolositoareqi costisitoare,slujind doar ca sd-i umple
curtea de zarva incdierdrilor qi a chefurilor. Drept urmare, ea il
nrgd si scadi numirul suitei sale gi si nu pistreze in juru-i decAt
oamenibitrAni ca el insuqigi potrivili cu vdrstasa.
Auzind acestecuvinte, lui Lear nu-i venea si-qi creadi urechi-
lor cd insXgifiica sa vorbeacu atAtaasprime.Nu puteas[ creadbci
ea,careprimise din partealui o coroan[, e in staresd cautea-i mic-
gora suita gi si-i precupefeascbrespectul datorat vArstei. lnsd ddn-
sa, stiruind in cererea-inecuviincioasd,stdrni in asemeneamdswd
mdnia bitrAnului, incit o numi uliu hrXpiref qi femeie mincinoasd.
$i chiar aqaqi era, pentru cd cei o sutd de cavaleri erau tofi oameni
cu purteri alese gi deprinderi cumpitate, destoinici in toate qi ferd
nici o pornire spre gAlceavdsau chefuri - cum spuneaea. Lear ceru
sXi seinqduezecaii, fiindcd luasehotirAreasb seduc6cu cei o suti
de cavaleri ai lui la cealaltd fatd, Regan.O invinui apoi de nerecu-
noqtinfd,zicAndu-icXesteun diavol cu inim[ de piatrd, ardtdndu-se
mai hidoasbca fiicI decAtbalaurul mirilor. $i era infricoqdtorsd-l
auzi blesternAnd-oamarnic pe {ata sa mai mare qi rugAndu-sece-
rului sd nu poatdda viald nicicAndunui copil; sau - daci va avea
vreunul - sh ajungd ziua cdnd i se va intoarce cu vArf qi indesat
batjocuraqi disprelul pe care dAnsale arbtasefald de el. Si simd
astfel cd un copil care nu-1i mu{umeqte pentru binele primit face o
rand mai adAncddecAtcol{ul qarpelui.Solul Gonerilei, ducele de
Albany, incepu atunci sd se apere,ardtdndcd nu estecu nimic pdi-
109
 tag la rluthlile acelea- cum zu fi putut bXnui Lear. Dar bdtrAnul
nici nu voi si-l asculteci, cuprinsde turbare,porunci sI i se inqd-
uezecaii qi porni cu insolitorii sii cdhe reqedinJaReganei,cealaltX
fiicb. in sinealui, Lear chibzui cAtde mici pdreaacumvina Corde-
liei (dacI avea vreo vinb) fa!6 de cea a surorii sale, qi plAnsecu
lacrimi amare;dupi care, se simli ruginat ci o fbpturXca Goneril
pqate aveaatAtaputere asupratiriei lui bdrbdteqti,ca sd-l facd sl
pldngd.
B"g* qi sogrl ei lineau o curte cu adevlrat regeascdla palatul
lor. lnft-acolo il trimise Lear pe slujitorul s[u Caius,cu scrisoricd-
tre fiica sa,anunldnd-os[ sepregiteasci a-l primi pe el cu suitasa.
Dar separecI Goneril i-o luaseinainte,trimitend qi ea Reganeiri-
vaqein care iqi invinuia tatil de toane qi gAnduriaiurite, gi sfdtu-
ind-o si nu-l primeasci cu o suitX amt de mare cum aduceael.
Acest qtafetarsosi o datl cu Caius,cu care se qi intAlni. El nu era
altul decAtvechiul dugmanal lui Caius,majordomulpe careacesta
il dobor1senu demult la pdm1nt,dreptpedeapsdpentrupurtarealui
batjocoritoarefa(i de Lear. Lui Caiusnu-i fu pe plac acestnpisprd-
vit qi, bdnuind cu ce gAndvenise,incepu sd-l facXde doud parale
qiJ provocdla luptd; qi cum cel5laltseldsacam greu,Caius- intr-o
izbugnire de cinstiti patiml - il bbtu in lege, precum merita un
astfel de uneltitor gi purtitor de solii ticdloase.Aceasti faptd ajun-
gAnd la urechile Reganeiqi ale solului ei, ei deterbporuncd sX-l
pun5 pe Caius in butuci, cu toate cX era un trimis al tatilui ei, re-
gele, calitatepentru care i se cuveneacel mai inalt respect.CAnd
regelesosi la castel,ochii ii cdnxd inainte de toate asupracredin-
ciosului sduslujitor, Caius,aflat intr-o starejalnic6.
Aceastaera doar o prevestireintunecati a primirii la carelrebu-
ia sd se aqtepte;dar urmi o fapti gi mai rea, cAnd- intr'ebAndde
fiica sa qi de so[ul ei - i se spusecd erau osteni{i,deoarececXl5to-
riser5 toatb troapteaqi de aceeang-l puteauintAmpina,ln cele din
urm6, cAndregelestirui cu tirie qi mAnioss[-i vadd,ei veniri s5-i
deabun sosit.Dar carenu-i fu mirarearegelui vizind-o in tov[rd-
qia lor chiar pe Goneril, venitd sX spunXpovesteaticluiti de ea qi
sd-giasmuti soraimpotriva tatdlui ei.
Aceasti priveligteil indwerd nespuspe bitrAn, mai alescAndo
vdzu pe Reganlu0ndu-qisorade mAnd.Lear o intrebd pe Goneril
dacdnu-i e ruginesI se uite la barbalui colilie, dar Reganil sfdtui
s[ seintoarcdacasdcu Goneril qi si tr[iascd in pacecu ea,dupd ce
I va fi dat drumul la jumdtatedin insolitorii s5i, qi ii va fi cerut
lI ll0
I
rl
 iertare; cici, bdtrangi lipsit de mdsurdcum este,trebuie si fie car-
muit gi indrumat de crtre oameni care vxdescmai multd pricepere
decAtel. I-,emardtacat ar fi de nepotrivit daci gi-arpl"ca genunchii
gi s-ar milogi dinainteapropriei sale fiice pentru hrandgi imbrdcb-
minte; didu qi alte temeiuri pentru ," impohivea unei atare
rAnduieli atdt de nefireqti. La urmi iqi"ut"
rosti hotirirea sa neinduple-
catd de a nu se mai intoarceniciodati la Goneril, ci de a rimdne
unde se afli, impreundcu cei o sut6de cavaleriai sdi, fiindcd, spg-
nea el, nu uitasede jumitatea de regat cu care o inzestrasep" R"_
gan qi igi dddeaseamacd privirea ei nu e haind ca cea a Gonerilei,
ci blandxgi bun5. Ba spusechiar ci, dec6tsd se intoarci la Goneril
3 jumetate de suiti, mai curAnd se va duce in Franla gi va cergi o
bicisnicdpensiedin partearegelui de acolo,eareo luasede solie pe
fata lui mennd, fbrd nici un fel de zestre.
insi regelese ingelaseaqteptAndu-se ca Regansi aibi o purtare
mai buni decatceade careavuseseparteracurtea surorii saleGo-
'neril. ca qi cum ar fi vrut s5-qiinlreacdsora in purtareaei - nefi-
reascdpentru o fiicd - Reganspusecb socoteaprea mult cincizeci
de cavalerica si-l slujeascipe tatil ei, douizeci gi cinci fiind de a-
juns. Atunci Lear, cu inima aproapezdrobiti, se intoarsespre
eo_
neril qi spusecd se va intoarce cu ea, cdci cei cincizeci de cavaleri
ingxduili de ea insemnaude doui ori douxzeciqi cinci, gi deci dra-
gosteaei era indoiti falX de de cea a lui Regan.Dar Goneril, ce_
randu-giieflare,il intrebi ce nevoie are de un numdr atat de mare-
douizeci qi cinci! sau chiar zecetoi cinci! - cand arputea sx fie
slujit de slujitorii ei, sau de cei ai surorii sale.Astfel, acestedoui
fiice ticiloase - parci s-ar fi striduit si se intreacduna pe alta in
cruzime fali de bxtranul lor pxrinte, care fuseseatit de bun cu ele
- incetul cu incetul i-ar fi inldturat tot alaiul ce-i mai rdmxsese(atat
de mic pentouel, care altddatd, poruncisepentru un regat).Fericirea
nu sti neapiratin f'aptulde-aaveao suiti striluciti, insd esteamar-
nici soartasi ajungi din rege cer$etor,si ajungi flrd nici un inso_
fitor, cAndai dat porunci la milioane de supugi.Mai mult decAtsu_
ferinfa ce i-ar fi pricinuit lipsa suitei, neiecunogtinfape care i_o
ardtaufiicele sale strrpungeainima brtrinului. Dupi aceasti in-
rloitd durere,la carese adiuga necazul cd diruise in chip atat de
prostescun regat, minlile incepurd si i se tulbure qi, in vreme ce
lngira v_orbefird rost, jurd rdzbunareacestorzgripluroaiceinverqu_
nate,addugAndcX soartalor va sluji drept pildI, care sdinspdimdn_
tqo lume inlreagd!

llt
 Pe cAnd ameninfa astfel in zadar cu ceeace braful sdu slab nu ar
fi putut infbptui niciodatl, se ldsd noaptea qi se porni o furtund cu
tunete qi hbsnete qi potop de ploaie. Iar cum fiicele sale tot lineau
morfig la hotdrArea lor de a nu-i primi insotitorii, Lear strigi sH-i he
aduqi caii - pornit mai curAnd sd infrunte furia dezlinluitd a furtu-
nii in cAmp deschis, decAt sd rdmAnd sub acelaqi acoperiq cu fiicele
sale nerecunoscbtoare. Ele, la rAndu-le, zicdnd cX vdtimdrile ce gi
le pricinuiesc oamenii iuli din fire sunt doar o dreapti pedeaps5,il
l5sar5 si plece in halul acela de r[tXcire qi inchiserl porlile in urma
lui.
VAntul bXtea furios, iar ploaia qi frigul iqi sporeau tXria, cAnd
I
bbtrAnul ieqi sd lupte cu stihiile - mai pulin muqcXtoare decAt rIu-
1r tatea fiicelor sale. Pe multe mile in jur abia de intAlneai un tufiq, qi
pe acolo, prin cAmpie, in voia furtunii gi a beznei, ritdcea rcgele
Lear, infruntAnd ploaia qi trisnetul, cerAnd vAntwilor sd poarte cu
suflarea lor pdmAntul in mare, sau si umfle talazurile pAnd ce vor
ineca pimAntul, ca sd nu rdmAnd nici mdcar urma unui dobitoc atdt
de nerecunoscdtor ca omul.
BdtrAnul rege rdmbsese acum fhrb alt tovardq decAt sXrmanul
bufon, care tot il urma ca o umbrX cu nbstruqnicele sale ndzbAtii,
cdutAnd sd faci haz de necaz, zicAnd cd era o noapte prea urAtb ca
sX te ineci in ea gi c[ intr-adevdr era rnai bine ca regele sd se ducl
qi sd cearl binecuvAntarea fiicei sale:
"Cdci cine n-are minte-n cdpdtAnd,
Hei, ce mai ploaie-i trage gi ce vdntl
E mullumit de soarta lui hapsAn5,
Cu tot potopul lumii pe plmAnt",
qi jurAnd cH era o noapte potrivitX de minune pentu a rXcori mAn-
dria unei doamne.
Umbl2nd raz\a pe c6mpii, cu sdrmanul sdu insolitor, acest
monarh, cAndva puternic, fu gdsit de cdtre slujitorul sXu veqnic cre-
dincios, bunul conte de Kent - acum sub chipul lui Caius - care-l
urma mereu de aproape. $i acestagrdi:
- Vai, domnia-ta! Aici eqti? Nici flpturile care iubesc noaptea
nu pot indrdgi asemeneanoapte. Vijelia aceastainfricoqXtoare a
gonit fiarele in vizuinele lor. Firea omului nu poate indura mAhni-
rea sau spaima.
Dar Lear il indepXrtd qi zise ci relele acelea fbrd multd insem-
ndtate nu sunt simlite acolo unde s-a cuiblrit o boald mai puterni-
cd. Atunci cAnd mintea este sdndtoasd,trupul poate fi mai plXpAntl,

t12
 lnsi furtuna din mintea lui ii alungaseorice simlire, afard de cea
care viscolea in inima lui. $i mai vorbi desprenerecunoqtinla
copiilor, spunAndcI e ca gura carear sfdgiamdnace ridicd mAnca-
rea pini la ea; liindci pirinlii sunt mAini, gi hrand, gi toate cele
pentrucopiii 1or.
Bunul Caiusinsd stdruimai departeca regelesi nu rimAn6 sub
cerul liber, gi in cele din urmd il indupleci si se addposteasclintr-un
mic bordei prdpddit, aflat in mijlocul unei cAmpii sterpe.IntrAnd
cel dintAi,mbscdriciulsdri deodati indirdt, ingrozit, ncdnd cEa zA-
rit o stafie. lnsi cercetAndmai bine bordeiul, stafia se dovedi a fi
un biet milog licnit, ce se strecuraseacolo de urgia furtunii, qi cu
vorbele sale desprediavol, il b5gasein speriefi pe mbscdrici.Era
unul din acei sdrmani lunateci nebuni - sau care se prefac a fi
nebuni pentru a stoarceastfel mai lesne mila liranilor - Ei care
cutreieri cAmpiile, botezAndu-sesinguri sbracul Tom qi s5racul
Turlygood, spunAnd:"Cine se indurd cu ceva de bietul Tom?",
vArAndu-giace, gi unghii, qi crengufede rosmarinin brale, ca sd le
facXsX sdngereze.Cu asemeneafapte crAncene,mai cu rugiciuni,
mai cu blestemede nebun,ei miqcausauingrozeausufletul acelor
neqtiutorif6rani, fbc6ndu-isd le deapomeni.Un astfel de om era gi
acestbiet cerqetor,iar regele,vhzAndu-lin stareaaceeade oropsire
fdrd margini, cu nimic altcevadecAto loald in jurul mijlocului, cu
care sd-gi acopere goliciunea, nu-gi mai putu scoate din cap cd
, omul acelae vreun pdrintecareimpdrlise fiicelor saletot ce aveaqi
se adusesesingur la asemeneastrAmtoare.Cugetaci numai nigte
fiice lipsite de inimd pot prdbuqiun om intr-o asemeneanenoro-
cire.
Din acesteaEi din multe alte vorbe fbri nici o noimd pe care le
rostearegele,bunul Caius igi didu seamain chip limurit cd Lear
nu mai e in minfile sale,qi ci purtarearea a fiicelor il impinsesecu
adevhratdincolo de pragul nebuniei. $i acum, loialitatea acestui
vrednic conte de Kent se vidi prin slujiri mai de seamXdecAtcele
pe care avusesepAnXatunci prilejul de a le aduce.Cu ajutorul cA-
torva curteni care mai rdmdsesericredincioqiregelui, se ingriji ca
stipAnul sdu sd fie dus in revXrsatulzorilor la casteluldin Dover,
unde contele mai avea prieteni dintre cei"mai de nddejde qi unde
glasul sdu se bucura de mare ascultare,fiind inci socotit conte de
Kent; iar el insugi plecd cu o corabie spre Franla, la curtea Cor-
deliei. Ajuns acolo, infdfgn in cuvinte atdt de miqc5toarestarea
vrednicXde pl0ns a regesculuiei pXrinteqi zugrivi in culori atAtde
113
,'
ll
l vii neomeniasurorilor ei, incdt aceastibunXgi iubitoare copilX,cu
lacrimi multe igi implorb solul, regeleFranlei,si-i ingXduiea in5lla
'l
ii pdnzelecorXbiilor pentru a porni spre Anglia, cu putere destuld
pentru a ingenuncheape acestecrudefiice qi pe solii 1or.Ea urmi-
rea sd-i inapoiezetatilui sdu,bitrAnului rege, tronul. Rugdmintea
fiindu-i implinitd, Cordelia porni la drum qi debarcXla Dover, cu
rl oastecrdiascd.
I Printr-o intAmplare,Lear sc[pasede sub vegheapaznicilor pe
I care bunul conte de Kent ii llsase in preajmalui, spre a se ingriji
I de el in nebuniasa, qi fu gdsit de oameniidin suita Cordeliei,urn-
blAndraznape cAmpiilede ldngdDover, Era intr-un hal fbrXde hal,
nebun de-a binelea,cintAnd cAtil linea gura, purtAndpe creqteto
cununXimpletitd din paie, urzici qi alte buruieni sXlbaticece gi le
culesesede pe cAmp.DupI sfatul doctorilor ei, Cordelia- cu toate
cd doreadin suflet si-qi vaddtatil - fu indemnati sd amAneintAl-
nirea, pAni ce datoritd somnului qi sub inrdurirea tdmiduitoare a
ierburilor de leac ce-i diduserhmedicii ei, regeleiqi va mai veni in
fire. Cu ajutorul acastordestoinicimedici, cirora Cordeliale flgd-
dui tot aurul qi toate giuvaerurile sale dac5-l vindeci pe bitrAnul
Lear, regelefu cur6ndin staresi-qi primeascdfiica.
Era un tablou induioqdtor sd privegti lntAlnirea dintre tat[ qi
fiicd, sX vezi cum bucuria acestuisdrmanrege bdtrAn,vdzAndu-gi
iariqi fiica ce fusesecAndvaodorul lui, se ciocneacu ruqineade a
primi asemeneadovadd de bundtatedin partea celei pe care o
izgonise in supdrarealui - qi incd pentru o vind atAtde neinsem-
natd. $i acesteputernicesimtiri luptau am6ndouicu rimiqilele bo-
lii sale,carein mintea lui, pe jumhtatebuimacX,il fbceaca uneori
abia s5-giaminteasciunde se aflX saucine il sirut5 gi-i vorbegtecu
atAtabldndele.Atunci ii ruga pe cei din preajmasa sdnu rAdi de el
dacdseinqealXqi o ia pe doamnaaceeadreptfiica saCordelia!
Se-l fi vbzut apoi cdzAndin genunchica si cerqeascd iertarea
fiicei sale,iar dAnsa,buna doamni,,ingenunchindca sd-i ceard
binecuvAntareaqi spunindu-i cI nu se cuveneaca el sI ingenun-
cheze,ci era datoriaei sd facl astfel,fiindcd era copila lui, propria
lui fiic6, Cordelia! $i-l sdruta- cum spuneaea, ca sd gteargdcu
shrutdritoatd rdutateasurorilor sale - qi striga cX ele ar trebui sb
intre in pdmAntde rugine fiindcd l-au alungatpe b[trAnul gi bunul
lor p[rinte cu barbd colilie, in'c0mp, pe o asernenea noaptecum-
pliti, cAndpAnbgi pe cAineleduqmanuluiei - chiar de-arfi muqcat-o
- l-ar fi l[sat sd stealAngdfoc sb sd incdlzeasci.li mai povesti
t 14
 tatilui sdu cum ea venise din Franla anume.cu gAndul de a-i da
ajutor; dar el spusecX trebuie sXuite gi sd ierte, fiindcb estebdtrAn
gi nerodgi n-a qtiut ce-aficut, insd cd ea aveanegreqittemeiuri pu-
ternice sd nu-l iubeascd,pe cAndsurorile ei n-aveaunici unul.
Drept rXspuns,Cordelia il incredin!5 c[ nici ea nu avea mai mult
temei decAtsurorileei si nu-l iubeascd.
Cu ajutorul somnului qi leacurilor, Cordelia qi doctorii ei izbu-
tiri sd inzdrXveneascd. simfurile rbticite gi zdruncinatede ciuzimea
celor doul fiice ale sale.SbJ ldsdmacumpe acestbitrAn rege sub
ocrotir.eaiubitoarei sale copile, qi sI ne intoarcem pentru a spune
cdtevacuvinte qi desprefiicele salecelecrude.
' Din parteaacestorfiare nerecunoscitoare,care fuseserdatdt de
fdlarnice cu tatdl lor, nu,te puteai a$teptasX fie mai credincioase
nici falb de solii lor. CwAnd se sdturari sdmai pistreze mXcarfala
amigitoare a iubirii gi a datoriei, gi ardtardde la obraz cd inimile
lor aveaualt stdpAn.Se intdmpld ca patima lor vinovald si fie a!0-
lati de unul qi acelaqibirbat, Edmund, un fiu din flori al rdposa-
tului contede Gloucester.Prin mArEdviilesale,Edmund izbutise ca
urmagullegiuit, fratele siu Edgar,sXfie dezmogtenitqi s5-qipiardd
rangul de conte,iar acum,prin uneltirile-i ticdloase,purta titlul de
contein locul lui. Era o lepiddturi netrebnicdqi numai bun sd tre-
zeascl dragosteaunor fhpturi atAtde ticdloaseca Goneril qi Re4an.
Nimerindu-setocmai atunci ca ducelede Cornwall, soful Reganei,
sX moard, ea iqi mXrturisi numaidec6tgAndul de a se cununa cu
acestcontede Gloucester.Astfel stArnigelozia sworii sale,cireia,
la fel ca gi Reganei,acestnememicconteii ar5tasedragosteasa in
wemi trecute. Goneril gdsi mijlocul de a scdpade sora sa, otrd-
vind-o. ins5, fiind datdin vileag qi intemnifatdde citre solul ei, du-
cele de Albany, pentru aceastifapti qi pentru vinovatapatimd ce-o
nutreapentru conte - c[ci vesteaajunseseqi la urechile ducelui -
cuprinsdde o mAnieoarbd,dezambgit6in dragoste,iqi fdcu singurd
searna.Iati cum dreptateacerului le ajunsein cele din urm5.pe
acesteticdloasesurod.
In ur"m" ce toati lumea era cu ochii alintili asupraacestorin-
tAmpliri, sllvind bralul drept[lii carese vXdiseprin moartealor bi-
nemeritatd,privirile furd deodat[ indepdrtatede la aceastXpri-
veliqte,penlru a admira cdile tainice ale aceleiaqiputeri, in soarta
tristd a tinerei qi virtuoaseifiice, Cordelia,ale cdrei fapte bune pd-
reau intr-adevir vrednice tle un sfirqit mai fericit. lnsd este un ade-
vXr cumplit cX nevinovdlia qi evlavia nu izbAndesctotdeaunape

i 115

i
 t1
i acestpimAnt. Ogtirile pe care Goneril gi Reganle trimiseserdsub
,l comandanemerniculuiconte de Gloucesteriegird biruitoare, gi
Cordelia,in urma uneltirilor acestuiticdlos conte,carenu voia sX-i
li stea nimeni in drumul lui citre putere, iqi sfhrgi zilele in temni{I.
Astfel rdpird cerurile aceastdnevinovati domni![, in floarea vAls-
tei, dupd ce ddduselumii intregi o neuitati pildi de rospectarea
l
indatoririlor de fiicd. Scurt timp dupi moarteabunei sale copile,

l.
l
muri gi Lear.
lnainte de a-qi da regele ultima suflare, bunul conte de Kent,
careinsofisezi gi noaptepaqii bitrAnului sXustipAn - din primele
clipe cAndincepuseri a-l urgisi fiicele sale,pinl la aceasti tristi
perioadi a destrimhrii lui - incercXsX-l facl sXpriceap[ cd el era
cel careil insolise,subnumelede Caius.Dar mintealui Lear, ?nne-
bunitb de necazuri,nu fu in stare sd priceapdin ceasurile acelea
cum de s-au putut petreceastfel de lucruri, sau cum putea fi Kent
aceeaqifiinlb cu Caius.Contelesocotiatunci cd, in asemeneacum-
pInd, e zadarnic sX-l mai tulbure cu ldmuriri. Scurt timp dupX
moartealui Lear, acestcredinciosslujitor, dobor1tde bdtrdnelegi
de durereaincercatdde pe urma pbtimirilor bdtrAnuluisIu stipAn,
il urmXin mormAnt.
Nu mai este nevoie sh povestim aci cum judecatacerului l-a
pedepsitgi pe netrebniculcontede Gloucester,catea fost ucis intr-o
luptd pe via!5 gi pe moarte cu fratele sXu,adevdratulconte, dupl
descoperireatrXdirii; qi nici cum solul Gonerilei, ducelede Alba-
i
ny, carenu era vinovat de moarteaCordeliei qi nu o incurajaseni-
l ciodat[ pe doamnasa in ticdloaselesalerinduieli impotriva tatdlui
I ei, se urci pe tronul Britaniei, dupXmoartealui l-ear - fiindcd nu-
mai int0mplirile regelui Lear qi ale celor trei fiice ale saleprivesc
ij
ri istorisireanoastr5.
1l

I
 Macbeth

Sub domnia regelui Duncan cel BlAnd al Scoliei, trdia un mare

than sau senior - pe nume Macbeth. Acest Macbeth era inrudit de
aproape cu regele gi tbarte prefuit la curte pentru vitejia gi price-
perea sa in rdzboaie; iar de curAnd, ultima lui fapt"5strXlucitd fusese
infrAngerea unei ogtiri de rdzvrXtili ce primiserd intdriri, c0ti frunzi
gi iarb5, din [araNorvegiei.
Cele dou[ cipetenii scofienc,Macbeth qi Banquo, intorcAndu-se
invingltori din aceastl mare bltXlie qi drumul lor ducAnd peste o
cAmpie mohorAtd, furd oprili acolo de trei chipuri ciudate, ce pd-
reau a fi f'emei - atata doar ci aveau bdrbi, iar pielea lor zbArcitd gi
straiele ca de pe alt5 lume le flceau sI nu aduc[ def-el a fiinle pd-
mAnt€ne. Mai intAi le vorbi Macbcth, dar ele, pdrind jignite, igi
puseri degetul butucXnos pe buzele lor descXrnate,in semn de t6-
cere; apoi cea dintAi se pleci dinaintea lui Macbeth, cinstindu-l
drept than de Glamis. Nu mipl fu uimirea generalului v5zAnd cI e
cunoscut de asemeneafbpturi, insl qi mai mult se mirX c,Andi se-n-
chin6 gi cea de-a doua arltare, dAndu-i titlul de than de Cawdor,
cinste la care dinsul nu rAvnea defel; cea de-a treia iarhgi i se in-
chinX astfel:
- Te sldvim in cor, pe tine care, odatd qi odat5, vei fi rege!
Asemenea inchinXciune gi prevestire puteau prea bine sl-l ulu-
iascd pe el, care qtia cX atAta vreme cAt trdiau feciorii regelui, el nu
putea nutri nici o nldejde de a urma la tron. lntorcAndu-se spre
Banquo, cele trei arXtdri ii prevestir5, intr-un soi de cimilituri, ci
"va fi mai prejos decAt Macbeth qi mai mare decAt ell Nu atAt de
f'ericit, dar cu mult mai f'ericit!" $i ii mai prevestir[ cX, degi el nu
va domni niciodati, totuqi umraqii sXi vor ti regi ai Scoliei.

t11
 II Apoi se fbcurl una cu vdzduhul; iar generalii iqi dddurd seama
ci sunt ursitoare sau vrdjitoare.
lr Pe cAnd tot se mai minunau de intdmplarea aceeapeste mdsuri
de ciudat[, sosird trimiqi de-ai regelui, imputernicili de acesta sd-l
inalle pe Macbeth la rangul de than de Cawdor. Era o potrivire atAI
de neaqteptatd cu cele prezise de vrijitoare, incAt Macbeth incre-

i meni de uimire gi nu lu in stare si dea vreun rXspuns trimigilor. ln

ceasul acela in mintea sa rdsiri nidejdea ci s-ar putea implini qi
I prezicerea celei de-a treia vrijitoare qi ci intr-o bunX zi el va fr
I rege al Scofiei.
lntorcAndu-se citre Banquo, Macbeth zise:
- Nu tragi oare nidejdea ci fiii tii vor fi regi, cAnd ceea ce mi-
au fhgdduit mie wdjitoarele S-aadeverit in chip atAt de minunat?
- Nidejdea aceasta - rispunse generalul - te-ar putea imboldi
sd rAvneqti tronul, insd prea adesea aceqti slujitori ai intunericului
ne spun adevirul in lucruri mdrunte, ca sX ne aminteasc[ qi sd ne
facd sI slvArqim lucruri de cea mai mare insemnbtate.
Ticdlosul indemn al w5jitoarelor pdtrunsese insd prea adAnc in
sufletul lui Macbeth, pentru a-i ingddui sd ia in seami povefele bu-
nului Banquo. Din clipa aceea, Macbeth nu se mai gAndi la altceva
decAt cum sd puni stipAnire pe tronul Scoliei
Macbeth avea o sofie, cXreia ii implrtigi ciudata prezicere a ur-
sitoarelor qi felul cum se indeplinise in parte. DAnsa era o fempie
rea qi arnbifioasd qi nu-i pdsa prea mult pe ce cale ar putqa urca
i treptele mhririi, o datd cu soful ei. Ea ii dXdeamereu ghes lui Mac-
beth, care-qi simlea inima indoitd la gAndul unei vdrsdri de sAnge,
infbligdndu-i intr-una uciderea regelui drept un pas carc trebuia
neapdrat fbcut pentru indeplinirea acelei mlgulitoare prevestiri.
it
Intre timp se intAmpll ca acest rege - cere din bunXvoinfa sa

l domneascXvizita adeseain chip de oaspete prietenesc castelele

nobililor sii cei mai de seamX- sd vinX la casa lui Macbeth, insofit
de cei doi feciori ai sdi, Malcolm qi Donalbain, qi de un numeros
alai de thani qi curteni, spre a-i ardta lui Macbeth o deosebitd cinste
pentru slArqitul glorios al rdzboiului purtat de el.
Castelul lui Macbeth se afla aqezatintr-un loc imbietor; in jur,
vizduhul era plin de miresme dulci qi intXritoare, ceeace se vedea
dupd cuiburile pe care ldstunii sau rAndunelele qi le clidiserd sub
toate ieqindurile qi pe toate baqtiile zidiri'i, oriunde gdseau un loc
prielnic - cdci se qtie cd acoto unde aceste pdsdri sdldqluiesc mai
multd vreme, vXzduhul este inmiresmat. Regele intrd in cetiluie,

118
 tncAntatde acelelocuri, precumqi de dovezilede grijd qi respect
alc cinstitei sale gazde,lady Macbeth,care st5pAneameqtequgulde
u acoperigAndurileticlloase cu zAmbetegi putea ardtaca o floare
noyinovatl,deqipurtain inimd un garpeascunssub petale.
Regele,fiind ostenitde drum, se dusedevremela culcare,iar in
iatacul lui rdmaserl de gardi doi scutieri (dupd cum era obiceiul).
Primireafhcut[ il mullumisepestemisurX qi inainte de a se duce si
seodihneascdlbcusedaruri celor mai de seam[ of4eri qi demnitari,
iar lady-ei Macbeth ii trimise un diamant de mare pre!, numind-o
ceamai iubitoare gazdiapecarea cunoscut-ovreodatS.
Sosi miezul noplii, cAndpe mai mult de o jumitate de glob fi-
rea pare moartd qi visele ticdloaseamdgescmintile celor adormili,
gi cAndnumai lupul gi ucigaqulbat drumurile. La ceasulacestase
degteptilady Macbeth,ca si infiptuiascd uciderearegelui.Nu qi-ar
ti luat asuprdqio faptd care stArneqtealhla sild neamului femeiesc,
de nu s-ar fi temut cd firea so{ului sdu - prea plini de duhul blAn-
detii omenegti- o va opri sXsdvdrqeascd un omor pus la cale dina-
inte. Il qtia nXzuinddupb mdriri, insX stdpAnitincX de indoieli qi
nepregdtitpentru aceleculmi ale mArqdviei,careinsolescde obicei
ambilia neinfrAnatd.I1 hotdrAsesi slvArqeascbomorul, dar se in-
doia de dirzenia lui gi setemeaca nu cumva firea lui miloasd(mult
mai omenoasddecit a ei) s6-i zdd[rniceascd planul. De aceea,cu
un'pumnalin mdnd,ea se apropiede patul regelui.Avusesegrijd
str-iimbete cu vin pe scutieriin aqahal, incAt uitdnd cu totul de in-
slrcinXrilelor, ei cdzuserdintr-un somn adAnc.Duncan era qi el
cufundatin somn, dupd ostenelilechldtoriei,qi, privindu-l in fa!5,
cum dormeaaqain tihn5, chipul lui ii trezi amintireatatdlui ei, qi ea
nu mai avu curajul sd-giducdla indeplinirefapta.
Se intoarsedeci sX se s{btuiascdcu solul ei. HotirAreaacestuia
lncepusesI se clatine. Chibzuia cd temeiuri puternice stau impo-
triva faptei aceleia.ln primul rAnd, nu era numai un supusal re-
'gelui, ci qi ruda lui apropiatb;apoi, fusesein ziua aceeagazdalui,
iar datoria gazdei,pohivit legilor ospitalitilii, era sI inchidd porfile
impotriva ucigaqilor,nicidecumsi ia chiar el culitul in mAnd.Dupd
aceease glndi ce rege drept qi indurdtor fusesep1nd acum acost
Duncan;cum se ferisesd aducdvreo jignire supugilorsXi,cum ii
iubeape nobilii sfi qi mai cu seami pe el, Macbeth;iqi mai spuse
ci astfel de cArmuitorise afld sub obldduireadeosebitda cerului,
iar supuqiilor sunt legali de o indoitd datoriede a le rdzbunamoar-
tea. Pe lAng[ aceasta,prin*{avorurileregelui, Macbethse bucura de
ll9
 inalta preluire a fel qi fel de oameni - qi cdt de pdtatd avea sI fie
aceastionoare,de vesteaunei crime atdtde mArgavel
i Lady Macbethil gisi pe solul ei cu sufletul pradd acestorfrX-
I
mAntdri,inclindnd citre parteaceamai buni a firii salegi hotdrAtsX
nu meargd mai departepe calea aceasta.Cum insl ea nu era o
femeie care si se lase lesne abituti de la gAndul ei mArqav,incepu
sd-i toarne in urechi vorbe care-i strecurarXin iniml o parte din o-
trava sufletului ei, aducdndtemei dupd temei ca si-i arate de ce nu
trebuie sI se dea in lituri mdcar cu un pas de la ceeace pornisea
infbptui; cAt de uqor de dus la capdt erafapta,cAt de grabnicputea
I si fie sivArqitXgi cum truda unei singurenop[i scurteii va da stri-
lucire gi mdrelie domneasci pentu tot qirul nopfilor qi 2ilelor ce
vor urma! Apoi il improqcdcu tot disprelul ce i-l pricinuia aceasti
i schimbarede hotirAre qi il invinui ci e nestatornicqi laq. li spuse
cd.ea a aliptat cAndvaqi qtie cAtXduioqiee in dragosteace-i porfi
pruncului care sugela sAnultdu; totugi, chiar in clipa cAndi-ar fi
zdmbit in fa!d, l-ar fi smulsde la sAnqi i-ar fi strivit feasta,dacdar
fi jurat s5-l ucidd, aqacum jurase el si sivArgeascdomorul acela.
Urmi, adiugAndcAt de lesne era sd aruncevina faptei pe seama
scutierilor be1i,gi cu asculigullimbii salebiciui intr-dtAtanevolni-
cele-i govdiri,incAtMacbethiqi lui iariqi inima in dintri,hoteratsd
facdvdrsarede sdnge.
StrAngAnd pumnalulin mAnI, el se strecur[pe furig, prin beznd,
in incdpereaunde se afla culcat Duncan.$i cum pdgeai sepdru ci
l vede in vdzduh alt pumnal, cu mAned indreptat spre el, iar din
vArf gi de pe tfiq prelingAndu-secd[iva picuri de sAnge.Cdnd in-
cercbinsi sd-l prindd in mini, nu lntAl,nidecAtvdzduhulgol, nimic
I alta decAto ardtarczimislitd de fierbinlealasa qi de minteaapisati
de faptape caresepregdteas-o sdvArqeasc5.
DupX ce scbpXde aceasti spaim6,intri in odaiaregelui qi cu o
singuri lovituri de pumnal il trimise pe lumea cealalti. in clipa in
care fiptui omorul, unul din scutierirAsein sornn,iar celdlatskigd
"Omor!" - ceeace ii ftezi pe amAndoi.Rostirbinsi o scurtdrug6-
ciune, unul din ei spunAnd:"Domnul sd ne binecuvAnteze",qi ce-
lXlalt rXspunzAndu-i: "Amin", qi se indemnardamAndoisd-gi
urmezesomnul.Macbeth,care st5teacu urecheala pAndh,incercd
sXspund"Amin", cdndcel dintdi rostise"Domnul sd ne binecuvAn-
tezet" - insi, cu toate cd simlea amarnicanevoie de o binecuv6n-
tare,cuvAntuli seopri in gAtlejqi nu putu sd-lrosteascd.
tz0
 $i iar i se piru ci aude un glas care strigd: "Nu mai dormi!
Mhcbeth,ucide somnul,somnulnevinovat,care'hr[negtevia{a!" $i
mai striga, in auzul intregii case:'Nu mai dormifi, Glamis a ucis
somnul,qi de aceeaCawdor nu va mai dormi! Macbeth nu va mai
dormi,de aci inaintel"
Bhntuit de astfel de cumplite inchipuiri, Macbeth se intoarsela
solia lui care, pAndindu-lcu auzul incordat, incepusesi-qi inchi-
puie cd soful ei nu gi-a dus planul la capXtqi cX, intr-un fel sau
altul, fapta le-a fost zldirnicitd. Macbeth se intoarsecu chipul atAt
de r5vIqit, incAtea il mustri pentrulipsa lui de bXrbXlieqi il trimise
sI-qi spelemAinile de sAngelecarele pitase. Apoi ii lub pumnalul,
cu gAndul de a m6nji obrajii scutierilor cu singe, pentru a putea
aruncavina asupra1or.
Se ivirb zorile qi o datbcu ele fu descoperitomorul, carenu pu-
tea fi ascuns;gi cu toateci Macbethgi solia lui sebituri cu pumnii
in piept gi iqi ardtari in fel gi chip durerea,iar dovezile aflate im-
potriva scutierilor (pumnaleleqi felele lor minjite de sAnge)erau
de ajuns de puternice,totugi intreaga bXnuiali cizu asupralui
Macbeth. Temeiurile care-l putuseri indemna pe el la omor erau
mult mai puternice decAtcele care i-ar fi putut impinge in pdcat pe
nigte bieli scutieri fhrd de minte. Aqa se face cd cei doi fii ai lui
Duncanfugiri din castel:Malcolm, cel mai mare,igi c[utd adipost
la curtea englezd,iar mezinul, Donalbain, fugi in Irlanda.
Dupd ce feciorii regelui,cares-arfi cuvenit sd-i urmezela dom-
nie, ldsari tronul fZrd stlpAn, Macbeth, care era cel mai apropiat
mogtenitor,fu incoronat rege. $i, astfel, prezicereaursitoarelorse
adeveriigtocmai.
inhllali pe culmile mdririi, Macbeth gi regina lui nu puturd to-
tuqi uita profelia ursitoarelor - anume cd, degi Macbeth ya fr tege,
nu copiii lui, ci copiii lui Banquovor domni dupd el. Aceasta,pre-
cum gi gAndulch-qimAnjiserl mAinilecu sAngeqi sdvArqiserd o cri-
mi atAtde mare numai pentru a ruca pe tron pe urmagii lui Banquo
le rodeacumplit sufletul qi-i hotiri sd-i deamorlii pe Banquogi pe
fiul s[u, ca s[ rdmlnX deqarteprezicerile vrdjitoarelor, preziceri
carepAnXatunci seadeveriseriin chip atAtde uimitor.
[JrmIrind acestgdnd ascuns,regele qi regina'dddurdun mare
osp[t, poftindu-i pe cei mai de seamdthani, iar printre ei, cu semne
de deosebitdcinstire, furX poftitri Banquo gi fiul siu Fleance.Dru-
mul pe careurma si-l treacdBanquocltre palat, in noapteaaceea,
fu inlesat de ucigagipldtili de Macbeth,careil injunghiardpe Ban-
r2l
i{L
ill
ll i quo, dar in incdierareace seisci, Fleancescdpdcu viald. Din acest
Fleancese trage o spi15de monarhi cafe s-au perindatla rdnd pe
ii
I
scaunuldomnescal Scoliei. Ultimul din spifa aceeaa fost Jamesal
1 Vl-lea al Angliei - sub a cirui domnie furX unite coroanaAngliei
cu ccaa Scoliei.
l
Prin purtareaei de o nespusl drdgdllqenieqi mdrelie,reginaigi
implini datoria de gazdd,cu atAtagratie qi curtenie,'incAtcAqtigd
inimile tuturor celor de fali la osp51.La rlndul sdu,Macbeth vor-
bea prieteneqtecu thanii qi nobilii sii, zicAndc5 tot ce era vrednic
de cinstirein lari s-ar afla sub acoperimAntulsXu,de n-ar lipsi bu-
nul sduprieten Banquo,pe care nXdijduia ci va fi mai curAndne-
:l voit sd-l mustrepentrunepisare,decAtsi-l plAnghpentru vreo nd-
ti pastd abdtuti asupra-i. Pe cAnd rosiea acestecuvinte, duhul lui
Banquo intri in sala de ospil gi se aqezdin jillul pe care se pre-
gdteasI se a$ezeuzurpatorul.Deqi Macbetheraun om cutezitor gi
l-m fi infruntat pAndgi pe diavol fbrd sd tremure,la aceastdprive-
i
liqte infricoqXtoareobrajii i se indlbiri ca varul de spaimXgi cu
ochii pironili asuprastafiei, rXmaselocului, de parcdi s-ar fi scurs
1
toatXmdduvadintr-insul.Reginaqi toli nobilii lui Macbeth,carenu
vedeaualtcevadecAtun jilf gol, luard ciudatapurtarea lui Macbeth
drept o riticire trecitoare; regina il certd, qoptindu-icd era la
mijloc aceeagiinchipuire care-l fbcuse sb vadd pumnalul in vdz-
duh, cAndse pregdteasd-l ucidd pe Duncan.Macbethinsd continua
i sd vadi duhul qi, neluAnddefel in seami toate spuselelor, ii vorbi
in cuvinte flrd qir, totugi pline de atdtatdlc, incAt regina - temAn-
du-seca nu cumva infricoqdtoareataini sd fie datbin vileag hi-
-
mise in mare grabbacasi toli oaspelii,cerAndicrtare pelftru sldbi-
i, ciunealui Macbeth, care,ziceaea,era o tulburareobignuitda lui.
Astfel de grozavendluciri il urmireau pe Macbeth.Somnul lui
qi al reginei erau chinuite de vise cumplite, qi sAngelelui Banquo
nu-i tulbura mai pulin decAt fuga lui Fleance - pe care ei il qi
vedeaupirintele unui gir de regi, careii vor inl5tura de pe tron pe
urmagii lor. Din pricina gAnduriloracestoraticdloaseei nu-gi gd-
seauliniqtea,aqacd Macbethse hotbri sXle cautepe ursitoareqi sd
afle de la ele careera rlul cel mai mare la careseputeauagtepta.
Le gdsi intr-o vdgdunl de pe intinsul pustiu al cAmpiei,unde
ele, gtiind dinainte cd va veni, iqi pregiteau vrdjile grozave,prin
careconjurauduhurileinfernaleca si le dezvlluie viitorul. ln scAr-
nar,ul lor amestecintrau cdrtile, lilieci gi qerpi,un ochi de triton qi
o limbd de cAine,piciorul unei qopArle,aripa unei bufnile, solzul
r22
unui balaur, dintele unui lup, mdduva unui sAngeros rechin, mo-
rnAia unei vr5jitoare, riddcina cucutei otr5vitoare (ca s[ aibd pu-
tere, aceastatrebuie s[ tie culeasd noaptea), fierea unui lap qi fica-
tul unui cdmitar impreunb cu ml5dile dintr-o tis[ ce-qi are rdddci-
nile inlipte intr-un morrnAnt, precum gi degetul unui copil mort.
Toate acesteaerau puse la fiert intr-o cbldare, unde de indatd ce li-
coarea se infierbAnta prea tare, era rXcoritb cu sAnge de maimu(oi;
peste toate acestea turnau sAngele unei scroaf'e care-qi mancase
purcelul qi aruncau in fl5c5ri grisimea cu care fusese unsd spAn'
zuritoarea unui ucigag. Prin aceste vrdji sileau duhurile dr6cegti si
rXspundXla ceea ce voiau sd afle.
Il intrebard pe Macbeth daci doreqte ca indoielile sale sd fie ri-
sipite de cXtre ele, sau de stipAnii lor - duhurile. El, nesinchisindu-se
de trebdluielTle grozave ale vrdjitoarelor, rdspunse cutezitor:
--Unde se a115ele? Vreau sd le vdd!
$i vrijitoarele chenurd duhurile, trei la numIr. Cel dintAi se
inX{i sub infd{iqarea unui cap impldtogat, il strigb pe Macbeth pe
nume gi-i spuse sd se fereasci de thanul de Fife, pentru care sfat
Macbeth ii mullumi, c5ci nutrea uri falI de Macduff, thanul de
Fife.
Cel de-al doilea duh se inil!5 intrupAnd un prunc insAngerat, qi-l
strigX pe Macbeth pe nunre, indemnAndu-l sd nu aibd teamd, ci s5-qi
rAdX qi sd-qi batd joc de puterea oriclrui om, fiindcd nici o fbpturl
niscutd din pAntec de femeie nu va avea puterea s5-i clinteascX un
fir de p[r; dup5 care-l povlpi sX fie sAngeros, cutez[tor gi nestrX-
mutal in hotdrAri.
- Atunci, n-ai decAt sX trXieqti mai departe, Macduffl strigi re-
gele. De ce sd mi tem de tine? Totugi, pazabund, trece primejdia
rea. Nu, nu vei tr-Ii, pentru ca sd pot spune Spaimei cea cu inimS
palidi qi firav5 sd se culce gi sd doarmd, in ciuda trisnetului.
Dupd cd pieri qi acest duh, cei de-al treilea se inX{I, sub asemu-
irea unui copil incoronat, purtAnd un copac in mAni. ll strigi pe
Macbeth pe nume, zicind cd nu va fi infrdnt cdt timp pddurea de la
Birnam nu va veni impotrivi-i, urcAnd colina Dunsinane.
- Minunate prevestiril Preabinel strigS Macbeth. Cine poate
desfereca pddurea, nrutAnd-o din r[ddcinile ei trainic legate de p5-
mint? Vid cd voi lrii c0t trai ii este mdsurat indeobqte unui om qi
via{a nu-mi va li curmati de o moarle ndprasnicX. lnsX inima inri
bate ndvalnic de dorin{a de-a afla un singur lucru. Spune-mi, dacX

123
,l
I
ll iscusinlapoate dezvdlui atAtde multe, de vor domni cAndvain re-
ii
gatul acestaurmagiilui Banquo.
ir La vorbele acestea,cdldarease scufunddin pdmAnt,se auzi un
zvon de muzicX,pe lAngXMacbethtrecur[ opt umbrelnvegmAntate
in hlamidecriieEti rumate de Banquo,carepurta o oglindd ce ardta
chipurile multor altora. Banquo, scdldatin sAnge,ii zAmbealui
Macbeth qi ardtacitre ei, iar Macbethin{elesecX cei ce aveausd
urmezela tronul Sco{ieisunt din spila lui Banquo.Vrljitoarele, in
suneteleunei muzici mdngAietoa,re la auz,dinluind ca sd-l cinsteas-
ci pe Macbeth,setopird in vdzduh.$i din clipa aceea,in mintealui
Macbethnu mai inco[iri decAtgAndurisAngeroase qi cumplite.
Cel dintAi lucru pe care-l afll ieqind din pe$terawijitoarelor fu
c[ Macduff, thanul de Fife, fugisein Anglia sd se aldtureoqtirii pe
careMalcolm - fiul mai mare al riposatului rege- o ridica cu gAn-
dul de a-l alungape Macbethgi de a lua iariqi in stbpdniretronul al
cdrui moqtenitorindrepti[it era.Macbeth,innebunit de furie, porni
cdtre castelullui Macduff qi trecu prin tdiqul sabieipe solia qi co-
piii acestuia,intinzAndmicelul gi asupratuturor celor care aveau
ceamai micd legdturhde sAngecu Macduff.
Fapta aceasta,precum qi altele asemenea, ii instriinard inimile
tuturor nobililor mai de seamd.Cei cdrorale stdiu in puterefugird
si lupte sub steagullui Malcolm qi al lui Macduff, carese apropiau
acum cu o ogtireputernicd,nlimit[ in Anglia; ceilaltri,pe ascuns,
doreauizbAndaacestora,deqi- de teamalui Macbeth- nu puteau
sd le ia fl1iq parte. Ostagii lui se adunauincet. ToatXlumea il ura
pe tiran, nimeni nu-l iubea, nici nu-l cinstea,qi toli il bdnuiau -
astfelcd Macbethincepua pizmui starealui Duncan,regeleucis de
el, care dormeasornnulde veci, in mormAntuls5u,qi ciruia trida-
rea ii fbcusecel mai marerdu cu putinti: acumnici otelul sauotra-
va, nici wajba l[untrici sauarmatelestrdinenuJ mai puteauatinge.
ln vreme ce se petreceauacestelucruri, regina, singwa pXrtaqX
a nemerniciei sale, la al cdrei sin putea g[si c0teodatdo odihni
trecXtoaredupi cumplitelevise care-i chinuiaupe amAndoiin cea-
surile nopfii, muri, gi se bdnuia ci singurXiqi pusesecapdtzilelor,
nemaifiind in stare sd indure povara remuqcXriipentru cele fbp-
tuite, qi nici ura obqteascX. Macbethrdmaseastf'elsingurpe lume,
firl un suflet care sd-l iubeascdori cdruia sd-i'pesede el, fErd un
l prietenciruia s5-ipoatdimpirtdqi gdndurilesalenelegiuite.
11
I lncepu sd nu mai lind la viald gi sd-qidoreascdmoartea,Apro-
I
l
piereaoasteilui Malcolm trezi insb ceeace mai rdmdsesedin ve-
124
Chiul sdu cwaj qi Macbeth se hotiri sXmoard (cum spusesechiar
fl) "cu platogape umeri", Pe ldngd aceasta,deoarecedeqartelefi-
3lduinli ale vrijitoarelor ii umpluserbinima de o ingeldtoarein-
credere,el iqi aminteade spuseleduhurilor, cum ci nici o fipturd
nlscuti din f'emeienu-l va vdtXmagi ci n-aveasd fie nicicAndin-
frAnt, pani ce pddureadin Birnam nu va veni la Dunsinane,fapt
care- iqi spuneael - nu avea sd se intAmpleniciodat5. Se inchise
'rpdar in castelul siu, intdrit atdt de puternic, incAt ar fi rezistat
OricEruiasediu;qi acolo, cu sufletul intunecat, a$teptaapropierea
lui Malcolm. Cand iati ci, intr-o buni zi, sosi la el un sol, galben
la fati de spaimi, abiain staresi dea glas celor vdzute,care-i m^6r-
turisi cd, in vremece slituse de strajl in creqtetulcolinei gi privise
oltre Birnam, i sepiruse ci p5dureaincepea seurni din loc!
- Mincinosule! Inimi de rob! strigX cu glas tundtor Macbeth.
Dac-ai spus un neadevir vei fi legat de viu de cel mai apropiat
copac,pAnI ce'foameai{i va pune capdtzilelor. Dacd cele ce spui
sunt adevirate,nu-mi pasi de-!i va fr retezarfirul vielii de mAna
measaude alta.
Macbethincepu acum sd se indoiascdde vorbele cu doui inte-
lesuri ale duhwilor. N-avusesede ce seteme atAtatimp cAtpidurea
de la Birnam nu veneacdtre Dunsinane- gi iati ch acum o pidure
semiqcal
- Oricum ar fi - zise Macbeth- dacdcele spusede sol se ade-
veresc,si'ne lu6m armele qi s[ iegim din castel.Aici nu ne ajuti
nici fuga, nici statulinXuntrulzidurilor. M-am sXturatde strXlucirea
soarelui,vreauca viala mea sd se sfArgeascd.
Cu acestevorbe deznXddjduite,regele se repezi impohiva ase-
diatorilor, careajunseserdacum sub zidurile castelului.
Este lesnede inchipuit ce anumezbmislisein mintea solului
imagineaunei pdduri umblXtoare.Pe cAnd oasteaasediatorilor
treceaprin pXdureade la Birnam, Malcolm - ca un generaliscusit
ce era - porunci solda{ilor sd-gitaie fiecare cAteun mdnunchi de
crengi qi sdle lind dinaintea1or,pentrua ascundeadeviratul numdr
al oqtirii sale. Ostagii care inaintau astfel, ad5postilidupi crengi,
aveau,din depirtare,infhligareacare-l inspiimAntasede moartepe
sol. Astfel, cuvinteleduhului ajunserdsd se adevereascd intr-un in-
leles deosebit de cel in care le pricepuse Macbeth, ndruind o bund
parle a increderiisale.
PestecAtevaclipe seporni un sAngerosmdcel,in careMacbeth,
deqi slab sprijinit de cei care igi ziceau prietenii sii, dar care in
r25
 adAnculinimii il urau pe tiran qi se simfeauatragide tabXralui
Malcolm gi a lui Macdutf, se luptE ca un turbat, sfArtecAnd in bu-
cdli pe toli cei care-iieqeauin cale,pdnl cAndajunsela locul unde
se lupta Macduff. 'ZArindu-lgi amintindu-qide cuvintele duhului,
gare-l invilase s6-l ocoleascepe Macdufl mai mult decAtpe ori-
care alt om, voi sI se inturneze,insd Macduff, care il cdutasetol
timpul, in vAltoareabdtiliei, ii alinu calea.lncepu o luptX inver-
gunati, Macduff aruncAndu-igrele cuvinte de osAnddpentrumdce-
l5rirea soliei qi a copiilor sdi. Macbeth,al cdrui suflet era gi agade
ajuns de incdrcat cu sdngeleacelei familii, ar fi voit sd ocoleascl
lupta, insi Macduff il a!A!dintr-una,numindu-ltiran, ucigaq,zdvocl
al iaduluiqi nemernic.
Atunci Macbeth,amintindu-gide cuvinteleduhului, cum cd nici
I un om ndscutdin femeienu-l va puteavit[ma, zdmbiincrezbtorqi-i
spuselui Macduff:
- i1i iroseqtiin zadar puterile, Macduff. Mai degrabdai putea
intipdri urma palogului tdu in vdzduh, decAtsi-mi pricinuiegti o
rani. Sunt vrXjit gi nici un om ndscutdin femeienu va puteas5-mi
curme viala.
- Leapddd-1inidejdea in vrdjile tale - rbspunseMacduff - gi
lasX-lpe duhul inqel5tor,ciruia i-ai slujit, s5-1ispundcI Macduff
n-a fost nicicAndnbscutin chipul in care sunt adugipe lume oa-
menii obignuitr,ci a fost scosinainte de vremedin pAnteculmamei
sale.
- Blestematdfie limba care-miveste$teaceastalzise tremurAnd
Macbeth,care simleacum se pierde qi ultimul reazemal increderii
sale. $i fie ca nici un om de-aci inainte si nu se mai increaddin
t'
J spuseleam6gitoareale vrdjitoarelorgi ale duhurilor, carene inqeald
prin cuvinte cu doui tAlcwi, qi-qi lin {bgdduiala,ducAndu-netoto-
datl la pieire prin implinirea celui de-al doilea inleles al vorbelor
lor. Nu-mi voi misura puterile cu tine.
- Atunci triiegtel rosti plin de batjocurdMacduff. Te vom arlta
la bdici, cum aratl oameniidihXniile,$t pe o scindurd zugrhvitXva
sta scris:"Aci il puteli vedeape tiran, in carneqi oase!"
- Niciodati! strigdMacbeth,cuprinsde curaju,ldeznddejdii.Nu
voi trii ca s[ sdrutpemand su! paqii tAnlrului Malcolm qi sd fiu
urgisit de blestemelemulfimii. Chiar dacl pddureadin Birnam a
venit la Dunsinanegi dacdimi stai impohivd tu, caren-ai fost nXs-
cut de-o f-emeie,tot imi voi incercanorocul pAnXla capdt!
126
 Cu acestecuvinte dezniddjduite,se nlpusti asupralui Macduff,
care, {upd o luptd aprigd,il rdpuseqi, retezindu-i capul, i-l ddrui
tAndruluiqi legitimului rege Malcolm. Acesta luI in mAinile sale
c&rmuireade care fusese lipsit atAtavreme, datoritX uneltirilor
uzurpatorului, gi urcl pe tronql lui Duncan cel BlAnd, intimpinat
de uralelenobililor qi ale norodului
iriI
iiil
lii
Totul estebine cdnd se sfhrsegtecu bine

Bertram, conte de Rousillon, igi dobAndise de curAnil

titlul qi
in urma mo4ii pirinrelui sbu. Regele Fran{ei
ll.l"u linea la tatil
lui Bertram qi cAnd afld de moartea u".rtiiu, t.i*lr"
aupa nuf sau,
ca sd vini pe dati la curtea sa regeasci din paris,
garraot i.,
numele prieteniei ce-i purta rdposatului conte, sd_i "" "u,
arate tAndrului
Beftram gralia gi ocrotiica lui deosebite.
Bertram locuia cu mama lui, contesa vXduvd, cAnd
Lafeu, un
bdtrdn nobil de la curtea Franfei, veni s5_l ducd
la rege. Regele
Franlei era un monarh absolut qi poftirea la curte
era socotitd o
ins6rcinare regeascd, sau o poruncd cireianici un
supus _ oricAt de
ilalt ar fi fbst rangul _ nu i se putea impotrivi.
nu in_
drdzrn s5-qi opreascd Ti
fiul nici mdcar o zi qi dldu numaidecAt oo_
runci pentru plecarea lui, degi atunci cAnd se despdrf-onteqa
ae el pdru'ce
iqi ingroapd a doua oari solur - a cirui pierdere o plansese
atat de
amarnic in ultima weme. Laf'eu, care venise s6-l
ia, incercr si aline
durerea contesei, pricinuiti_de piertlerea rlposatului
ei so! gi de
neaqteptataplecare a feciorului ei, spunAndu_i,in vorbirea
tui'ma_
gulitoare de curtean, cr regele era un suveran atdt
d,ebun, incat va
gdsi in mdria sa parcl un sot, care va fi al cloilea
pdrinte pentru fe_
ciorul ei - vrAnd a inlelege numai ci bunul r"g"
iqi va pleca pri_
virea asupra soartei lui Bertram. Laf'eu ii mai spuse
contesei cE re-
gelg s9 imbolndvise de o boald grea, pe care doitorii
o socoteau de
nevi'decat. Doamna iqi aritd adanca-i mahire la vestea
borii rese-
lui qi spuse ci ar fi vrut ca tatil Elenei _- o tanrrd
a"
aflati in suita ei * sr fi rrmas in viald, fiindc' ""*"^"ufii,
nu se ind.ia nici o
clipd cr e) ar fi pututvindecaboalamdrieisale.ii pourtti
ffiiri
!"1= g parte_din vialaElenei,cum cd fusesesingurafiici a ves_
titului doctor Gerard de Narbon qi cX acesta,pe patul
de moarte. i_o
128
 Itrcredinlasegrijii sale, astfel ci, de la moartea lui, o luase pe Elena
lub ocrotirea ei. Apoi, contesa ldudd virtulile qi neasemuitele in-
nuqiri ale E,lenei, zicdnd cd le moqtenise de la preavrednicul ei tat5.
ln urem" ce vorbea astfel, Elena plAngea, cufunclatl in tristele Ei ja-
lo adAncd,ceea ce o indemni pe contesds-o dojeneasci blAnd pen-
lru cX se indurereazd prea mult de moartea pirintelui ei.
ln cele din urmi, Bertram iqi luX rimas bun de la mama sa.
(lontesa se despXrli de scumpul ei fiu vdrsAnd giroaie de lacrimi,
hinecuvAntAndu-l qi incredinlAndu-l lui Lafeu cu aceste cuvinte:
- Bunul meu domn, sd-l slujeqti, fiindcl este un curtean.necopt.
Ultimele cuvinte, Bertram le adresd Elenei; erau cuvinte de cur-
tcnie, prin care-i ura fericire. Dupd ce-gi lui rdmas bun ii spuse:
- lmb[rbXteaz-o.pe mama me4 stlpina domniei tale, qi prelu-
ieqte-o.
Elena il indrdgea de multi vreme pe Bertram, gi lacrimile amare
gi pline de jale nu le vdrsase din pricina pierderii lui Gerard de
Narbon. Elena igi iubise tatdl, dar acum - fiind stEpAnitdde o sim-
fire mai adAncl - gata si-l piardl pe cel pe care-l indrlgea nespus
de mult, uitase pAnd gi chipul tatllui ei mort, avAnd in minte numai
icoana lui Bertram.
Elena il iubea de multd vreme pe Bertram, insd nu uita o clipd ci
el era contele de Rousillon. coborAtor din cel mai strdvechi neam
din Franla, iar dAnsa, de obArqie umild. Pdrinfii ei nu erau de vi!d,
in timp ce strimogii lui aveau toli sAnge nobil. De aceea il privea
pe Bertram, cu aleasa-i obArgie, ca pe stdpAnul qi scunpul ei senior
gi nu indriznea sd nutreascd altd dorinli dec1t sb tr5iascX spre a-l
sluji giad moari ca vasal5 a lui. AtAt de mare i se plrea depirtarea
dintre rangul lui inalt qi starea ei de rdnd, incAt spunea: "E ca gi
cAnd ag iubi o stea deosebit de strdlucitoare qi m-aq gAndi sd mi
cunun cu ea; atdl de departe de mine e Bertram";
Lipsa lui Bertram ii umplea ochii de lacrimi qi inima de durere,
cdci, degi iubea fdr5 nbdejde, era totuqi o dulce mAngAiere pentru
- ea sd-l vadX ceas de ceas. $i Elena obiqnuia sd-i priveascd ochii
negri, fruntea boltitd qi inelele pletelor sale mltisoase, pAni i se
pdrea c5-i aqterne portretul pe pdnza inimii sale, inima aceea care
era in star"esI pdstreze amintirea fiec[rei linii din trlsiturile chi-
pului drag.
CAnd murise Gerard de Narbon, el nu-i ldsase alti avere decit
cAlevaretete rare, care nu dldeau greq - leacuri atotputcrnice,adu-
nate in urma unei temeinice invdlituri qi a unei indelungate deprin-

t29
 ,I
i
u II
iiilll deri a qtiinlelor doctoriceqti.Printre altele, se afla trecutdpe hdrtie
rl o re{etdsocotitddrept doctoriapotrivitd pentruboala de care suf'e-
L]

rea in vremea aceearegele.C0nd Elena auzi de boalaregelui, ea -

carepAnbatunci fuseseatAtde smeriti gi lipsit[ de orice nddejde-
f-iuri un plan indrizne!, de a se duce la Paris,pentru a-l vindecape
rege. Dar cu toate cd Elena avea in stipAnireaei aceastdreletd
i1
minunatd,nu prea era de crezutca regelegi doctorii lui, care soco-
teau boala de nelecuit, sd se-ncreaddintr-o biatd fecioarXnein-
I v[1at5.NXdejdeaputernici de a izbAndipe careo aveaElena - da-
i ci i s-ar fi ing[duit sd facl incercarea- pirea o chezlgiemai mare
chiar dectt iscusinlatalilui ei, cu toate cd el fusesecel_mai vestit
doctor din wemea sa;fiindcd ea se simleainsuflelitXde o puternicd
credinli cd aceabineflcitoare doctorie e sfinlitd de toate stelele
norocoasedin cer, spre a fi moqtenireaeares-o facd sd ajungd la
inaltul rang de so[iea contelui Rousillon.
Nu trecusemult de la plecarealui Bertram, cAndcontesafu in-
qtiin{ati de cdtre majordomul ei cd a auzit-o pe Elena vorbindu-qi
singurd gi ci a priceput, din cAtevacuvinte rostite de ea, cd il in-
drdgeape Bertram qi aveade gAnds5-l urmezela Paris.Contesail
indephrti pe majordom, mulfumindu-i, qi-i ceru sd-i spundElenei
ci doreqtesd-ivorbeasci.CeleauzitedespreElenaaduseserd in min-
tea conteseiamintirea unor zile de mult trecute- pesernnezilele
cAndin mintea ei incolgiseint6ia datd iubirea pentru tatil lui Ber-
tram; gi dinsa igi spuse:"lntocnai aqase intAmplagi cu mine cAnd
eram tAndrd.Iubirea este un spin pe trandafirul tinerefii; cdci in
anotirnpul tinerelii, dacbe adcvdratcb suntem copiii fi{i, acest
pdcatil avemcu to1ii,chiar dacl atuncinu-l judecim a fi pdcat".ln
vreme ce contesachibzuiaastfel la greqelilesdvArqitedin iubire in
propria-i tinerele,intr6 Elena,qi eaii spuse:
- Elena, qtii bine c6-!i suntca o mam6.
Elenaii rispunse:
- Suntelipreacinstitamea stipAnd.
- Egti fiica mea pi i1i spuncb suntnurmata - ziseiarXqicontesa.
De ce tresariqi pileqti la vorbelemele?
Cu priviri neliniqtite qi cu gAnduritulbwi, temAndu-seca nu cum-
va cotrtesasi aibXbdnuielicu privire la dragosteaei, Elenarispunse
I incd o dati:
llLL - Se-mifie cu ierticiune, doamn[,nu suntefimarnamea;contele
de Rousillonnu poatefi fiatelemeu,nici eu fi"icadomniei-voastre.
l
lt 130
rl
I
 - Totugi, Elena - grdi contesa- mi-ai putea fi nord; qi mX tem
:d dsta!i-e lelul, prea te tulburd mult cuvintele "mam5" qi "fiicd".
ilena, il iubegtipe fiul meu?
- Bunb doamnd,iertati-m5!ziseElena inspdimAntatd.
Contesastdruiiariqi cu intrebareaei:
- Il iubegtipe fiul meu?
- Domnia-voastrdoarenu-l iubeqte,doamnd?zise Elena.
Contesardspunse:
- Nu-mi da asemeneardspunsocolit, Elena. Haide-haide,des-
trinuieqte-tisimtireainimii, cici dragosteata s-a dat pe fali pe de-
llin.
Elena ingenunche,iqi mlrturisi dragosteaqi, cu ruqine gi groa-
zd,cergiiertareanobilei salestbpine;in cuvinte careardtaucd infe-
ege nepotrivireadintre soartaei gi a lui, ea se apdrd,spunAndcd
Bertramnici nu-i cunoa$tetaina qi cE dragosteaei e la fel de nein-
lreptbtitd ca dragosteaunui biet indian care slXveqtesoarelece-qi
rriveqteadoratorul,flrd a qti nimic mai mult despreel. La intre-
rareaconteseidacdin ultima vremenu avusesede gAndsi plece la
laris, Elenaii mdrturisi planul care se n5scusein mintea ei, cdndil
ruzisepe Lafeu vorbind despreboalaregelui.
- Aceastasi fi fost pricina pentru carevoiai sd te duci la Paris'/
zisecdntesa.Spuneadevdrul!
- Elenarispunsecinstit:
- Contele,fiul domniei-voastre,m-a fEcut sd md gindesc la
lceasta;altminteri Parisul,gi leacul,Eiregelenu s-ar fi ivit deloc in
;Andurilemele.
Contesaasculti toatEaceastdspovedaniefird a scoateun singur
;uvdnt de incuviinlare sauinvinuire; se mdrgini doar s-o intrebe pe
llena ce sorfi deizbAnddavealeacul ei. Afli astfel cXera leacul pe
;arei-l d[duse tatil ei pe patul de moarte,leacul cel mai prefuit de
ierard de Narbon din toate cAteavea el. $i-qi aminti de solemna
Sgdduialdpe care ea o frcuse in acel ceas cumplit cu privire la
Andrafecioar[, a cdrei soart5,precum qi a regelui insugi, p6rea ch
rtArndacum de ducereala capflta aceluiagiplan. Cu toate cd acest
rlan era fhcut sub indemnul minlii unei fete indrlgostite, contesa
;Andcacb ar putea fi jocul Proniei cereqtipentm ducereala bun
;fArgita timbduirii regelui qi pentrua punetemelia viitorului t'ericit
rl fiicei lui Gerard de Narbon. De aceea,ea ii dddu Elenei incu-
dinlarea de plecare,punAndu-ila indemAndbani din belEug,slu-
itorii cuvenili qi dorindu-i so4i de izbAndd.
131
 Elena ajunsecu bine la Paris qi, cu sprijinul prietenului ei, bd-
tr0nul seniorLafeu, fu primiti larege. Mai aveainsl multe greutifi
de infruntat, cdci regele nu era ugor de induplecatsI incerce bal-
samul adusde cXtreaceastdtAnirI gi frumoasddoctori!5.Dar ea ii
spusecd estefiica lui Gerardde Narbon (a clrui faimd regeleo cu-
nosteaprea bine) qi ii inflligI preliosul leac drept o comoarl nes-
tematl, care cuprindetot miezul invdldturii agonisitede-a lungul
anilor gi toatdiscusinlatatXluisXu.Apoi, cutezXtoare, se leg5 cXva
pldti cu viala daci in ristimpul a doud zile nu va izbuti sd-l inzdrl-
veneascdpe deplin pe mdria-sa.ln cele din urml regele se invoi,
dAndu-isoroc doub zile, dupd trecereacdroraElena urma sd-qi
piarddviafa, daci regelenu se va insindtoqi.Dar dacdva izbufi sb-l
vindece,ii fbgddui s-o lase si-qi aleagdde so! pe oricare birbat ii
va pldcea din tot cuprinsul Franlei (in afari de prin[i), alegerea
unui sof fiind plata cerutdde Elenapentrutdmiduirearegelui.
lncredereape careElena o aveain tiria doctoriei ddruitede ta-
tbl ei era pe deplin indreptdlitd.lnainte de a se fi incheiatcele doud
zlle,regeleiqi redob6ndisinitatea infloritoare.El ii adunXde inda-
tX pe tofi tinerii nobili de la curteasa, cu gAndulde a-i da frumo-
sului sXudoctorrisplata unui sof - dupXcum ii fusesefdg5duiala-
gi-i ceru Elenei sd-giroteascdprivirile asupragrupului de tineri ne-
cdsdtorili, dintre care s5-qi aleag5un sol. Elena nu stdtu mult pe
gAnduri, fiindcd printre acei tineri seniori il zbrise qi pe contele
Rousillon qi, intorcAndu-secdtreBertram,ii spuse:
- Acestaestebdrbahrlales,Nu md incumet,seniore,sd spun ch
te iau de so!, ci md dau pe mine qi serviciile mele pe tot timpul cAt
voi trdi, increzAndu-md in putereacdl5uzitoarea domniei-tale.
- Preabineatunci, tinere Bertram, ia-o; i[i este solie - spuse
regele.
Bertram nu qovdi si-qi aratenemullumireafalh de acestdar al
regelui, spunAndci e o fatd care i s-a ddruit singurE,fiica unui
doctor sirac, crescutdpe socotealatatilui lui, qi careiqi duceacum
zilele de pe urma bundtdfii mamei lui.
Elena il auzi rostind acestevorQede batjocur5,prin care se le-
pddade ea,gi-i spuseregelui:
- Sunt bucuroasdci eqti bine, domnia-ta.Celelalte,in ce mi
priveqte,las5-lein voia soartei.

rli
Insd regele nu voia sd ingdduie incilcarea poruncii sale, cdci
putereade a hlrdzi nobililor lor soliile era unul din multele pri-
vilegii ale regilor Franlei, qi chiar in aceeagizi Bertramfu cuirunat

il t32

l
,rl
 cu Elena.PentruBertram,aceastXcXsnicieincheiatdcu sila era $u-
bredi gi ArX ae nidejde. Iar sirmana sa solie cu toate cd dobindise
coful cel nobil, pentrucareiqi puseseviala in cumpdn5,pdreasdnu
Ii cdgtigatdec1tun nume gol, dragosteasofului ei nefiind un dar
aflat in puterearegelui Franlei.
De-abia se cununaseElena, ci fu rugati de citre Bertram s5-i
ceari regeluiinglduinfa ca el si plece de la curte;iar cAndii aduse
aceasti invoire, Bertram ii mirturisi ci nu era pregdtit pentru cd-
sXtoriaaceea,careil zdruncinasemult, qi de aceeasolia sa nu tre-
.buia si se mire de caleape careel aveade gAnds-o urmeze.Chiar
dacb Elena nu se mirX, fu insi mahniti, afldnd hotirArea lui de a o
ptrrdsi. Bertram ii porunci si se duci acasd,la mama lui. CAnd
Elenaauzi aceastiasprXporuncd,rispunse:
- Seniorg nu-ti pot rdspundela astanimic alta decAtcd sunt cea-
mai supusdslujitoare a domniei-taleqi mi voi stridui veqnic,din
toateputerile,sdsporescaceastifavoare,prin carestelelemele n-au
izbutit sdimplineascl soartameanorocoasi.
Dar nici cuvAnrAndcu asemneaumilinli, Elena nu izbuti si-l
facdpe trufagulBertram sd-i fie mild de gingagalui solie, qi ddnsul
se despl4i de ea fhrd cea mai obiqnuiti dovadi de cuviinfd, aceea
de a-gi lua r5^mas bun.
Elena se intoarsela contes5.linta cdldtoriei sale fuseseatinsX;
pdskaseviala regelui gi-qi legaseviafa de stipAnul scump al sufle-
tului siu, conteleRousillon. Se intoarseinsd abituti acasi, la no-
bila sa soacri, qi de-ndatXce intrd in castel,primi de la Bertram o
scrisoare,careaproapec6-i zdrobi inima,
Buna contesdo intAmpind cu urdri de bun sosit, ca gi cum ar fi
avut in fald o sotie aleasl chiar de fiul ei Ei o doamndde vi15nobi-
16,gi-i rosti cuvintepline de bundtate,ca s-o mAngAiede nepdsarea
riuticioasi pe care i-o aritase Bertram, trimilAndu-gi solia acasd
singurS,in ziua nunfii. Dar aceastiprimire cdlduroasdnu izbuti sd
alungegAndurileintunecatedin minteaElenei, qi ea rlspunse:
- Doamnd,seniorulmeu a plecat,a plecatpe vecie.
Dupi careii citi acestecuvinte, cuprinsein scrisoarealui Ber-
tram: "CAndvei izbuti sdiei din degetulmeu acestinel, pe carenu-l
voi scoateniciodatd, atunci sd mI numeqti solul tdu; dar pentru
acestCAnd,eu scriu un Niciodati".
- Esteo hotdrArecumplitd! strigdElena.
Contesao rugd sd aib[ ribdare qi zise cX- de weme ce Bertram
plecase- Elena va fi copilul ei qi cd merita un so! care s-o nu-
t33
 meascd ceas de ceas doafllna lui qi pe care s5-l slujeascd douizeci
de biieli necioplili ca Bertram. InsI in zadar ?ncercdaceastdmami
fbrd de pereche, prin bundvoinla ei qi prin vorbele ei blAnde gi mX-
gulitoare, sd aline suferinla nurorii sale.
Elena, cu ochii afintili asupra scrisorii, strigd, sfhqiatd de dure-
re: "CAt[ vreme nu am o sofie, nu am nimic in Fran{a".
Contesa o intrebi daci vorbele acelea se aflau in scrisoarea
primith.
- Da, doamnd - atAtfu in stare s6-i rispundd biata Elena.
ln dimineala urmetoare, Elena nu era niciieri de gdsit. Lisase o
scrisoare, care uflna sd fie inmAnati contesei in ziua aceea, qi care-i
aducea la cunogtin!5 pricina neaqteptatei sale pleclri. ln scrisoarea
aceea o vestea cd este intr-atAt de mAhnitl ci-l izgonise pe Bertram
din {ara lui de bagtin6 qi din cdminul lui, incAt - ca sd rbscumpere
rdul pricinuit - pornise in pelerinaj la altarul sthntului Iacob cel
Mare. $i incheia, cerindu-i contesei sd-gi inqtiin{eze fiul ch solia
sa, pe care o ura atAt de mult, a plecat pentru totdeauna din casa
lui.
CAnd pirisi Parisul, Bertram se duse la Florenfa unde deveni
ofilerin oastea ducelui. $i, dupX un r6zboi incununat deizbAndd, in
care fbptuise multe vitejii, primi din partea mamei sale scrisori,
cuprinzAnd o veste ce-l bucurd mult, cum cd Elena n-avea s5-l mai
tulbure cu nimic.'Tocmai se pregXtea a se intoarce acasd,cAnd Ele-
na insdqi, in straiele sale de pelerin, sosi in cetatea Florenfei.
Florenla era oraqul prin care treceau pelerinii in drum cdtre 1[-
caqul sfAntului Iacob cel Mare, iar cAnd El'ena ajunse in acest oraq,
aflI cd acolo locuia o vdduvl primitoare care gdzdwa in casa ei pe
toate femeile care plecau in pelerinaj la altarul acelui sf?nt; vdduva
le dddea addpost gi le prilejuia o Eedereplicutd. De aceea Elena se
duse drept la aceastd bund femeie, qi viduva ii urd cu multb cu-
viin[5 bun venit qi o pofti sX vadi tot ce-ar fi voit in acel orag ves-
tit, spunAnd cX - de va voi sd priveasci la oastea ducelui - o va du-
ce intr-un loc unde va putea vedea intreaga armatd.
- Vei vedea gi un pimAntean de-al domniei tale - mai zise vi-
duva. Numele sdu este contele Rousillon, care in rbzboaiele duce-
lui a slujit inlr-un chip demn de cinstire.
Elena nu aqtepti-sd mai fie poftiti o dati, cdnd afld cd Bertram
avea sX he acolo. lqi insoli gazda gi fu o tristd gi amard pllcere pen-
tru ea sd-qi mai arunce incd o datd ochii pe chipul scumpului sdu
so1.

t34

I
#-+-+-=t==-:'+"-.t'-=-54':+*-@
 - Nu este oare un bXrbatchipeq?intrebl vdduva.
- imi place mult - rdspunseElena fXrXsX govXie.
Tot drumul, gure$aviduvi nu mai vorbi de altceva decit despre
llcrtram, inqirAndu-i Elenei povestea cds[toriei lui qi cum o pbri-
rise pe sXrmanalui sotie qi intrase in oastea ducelui, numai gi nu-
nrai sd fie scutit de a vielui aldturi de ea. Elena ascultd rdbddtoare
uceasteinqirare a propriilor sale nenorociri, qi nu isprdvi bine aceas-
Itr poveste, cdnd gazda sa incepu alta, care se intipXri adAnc in min-
tca E,lenei,cuvAnt cu cuvAnt, cbci de asti datl vlduva vorbea des-
pre dragostea lui Bertram pentru lata ei.
Deqi 1ui Bertram nu-i fusesepe plac cdsdtoriala care il silise re-
gele, se pare cd nu era lipsit de simlire faln de vraja iubirii, pentru
cX de'cAnd fusese adus cu oasteain garnizoand la Florenfa, ii cX-
zuse drigd Diana, o tAn[rd t'ermecltoare, fiica acelei vhduve care o
gtrzduia pe E,lena. $i noapte de noapte, cu cAntdri de tot felul qi
stihuri alcdtuite spre slava frunrusefii Dianei, venea sub f'ereastraei
qi cduta sd-i cAqtigeiubirea. Dorin{a lui era ca fiica vdduvei s5-i in-
gdduie s-o vadi pe luril, dupi ce to{i ai casei se duceau la culcare.
Dar Diana nu se lXsa cu nici un chip induplecatd si-i implineascd
aceastl ruglminte necuvenitd, nici nu-l incuraja intru ninric sd sus-
pine dupd ea, gtiindu-l b[rbat cdsXtorit; ea fusese crescut5 sub in-
drumdrile unei mame in{elepte, care, deqi acum strdmtoratl, era cle
obdrqiealeas[, trigAndu-se din nobilul neam al Capule[ilor.
Toate acesteale povesti Elenei buna doamnl, lSudAndu-i nes-
pus smerenia virtuoasX a fiicei sale, care, spunea ea, se datora in
intregime unei creqteri neintrecut de alese Ei bunelor povete pe care
i le ddduse.$i mai spuseci Bertram o ruga ncspus de rnult pe Dia- .
na si-i primeascl in noaptea aceea vizita pc care el o dorea cu atAt
nui aprins, cu cAt urma si plece din F-lorenlachiar in zorii dimi-
ne[ii urmXtoare.
Deqi inima Elenei fu mihnitd aflAnd de iubirea lui Befiram pen-
tru tiica vlduvei, totuqi, dupd aceastXpovestire, nrintea ei infl5cd-
ratd urzi un plan (nu o descurajasedef'el gAndul cX cel dintAi dd-
duse greq ca sd-l recdqtigepe hoinarul qi nobilul ei so[). ii destdinui
vdduvei cvaea era Elena, solia pdrlsit5 a lui llertram, Ei o rugd pe
gazdaaceastacu iniml buni, precum qi pe fiica ei, sI-l lase pe Ber-
tr.am sd vin5, iar ea, Elena, va ciuta sI treacl in ochii lui Bertram
drept Diana. Le spuseseci s-a gAndit la aceasti tainicd intAlnire cu
soful ei ca sd capete de la dAnsul un inel, despre care spusesecI -
de va airrngevreodati in stipinirea ei - el o va recunoalte de sotie.

t35
 Vdduva qi fiica ei ii fhgdduird s-o ajute in aceastdi-ncercare,in
parte din milX pentru aceastbbiatd solie pdrisitb gi in parte pentru
risplata figiduitd de Elena, care le dbrui o pungi de bani, ca semrr
al viitoarei salerecunoqtinle. in aceeaqizi,Elenafrcu aqa fel ca sI-i
ajungi la ureche lui Berham cd ea a murit, ndddjduind ci la gAndul
cd e liber si facd o noui alegere, cind ea i se va infdliga sub chipul
Dianei, el ii va cere mAna. Iar dacl va cdpdta inelul, o dat[ cu a-
I
ceasti fbgdduial5, Elena nu se mai indoia ci va izbuti sI scoati un
I
folos de pe urma unei astl'el de imprejuriri.
I Seara, dup5 ce se lntunecd de-a binelea, Bertram fu l5sat sX in-
tre in odaia Dianei, unde se afla Elena, gata s5-l primeascd. M[-
gulitoarele laude qi cuvintele de dragosle pe care i le spuse Elenei,
deqi qtia bine ci erau menite Dianei, sunau in auzul ei ca o muzici
nepreluiti. La rAndu-i, Bertram fu at6t de incAntat de ea, inc6t su
legd in chip solemn si-i fie sof gi sX-i poarte iubire veqnicd,legd-
mAnt care ea niddjduia si fie prevestirea unei simliri adevirate,
atunci cAnd va afla cd aceea cate-l incdntase atAt cAnd a stat de
vorbb cu ea er? chiar Elena, insdgi solia lui dispre{uitd.
Bertram nu qtiuse niciodati cAti simtrire ascundea in sufletul ei
Elena, altminteri poate cd n-ar fi fost atAt de neplsitor fali de ea.
De asemenea, vbzAnd-o in fiecare zi, nu luase defel in seamd fru-
musefea ei - un chip cu care ne-am obiqnuit, nu ne mai impresio-
neazil ca atunci cAnd vedem penku prima dati o fa!5 f'rumoasi ori
urOtd.CAt despreinlelepciunea ei, n-o putea judeca cu nici un chip,
fiindci ea era pitrunsd de atAta respect, imbinat cu dragoste, incdt
pbstrasetotdeauna tbcere cAnd era el de fa!d.
t.
Dar acum, c6nd tot viitorul ei qi incheierea fericitb a tuturor
viselor sale de iubire pdrea cd atArnX de faptul dacX in inima lui
Bertram va rdmAne o pldcutd amintire a intAlnirii din noaptea ace-
ea, ea iqi desfbgurl intreaga bogXlie a minlii, pentru a-i fi pe plac.
$i astfel, gingdgia simpli qi insuflelitd cu care qtia cb poarte o con-
vorbire, precum gi dulceala cuceritoare a purtfilor sale il ferme-
cari pdnd inh-atAt pe Bertram, incAt jurd ci numai ea ii va fi so1ie.
Elena ii ceru inelul din deget, drept cheziqie a iubirii sale, qi el i-l
dddu; iar in schimbul acelui inel, pe care trebuia neapdrat sil aibi
in stipAnirea ei, Elena ii ddrui alt inel - cel primit de la rege, lna-
inte de a se lumina de ziu5, Elena iqi lud rdmas bun de la Bertram,
iar el porni de indati la drum, citre castelul plrintesc.
I
Elena le convinse pe vdduvi qi pe Diana s-o insoleasc5 la Paris,
rli unde avea nevoie mai departe de ajutorul 1or, ca s5-gi duc5 la inde-

136

I
plinire pianul. CAndajunserdacolo, aflarXcb regeleplecases-o vi;
Eltezepe contesade Rousillon, gi Eldna porni pe urmele regelui; cu
toatXiuleala.
Regelese bucura de o desdvArqitbsdnitate, qi recunoqtinfafali
de dAnsa- car.e-imijlocise vindecarea- era atAt de vie in sufletul
lui, incAtin clipa in care o ydzusepe contesade Rousillon, incepu
l[-i vorbeascddespreElena, numind-o nestematbfbri seamin,
pierduti din pricina nebuniei fiului ei; dar vdzdndcd astfel o umple
de intristare pe contesX,care plAngeadin adAnculinimii moaflea
Elenei,zise:
- Bunameadoamni. am iertat si-amuitat totul.
lns[ pe bXtrinul Lai"u, aflat dL fa!d, sufletul siu cel bun nu-l
ldsi ca pesteamintireaElenei - care-i fusesescumpi ca un odor -
strsetreacdcu atdtauqurltate,agacd el glisui:
- Trebuie sd spun p.eqleauce g0ndesc,cX tan5rul gentilom a
adus o grea jignire mdriei sale, mamei qi doamnei sale; dard lui
fnsuqi qi-a cbqunatrXul cel mai mare, fiindcd a pierdut o sofie a
c6rei frumusefeuimea ochii tuturora, ale cirei cuvinte w5jeau au-
zul tuturora,a cdrei deplinl desdvArgire indemnatoate inimite sb
doreascda-i sluji.
Regelezise:
- Preasldvireaa c?.eace am pierdut f'aceamintireascumpi. Prea
bine,chemali-laci.
$i Berham seinflliqd dinaintealui. Iarregele, arXtindu-giadAn-
ca mAhnirepenku nedreptifile sdvdrgitefa!5 de Flena, il iertX, de
dragul tatblui s[u mort qi al pilduitoarei sale mame, qi-l l6sXsX se
bucureiar6$ide trecerepe lAngXdAnsul.insd purtareainduritoare a
regelui fa!5 de el se schimbdcurAnd,cdci bXgdde seami cd Ber-
fram purta in deget chiar inelul diruit de el Elenei, qi iqi amintea
preabine cum Elena chemasepe toli sfinlii din cer drept martori cI
nu se va despirli nicicind de inelul acela,decAtdoar de-l va trimite
regelui, cAndse va abateasupr5-iweo mare nenorocire. Cercetat
indeaproapede rege cum anumeajunsesein mAnalui inelul, Ber-
tram inqird o istorisire greu de crezut,despre o doamni care i-1
zvArlisepe o fereastr[,tXgdduinds-o fi vbzut mdcar o datdpe Ele-
na, din ziua cununiei.Regele,qtiind cit de nesuferitdii era lui Ber-
tram solia sa, se temu ca nu cumva.el sd-i fi rdpit viafa qi porunci
strhjilor sales5-l aresteze,zicdnd,:
- Sunt cuprins de gAndurinegre:m5'tem cX viafa Elenei a fost
curnrat[in chip tichlos.

131
 in clipa aceea,Diana gi mama ei intrar[ qi infhligard regelui rr
jalbd, prin care-i cereau sd-qi lbloseascl puterearegeasc5,silindu-l
pe Bertram sd se cunrurecu Diana, fa[5 de care se legasocu soleni-
nX juruinlX s-o ia de so{ie. Bertram, infiicoqat de mAnia regelui, tX-
gidui ci ar li flcut asemeneafbgdduialS; atunci Diana, pentru er
intdri adevdrul spuselor sale, scoasela iveal5 inelul (pe care Elenir
i-l lisase), zicdnd cX-i diruise lui Bertram inelul pe carc-l pru-tain
clipa aceea,in schimbul celuilall, in ccasul cAnd jurase c5-i va fl
so!. Auzind acestea,regele porunci strdjilor sir punl mAna qi pc eal
deoarecepovestea ei despre inel nu se potfivea cu coa a lui Ber-
tram, b[nuielile regelui fur[ intlrite qi el le spuse cd de nu vor mlr-
turisi cum a ajuns in stlpinirea lor inblul E,lenei. vor fi da{i amAn-
doi pe mAna cXiIului. Diana se ruga sXi se ingiduie mamei sale sX-l
aducdpe giuvaergiul de la care cumplrase inelul gi, implinindu-i-sr:
rugdnrintea,vlduva ieqi qi se intoarsepe dati, inso[i6 dc Elena.
Buna contesd.,care suf-ereacumplit din pricina primeidie.i ce
atArnaasupra capului fiului ei qi se ingrozea Ia gAndul c[ bXnuiala
ar putea fi interneiati, cAncl vlzu cI scumpa ei Elena - pe care o
iubea cu o dragostede mami - era totugi irr viat5, fu cuprinsi do un
sim{imAnt pe care abia fu ?n stare sX-l indure. Regedui nici nu-i
venea a crede ci dinainte-i se afla Elena, gi zise:
- E oare adevlrat cd aceea pe care o am clinaintca ochilor e
solia lui Bertram'l
E,lenacare nu se simlea incd o so{it;recunoscutS,rlspunse:
- Nu, preamilostive doamnc, nu veileli decAt umbra unci sofii;
numele, qi nu insXr;i fbptura ei.
Bertram strigi:
- Eqti qi una gi cealaltd,qi una Ei cealaltX!O, iart5-mXl
- St5pAnul meu - spuse [;lena - cAnd am intluchipat-o pe a-
ceastdfiumoas[ 1'ecioar5,ai fosl uirnitor de bun; qi iatl aici qi scri-
soareadomniei-talel qi-i c:iti cu glas voios aceleaqicuvinte pe carc
altXdatXle repetasecu atita amdrlciunc: "Cffnd vei izbuti sX ici din
degetul meu acestinel..." l-ucrul acestas-a infAptuit, cici min mi-ai
dat inelul. Vrei sI fii al meu acum, dupE ce eqti indoit cAgtigat'?
Bertram rdspunse:
- De-mi po{i dovedi cd am vorbit cu tine in noaptea aceea,inri
vei li vegnic o scumpd iubitd. "
Nu-i fu greu Elenei s-o facX, liindcE vlduva gi Diana veniserir
inadins spre a dovedi acest f-apt; gi regele fu atAt de incAntat dc
Diana, pentru ajutorul prletenr:sc pe care-l adusese scumpei [:ilena,

138
h
F
l
I
Ip" o preluia atAtpentrubinele ce i-l fbcuse- incAtii fXgdduiqi
"*" so! nobil; povesteaElenei il fHcuses6-i vinb in gA4dcb e o
un
ft,ci
I r[splatX cu adevdratiegeascdsX le dea soli de neam fetelor fru-
i,trnoase, cAndir.nplinescvreo faptXde seam5.
i . Astfel, Elena se incredinldin cele din urmd cX moqtenireatat6-
llui era cu adevdratsfintitd de cele mai notocoasestele din cer,
"i
I clci acumea era solia muit iubitXa scumpuluiei Bertram,9i nora
j nobilei salestdp6ne,purtAnj numelede contesXde Rousillon.

I
 llr
I
l1
i l i lr
ilrl
jtl
r ilii
ll
tli
ir
lj

Femeia tndfudtnicd

Catarina,poreclitdScorpia,erafataceamai mare a lui Baptista,

un bogat negu!5tordin Padua.Avea o fire atAt de nestip2nitd gi
nXbddXioasi,qi o limbi atAtde ascufitX,incAtin tot cuprinsulcetblii
Paduanimeni nu-i mai spuneaaltfel decXtCatarina-Scorpia.Eia
greu, ba chiar cu neputinldde crezutci se va gisi vreun gentilom
caresI aibi curajul s-o ia de sofie.Tocmai de aceeai selua mult in
nume de riu lui Baptistafaptul ci in nenumiraterAnduri,cAndcea-
lalti fiici a sa, fermecXtoarea Bianca, fuseseceruti de sofie, pre-
getasesd-qidea incuviinlarea.li respingeagi pe cei ma str6luc4i
pelitori, spunAndu-lecd numai dupd ce va sclpa de povara fiicei
salemai mari, ei vor fi liberi s-o pefeascXpe Bianca.
Se intAmplX,totuqi, sd vind la Padua,anumepentru a-gi cduta
solie, un gentilom, pe nume Petruchio,care, firi a line seamdde
cele ce se spuneaudesprefirea Catarinei,afldnd cd e bogatdgi fru-
moasd,sehotdri sd seinsoarecu ea qi s-o imblAnzeascd, fbcdnddin
ea o nevasli potoliti, aldturi de caresd-gipoati ducein tihni traiul.
$i, cu adevXrat,nimeni altul decAtPetruchio nu era mai potrivit
pentru a se apucade aceasti grea treabd,deoareceera deopotrivd
de incdpilAnatca gi Catarina.Totodati, era gi un om plin de duh qi
vesel qi, pe deasupra,atat de inlelept, incAt gtia foarte bine si se
prefaci pbtimaqqi furios, cAndera atAtde potoliI, cd ar fi putut rAde'
el singurde prefbcutasamdnie,pentrucd aveao fire nepdsitoareqi
gtia sd ia lucrurile cu uqurinld.Felul aprig in care se purti cAnda-
junse so{u1Catarineiera numai dehaz,sau,mai bine zis, eraprefr-
cdtorie, pe care, datoriti pXtrunderiisale deosebite,o gisise sin-
gura calede-apotoli izbucnirile phtimageale furioaseiCatarina.
Agadar,Petruchiose dusesd o cAgtigecu vorbe galeqepe Cata-
rina-Scorpia.Mai intdi qi-ntAiii ceru lui Baptistaingdduinlade a o
140
 pe fata lui, "blO,ndaCatarina" - cum o numi Petruchio - zi-
cu inlepdtoareiste{imec6, auzind de sfiala ei feciorelnicd qi
purtirile ei cuviincioase, venise tocmpi din Verona ca s6-i cuce-
dragostea,Tatil fetei, cu toate ci linea sd o mXrite,fu silit sd
pAni la urmi cX nu se prea potrivegte Catanna cu
descriere,fiindcd nu trecu mult qi se vddi cAt de blAnd5qi
cuviincioasdera; profesorul de muzicd inkd valvArtej in incd-
ca s[ se plAngn cd "blAnda" Catarina, eleva lui, ii spdrsese
cu al[uta, deoareceindrlznise si-i gdseascdo greqealdin
cum cdntase.Auzind acestea.Petruchiozise:
; - E o fetigcani curajoasX;simt c-o iubesc mai mult ca oricAnd
I ard de dorinta de a sta puJin de vorbd cu ea. $i, zorindu-l pe
ilfanU gentilom sd-qideaincuviinfarea,mai spuse:Treburile mi
toresc,signor Baptista,nu pot veni in fiecare zi ca sd ingAn vorbe
fulci. Lai cunoscutpe tatdl meu; dAnsula murit qi m-a llsat mog-
Dnitor al tuturor moqiilor qi avuliilor sale. Aga cd spune-mi,daci
lobAndesciubirea fiicei domniei-tale,ce zestreii vei da?
Baptistasocoti cam neciopliti pentru un indrdgostit asemenea
purtare,insd fiind bucuross-o mirite pe Catarina,rispunse ci-i va
da douizeci de mii de coroanedrept zestre qi jumdtate din averea
m la moartealui. Cdzuri repedela invoiald qi Baptistase dusesd-i
deade gtirear[igoasei salefiice despreinlelegereala careajunsese
cu indrdgostitulPetruchio.O trimise apoi la el, sX-i ascultemdrtu-
risirile de iubire.
ln vremeaaceea,Petuchio chibzuia in sinealui cam in ce fel s-o
cttrteze,gi-gi spuse: "Cand vine, o sd-mi ardt dragosteaprintr-o
glumi. Dac5-qi bate joc de mine, preabine, am si-i spun cd are
viers dulce ca o privighetoare,iar dacXse-ncrunti,ii spun cd arald
senindla chip ca trandafirii proaspit scildali in roua zorilor. Dacd
nu scoateun singur cuvAnt,voi l6uda elocinfa ei, iar daci-mi cere
sdplec pe dat5,ii voi mu{umi, ca qi cum m-ar ruga shrimln cu ea
o siptXmAndde zile in qir".
Dar iati cXintrHtrufaqaCatarina,qi Petruchioii vorbi primul:
- Buni diminealaKate, cici aflu ci acesta[i-e numele.
Catarina,nefiindu-i pe plac acestfel simplu de-a o numi, spuse
cu dispre!:
- Cei caretin sd-miv6rbeascdimi spunCat4rina.
- Minli - ii intoarsevorba indrXgostitul.!i se zice Kate gi nu
altf'el, sau Kate cea frumoasd;gi uneori Kate-Scorpia.lnsi, Kate,
eqti cea mai drdgblaqi Kate din toati Cregtindtatea,gi de aceea,
l4l
Kate, auzind cum blAndelea ta este ldudatX de toate oraqele, vin s5-l,i
cer mina.
NXstruqnicl intAlnire intre doi amorezi! Ea, lblosind cuvinlt'
mAnioase Ei rdstite, ii dovedi c5-qi cAgtigasepe drept porecla dt
Scorpia - in timp ce el nu mai contenea s-o laude in cuvinte du
ioase qi curtenitoare. In cele din urm5, auzindu-l pe tat5l ei apro-
piindu-se, Petruchio ii spuse (cu gAndul de-a sfArqi cAt mai curAntl
cu vorbele de drago.ste):
- Dulce Calarina, hai si lislm deoparte areste palavre degarte.
cdci tatil tdu a incuviintat se-mi fii solie. Cu privire la zeste, ne-anr
invoit, qi de vrei, sau nu vrei, eu tot am sI m[ insor cu tine.
$i cum intrd Baptista, Petruchio ii spuse c[ fiica lui l-a primit
cu bunlvoin$ qi i-a figdduit sd se cunune cu el duminica urmX-
toare. Catarina tdgbdui aceste spuse, zicAnd c[ ar vrea mai degrabl
s[-1 vadl spAnzuratin ziua de duminicd, qi,i aruncd tot soiul de
mustrdri tatilui ei, fiindci dorea s-o mdrite cu un biddran {icnit ca
Petruchio. Petruchio il rugd pe talil fetei sb nu ia in seami vorbele
ei minioase, spunAndu-i cd ei se inleleseserX ca ea sb se prefaci
ndzuroasi de fald cu tatdl ei, dar cX intre patru ochi ii p[ruse foarte
iubitoare qi drig[stoasd. Apoi, intorcAndu-se spre Catarina, zise'.
- D5-mi mAna, Kate. Eu o sd plec la VeneJia, ca sd-1i cumpXr
rochii alese pentru ziua nunlii. Ingrijeqte-te de petrecere, tatX, gi
pofteqte oaspeiii. O sb aduc inele, podoabe frumoase gi veqminte
bogate, ca sd arate cAt mai minunat Catarina mea; qi pofi si mi
sdrufi, Kate, fiindc5 re vom cununa duminic5.
In ziua de duminicd se adunarl tofi oaspelii pofti1i la nunt5, insX
agteptardmult qi bine pAnd sd se iveasc5 Petruchio, iar Catarina
plAnse de ciud5 la gAndul cd Petruchio nu fbcuse decat s5-$i batl
joc cle ea. Intr-un tArziu, totuqi, se arlti, lErd sd fi adus nimic din
gdteala de nuntd pe care-o fbgdduise Catarinei. Nu-i vorbX cd nici
el nu era imbrdcat cum s-ar fi cuvenit unui mire, ci purta niqte
haine ponosite qi neingrijite, ca gi cum ar fi vrut sX ia in rAs treaba
pentru care venise; qi slujitorii lui, pAnb qi caii pe care cdlEreau
ardtau qi ei cavu de lume.
Petruchio nu putu fi induplecat sl-qi schirnbe hainele; Catarina,
ziceael, urma s[ se cunune cu dAnsul qi nu cu hainele lui. V[zAnd
cd nu e chip sb se-nleleagb cu el, pornir5'spre bisericd. Mirele nici
gAnd s[ se abatl dintr-ale lui, liindcb atunci cAnd preotul il intrebd
pe Petruchio dacd wea s-o ia pe Catarina de nevast5, el igi insoli
incuviinlarea cu o injurdturd atdt de grosolanl, incdt - buimac de

t42
 uirnire - preotul scXp5cartea din mAni, qi cAnd se aplecl sI qi-o
fidice, acest mire smintit il inghionti atAt de zdravdn, incAt preotul
ctrzu hlt colo, cu ceaslov cu tot. $i tot timpul cAt linu cununia, mi-
rolc b5tu din picior qi injurd in aga hal, incAt cu toatl firea cura-
ioasl a Catarinei, ea tremura ca varga de spaimS.Dupd ce se sfdrqi
lilujba, cAt se mai aflau inod in bisericX, Petruchio cc'ru vin $i in-
jur, strigAnd cAt il {inea gura. DupX
'tirinX in sdndtateacelor din
care zvdrli drept in obrazul lArcovnicului ceea ce mai rimlsese pe
l'undul paharului; cdci, zicea el, prea avea (Arcovnicul o barbl rar5
6i l1[mAndH gi - cAnd diduse pe gAt vinul - plrea cX ar vrea sI
apuce cu barba pAni qi fhrAma de turti cdzat| in pahar. Intr-un
cuvAnt, nici c[ se mai pomenise nuntd mai anapoda; insi Petruchio
sc purta atdt de ndstrugnic numai pentru a izb6ndi mai bine in pla-
nul ce gi-l flcuse cu scopul de a imblAnzi o nevastd atAt de indrl-
cir d.
Baptista se-ngrijise de o petrecere de nunti cdt se poate de strd-
lucitoare, dar cAnd se intoarserd acasl de la bisericd, Petruchio o
apucd de mAnI pe Catarina qi spuse cd are de gAnd sX-giducd ne-
vasta acasd, pe dati; nici mustririle socrului sdu, nici cuvintele
mAnioase ale Catarinei, care-gi ieqise din sdrite, nu-i schimbarX
gAndul. Striga sus qi tare cX solul are dreptul sd hotdrascd asupra
soartei soliei sale cum pofteqte, qi o zori pe Catarina sI plece. Pd-
rea alal de cutez5tor qi de dArz, incAt nimeni n-avu tXria de a in-
cerca sX-l opreasc5.
Petruchio iqi urcd nevasta pe un cal prdpddit, pricdiit qi deg[lat,
pe care-l gisise anume; el gi slujitorul lui aveau mArloage la f'el de
pripddite. CSldtorird pe drumuri anevoioase gi clisoase, qi de cAte
ori gloaba Catarinei se poticnea de vreun bolovan, solul ei tuna qi
fulgera, injurAnd sdrmanul dobitoc, care, sleit de puteri, abia se mai
tAra sub povara sa. Ai fi zis cX om mai nXbiddios ca Petruchio nici
cd s-ar mai aflal
ln cele din urmd, dupX un drum istovitor, de-a lungul cbruia Ca-
tarina nu auzise altceva decAt blestemele grozave ale lui Petruchio
impotriva slujitorului gi a callor, ajunseri la casa lui. Petruchio ii
urX bun venil in ciminul ei in cuvintp blAnde, insX hotiri qp solia
lui sI nu aib[ parte de odihnl, nici de masd in seara aceea. FurI
intinse mesele gi servitorii nu intirziar[ si aducl cina, dar Pe-
truchio, preflcAndu-se cd gdseqtecAte un cusur lieclrui f'el de mAn-
care, aruncd pe podele carneaqi porunci slujitorilor s-o ia de-acolo;
qi toate acestea zicea cd le facenumai de dragul Catarinei lui, pen-

143
 ll
lit
il
lll
lli tru cd ea nu puteasdminXnce carneprost gititb. Iar cAndCatarina,
'I
i flimAnd5 qi picAndde obosealX,se dusela culcare,el gisi qi patul
prost fbcut, aruncAndpernele qi agternutulprin incdpere,astfel cd
biata de ea fu nevoitd sd se agezeintr-un jil! unde, dacd i se
intAmplas[ a{ipeascd,eratrezitd,numaidecdtde glasul zgomotosal
solului ei, care zbiera la slujitori fiinilcd nu se pricep sd pregi-
teascdpatul de nunti al mireseisale.
; A doua zi, Petruchioo finu la fel, vorbindu-i mai departeCata-
rinei cu cuvinte blAnde,dar cdnd ea incerca sXpund ceva in gurd,
gisea numaidec6tcusur tuturor bucatelorce erau adusedinaintea
L ei, azvArlindbucateledelaprdnz pe podele,cum flcuse qi la cind.
Iar Catarina,tanlo$aCatariha,se milogi de slujitori sd-i aducbpe
I furiq ceva de imbucat. Ei, insd, ddscblili din vreme de Petruchio,
rlspundeauc[ nu cuteazXsi-i deanimic fdr[ qtireasolului ei.
- Sdracade mine - se viita dAnsa- s-a insuratoarecu mine ca
s5 mi infometeze?Milogii care vin la uqa tatdlui meu tot capdtA
ceva de mAncare.Dar eu, caren-am qtiut niciodati ce inseamnXsd
cer, suntlihnite de foame,amelitdde nesomn,Einutitreazhcleinju-
rbturi gi hrdniti cu arfag.$i ce-i mai de neinchipuit,toateacesteale
sdvArqegte, chipurile, in numele unei iubiri des[vArqite,zicAndcb
agmuri pe loc dac-aqdormi sauaqmAnca
Monologul acestafu curmatde intrarealui Petruchio,care,nea-
I vAnd de gdnd s-o infometezede-a binelea,ii aduseo ciozvlrtd
l prijitn de carne,spunAndu-i:
- Cum se simte fermecitoareamea Kate? Iat5, iubito, veA cdl
de harnic sunt,ji-am pregXtitcarneacu mAinilemele. Sint sigur cb

ii aceastbdovadi a bunitilii mele meritb mullumiri. Cum, nici o

vorbd?A, pricep,nu-[i estepe plac carnea,qi toatdostenealace mi-am
dat-o esteinzadar.
$i porunci unui slujitor sd ia farf'uriade-acolo.Foameacumpli-
t6, caredoborAsemAndriaCatarinei,o ftcu sd spund,deqi cu mAnie
in suflet:
- Las-oaici, te rog. *
in$ Petruchionl semu{umi numai cu atdt,gi-i spuse:
- Cel mai neinsemnatserviciu este rdspldtit cu mu[umiri, gi
astfelva fi gi al meu,inainte ca sdte atingi de carne.
La vorbeleacestea,CatarinamormXiin sili:
- l1i mu4umesc.
Doar atunciii ingddui s5-gipotoleascipulin foamea,zicdnd:
t44
 - MdnAncXsdnitoasd,iubitoare Kate; mdnAncXdupd pofta ini-
mii! $i acum, scumpamea turturicd, o si ne intoarcemacasXla ta-
tdl tdu qi vom petrececum nu sepoatemai bine, cu hainede catifea
qi bonete,qi inele de aur, cu horboteqi eqarfeqi doud schimburi de
rufhriealeasd.
$i, ca s-o faci sd creadl cI aveade gdnd cu adevdratsd-i ddru-
iascdtoate acestelucruri scumpe,chemdun croitor gi un marchi-
tan, care aduserdcu ei cAtevavegmintenoi, ce le poruncisepentru
ea.Apoi, dAndtava ei slujitorului, ca s-o ducd afar5,mai inainte ca
dAnsasi-gi fi potolit mdcarpe jum[tate foamea,zise:
- Ai gi isprdvit de prAnzit?
Marchitanulinfeli$d o bonetd,zicAnd:
- Iatb bonetade carea pomenitluminilia voastrS.
La acestecuvinte,Petruchioseporni iardqi66tune gi si fulgere,
zicdnd cd boneta era croitd ca o strachindqi cd nu era mai mare
decAto mdturdsauo coajXde aluni, cerAndu-imarchitanuluis-o ia
de acolo gi s-o faci mai mare.Catarinainsd spuse:
- Vreau s-o iau pe aceasta;toate femeile cumsecadepoartd
astfelde bonete.
- CAnd vei fi cumsecade- ii intoarse vorba Petruchio - vei
aveaqi tu una la fel, dar pdn5atunci nu.
Carneape careo mAncaseii mai dbduseCatarineipulin curaj qi
ea spuse:
- Signore,cred cd pot aveaingXduinfade-a vorbi, gi voi vorbi.
Nu sunt copil, nici prunc, oamenimai de seamddecit dumneataau
rEbdatsd m5 auddrostindu-migAndul,qi de nu voiegti, ai face mai
bine si-1i astupiurechile.
Petruchiose fbcu cd nici nu audeacestecuvintepline de mdnie,
ctrci - din fericire - descoperiseo cale mai bun5 de a-gi struni
sofia,decAtsd secertecu ea.De aceeardspunsulsiu fu:
- Firegte,adevdratgrdieqti,esteo bonetdcare nu face doi bani
qi te iubescmai mult fiindcXnu-!i placenici !ie.
- De mi iubeqti ori ba - zise Catarina- mi-e totuna. Mie imi
placebonetaqi o voi avea.Pe acoasta,sauniciuna.
- Ai spuscd doreqtisd vezi rochia - urmd Petruchio,prefhcAn-
du-semai departecd n-o inlelege.
Apoi veni croitorul qi-i ar[td o rochie f'rumoasd,croitd pentru
ea. Petruchio,care iqi pusese-ngAndsd nu-i ia nici boneth,nici
rochie,gdsifel de fel de cusururi.
145
li
- I)oamne pizeqte! strigd el. Ce porclrie mai e qi asta'/ (lu,ir
asta zici 1u ci este o mAnoci? ParcI-i o qa,pleoqlitd ca vai de lurrr, '
Croitorul spuse:
- Mi-ali cerut s:i fie dup[ porlul vremiil
Iar C'atarinaadause ci in viala ei n-a vdzut o rochie nai birr,
croitd. Aceasta fu de ajuns pentru Petruchio. Ei dupX cc le pllti orr
menilor acelora pe ascuns,pentru marl'a ior, qi le ceru ierlare peri
tru f'elul ciudat in care se purta cu ei -- cu vorbe aprige li gesturi lir
rioase ii alungl pe croitor qi pe ntarchitan din incftrere. Apoi, ?nloi
cindu-se cdtre Catarina,ii zise:
- Nu-i nimic, haide Kate, draga ntea, o sd ne ducem acasi lir
tatll tXu chiar Ei in aceste straie de rAnd, pe care le purtim acum.
DupX care porunci sX i sc inqlueze caii, susfindndcX sunt cea.
surile qapte dimine4la, Ei el trebuie sd ajungd la Baplisla acasd ll
vremea prAnzului.
Adev5rul este cd nu era in faptul dimine{ii cAnd el spuseasta, ci
tocmai bine amiaza zilei. De aceeaCatarina igi lud inima in dinfi qi
spusecu sfialI, copleEitdde pornirile lurioase al'r:solului ei:
- Te incredinlez, domnia-ta, ci sunt ceasuriledoul dupl amiazir
qi va fi vremea ciaci inainte de ajungernnoi acolo.
Dar Petruchio igi puscse in gAnd ca inainte de a o duce la tatil
ei s-o facd atit de supusX, incdt ea s[ incuviin{eze orlce i-ar spune
el. De aceea,ca qi cum ar tl tbst stipAn chiar pe mersul soarelui gi
i-ar fi stat in putore sXporunceascl agtrilor, zise cX va fi ceasul care
va voi el s[ fie, inainte de-a porni [a drum. Pentru cva,zicea el, clri-
ce spun Ei orice l'ac, tu inadins mi te pui irnpotrivX. Nu vrcau si
plecdm astbzi, rgidaci vom pleca, va fi ora care anl sI apun eu cI
este.
lntr-o zi intreagXCatarina fu silitii sI se invele cu aceasti ascul-
tare, noud pentru dinsa, qi Petruchio nu ii ingbdui si meargd acasd
la tatil ei, pAnI cAnd trufia ei nu fu ingenuncheatl cu totul. Ajun-
sesepAnXacolo cu supunerea,c[ nici nu mai cuteza sX-qiaduc[ a-
minle mlctrr c[ s-ar putea impotrivi. ln vrerne ce se aflau pe drum,
pulin lipsi sI se vadX intoarsl acas5 iardqi, numai fiindcX se in-
tAmplase sX pomeneascl in treacll cX pe cer sta soarcle, cAnd el
suslineamorliq cI luna strllucea in nriezul zilei.
- l1i spun acum, pe f-eciorulmamei melc - spuse el - gi acesta
sunt eu insuni, cd va fi IunX sau stclc, sau oricc am s[ vreau cu,
altminteri nu nrai ajung la casatatllui tXu.

t46
 Apoi sc fdcu cX vrea sd se intoarcl clin drurn, ins5 Clatarina, care
llu rriri era def'elCatarina-Scorpiar, ci o sotie ascultXtoare,zise:
llaide si mergem mai departc. te rog, yi va fi soare, ori lunX,
tfti str:lc,sau orice-ai potti; gi daci de-acum inainte vci voi sd-l nu-
tilt:tli lurnAnare cu feqtil5, iur cb la 1'elva li qi pentru nrine.
l)ctruchio se hothi s-o punl la incercare, Ei de aceea spuseinci,
t t r l ut l:
- l:u zic c[ e lun5.
$tiu prea bine ci e luni - intdri Catarina.
Min{i, e binecuvAntatul.soare- spusePetmchio.
, Atunci e binecuvAntatulsoare - repetl flatarina - gi nu va fi
toulc, de vei spune tu cd nu e soare. Oricum ii vei spuno tu, chiar
uqava fi, qi aqava rimdne de-a pururi pentru Catarina.
Abia atunci ii ingidui Pctruchio sii-qi urmeze cllltoria; insI, ca
sr1rnai inccrcc o clati daci pornirea asta sprc cumin{c:nie va {ine,
ciind intAlnird in drum un mogneag,Petn-rchioii dXdu binele, ca gi
culn ar fi fost o tAnXrdfcmeie, zicAndu-i:
- Zi buni, frumoasi doamnl.
O introbd apoi pe Catarina dacl a mai vXzut vreo fcmeie mai
lcrmecdtoare,ldudAndlala aibd gi bujorii din obrajii unchiaqului gi
lsominXnd ochii lui cu douX slele strXluciloare. $i intorcAndu-se
spreno$neag, spuseiariqi:
-- Frunroasi qi fcrmccirloarc l'at[, ?ncXo datl ili d;ru bunl ziual
lar so[iei salc ii zise: Draga mea l(ale, imbrX{i;eaz-o cle clragul fru-
nruse{iisaie.
Catarina, acum cu deslvArgire invinsS, ?qi insugi pe dat5 pdrerea
so[ului ei gi ii vorbi in chip aserndnltor bltrAnului dmme!, zicAndu-i:
- inlloritoare fbcioar[, eqti fiumoasX, f}agecil ;i drXgllargi; in-
cotro te indrepli gi unde 1i-e locuin{a'l Fcricili sunl pririn{ii care s-au
invrednicit cu un copil atAt dc fermccXtorl
- Ia stai, ce se petrece cu tine, Kate * zise Petruchio - nddljdu-
iesc cI nu !i-ai pierdut mintile! Acesta este un blrbat vArstnic,
zbilrcit qi ofilit, r;i nu o fat5 in flozrreatinere{ii, cunt zici tu.
La care Clatarinaspuse:
- SX-ld iie cu iertare, bltrine domn, soarelem-a orbit pArrX-ntr-a-
tAt, incAt tot ce privesc imi pare verde. Acum imi dau seama ci c,qti
un pirinte vrednic de cinstire. Nldirjduiesc c[ mil vei ierta pentru
aceaslXgrcqcali.

t11
 ilfl
i ili l i - IartH-ne, unchiaqule _
zise petruchio _ gi spune_ne
untlt. tr la o suti de coroane, 9i Lucentio iqi trimise cel dintAi
irllll bucuroqi si *
";;;;;;;; credrum,dacd
ai acec;,\, jitorut *-o chemepe Bianca.Dar slujitorul se intoarse'zicAnd:
ffi J:1" cd are treabd qi nu
BitrAnul rdspunse: - Domnule, stipina mea ifi trimite vorbi
l
j:tr:fl,,ffii::,i:ffi
,$:,":l:ff ,;::.::?JT?*H#,1,1i,:, vem.
-
- Cum se poate - intrebd Petiuchio sX spund
poateveni? Aqa se cuvine si rispundl o sogie?
cd are treabdqi

i 'duc sdl vXdpe un

liu al _;, ;^;" t;"*;" va
Petruchioafld cdunchiagul la padua. I Atun"l cei doi rAserdde el, zicAndsd fie mullumit dacXnu-i
veni rAndullui Hor-
care urma sd se insoarecu """f" "rr?r' lui Lucentio,un tAn;rr Finrite Catarinaun rispuns 9i mai aspru'Apoi
Bianca,fiica mai micl a io sXtrimitl dupdsotrialui. El ii spuseslujitorului:
ceeace'fhcu str-rfericeasca lui Baptistrr,
bogatdera pe cale r:]1
p. vio.""tio, spunandu-i
ce nevasril - Du-te qi pofteqte-ope solia mea sXvinX pAndla mine'
cd trebuie s[
- Ohol S-o poft"us"[! rAsePetruchio'Ba s[-i spui
tr
in chip plicut, pdnr ce l"1ty,, $i urmarxcxlitoria ru.srrei.
";tf;;;;
sosirdla Baptista'acasd,
sumedeniede oaspe[ispre unde se adunascrrr vinh.
dumitale nu
a prarooi"rnta Biancdi
caci Baptisrase invoise u".uiorlulareu cu Lucentir,. - Mi-e teaml, domnule- zise Hortensio- ci solia
tuu:j..q" run"tfou*u calarinei. rna mezinei,dupi ce-;i tc va l6sanici Poftitd.
se
uano lntrard in casi, Baptista Acest curtenitor sot se cam ing[lbeni la fafd cAndslujitorul
Ie urd bun venit la petrecerea lntoarsefbri stdP1nalui.
nuntd,undemai flll in"e o p"r""t de
"* 1"
Lucentio, solur cdsltoriti. - Asta-i bund! Unde e sofiamea?
"i"
Biancii, H;J;;;"""ruruu "*ana cale
se puturd stipani sb nrr.f'ac'$i ranbrinsuriler, nu - St[pdne- zise slujitorul - st[pAnamea spuneci punefi la
uo"r" gru-" o"orite pe seama veni. l1i ceresXvii dumneata la dAnsa'
biddioase.anevesteilui petruchio"Orerirfn,, firii nx- vreo qotii qi de aceeanu va
de incAntatride firilettAnd. miri pdreaugroz.a\ - bio ,Xu in mai rlu! fdcu Petruchio,apoi iqi trimise slujitorul'
poruncescsI
fdcAndhaz de petruchio ";-l;;;;1", pe care gi le aleseser', spundndu-i:Bdiete,du-te la stlpAnata qi spune-ici-i
!.
I
n9r.o ;il;;, mai pu{in fericiti. pe_ vinXla mine.
truchio nici nu lui in
sifh"G;;,
I'rn ;ffffi#T::H11III?:,.1#JTTT"#
tista alrturandu-secelorrarfi,
Abia avurd vreme cei din jur s5-gi spund cI nu se va
acesteiporunci,cAndBaptista,uluit, strig[:
supune

vinel
l ca sd nie i" .r Atunci petruchio
il -Z{u aqa,peMaica Precistd!Iat-o pe Catarinacum
il
l
;::',""tlffffi
3,",1T,'"uu:aou"ail]]i"ot,u,""."a"#"i"'i"., Ea intr[ qi-i sPusecu smerenie:
- Care-liestevoia, seniore,cd ai trimis dupXmine?
,1ti mirem
cidintolisorii, - Unde suntsorata qi solia lui Hortensio?intrebl el'
I
' ';1::'H:'::fi#1h:;IX*?#1",
- Bine _ incuviinld petruchio_ Catarinar[sPunse:
l - - Staude vorbd ldngdcdminul din odaiade primire'
sitrimitd
"r-ri. "X
t*;"F1,liilr?*3J - Du-te qi adu-leincoace!porunci Petruchio'
'T:i1t:H**"'rur'
rrimisdupr ea,acera':t:^:.1j :""uYui supusS,
venindd;
";;;
Catarinaieqi, f-ar1o vorbX,ca sXimplineasc[ poruncasolului
Lucentio.- atunci
ei'
sun-
- Dac[ se poate credein minuni - zise
l . Laaclast", ""ii"rr'"0'iu:5i'ffiTiJl'
deplindincredere nu"u,oei.
o,^o.u ,"*, tem martorii unei adevlrate minuni'
cAdrdellaryf"f", ,"tiil" uo. ce-o fi pre-
I
titoare decdtinddritnicade -cur*iou,-ii aov"aimai ascul_ - Chiar aqa9i este! gl5sui Hortensio- 9i mX-ntreb
piopu"oa o prinsoarepe vestind?
,rllir l3*::1',!: n"q*'"i";il;r ci* pu- ir'
- Pe legeamea,prevesteQte pace- spusePetruchio- 9i dragos-
;:1?ffi;31 11ri1o
l

;;";;;; "ffij;j
;;ffi ::Tl,;l##:Tj
fr?:Tj
#:j1;
te, qi via$-liniqtit[, qi iotai"tut" pe drept cuveniti; qi' ca sX
gim vorba,tot ce poatefi mai frumos'
nu lun-

149
 til
l
it
i
r1 Tatrl catarinei, nespus de fericit sx vadr cum s-a indreptat li i t ;r
s a, z is c :
- Acum, pe drept 1i se cuvine rdsplata, petruchio, fiulel Ar
cagtigatprinsoarea,qi voi mai adxugala zestreaei incr dourzeci rlt
mii de coroane, ca qi cum ar fi alti fatX, cici e schimbatXde part.rr
s-ar 1l ndscutacum.
- Stafi - zise Petruchio - voi fi gi mai indreptdlit s[ cAqtig prirr
soarea daci vd voi arita gi alte semne ale virtulii gi supunerii ei.
Comediuerorilor
$i cum Catarina intra tocmai atunci, insofitr de celi doud cloanr-
ne, el urni:
- Privili-o cum vine qi le aduce gi pe soliile voastre incXpdlAna,
te, ca pe niqte prizoniere ale puterii sale femeieqti, de indupletare.
C)atarina,boneta asta a ta nu-[i stl bine; jos cu asenenea fleacuri.
stare de rizboi' in Efes
calc-o in picioarel Cetilile Siracuzaqi Efes, aflAndu-sein
ca orice.negufdtordin Siracuza
Catarina iqi scoasepe dati boneta qi o azvdrli cAt colo. fu datbo lege crudd,careponrncea
mor[ii' dacdnu-qi va puteards-
- Doamne! strigd nevasta lui l{ortensio. Facd cerul si nu am aflat in cetateaEfesului sd fie ursit
pl[tind o mie de mbrci'
niciodatd prilej de suspine,inainte de a fi impinsi la astfel de laprr '--i"g"or1viala,
cumpdra
descoperitpe strd-
neroadil oniet ao negul5tordin Siracuza'fu
pentru a pliti acestgreu
Iar Bianca spuseqi ea: zit" if?rotoi qi adusinaiitea cArmuitorului
- Flalal! Ce gupuqenieprosteascdmai e si asta? tribut, saua-qiprimi osAndala moarte'
-'"Aeg;* st[pAni-
l.a care solul Bianchi ii spuse: oo'uv"u bal pentru a gHtl rdscumpbrarea'9i
osa.n{a, ii ceru sX istoriseascd
- Aq dori ca supugeniata sX lle la fel dc prosteascll inlelepciu_ torul, inainte d" u 'o'ti impotriv[-i
nea cu care i1i indeplineqti indatoririle, tiumoasl Bianca, *_u sale 9i sa-i'spun5 ce pricin[ il mAnasesXinfrunte
i"t"t* "i"tii veni in Efes,unde a iirta insemnamoarteapenlru
tat o sutd de coroane,de la sfhrqitul prdnzului incoace. "or_ de'a
;;;;i^
- Asta inseamni cX ai tbst un nerod, crezind c[ pdzesc cu atdta oricare negulEtorslracuzan'
cdci suferinleleindurate
sfinjenic indatoririle rnele. Aegeonspuseca nu seteme de moarte'
1 - Catarina - zise Petruchio - te insdrcinez si le spui acestor
t'ernei indlritnice ce anume datoreazd,sofilor qi stbpAnilor lor.
il sltuia""re de via1X,dat cd nu i
se putea da o sarcindmai grea
i""a, sa rrqire intimpl5rile nefericitei
sale vieli. Apoi iqi incepu
ll $i, spre inm[mrurirea luturor celor aflali de fa!d, fosta catarrina- istorisirea, cu acestecuvinte:
-- crescutspre a
i Scorpia preamxri ascultareace se cuvinc sr o aibi o adevrrath
- n* vdzut luminanlei in Siracuzaqi am lbst
sofie, ?n cuvinte tot atAt de grbitoar.e,pe cAt fusesede deplinl su_ o femeie cu caream dus un trai
ajungenegu!1tor.g'*tout a" sofie
punerea ei in toate lald de voin[a lui petruchio. plec la Epidamnum'
il;:; a""r#"it. lntr-un timp' fiind nevoit sd
Astfel, catarinei i se duse incx o clatd vestea in intreaga padua, qase luni in qir, qi apoi aflanc
unde am fost linut a" t "u*il" Srele
insi altf'el decat pand atunci. I)in catarina-Scorpia, ea deveni am trimis dupd solia mea'
cd va trebui s6mai rdmancdtxvavreme,
femeia cea mai supusl din Padua, sofia care iqi pXiea cu cea mai grea a nlscut doi feciori' $i'
mare sfi n{enie indatori ril e. Ddnsa,de-ndatace a sosit, a c6zul" 9i
ca doul pi-
creqtet pdnX-n tllpi
lucru ciudat, amdndoisemdnaudin O datl cu na!-
s[-i deosebeqti'
cbturi de apX,incAtera cu neputinld -femeie
hanul unde
sXrman[ din
l
terea celor Aoi g"-"oi ui m"i' o semXnau leit
colif, care gi ei
trisese solia mea uOo'" p" lume doi
intreei,intocmai"aqlf""io*imei.Pdrinliiacestorcopiifiindgro-
151
I
i
 ItIi
llL
I
li zav de sXraci,i-am crescuteu pe cei doi b[ieli ai lor pentru ca nr,rl
i tArziusd-i slujeascipe fiii mei.
Feciorii mei erau copii foarte frumoqi qi nu micd era mAntlri,r
sofiei mele si aibd asemeneafii. $i cum dAnsain frerarezi iqi arirt.r
dorinfa sd se intoarcd acas6,eu am incuviintat, impotriva voirrlrr
mele, qi intr-un ceasriu, ne-amurcat pe punteaunei coribii. Nu rr,
dep[rtasemnici la o leghe de Epidamnum,cAndse stArnio furturr.r
infricoqdtoare,carebAntui cu asemeneastrdqnicie,incAt marinarii,
vizAnd cX nu mai au nici o putinli de a scdpavasul, se inghesuirrr
I intr-o barcd spre a-qi mAntui vielile, ldsdndu-nepe noi singuri pt'
i corabie, care dintr-o clipX intr-alta aveasd fie sflrAmati de furirr
furhmii.
Vaietele neincetateple soliei mele qi jalnicele scAnceteale drir
i gblaqilor prunci, care, neqtiind de ce si se teamX,plAngeaudoar
fiindci vedeaurAurile de lacrimi izvorAnddin ochii mamei 1or,inri
umpluri sufletul de groazd.pentrusoartalor. Toate gAndurilemi-e-
rau indreptatecitre niscocireaunor mijloace prin caresi scapvia-
[a alor mei. L-am legat pe mezin de cap5hrlunui mic catargrbmas
in picioare,din cele pe care oamenii care cutreierdmdrile le inallir
anumeimpotriva furtunilor; de al doilea capdt l-am legat pe me-
zinul celeilalteperechide gemenipi totodati i-am aritat sofiei mele
cum s6-i legepe ceilalli doi copii de un alt catarg,Apoi ne-amlegal
1 qi noi fiecare de cAteunul din acestecatarge,laolaltd cu copiii pc
care-i aveamin seamd.De nu ne-ar fi dal in gAnda$aceva, arn fi
fost pierdufi, deoarecepestepulin corabia se izbi de o stAnci se-

It i meatA,preficAndu-sein lindiri. Noi, legagicum eram de catargele

aceleasubfiri, ne-amlinut la fala apei.AvAnd grija celor doi copii,
n-am mai fost in staresX-i dau nici o mAni de ajutor sotiei mele,
,l care fu despi4itE curAndde mine, impreund cu ceilalli doi copii.
lnainte insi de a-i pierde din ochi, ei furd luali de c[tre niqte pes-
cari din Corint in luntrea lor (dupd cum mi-am inchipuit atunci).
VXzAndu-iin afara primejdiei, n-am mai avut altX grijd decAt sX
lupt cu talazurile dezlXnluite,ca # ocrotescviala scumpuluimeu
fiu gi a celuilalt mezin. ln cele din urmb gi noi, la rAnduhnostru,am
fost luali pe punteaunei cordbii qi, fiind recunoscufi,am fost pri-
I mili cu dragdinim6, gi am sosit teferi in cetaleaSiracuzei;dar din
ceasulacelade restriqten-am mai aflat ce s-a ales d6 solia mea qi
i de fiul meu mai mare.
Feciorul meu mezin, acum singura mea grij6, cAnda implinit
optsprezeceani a inceput a mI iscodi cu privire la maic5-sagi la
r52
 le lui, gi adeseami necdjea, cerAndu-mi s5-i ingddui s5-qi ia cu
duiitorul, pe tAndrulsclav, caregi el iqi pierdusefratele, qi sXse
I ln clutarea celor pierduti. PAnXla urmd, am incuviintat, dar
Inima grea, cdci degi doream cu nerdbdare sd aflu vegti despre
t mea gi feciorul meu mai mare, totuqi, trimi[Andu-l pe mezin
I gdseascd, puteams5-l pierd qi pe el. $i iatd cX au trecut gapte
do cAndfiul meu m-a p5rdsit.Cinci ani mi i-am petrecutstri-
lAndlumea in lung gi-n lat, in ciutarea lui. Am fost pAni la ho-
frul cel mai indepirtat al Greciei qi pAndla marginile Asiei qi, c[-
Itorind de-alungul Jirmului cdtrecasd,am popositpe uscataci, in
lfcs, nevoind a lisa necercetatXnici o aqezarecare adipostegte
lrmeni; insd ziua aceastatrebuie sd curme povosteavi4ii mele, qi
;fr voi socoti fericit in ceasulmorlii, de m-ar putea incredinla ci-
lcva cd sofiaqi copiii mei suntin viafi.
Aci iqi sfArqiurgisitul Aegeon povestireandpastelorsale. Iar
o&rmuitorul,pltruns de mill pentru soartaacestuinenorocospbrin-
lo care-giprimejduise viata din dragostepentru fiul siu pierdut,
dse cd de n-ar fi o faptd impotriva legilor - pe carerangul qi jur6-
mantulsiu il opreaude a ie schimba- i-ar crula bucurosvia{a.To-
lugi, in loc de a-l sorti unei mo4i grabnice,aqacum i s-ar fi cerut
de-arfi pizit orbegtelegea,ii deterilgaz o zi, ca sd poati cere sau
lmprumutade la cinevabanii pentrua-gipldti rdscumpdrarea.
Rigazul acestaprimit din indurareacArmuitoruluinu-i pdru lui
Aegeonun mare hatAr,deoarecenecunoscindpe nimeni in Efes,
tvea prea pulini sorfi ca vreun strdins5-i imprumute sausi-i dea o
mie de m[rci spre a pldti rdscumpdrarea. Neputincios,vdduvit de
oricenddejdede a primi ajutor, fu dat in pazaunui temnicer.
Aegeon iqi inchipuia cb nu cunoa$tepe nimeni in Efes, dar
chiarin timpul cAndigi puneaviala in primejdie ciutAndu-lpe me-
zinul sdu- acesta,precum qi fratele lui mai mare, se glseau amAn-
cloiin cetateatsfesului.
Feciorii lui Aegeon,sembnAndintre ei ca doud picdturi de apd,
luseserl botezali la fel - Antifolus; de asemeneaqi cei doi sclavi
gemeni fuseser[ botezali amAndoiDromio. Mezinul lui Aegeon,
Antifolus din Siracuza,cel pe care bdtrAnulvenise sd-l cautein
Efes,sosi gi el intAmpldtorin cetate,impreundcu sclavul lui, Dro-
mio, in aceeaqizi cu Aegeon.Fiind qi el negufdtordin Siracuza,s-ar
fi allat in aceeaqiprimejdie ca Eitatil s5u,dacdsteauasanorocoasb
nu l-ar fi fbcut sd se intAlneascicu un prieten, care-i spusein ce
prinrejdiecizuse un bitrAn negulXtordin Siracuza,qi-l sfltui sd se
153
 llL
[j
lilr'
f 1i
i l rll
I l r{ dea drept un negutitor din Epidamnum.Antifolus ii urml por;rl;r
rlli qi-i pdru rdu auzind c[ unul din concetilenii sXi se afIX irrlr ,,
l1i
1 il asemenea primejdie;dar nici prin gAndnu-i treceacX negutitorrrl
l acela era insuqi tatil sXu,Feciorul mai vArstnic,al lui Aegeon {1',
care-l vom numi Antilblus din Efes, ca sX-l deosebimde lialt lt
sXu,Antifolus din Siracuza),locuia in Efes de douizeci de ani rr.
l fiind om avut, i-ar fi fost lesne si pllteascd banii pentru riscurrr
pirarea vielii tatdlui s[u. lnsd Antifolus nu-qi amintea nimic ,1,
tatil lui, fiindci atuncicAndpescariicei striini il luaserdin bar,,r
lor el era mic de tot; abia daci-qi aminteaci viala ii fusesecAntlrrr
Lil
scipati in felul .acesta.Nici despremama lui nu pXstravreo aniirr
,i tire, cdci pescarii ii rdpiser5pe cei doi copii (spremareadurerc :r
nefericiteidoamne),cu glndul si-i vAndi ca robi.
Antifolus qi Dromio furl vAnduli de pescari lui Menafon, urr
vestit rdzboinic, care era unchiul cArmuitorului Ef'esului,gi el ii
luasepe biie{i cu dAnsulcAndse dusesesd-qivaddnepotul.
CArmuitoruluidin Ef'esii pldcu tAnlrul Antifolus, gi c0ndacesll
deveni mare, il fdcu ofifer in oastealui, unde tdnirul se distinst
prin marea sa vitejie in bXtdlii, acipAnd viafa ocrotitorului sdu.
Acestaii r5spldtimeritele,insurAndu-lcu Adriana, o nobil5 bogatir
din Efes, cu care locuia acum (Dromio, sclavul sdu, se afla mai
departein slujba lui).
Cind Antifolus din Siracuzase despd4ide prietenul care-l stl-
tuise si spunbcd vine din Epidamnum,ii dddu sclavului sdu Dro-
mio niqtebani, sb-i ducdla hanul undeaveade gAndsdprAnzeascX.
ln acesttimp, el voia si deplimbe ca s[ vadXoraqulgi sdia cunog-
tinld de obiceiurilelocului.
Dromio era un tinir vesel,qi de cdteori Antifolus era posomo-
rdt qi intristat, el obiqnuiasI-i descreleascifruntea cu ndzbAtiilegi
poznele sale pline de haz; de aceea,Antifblus ii qi ing5duia lui
Dromio sd-i vorbeasci mai liber decAtse intAmpldde obicei intre
stipAnqi slujitor.
Dupi ce Antifolus din Siracuzaii spuseselui Dromio sd plece,
rimase o bucatdde vremechibzuindcam unde sd-giindreptepaqii,
in cdutareamamei gi a fratelui sdu,desprecare nu putuscafla nici
ceamai mici veste,in nici unul din locurile unde debarcase,Sta qi
cugetacu amiriciune:
"Sunt ca un strop de apd in ocean,care, str5duindu-sesd-gigd-
seascdstropul pereche,se pierde in necuprinsulmdrii. Astfel md
pierd qi eu,nef'ericitul,tot cXutdndu-mimamaqi fratele."
r54
 Lr u.rm. ce se gAndeaastfel la cdlitoriile sale istovitoare qi flrX
ftr|rrs,cel pe care-l crecleaa fi Dromio se intoarse. Antifblus, mi-
lltrtlu-se cum de-a venit atAt de repede,il intrebd unde l5sasebanii.
l)nl ccl cbruia ii vorbea astfel nu era Dromio, ci fratele sbu gea-
fltHrr,slujitorul lui Antifoius din Efes. Cei doi Dromio qi cei doi
Antilirlus semdnau gi atunci la fel de mult ca qi in copilXrie; de
It'r't:a nu-i de mirare cI Antifolus socoti ci-l are dinaintea sa chiar
;x' sr'lavul sIu, qi-l intrcbl cum de s-a iltapoiat atAt de curAnd.Dro-
ntirrii rdspunse:
StdpAnamea nl-a trimis si vI spun sI venili la masd. Clapo-
nul se lace starog qi purcelul la lest igi pierde rumeneala; qi toatd
nrirncareao sd se sleiascl, de nu veni{i degrabdacasl
Nu-i vrenea potrivitd pentru giume .- zise Antifblus. Iinde ai
-
lllsatbanii?
Dromio rhspunseiar5.qicb stlpAna lui il trimiscse sd-l aduc[ pe
Antilblus la masl.
- Care stipAnl? il intrebl Antifolus.
- Pii, care alta clecAtso{ia inXllimii voastro! rdspunseDronrio.
Antifolus, care nu avea sofie, se mAnie {bc pe Dromio gi spusc:
- Fiindcl uneori flociresc cu tine mai in voie, ili trece plin cap
cir poli glumi cu mine lErI nici o mXsur5.Nu arn.chef sd fac haz
acum; undc sunt banii'?$tii bine c[ suntem strlini in aceast[ cetate.
('um de-ai cutezat si incredin{ez.i o suml atAt dc insemnatd alt-
cuiva?
Dromio, auzindu-l spunind cX sunt strlini in cetate, igi inchipui
cI Antilblus glurneEtegi-i rlspunse rdzdnd:
- Vd rog, stXpAne,mai bine sI glumili in vreme ce.vX vc{i os-
plta. N-arn altd inslrcinare decAtsi vi aduc acasd,ca sXprAnzifi cu
stlpAnanrcagi cu soraci.
De astd dat5, Antifolus iqi pierdu cu totul cumpitul qi-i tdblci
spinarealui Dromio, care o zbughi spre casd,unde-i spusestXpAnei
sale cd domnul lui n-a vrut s[ vind la mas[, sub motiv cb nu are
nici un f'el de so1ie.
Addana, so{ia lui Antifolus din E1't:s,lu fbarte supirati auzind
ci bXrbatul ei a spus cX nu are nevasti. Era geloasXdin fire gi-qi
zise cir so{ul ei a vrut sI dea de inleies ci iubeqte mai ntult pe altX
l'e.meie.De aceea.incepu sir se li5m6nte qi s[ rosteascXvorbe grclc
de golozie qi mustrare.,imlrotriva so{ului ei, qi in zadar incercl sora
sa Luciana, carc locuia la oa, s5-i inliture binuielilc neinterneiate.

1.55
 Antifolus din Siracuzase dusela han,undeil gdsipe Dromio i.rr
banii puqi bine la pdstrare;qi revdzAndu-lpeDromio ai sdu,era gatil
sd-l certeiariqi penku glumelelui nesdbuite,candAdrianb u"rii r,,
dansulqi - fb'd a seindoi o clipd ci-l areinainteaochilor pe solul r.r
- incepu sx-l mustrefiindcd se uiti atatde ciudat la ("ra fourr,
indreptilit s-o faci, de vreme ce n-o mai vdzuse"a niciodatd pt.
doamnaaceeasupiratx). Ea ii aminti cat de mult o iubise inainte cl,
a sefi cdsitorit, gi ci ac,um,de buni seamd,iubeape artain locul ei.
- Cum s-aintAmplatasta,sofulmeuiubit? ziseea.O. cum de ti_anr
pierdut dragostea?
- Mie imi vorbeafi frumoasi doamnd?spuseAntifolus inmir
murit.
$i in zadar ii spuseci nu era soful ei qi ci nu se aflX in Efes
decatde doub ceasuri,ea strrui ca sd vind acas6cu dansa.panr la
urmd, Antifolus, neizbutindsi scape,o urmd acasi la fratele siu gi
prdnzi cu Adriana gi cu soraei - una numindu-l so! gi cealalti fra-
te. Pe cAnd,nduc deuimire, se gAndeacd pe semnese cununasecu
ea in,somn sau ci in clipa aceeavisa, Dromio, care-iurmase.fu la
fel de mirat cdndbucdtireasa,careera so[iafralelui sdu,ii lua tot
mereudreptso[ul ei.
In weme ce Antifolus din Siracuia prdnzeacu so{ia fratelui sdu,
fratele lui - soguladevirat - se intoarseacasdla masi, cu sclavul
shuDromio.slujilorii insr nu voird sr le deschiddpoarta,deoarece
stdpanalor le poruncisesdnu primeascdpe nimeni. Iar candbiturx
intr-una, zicdndci suntAntifolus gi Drornio, slujniceleraserdde ei
qi_le sprrserXcd Antifulus prAnzegtecu stXpdnalor, qi Dromio se
afli in bucitirie. $i cu toate ci aproapescoaserdpoafiadin
[A!Ani,
nu I se didu drumul in casd.ln cele din urmI, Antifolus se depdrtd
uimit qi intirAtat pestemisur5 la gAndulcd un striin prAnzegtecu
solia lui.
DupX ce Antifolus din Siracuzaigi sfdrqiprAnzul,auzind cum
femeia aceeail numeqtemai departesoful ei qi aflAnd cd bucdtdrea_
saii spuneacelaqilucru lui Dromio, se speriede-abineleagi pleci
din casi de indati ce gdsicel mai neinsemnattemei, tleqiLuciina ii
plicea foarte mult. Pe Adriana, in schimb,n-o putea suferi deloc,
datoiiti firii ei geloase,qi nici Dromio nu era mai mullumit cu fru_
moasalui soa!5din bucdtdrie;de aceea,st[pin gi slugd,furX bucu-
rogi s[ plepede la noile lor nevestecit puturdde repede.
In clipa cAndpdrdsicasa,Antifolus din SiracuzaintAlni un giu_
vaergiu, cate - luAndu-l drept Antifolus din Efes, cum fXcusesi
t56
Adriana- ii didu un lan! de aur. Iar cAndAntifolus nu voi si pri-
llescd lanFrl, spunind cd nu era al lui, giuvaergiul rdspunsecX il
lucrasela cererealui qi se depdrtd, ldsAnd lan1ul in miinile lui
Antifolus. Acesta-i porunci slujitorului siu, Dromio, si duc5 tot
calabalAcullor pe puntea unei cordbii, Sind hotlr0t si nu mai
,trboveascdmdcaro clipd intr-un loc unde i se intimplau asemenea
lucruri nemaiauzite;ajunsesesi creadXcd e wdjit.
Aurarul, care ddduselan{ul tocmai fratelui cdruia nu i se cuve-
nea,fu arestatcurAnddupi aceeapentru o datorie bXneasc5. Anti-
folus cel insurat - ciruia aurarul igi inchipuia cd-i diduse lanful -
se nimeri si keaci prin piali tocmai in clipa in care un ofi1er al
str[jilor il arestape me$te$ugar;zdrindu-l pe Antifolus, acestaii
ceru sd-i pliteascX lanful de aur pe care de-abiai-l incredinlase,
pre{ulinfXfigAndaproapesumapentru carefusesearestat.Deoarece
Antifolus figXdui cX ar fi primit lanful Ei giuvaergiul finu morlig cX
i-l diduse doar cu cdtevaminute mai inainte, se certard vreme in-
delungati, amAndoila fel de incredinfati cd au dreptate. Pe cAt de
sigur era Antifolus cd nu primise nici un fel de lant, tot atAt de
sigur era gi aurarul cd-i ddduselanful lui Antifolus - atAt de ase-
mXnXtoriera cei doi frafi. ln cele din urm5, ofilerul il dusqpe ne-
gufitor la inchisoarepentru datoria nepl5titi. Totodati ins6, giu-
vaergiul ceru sXfie arestatAntifolus penku neplata lanlu1ui.Fu dus
la inchisoarelaolati cu Antifolus.
ln drum spreinchisoare,Antifolus il z[ri pe Dromio din Siracu-
za, sclavul fratelui siu; gi luAndu-ldrept sluga sa, ii porunci sb se
duci la Adriana, sofia lui, qi s5-i aducdde la ea sumade bani pen-
lru care fusesearestat.Dromio, minunAndu-secd stdpAnulsdu il
himite inddrdtla casaaceeaciudatX,unde prdnzisegi de carepulin
mai inainte fuseseatAtde zorit si seindepirteze,qi vXzAndci Anti-
folus nu avea chef de glume, nu cutezdsi i se impotriveascd,cu
toate cI venise s5-i spunl stlpAnului s[u cb vasul e gata sd por-
neasciin larg. De aceeaplec5,nemulfumitcd trebuia sd seintoarcd
in casaAdrianei,undg Dowsabelsuslinusecd i-ar fi sofie.
- Dar - bombdni el - n-am incotro qi sunt nevoit sd mI duc,
fiindcd slujitorii trebuiesb sesupundporuncilor stipAnilor 1or.
Adriana ii d[du banii, qi pe cAndDromio fhceacale-ntoarsd,il
intAlni pe Antifolus din Siracuza,carenu se mai dumireade uimi-
toareleperipelii prin care trecea;fratele sdu fiirid binecunoscutin
Efes,.aproapecd nu intAlneaun om pe straddcaresi nu-l intAmpine
dAndu-ibinefe ca unei vechi cunoqtinle.tJnii ii aduceaubani, pe
157
lt r i
li
I
t1
ri care spuneau ci-i datoreazl, allii il pofteau s8 vinl si-i vadX, qi
triL cAliva nu mai pridideau cu mullumirile pentru cAte un bine pe care
ziceau cI le fhcusel Un croitor ii ar5td niqte m5tdsuri cumpirate
pentru dAnsul qi stdrui s5-i ia misura pentru un rAnd de haine.
Antifolus incepu sXereadX cX se afli in mijlocul unui popor dc
vrljitori qi vrdjitoare, qi Dromio incAlci qi mai mult gAndurile sti-
pAnului sdu, intrebAndu-l cum de-i ddduse drumul ofilerul care-l
insolea la inchisoare qi dAndu-i punga de bani pe care i-o trimisesc,
Adriana ca sI plXteascd datoria. Vorbele acestea ale lui Dromio
i
despre arestare qi despre inchisoare gi banii aduqi de la Adriana ?l
buimiciri de-a binelea pe Antifolus qi el spuse:
- Dromio Ssta gi-a pierdut, hotirdt, minlile qi noi rltlcim aici
sdpXnili de niluciri. $i, ingrozit de gAndurile ce se niqteau in capul
lui, strig6: Cerule, milostiveqte-ne qi scap5-nedin acest loc ciudatl
$i iati cI o alti fbpturl necunoscute veni la ei - de asti datX o
doamnd - care-i spuse qi ea pe nume, amintindu-i cd prAnzise cu
dAnsa in ziua aceea qi cerdndu-i lan{ul pe care i-l ldgiduise. An-
tifolus igi pierdu acum cu desivArr;ire ribdarea gi, numind-o vrlji-
toare, tdgddui cd i-ar fi fdgiduit vreodati un lan!, sau cX ar fi prAn-
zit vrodatd cu ea. Ba ii mai spuse cd n-a vXzut-o niciodatd pdnl in
cTipa aceea.Femeia stlrui mai departe, spunAnd cI el a prAnzit cu
ea gi i-a fhgiduit un lan! de aur, ceea ce Antifolus tXgddui cu ace-
eaqi indArjire; atunci dAnsa?i mai aminti cd i-a dat un inel de pre! qi
ck, dacdnu vrea sd-i diruiascd lan[ul de aur, s5-i inapoieze cel pu-
lin inelul. La auzul acestor vorbe, Antifolus igi ieqi din sXrite, nu-
mind-o din nou vr5jitoare gi urzitoare de farmece qi tdgdduind cd ar
avea habar de ea sau de inelul ei. PAnX la urm5, fugi de dAnsa,
l5sdnd-o-uimiti de vorbele lui qi de infXligarea lui besmeticX. Fiind
incredinlatd ci el era blrbatul cu care aprdnnt qi care i-a fhgXduil
lanful, ea cdzuse in aceeaqi greqe.aldca qi ceilalli oameni care-l
luaserXdrept fratele sbu.
CAnd Antifolus cel cbsdtorit nu fusese primit in propria lui lo-
cuinli, plecase foarte supirat, crezdnd cX este vorba de una din de-
sele toane de gelozie ale soliei sale. $i, amintindu-qi cum in atAtea
l rdnduri ea il invinuise pe degeaba cX di tAr'coalealtor f'emei, ca si
i se rdzbune pe dAnsafiindc5 i-a ferecat poarta casei, se hotirXse s5
se ducX qi sb prAnzeascdcu femeia aceea. Cum ea il primise foarte
dr5gistos, iar so;ia lui il jignise in asemeneamdsur5, Antifolus fb-
gbduise s5-i ddruiascl un lan! de aur, pe care de f'apt avusese de
gAnd sd i-l dea sofiei sale; era lanlul pe care giuvaergiul, din gre-

l
ll
158
rl
l\l
tl
tl
I
loald, i-l d5duse fratelui siu.-Femeia aceea lusese alAt de incAntati
la gAndul de a cXpXtauu frt,nu, lan! cle aur, incAt ii <ldruise lui
Antifolus un inel de-al ei. CAnd Antifblus cel nec[sXtorit spuse cd
nici n-o cunoalte qi plecase cuprins de turbare, ea iqi inchipui ci el
lpi pierduse min{ile qi se hotiri pe datl sX se ducd qi sX-i spunl
Adrianei cI solul ei s-a scrdntit de tot. $i in timp ce o inqtiinfa des-
pre acest lucru pe Adriana, sosi chiar Antifolus, insolit de temni-
ccrr,ca sd ia banii trebuinciogi pentru plata datoriei. (Adriana trimi-
scsebanii prin Dromio, care-i predaseceluilalt Antilblu.s).
Adriana crezu in adevirul poveEtii inqirate de femeia aceea,
uriume cI soful ei a innebunit, mai ales cAnd el o mustri cd-i zdvo'
rise podrta propriei sale case. Amintindu-gi apoi cum in tot timpul
prinzului el se apdrasezicind cI n-ar fi solul ei qi c[ se afla pentru
prima dat5 in Efcs, nu se miri indoi cI r;i-a pierdut nrinfile. Ii pllti
deci temnicerului banii, pentru a-l desclrca pe so{ul ei de datorie;
porunci apoi slujitorilor s5-l legc t'edclegcu lrAnghii ti il vAd intr-o
incdpere intunecoasd,trimilind dupl un doctor care sd-l vindecc de
nebunie, El, insl, in tot tinrpul acesta striga cAt il linea gura, pro-
testAndimpotriva unei astfci de invinuiri, pc care o atrlsese asupra
lui des5vAr$ilaasemlnarc cu liatele sdu. InsX turbarea lui nu lticu
decAt sX le int[r'easci creclinfain ne.buniasa, Ei cum Dromio ?i dX-
dea mercu zor cu aceeaqipoveste,il legarl qi pe el gi-l incuiarii lito-
lat5 cu stXpAnulsXu.
Abia iqi intemnilase Adriana sotul, cind un slujitor veni sX-i
spuni cI Antifblus ;i Dromio au scXpat,se vede, de paznicii lor,
fiindci umbl5 amXndoi in libertate pe o stradi invecinat5. Auzincl
aceasta,Adriana alcrgl, insotiti de sora ei, sI-qi aducl solul acasl,
luAnd cu dAnsagi cAliva oameni carc sI punl mAna pe el. AjungAnd
inaintea por{ii unei rndnlstiri din apropiere, ii zlrirai acolo pe Anti-
folus Ei Dromio, pc care ii luarX drcpt cei doi f'ugari.
Antifblus din Siracuza era incX buinrlcit de incurcXturile prici-
nuite de aceast[ aseminare. Purta la gtt lanlul pe carc i-l diduse
aurarul, qi acestail mustra llindci tlgdduisc c[ l-ar li primit qi nu
voise s5-i pllteascl, iar Antifblus se ap5ra,zicAnd cI giuvaergiul i-a
dat lanlul pr: dcgeabain dimineala aceea,qi cI din ceasul acela nu-l
mai vdzusc deloc pe aurar.
Colac pcste pupizi, se inlZrli;[ qi Adriana, luAndu-l drept solul
ei un lunatic care sclpase de sub veghea paznicilor sbi. Oamc.nii
-
aduqi cu clAnsase pregiteau si-i inhale po Antitblus gi pe Dromio,
r59
dar cei doi fugiri in minbstite, undlAntifolus se rugX de start1rr
sd-i deaadtlpostin sfhnhrll5caq.
StarEa insi ieqi din ministire, spre a cercetapricina acelei tul
buriri. Era o doamni gravi gi venerabili, in staresi judece cu irr
felepciune ceea ce vedea; ea nu voia si-l dea pe mdini strdine pt.
omul care cdutaseocrotire in schimniciaei gi de aceeaincepu si-i
pund tot felul de intebiri Adrianei in legitur5.cu boala sofului ci.
zicAnd:
- Care estepricina acestuinea$teptatzdruncin al sofului dumi-
tale? $i-a pierdut avereape mare? Sau cumva moartea vreunui
prieten scumpi-a tulburat minfile?
Adriana rdspunseci nu avusesenici o pricind de felul acesta.
- Poate ci qi-a strimutat iubirea asupraweunei alte femei gi
astal-a impins la nebunie- iqi ddducu pXrereastareta.
Adriana spusecX de mult socotisedrept pricini a deselorlui
pleciri de acasi dragostealui pentru.alti femeie. lnsi de fapt nu
dragostealui pentru o altb femeie, ci geloztacicilitoare a sofiei sa-
le il silea adeseape Antifolus si-gi piriseascd ciminul. Starela(bd-
nuind acestlucru dupd aprindereacu care vorbea Adriana), ca si
descopereadevdrul,zise:
- S-ar fi cuvenitsd-l ce4i pentruasta.
- Aqa am gi fdcut - rdspunseAdriana.
- Sepreapoate- zise starela- darnu indeajuns,de bunXseam5.
.- Adriana vrAnd s-o incredinlezepe stareldc5-i bituse destul
capul lui Antifolus, adbugi:
- Vorbeam tot mereu cu el despreasta; in pat nu-i dddeamrd-
gaz sd dommX,ca si-i mai tom cAteuna; la masdnu-l llsam strmi-
nAnce,numai ca sd.i vorbescdespreasta.Cind eram singuri cu el,
nu-i vorbeam de altceva, iar dacd erau qi altii de fa[i, ii dideam
adeseasd infeleagi ba una, ba alta in aceasti privinfi. Din toate
vorbele mele nu se desprindeaaltceva decAtce josnic qi urAt era
din partealui si iubeascdo altd femeiemai mult decAtpe mine.
Stareta,smulgAndaceastdspovedaniegeloaseiAdriana, zise
atunci:
- Iati de unde setragesmintealasolului tbu! Veninoasalarml a
femeii geloaseesteo otravdmai ucigdtoaredecAtcollii unui cdine
turbat. Pare-secd somnul i-a fost hdrfuit de s6cAialata gi nu e de
mirare cd-i este capul amefit; carnea din farfurie i-ai pipirat-o cu
cicdlelile tale; qi curn o masi care nu e luatd in tihni duce la o
proasti mistuire,l-au apucatlrigurile. Clipele lui de petrecere,cum
160
 pui singurX,erau tulburatedin pricina sAcAielilor.tale;fiind lipsit
lo pltrcereade a petrece in tovirdqia prietenilor gi de lreo altd
btfdtare, ca puteasi nascddin acesteadecAto tristele adAnci qi o
lczntrdejdefbri de mhngiiere? Izbucnirile tale de gelozieau fost,
pEinurmare, pricina smintelii solului tdu.
Luciana, dupd ce incercd s5-qiaperesora, spunAndcd invifiui-
rlle pe carei le aducesolului ei erau ftcute cu blAndefe,i se adresX
urorii sale:
- De ce ascultiacestedojane,frtd si dai nici un rdspuns?
Staretao ficuse insi sd-gi vadi atAt de limpede vina, incAt
Adriananu putu decAtsI rispundi:
- M-a hXdatinsiqi mirturia mea.
Deqi ruqinati de purtareaei, Adriana stXruitotuqi ca solul siu
str-i fie incredinlatei. Insd stareteinici prin gAndnu-i treceasd in-
gdduiecuiva sb intre in schitul ei, Ei nici nu voia sd-l lase pe b5r-
batul acelanefericit in grija sofiei sale geloase- fiind hotdrAti sd
foloseascdmijloace bl2ndepentru a-l timddui. De aceease retrase
in chilia ei, poruncindsb fie inchiseporlile m5nXstirii.
O datd cu scurgereaacestei zile bogate in intAmpldri - in care
se sbvdrqiserdatitea greqeli din pricina asem[nirii dintre cei doi
frali gemeni- treceaqi rdgazuldat bdtrAnuluiAegeon,cbci soarele
era aproapede scipitat; iar la asfinlit era sortit sd moar5, dacSnu
puteasXpldteascd banii.
Locul hotirAt pentru executiese afla in apropiereamlndstirii, qi
tocmai cAndstarelase inchideain incdperile sale,soseaqi negufd-
torul. De fa15era gi cArmuitorul,ca sX-lpoatdierta in cazul cd se va
gisi cinevacaresI vrea sd pl5teascdpentru mo$neag.
Adriana opri tristul alai gi-i ceru stdpAnitoruluisd-i facd drep-
tate, ardtAndu-icd starelase impotrivise sI-i incredinlezepe soful
ei lunatic. ln vreme ce vorbea,adev[ratul ei soJ,careimpreuni cu
Dromio,.slujitorul s5u, scdpasede sub supraveghere,veni inaintea
cirnruitorului, ca sb cearXdreptate,plAngAndu-se cd sotia sa l-a in-
chis, sub invinuirea mincinoasdde a fi smintit. El povesti totodati
in ce chip iqi rupseseleg[turile qi cum izbutise sd inqele veghea
paznicilor sXi.VdzAndu-gisolul, pe careil credeainduntrul mdnds-
tirii, Adriana fu cuprinsdde o puternicduimire.
Aegeon, zdrindu-qifiul, gAndi cd era cel care-l pdrdsiseca si
plece in cdutareamamei qi a fratelui siu gi fu incredinlat cd acest
scump fiu va pldti tiri qov[ire banii pentru rdscumpdrarea lui. De
aceeaii vorbi lui Antitblus cu pdrinteasci simtire, pdtrunsde n5-
161
ilrL
lil
ILll
lr
ll dejdea imbucuritoare cd acum va fi slobod. lns5, spre uimirea fhri
llr
ll seamin a lui Aegeon, fiul sdu tdgXdui din rdsputeri cd l-ar fi cu-
I
troscut vreodatd, fiindcd acest Antifolus nu-qi recunoqtea nici-
decum tatdl, depdrfit fiind de el din fraged6 copilSrie. ln vreme ce
I sdrmanul Aegeon se strdduia in zadar sX-gi facd fiul sd-l recu-
noased - socotind cd de bunb seamd durerile gi lidmAnthrile incer-
cate il schimbaserd atAt de mult la chip, incAt nici mlcar fiul lui nu-l
l
recunogtea, sau cI poate fiul lui se ruqina sX-girecunoasc[ pbrintelc
aflat in nenorocire, in tinip ce se frbmAnta aqa, stare.laimpreunl cu
I celilat Antifolus qi Dromio ieqirX din mlnistire. Adriana, innebu-
nitd de uimire, vEzu doi soli qi doi Dromio stAndinaintea ei.
$i numai acum aceste mari incurcituri, care-i z5pdciserXin aqa
hal pe to!i, au pufut fi limpezite. CAnd stipAnitorul ii vXzu pe cei
doi Antifolus qi pe cei doi Dromio, care semhnau ca doul pichturi
de.apd, amintindu-qi de povestea pe carei-o spuseseAegeon in di-
mineala aceea,zise ci ei sunt cei doi feciori ai lui Aegeon qi sclavii
lor genreni.
Ins[ iatd cX altd bucuric cl adevlrat neagteptati veni sX intre-
geascbistorisirea lui Aegeon. Aceasti poveste spusXcu inimd grea
in ceasul diminefii, sub ameninlarea pedepsei cu moartea, inainte
de a fi apus soarele, se incheie cAt se poate de f'ericit, deoarece ve-
nerabila stare{d se dovedi a fi insdEi sofia de mult pierdutX a lui
Aegeon gi mama iubitoare a celor doi fiafi.
Cdnd pescarii ii rlpiserb pe Antifolus cel mare qi pe Dromio,
dAnsaintrase intr-o mdndstire qi, prin purtarea ei inleleapth gi evla-
vioas5, ajunse cu timpul star:la lXcagului; gi, respectAnd legile os-
pitalit5lii fafd de un strdin nefEicit, fbrd sX qtie, iqi ocrotise fiul.
lmbrXliqirile qi uririle de bun gXsit, pline de adAncd simlire,
dintre acegti pdrin{i despdrfili vreme atAt de indelungati qi copiii
lor, ii f5cur5 un rdstimp pe tofi sX uite ci deasupra capului lui
Aegeon atArna incX pedeapsa cu moartea. Cdnd se mai domolird,
Antifolus din Efes ii oferi cArmuitorului banii pentru rlscum-
pdrarea vielii tatdlui s5u, dar acesta il iert[ pe Aegeon de pedeapsX
gi nu voi sd primeasci banii. Apoi intrard cu tofii in mdndstire, qi
aceastd fericit[ familie vorbi pe indelete despre binecuvAntatul
sfArgil al soarlei lor polrivnice. Dar nu trebuie sh uitlm <Iebucuria
umilX a celor doi Dromio, care, dupi ce se imbriliqard indelung,
liecare din ei lludi in cuvinte glumele pe fratele siu, pentru
chipeqia lui, fiind foarte incAntat sI-gi vadX mAndra fXpturl (ca ?nrr-
o og.lindX)in inf5liqarea celuilalt,

t62
 Adriana lrase un folos atAtde mare de pe urma bunelor povele
ale soacreisale, incdt nu mai nutri niciodat[ bXnuieli nedrepte
lmpotriva solului ei qi nu semai ar5t[ geloasi fat[ de el.
Antifolus din Siracuza lud de nevastd pe frumoasa Luciana,
soracumnateisale,gi bunul bitrin Aegeontrii mulli ani la Efes cu
sofia qi copiii sii. Dar deznodareaacestorintAmplXrinu curmd cu
desdvdrEire pentru viitor orice incurcdtur5:cAndqi cAnd,spre a le
aminti parcd de aventurile trecute, li se mai intAmplauboroboafe
caraghioase- c$nd unul din cei doi Antifolus sau din cei doi Dro-
mio erau luali drept celdlat frate, dAndnaqtereilnei pldcute qi inve-
selitoarecomedii a erorilor.
itl
I

Mdsurd pentru mdsurd

ln oraqul Viena domnea odatd un duce cu o fire xdt de bhndi

qi paqnicX, incAt le ingXduia supugilor sii si incalce legile, fbrd a-i
pedepsi. De o anumitd lege, mai cu seam5, uitase aproape cu totul,
gi anume de legea care sortea pedepsei cu moartea pe orice birbat
care vieluia cu o femeie flard.a fi solia lui; gi aceastdlege - datoritl
sldbiciunii ducelui - fiind trecutd cu totul cu vederea, oamenii a-
junseserb a nu mai line cont deloc de sfAntul agezbmAntal c6sni-
ciei. ln fiecare zi i se infh[iqau ducelui pldngeri aduse de pirinlii ti-
nerelor fete din Viena, ardtAnd cd fiicele 1or fuseserd rlpite de sub
ocrotirea lor qi trdiau ca tovardqe ale unor bdrbali neinsurafi.
Bunul duce vedea cu durere cum se intinde acest rXu in rAn-
durile supugilor sii, insd cugeta ci o schimbare neaqteptati in pur-
tarea lui - trecAnd de la ingdduinla aritati pAnb atunci la aplicarea
straqnic-eipedepse cuvenite pentru acest desfrAu - ar fi indemnat
poporul sdu (care pAnd atunci il iubise) sX-l socoleascdun tiran. De
aceea se hotdri si lipseascd pentru o weme din ducat qi sd incre-
dinteze altcuiva deplina folosinli a puterii sale, pentru ca legea im-
potriva acelor indr5gostili lipsili de cinste s5 poatd clpita viald fhrh
a stArni revolti in rAndurile supuqilor.
Angelo, un om care se bucura in intreaga Vienl de faima unui
sfAnt din pricina vielii sale cumpdtate, $1 care nu se abXtea de la
calea cea dreapti, fu ales de cEtre duce drept fiinla cea mai potri-
viti pentru a lua pe umerii sdi aceastl insemnati sarcini. Iar cAnd
ducele iqi impXrtlqi gAndul nobilului Escalus, cel mai de seaml
dreg[tor al sbu, acestazise:
- Dacd se aflI in Viena vreun om vrednic de a cdpdta o favoare
qi o cinste atAt de deosebite, neindoiehric cd nu poate ti altul decAt
nobiiul Angelo.

t64
 $i astfel ducele plecd din Viena, chipurile pentru a face o clld-
prie in Polonia,lbsAndu-lpeAngelo sd cArmuiascdln lipsd-i. lnsb
flecareaducelui era numai de ochii lumii, fiindcX el se intoarse pe
ncuns la Viena, in straie de cilugir, cu gAndul de a vegheanegtiut
b nimeni asuprapurtnrii acelui Angelo, care pilrea atAtde sfAnt.
Se lntAmplX,tocmai pe cAndAngelo fu inillat la noul sdu rang,
ia un gentilompe nume Claudio si ripeasci o fati de la pirinfii ei,
I pentru aceasti inchlcare a legii, din porunca noului imputernicit
Eucfumuirea, Claudio trebuia sd fie prins qi dus la inchisoare. $i,
pofivit legii celei vechi care fusese atAta vreme datHuitdrii, An-
3elohotiri si i se taie capul lui Claudio. Mulfi oameni cu'vazd se
nrgar5pentru iertarea tennrdui Claudio qi insuqi bunul qi bXtrAnul
nobil Escalusseridici in apdrarealui.
- Vai - spusOel - gentilomul acesta,a cdrui via[5 cer sd fi.e cru-
tati, are un tati cu cinstea nepbtatX;de dragul lui rog sb i se ierte
Bnefuhi incitrcarealegii.
Dar Angelo rdspunse:
- Nu se cadesi facemdin lege o sperietoarecare,indl{ati pen-
tu a inspXimdntapXsXrilede pradd,seprefacepAndla urmXin prX-
jini pentrupopasullor. TAnirul trebuiesi moard.
Lucio, prietenul lui Claudio, veni sil vadd in temnifi, gi Clau-
dio ii spuse:
- Rogu-te,Lucio, fd-mi acestbine. Du-te la sora mea Isabela,
care se pregitegte astilzi si intre la min6stirea Sfintei Clara, gi in-
ptiinfeaz-ode priinejdia in caie mb aflu; roag-o fierbinte s5-gigi-
seascXprieteni pe lingd neinduplecatul imputernicit al ducelui gi
cere-i sXse ducl chiar dAnsala Angelo. imi pun mari nddejdiin ea,
cici e foarteiscusiti la vorbXgi are putereade a schimbahotdrArea
cuiva; pe ldngd aceasta,suferinla tinereascdascundeun grai care
n-arenevoiede vorbe pentrua miqcaoamenii.
Isabela,sora lui Claudio, iqi incepusein ziua aceea- aqacum
spuseseel - noviciatul in m[ndstire, qi aveade gdnd ca dupi ce va
fi trecut prin incerctrrile la care e supusun novice, si-qi inchine via-
Ja credinfei. Tocmai punea unei cilugirile cAtevaintrebXri cu pri-
vire ta rdnduielile mdndstirii, cdnd auzi glasul lui Lucio, care, de
indati ceinkX in l5caEulde evlavie,rosti:
- Pacelicagului acestuia!
- Cine a vorbit? intrebdIsabela.
- Aud glas de bdrbat - rdspunsecdlugdrifa. Gingaqd Isabela,
du-te la dAnsulde afld ce-l aduceaici; tu poli face acestlucru; eu,
165
 insd, nu. Dupi ce te vei cXlugiri nu 1i se mai ingdduie sd vorbe;lr
cu bdrbali decAt de fa!5 cu starela; atunci de vei sta de vorbI, r'.'
trebui sh nu-1i ar5!i fa\a; iark de i1i vei ardta fa1a, va trebui si nrr
vorbeqti.
- $i voi, cdlugdrilcle, nu mai zrveli alte drepturi? zise Isabela.
- Acesteanu sunl de ajuns?intrebdcdlugbrila.
- Ba da, cu adevXrat - incuviinli Isabela - eu nu intreb pentrrr
c5,ag dori mai multe, ci fiindcd ag vrea ca opreliqtea in tagma suro
rilor Sfintei Clara s[ fie mai asprX.
Auzird din nou glasul lui Lucio qi c6lugXrila spuse:
- Cheamd iardqi. Fii bunl gi rispunde-i.
Isabela se duse atunci af-arl, la Lucio, qi drept rdspuns la salutul
cu care o intAmpind el, grdi'.
- Pace qi belqug! Cine mI cheam5?
Atunci Lucio, apropiindu-se de dAnsacu smerenie, spuse:
- Te salut, fecioar5, dacS eqti astf'el, cdci dupd cum te vddesc
handafirii din obraji nu poli li altfel; md poli duce in fa{a Isabelei,
o novice din acest licaq, frumoasa sord a nefericitului ei frate
Claudio?
- De ce nefericit frate? zise Isabela. Dd-mi voie sd intreb, fiincl-
cI eu sunt Isabela, sora lui.
- Frumoasd qi gingaqd doarnnd - ii vorbi el - fratele domniei
tale ifi trimite salutdri iubitoare prin mine; se afl6 la inchisoare.
- Vai mie! Pentru ce anume? strigd Isabela.
Atunci Lucio ii spuse cd Claudio a fost intemnifat, deoarece a
ademenit o tAndrd fatb.
- Vai - mai spuse ea - tare md tem cI este veriqoara mea Ju-
lietal
Julieta qi Isabela nu erau rude, insl iqi spuneau una alteia veri-
goarX,in amintirea prieteniei pe care o legaserd in anii de gcoalX;gi
cum lsabela gtia cd .Tulietail iubea pe Claudio, se temea ca nu
cumva sd se fi l5sat tArAt[ in acest pdcat de dragostea ei,
- Chiar ea este - intiri Lucio.
- Preabine, atunci tiatele meu s-o ia de so[ie pe .lulieta - zise
Isabela.
i-ucio ii ardld cd bucuros s-ar insura Claudio cu Julieta, dar cd
j
nobilul care linea locul ducelui il osAndise la moarte pentru incdl-
I carea legii.

\ 66

l
 - Afard doar - addugi el - dacd ti-e hdrdzit norocul ca, prin ru-
gdminli stdruitoare, sd indupleci inima lui Angelo. $i tocmai pentru
oceastam-a trimis s5rmanul dumitale fiate la domnia-ta.
- Vai - gemu Isabela - cAt de pufind iscusin{d am eu ca s5-l
ncap! MX indoiesc cd aq avea vreo putere sd migc sulletul lui
Angelo.
- indoielile noastre nerrildeazd - zise Lucio - qi ne fac sX pier-
dem binele pe care adeseori l-am putea dobdndi, din teama de a
incerca si-l inf5ptuim. Du-te la nobilul Angelo! CAnd fetele in
lloarea tinerelii roagX, qi ingenunchc, qi plAng, bdrbalii sAnt darnici
ca ze,ri.
- Voi vedea ce-nri sti in putere sd fac - zise Isabela. Mai ri-
mAne doar ca sd-i dau de veste^stare(eidespre toate acestea, qi pe
urmi mX voi duce la Angelo. lnchind-te fiatelui meu din partea
mea qi spune-i cd de cum se va lXsa noaptea, ii voi trimite vorbX
ce-am izbAndit.
Isabela se duse in grabd la palat qi se aruncd la picioarele lui
Angelo, spundndu-i:
- Mb infEliqez ct o jalnicl rugdrninte in fala inXllimii voastre.
de va binevoi slXvitul sd-mi dea ascultare.
- Prea bine, vorbeqte!Care-{i este ruga? grdi Angelo.
Atunci lata ceru, in cele mai migcltoare cuvinte, si fie cru{atd
viala tratelui ei. insX Angelo spuse:
- Fecioarl, nu se aflI scdpare; soarta fiatelu.i tiu este hotdrAtd,
qi el trebuic sd moar[.
- O, dreapt5,dar asprl lege! spuse Isabela.Am avut un frate qi
nu-l mai aml Cerul sX !in[ viafa inXllimii voastre - qi se pregdti sd
plece.
Dar Lucio, care o insotise, o indenmd:
- Nu te da bitutl atAt de u;or; intoarce-te iarXEi la el, sthuie cu
aprindere, ingenuncheazd in ta\a lui, aga!5-te de pulpana mantiei
sale.Eqti prea rece; de-ai dori sd 1i se dea un ac cu g[mdlie, nu l-ai
putea cere cu grai mai domol.
Atunci Isabela, cdzind in genuqchi, implori mila lui Angelo.
- A fost osAnclit;e prea t0rziu ! zise Angelo.
- Prea tArziul grii Isabela.O, nu - cel care rosteqteun cuvAnt il
poate gi lua indXrit. Dali-mi crez,are,in5l{imea voastrX, nici cea
mai mdrea!5 ceremonie in cinstea mdririlor, nici coroana regelui,
nici paloqul locliitorului ducelui. nici spada spltarului, nici roba

t61
riii
lr l
judecbtoruluinu le vine acestoramdcarpe jurndtateatAtde binc
l l
,i L cum li sepotrivegtemila.
- Roqu-te,pleac[ - spuseAngelo.
Insd Isabelastirui iard qi iar5, zicAnd:
| - De-ar fi.fost fratelemeu in locul domnieitale, gi domniata in
locul lui, s-ar fi putut ca, deopotrivdcu dAnsul,sh aluneciin gre-
gea15,dar el n-ar fi fost atAtde neindurXtor.Pe cerul intreg, ag vrca
si am puterea domniei tale, gi domnia ta sd fie Isabela. Ar sta
atunci oare la fel lucrurile? Nu. fi-aq arita atunci ce inseamnd si
ti fii judecdtorqi ce inseamndsXfii pArit.
- Liniqteqte-fiinima, frumoastrfath! spuseAngelo. Legea, nu
eu il sortescpieirii pe fratele tiu. De mi-ar fi neam, ori frate, ori
I fiu, la fel m-a$ purta cu el. Trebuie sd-gi primeascdmoartea chiar
j marne.
- Miine? zise Isabela.Dumnezeule,cum e cu putinli? Cru$-l,
crufi-l nu e pregitit si moari! $i oritiniile pentrubucbtiriile noas-
tre le tiiem cAndle vine vremea; sd slujim oare Cerul cu mai pulin
respect decdt cel aritat flpturii noastre pimAntene? Bunul meu
stipAn, chibzuiegte,nimeni nu a muqit in urma firidelegii sdvArgite
acum de fratele meu, deqi mulli au sdvArqit-o.Vei fi cel dintAi care
di aceastX-hotirAre, iar el cel dintAi care suferl pedeapsa.Coboard
in tine, stipAne;bate acolo qi intreabd-fiinima cu ce gtie ea cd se
i asemuie vina fratelui meu; daci inima ta mXrturiseqteo vinov[lie
I fireascI, la fel cu ceaa lui, sXnu dea glasnici unui gAndimpotriva
jllL viefii fratelui meul
r Vorbele ei din urmX il migcardpe Angelo mai mult decdt tot ce
I spusesepAnb atunci, cici frumuse{eaIsabelei stdrnise o patimh
I I vinovatXin inima lui gi il fbcu s5 nutreascSgAnduri de dragoste
I necinstiti, la fel cum i seintAmplasegi lui Claudio.FrimAntareasa
il fbcu sb se depdrtezede Isabela,dar eail chemdinapoi, strigAnd:
I
- Bunul meu stbpdn,intoarce-te;asculti cum te voi cumpdra!
Bunul meu stipAn, intoarce-te!
- Cum, sd cumperi?!intrebb Angelo, inmXrmurit ci i-a putut
neceqril rninte aqaceva.
I -: $i lncd - ad[ugi Isabela- cu asemeneadaruri, incdt cerul
r ^
insuqi ar fr dornic sble imparti cu domniata; nici cu comori de aur
I sau cu pietre scAnteietoare, al cdror pref estemare sau scdzutdupd
r1 o toanda inchipuirii, ci cu rugdciuni adevdrate,carese vor indlla la
ceruri inainte de rXsdritul soarelui, rugiciuni pornite din suflete
II
,jtl 168
rl
, ill

il
 ce-gi petrec zilele in post qi care
,nilntuite, din partea unor fecioare
nu-gi inchind sufletele la nimic din cele pimAntegti.
- Fie, vino mAine la mine - spuse Angelo.
$i aceasti scurti amAnare a osAndei, precum gi ingdduinla de a
iputea fi ascultati incd o datX, ii didu imbucurdtoarea nidejde ci
p0nd la urmX va invinge firea lui impietritd. De aceea, cAnd pleci,
lpuse:
- Cerul sX te lini sdn5tos,indllimea ta! Cerul sd te mAntuie!
Auzind aceste vorbe, Angelo igi spuse in sinea sa: "Amin, imi
doresc sI fiu izbdvit de tine gi de virtulile tale", qi apoi, ingrozindu-
rc singur de gAndurile sale, iqi zise: "Ce inseamni asta? Ce in-
tcamnd asta? Oere o iubesc, de doresc s-o aud vorbind iarbqi qi sd
mX desfit sorbindu-i privirile? La ce visez? Vicleanul vrdjmag al
omenirii pune drept morneal5 in undill chiar sfinli, cdnd vrea sd
piardd pe un sfAnt. Niciodati weo femeie cu purtiri lipsite de sfiali
n-a fost in stare sd-mi rulbure liniqtea, insi aceasti fiin[5 nepri-
hlniti md inlXnluie cu totul. PXnd in clipa aceasta zAmbeam gi md
minunam de cAte oi zdream un bdrbat indrdgostit".
' FrdmAntareavinovati din sufletul sXu il ldcu pe Angelo sd sufe-
rc in noaptea aceea mai rnult decAt intemnilatul pe care-l osAndise
cu atAta asprime; pentru cd in inchisoare, Claudio fu vizitat de ci-
tre bunul duce, care, in straiele _salede cdlugdr, il povdfui pe tAndr
cum sd-qi mAntuiascd sulletul, trbindu-i de cdinld qi pace. in vre-
mea aceasta ins5, Angelo simlea toli fiorii unei pomiri nehotirdte
spre picat; cind rAvnind s-o abatX pe Isabela de pe ciile nevino-
vdliei qi ale onoarei, cdnd cuprins de remuqcare qi si15 pentru o
crimd care pAni acum nu era fhptuitl decAt cu gAndul. PAnd la
urmi insd, gAndurile sale ticdloase biruiri, qi cel care abia cu pulin
in urmd tresXrise atAt de tare la gAndul unei mituiri, se hotiri s-o
ispiteascX pe fecioara aceea cu o plat5 atAt de mare, incAt si nu fie
in stare a se rnai impotrivi poftelor lui: chiar cu darul prelios al
vielii fratelui ei.
CXnd veni Isabela dimineala, Angelo ceru sd fie primiti singurX
dinaintea sa qi, aflAndu-se acolo, ii spuse c5, de va ldsa in voia lui
cinstoa ei l'eciorelnicd qi va cdlca virtutea, la fel cum lbcuse Julieta
cu Claudio, ii va d5rui viafa fi'atelui ei.
- Fiindc[ tc iubesc, Isabela- ii spuseel.
- Frat.elerneu - ii intoarse vorba tata - agijderi iqi ddduse inima
.lulietei, qi totuqi mi-ali spus ch va muri pentru vina aceasta.

169
 - Dar Claudio nu va muri - spuseAngelo - dac6 te ?nvoiegtisl
vii la mine pe furig la noapte, intocmai cum Julieta a plecat noapterr
din casa tatdlui ei, ca sd se duc5 la Claudio.
Isabela, inmdrmuritl de vorbele lui, prin care o ispitea sd caclii
in aceeaqivini pentru care ddduse grea os1ndi fratelui ei, zise;
- Aq face la fel de mult pentru fratsle meu, ca qi pentru minr
insbmi; adicd, de m-ag afla sub osAnda.cu moartea, ag purla ca pc
niqte rubine urmele bicelor ce mi-au muqcat carnea qi ag p5qi cXtrc
moafie ca spre un pat de dorul cdruia m-ag fi imbolnlvit mai de
grabXdecAtsd md las pradd acestei"ruqini.
Apoi ii spuse cd n[dijduia cd el a rostit acele cuvinte numai
pentru a-i pune la incercare virtutea. Dar el urmd astfel:
- Crede-m5, pe cinstea me4, cuvintele mele sunt oglinda gAn-
dului meu.
Isabela, mAniatd peste mdsurX sd-l audi fblosind cuvdntul dc
"cinste", pentru a da glas unor gAnduri atAt de necinstite, zise:
- Hei! Prea slabi cinste pentru a-i da prea mate crez-are;iarh
propunerea este nespus de primejdioasd. Te voi da in vileag, An-
gelo. Ia seama! Iscileqte-mi pe datX iertarea fratelui meu, sau <tc
nu, voi striga in gura mare, lumii intregi, ce soi de om cqti!
- Cine te va crede, Isabela? spuse Angelo. Numelo meu nepi-
tat, viala mea cumpdtatX, cuvAntulEeu vor cAnt5ri mai n-rult decAt
invinuirea ta. Rlscumplrd-1i fiatdle ldsAndu-te in voia mea; alt-
minteri, miine el va muri. fiAt despre tine, spune oric:e vrei: nrin-
ciuna mea va cdntdri mai mult decAt povestea ta adev[rat[. Dd-mi
rbspuns mAine.
"Cui sd md plAng? De-a"spovesti acestea toatc, cine m-ar cre-
de?" iqi spuse Isabela, pornind c[tre temnila mohorAtd, unde se afla
inchis fratele ei. CAnd ajunse acolo. Claudio era adAncit intr-o
convorbire cucernicX cu ducele, carc, in straiele lui dc cdlugdr, fu-
sese qi la Julieta qi le trezise acestor doi indrXgostili vinova{i simtd-
mAntul pbcatului 1or. Nefedcita .Tulieta,coplergitl de o cdinll sin-
cer5, vXrsAndqiroaie de lacrimi, mirturisi cX ea eta rnai vrednicd de
mustrare, fiindcI primise cu bucurie cererea lui necinstitl.
CAnd Isabela intrd in celula unde se afla inchis Cllaudio, spuse:
- Pacea fie cu voi, harul gi buna tov6rlqie.
- Cine-i acolo? intrebd ducele deghizat. lntrd; urarea ta meritl
sd fie intdmpinati.
- Trebuie si schimb cAteva vorbe cu Claudio - spuse Isabela.

t"t0
 Atunci ducele ii llsd singuri qi-i ceru armaqului,care avea in
grija sa pe intemni[afi, si-l duci intr-un loc de unde sd poatd auzi
vorbesc.
- Ei, surioari, ce mAngAiere imi aduci?spuseClaudio,
Isabelaii rlspunsec[ trebuie sXsepreg[teasci strmoari in ziua
urm[toare.
- Nu mai e cu putinli nici o indreptare?intrebi Claudio.
- Ba da, frate- ii rXspunseIsabela- insi pe un asemeneapre[,
lncAt daci te-ai invoi cu el, 1i-ai pierde onoareagi ai rimAne cu
sufletul despuiat.
- Spune-mi- zise Claudio.
- Mi-e teamXde tine, Claudio! spusesora sa. $i tremur ca nu
cumva sb doregti a trii qi sd fii mai mult la un fleac de cinci sau
gaseierni addugatevielii tale, decdtla o cinste veEnicX!Ai curajul
s[ mori? Moarteao sim[im.mai cu seami prin spaimace ne-o pri-
cinuiegte.O giz[ umilX pe care-ostrivim cu piciorul simte o durere
la fel de mare ca gi un uriagcAndmoare.
- De ce mI faci sdmi ruqinez?intrebi Claudio.Crezi cd-mi pot
cdli o hotdrAredin duioqie gi vorbe inflorite? De voi fi nevoit si
mor, voi intimpina beznadin urmi ca pe-o mireas5,qi-o voi legina
ln brale.
- Acum a vorbit intr-adevdrfratele meu - zise Isabela.Acum a
rbsunatun glas pornit din mormAntultatdlui meu. Da, trebuie si-!i
frerctei,at firuI vielii. Dar i[i pofi inchipui mdcar,'Claudio?!Acest
inryuternicit al ducelui, preasfin[it din cap pAni-n picioare, dacd
i-ag d[rui cinsteamea feciorelnicd,1i-arcrula viafa. O, de-arfi vor-
ba numai de viala mea, ag da-o bucuroasdpentru tine, cu inima la
fel de uqoardca qi cum n-aqda decAtun ac!
- l1i mu{umesc,scumpdIsabela- spuseClaudio.
- Fii gatasd mori mAine- grXi sorasa.
'-
Moarteaesteun lucru cumplit! ii spusetAnXrul.
- Dar viafa pXtati de rugineestevrednic[ de urX.
lnsi gAndulmorfii invinse acum statornicialui Claudio, qi ni-
pXdit de spaimd,cum numai cei vinovali incearcdin ceasulmo4ii,
el strigX:
- Duioasdsurioard,lasd-mi s[ trdiesc!Pdcatulce-l sXv1rgeqti ca
si mAntui viala unui frate este o patXpe care insdqi firea o spali,
incdt ajungea fi o virtute.
- O, miqel fird de credinJd!O, nemerniclipsit de cinste! strigX
Isabela. !i-ai pistra viala cu prelul ruginii surorii tale? Ruqine,
t'71
ru$ine,ruqine!Socoteam,frate al meu,ci-!i esteatit de adAncsi,lrt
in suflet simful onoarei,incAt de-ai aveadoudzecide capete,ai lir',r
sd [i le taie pAndla unul, mai inainte ca sorata sd fie nevoitd sir s,
coboarela asemenea necinstire.
- Asculti-m6, Isabela!skig[ Claudio.
lnsi ceeace voia si spunXpentru a-gi apira slibiciunea fu irr
trerupt de intrareaducelui,carecuvAntbastfel:
- Claudio, am auzit cu urechile mele tot ce s-a petrecutiutrt
tine qi sora ta. Angelo n-a voit def'elsI o tArascXin pdcat; cel,
spusede el n-au tins decAtsi-i punXla incercarevirtutea.Ea, fiirr,l
ddruiti din niscare cu adevirata virtute, i-a dat acesthotirAt rls
puns, de care el se bucurl desigurnespuscd l-a primit. Nu nddirl
dui cd te va ierta; petrece-ficeasurilerlmase in rugdciuneqi pregir
teqte-[i sufletul pentru moarte.
Claudio secii pentru sldbiciuneamirturisitd gi zise:
- ingHduie-misd cer iertare surorii mele! Sunt atAtde sXtulcl..
viati, incAtm-a$ruga sbfiu scdpatde eal
$i Claudio se depdrtd,copleqitde ruginegi mAhnirepentru gre-
gealasdvArqiti.
RXmAndndacum singur cu Isabela,ducele ldudX hotdrAreaci
virtuoasd.zicAnd:
- Cerul, carete-a fHcutfrumoasX,te-aficut gi bund.
- O, cAtde amarnics-ainqelatbunul duce cAndl-a imputernicit
pe Angelo sd-i lind locul! spuseIsabela.De se va intoarcecAndva.
gi de-i voi putea vorbi, ii voi destiinui in ce chip a cArmuitimpu-
ternicitul sdu.
Isabelanu qtia cd in aceaclipd chiar fhcea dezvlluirea in fala
duceluiinsugi;qi ducelerdspunse:
- Aceastanu va fi prea anevoie;totugi, aqacum stalr lucrurilc
acuma,Angelo va respingeinvinuirea la; de aceeapleacd-li ure-
chea cu luare-amintela povelelemele. Cred cd po!i, pe o cale cAl
se poatede cinstit5,sd-i faci unei sdmane doamnenedreptilite un
bine meritat, sd-1imAntuitotodati fratelede mAnialegii, ldrd a pita
cu nimic prea gingaqa-fifhpturdqi s5-lbucuri mult pe duceleplecat
in cil5torie, dacbdintr-o intAmplarear afla vreodati despreaceasti
fapti.
IsabelaspusecX avea curajul sd facd orice-ardori cXlugdrul,
numai sdnu fip cevardu.
' - Virtutea estecutezbtoareqi nu cunoa$teteama- ziseducele.

t72
I Dupd acer-a,o intrebd dacd auzise vreodati de Mariana, sora lui
?rederik, marele comandantde ogti, care murise inecat in largul
ilrii.
- Am auzit de aceasti doamnX- spuseIsabela.Numele ei era
hsolit totdeaunade cuvintede laud5.
Aceasti doamnX- urmi ducele- este sofia lui Angelo. Zes-
-
tseaei se afla pe punteacorlbiei pe care a pierit fratele sdu. $i ia
tcarnacAtde greu a lovit-o pe sirmana doamnXaceastinenorocire!
Pe lAngi pierdereaunui ffate nespusde nobil qi vestit, care ii purta
o dragosteplini de duioqie,o dati cu risipirea averii sale gi-a pier-
dut qi iubirea sofului ei, Angelo cel chipeg la infbfiqare, Acesta,
prefdcdndu-sea descoperi o anume pati pe onoarea acestei prea-
cinstite doamne (deEi adevdratapricini era pierderea zestrei sale),
a pdrdsit-o,scildati in lacrimi de jale, f?irda-i uscamdcaruna cu o
vorbXde mAngiiere.Nedreaptalui cruzime,care (dupd orice jude-
cati sdnitoasX)s-ar fi cuvenit si inibuge iubirea ei, n-a avut alti
unnare decAt,ca vn zdgaz pus de-a curmezigul unui rAu ndvalnic,
si i-o facd gi mai neinfrAnati.
Ducele ii didu apoi pe fafi gi mai lemurit planul lui.
Isabelatrebuiasi se ducl la nobilul Angelo qi sd seprefacda se
lnvoi sd vinl la dlnsul - ala cum ii ceruse- la miezul noplii, pen-
tu ca pe aceasticale s[ dobdndeasc5 iertareafbgdduitd;dar de fapt
Mariana urma sb se ducXin locul ei la intAlnire gi, in intuneric, f?ird -
s[ fie recunoscutide Angelo, sXtreaci dreptIsabela.
- $i nu cumva si te temi, gingagdfatH- spuseaga-zisulcilugXr
- sd faci aceasta.Angelo este solul ei, qi nu e un phcat sd-i aduci
impreund.
lncdntattrde acestproiect, Isabelapleci spre a face a$acum o
indrumasecdluglrul, iar acestase duse s-o ingtiinlezepe Mariana
de cele urzite. Mai trecuseqi in alte rdnduri pe la nefericita doamnd
- sub chipul ce qi-l luase, dXndu-iinvifituri cucernicdgi priete-
neascbmAngAiere,cu care prilejuri aflase chiar din gura ei trista-i
poveste.$i-acum ea, privindu-l drept un om sfint, se invoi bucu-
roasi si fie cilIuziti la dAnsul.
CAndIsabelasosi de la intrevedeareacu Angelo la casaMaria-
nei, unde cdlugdrul hotdrAsesX se intAlneascXcu ea, el ii vorbi
astfel:
- Bun venit qi tocmai la vreme, ce vegti aduci de la nobilul im-
puternicit al ducelui?
Isabelaii povestiin ce chip pusesela cale intAlnirea.
t73
 - Angelo - zise ea - are o grddini imprejmuiti cu un zirl ,1,
cdrbmiddin a cirei parteapuseandse afl5 o vie, gi o portifd dut.t l.r
via aceea.
Apoi le ariti cilugirului gi Marianei doui chei pe carei lc tt;r
duseAngelo,zicAnd:
- Cheia mai mare deschidepoartacare di la vie, cealaltir.r'
portili ce ducedin vie in gridinX. Am fHgiduit si vin s[-1 vdd aco
lo, in putereanoplii, clpdtdnd de la dAnsulincredinlareaci va rir
mAneneatinsdviala fratelui meu. Am cunoscutprecumse cuvel)(.;l
qi in amlnun{ime locul; cu qoapteqi o grabi vinovati, el mi,rr
l aritat de doud ori drumul.
l - Nu ali mai cdzutla inlelegereintre voi asupraaltor semne,|r
ri careMariana trebuiesI ia seama?intrebdducele.
- Nu, nici unul - spuseIsabela- numai sd mX duc cnnd va ll
intuneric. I-am spusci nu'voi puteastadecAtpufin, cici l-am ficut
si creaddcd md va insoli un slujitor, care estesigur cX vin pentr-u
fratelemeu.
Ducele o indemni si rAnduiascdlucrurile in taini, gi apoi,intor-
cAndu-se cdtreMariana,zise:
- Nu ai multe de spuslui Angelo cAndte desparfide el, decAr
numai rar qi in qoaptS:"SA-l Eiiminte acumpe fratelemeu!"
I . in noapteaaceeaIsabelao cdlduzipe Mariana la locul hotirAt,
bucurAndu-secd,- dupi cAteigi inchipuia - prin giretenieputea si
pdstrezein acelaqitimp viala fratelui s5u qi onoareaei. Dar ducele
seindoia cXAngelo iqi va line frgXduialadati qi de aceeala miezul
nopfii se ivi iarlqi la inchisoare.$i bine a fdcut ducele,altminteri
tAnXruluii s-ar fi tetezal capul in noapteaaceealCurdnd dupi ce
intrd ducelein temnili, sosi din parteacrudtilui cAnnuitorun ordin
careporunceasdi se taie lui Claudio capul qi si-i fie trimis la cea-
surile cinci ale diminefii. Ducele il convinsepe armaqsd amAne
execulialui Claudio qi, ca sX-lingelepe Angelo, s5-i trimitX capul
unui om care murise in temni{i in noaptea aceea,iar spre a-l indu-
pleca pe armag sX ducd la indeplinire aceastdhotdrAre,ducele -
desprecare armaqulnu blnuia intru nimic cd ar fi altul decdtceea
ce pdrea- ii ardtdo scrisoarescrisdde mdna ducelui qi sigilati cu
pecetealui. La vedereaacesteiscrisori, armaqulnu se mai indoi
defel ci acel cdlugdraveaun ordin secretdin parteaduceluiplecat,
qi de aceeaseinvoi sd-l crule pe Claudio qi sd-i trimitd lui Angelo
capulmortului.
j

I
fl4
\
I
I
 ctr anumite intdmpldri nea$teptateil siliserh sd-qi qurme
ia qi cb urma sd se intoarcdla Viena in diminealaurmXtoare,
lui Angelo s6-l intAmpinela po4ile cet5lii, unde sd-i pre-
put€reacu care fuseseinvestit. Ducele mai ceru ca, dacl vreu-
din supuqiisdi vrea si fie inl5turatd vreo nedreptate,si-qi in-
jalbelein stradd,cdndiqi va face dAnsulinftareain oraq.
zorji zilei Isabelaveni la inchisoare,qi ducele- careli aqtep-
rcsirea- socotinimerit, din anumitepricini tainice,sd-i spuni cX
Claudio i se tbiasecapul. De aceea,cAnd Isabelaintrebd dacl
a trimis poruncbpentru iertareafratelui ei, ducelespuse:
- Angelo l-a slobozitpe Claudio de pe aceasti lume. Capul lui
de pe umerii sdi qi a fost trimis imputernicilului ducelui.
- O' nefericit Claudio, nenorociti Isabela,lume strAmbd,prea-
ilosAngelo!
Cel luat de tofi dreptcdlugdro rugi sd-qialine durereainimii qi,
fata se mai domoli pufin, o vesti de apropiata intoarcere a
i, spunAndu-itotodati in ce chip si intocmeascdplAngerea
iva lui Angelo. li mai atraseluarea-amintesXnu-i fie teamd
dacd judecata va pdrea cX se desfXgoarX impotriva ei un rhstimp.
Dupd aceea,ducele se duse la Mariana gi-i didu qi ei sfaturi in ce
fel sXsepoarte.
lnveqmAntatin mantia lui regeascd,in mijlocul unei voioase
multimi de supuqicredinciogi,adunali ca s6-i ureze bun venit la
' sosire,duceleintri in cetateaVienei, unde fu intAmpinatde An-
gelo, care ftecu indXrdtputereain mdinile sale,dupb r6nduialacu-
veniti. Deodati, in locul acela se ivi Isabela,cerAndu-iducelui si
deaascultarejalbei saleqi strigAnd:
- Dreptate, preamirite duce! Sunt sora unui anume Claudio,
care, din pricini cX a ademenitin pdcat o tAndrdfecioar5, a fosl
osAnditla moarte.L-am rugat pe nobilul Angelo de iertareafratelui
meu. Ar fi zadarnic sd-i povestescluminifiei voastre cum m-am
rugat $i am ingenuncheatdinaintea lui qi cum m-a alungat gi cum
i-am vorbit din nou: pentru cd acesteatoate au cerut multi vreme.
lncep acum a rosti, cu ininra grea de durereqi ruqine,josnicul
sfArgit.Angelo n-a vrut s[ degrfrateluUneulibertateadecAtdacd,in
schimb, md voi supunenecinstiteisale iubiri, gi, dupl o indelun-
gati luptd liuntrici, iubirea mea de sord a invins virtutea,.qi i-am
flcut cu adevEratvoia. lnsd in dinineata wmdtoare.in zori de zi.
115
 I
I
I
Angelo, cdlcAndu-qifbgdduiala,a trimis un pitac prin carc t t r,,r
capul sirmanului meu frate.
Ducele seprefdcucd nu dd crezareistorisirii ei; iar Angekr '1'rr
se cX durerea pricinuiti de moartea fratelui ei - care suferist , rr
venitapedeapsidupdlege - ii tulburaseminlile. $i acum'serrl',,'
pie alt pArAtor,insdqiMariana,carespuse:
- Nobile prin!, pe cAt este de qtiut cX lumina se pogoarl tlrrr
ceruri qi adevirul se inalli o dati cu rXsuflarea,qi ci se afli in{t lt ,,
in adev[r qi adevdrin virtute, tot atAtde sigur estecd eu sunt s()lr,r
acestuiom gi, bunul meu stdpAn,ci vorbele Isabeleisunt neirrtt
meiate;gi iati de ce: noapteain carespuneea cd s-a aflat cu Ani't
lo, am petrecut-oeu cu el, in pavilionul din grddinasa. De cstt
adevXrataceasta,d6-mi voie sb mX ridic acumfhrd weo primejrlit ,
iard altminteri si mb prefac aici stani de marmwd.
Atunci de-abiapomeni Isabela,intru adeverireaspuselorsak,
de cllugdrul Lodovick (acestaera numelepe care qi-l luaseducclr
pe timpul cAt fusesedeghizat).Isabelagi Mariana ascultaserdin
tocmai indrumbrileduceluiin plAngerilepe carele fdcuserd;ducclt'
urmdriseca in felul acela sX fie dovediti cAt se poate de limpedt'
nevinovifia Isabelei, de fafi cu toli locuitorii din cetateaVienci
Dar lui Angelo nici nu-i treceaprin gAndcd istorisirile celor douir
femei nu se potriveau tocmai din aceastipricinX qi trdgeanddejde
ca, pe temeiul mlrturiilor carese biteau cap in cap, sd poati sclpa
basmacuratl. LuAndinfiliqarea nevinovXlieijignite, el spuse:
- Pand acum n-rlm fbcut decAt si zAmbesc;insd, bunul meu
stipAn, rHbdareamea a intrecut orice margine: imi dau seamacI
acestebiete femei rdtdcite sunt uneltele vreunei persoanede rang
mai inalt, care le-a stArnitasupri-mi. De-mi mAnXslobodd,stdpA-
ne, ca sb gisescfirul acesteiurzeli.
- Cum {e nu, cu dragdinimd - spuseducele- gi pedepseqte-
dupi bunul plac al domniei-tale.Domnia-ta,nobile Escalus,si fii
aldturi de nobilul Angelo gi sd-l ajuli cu strddaniiletale sX des-
copere aceast5fbrddelege;si se trimiti dupd cdlugXrul care le-a
a\d\at,gi cAndvine, potoleqte-limdnia pentru jignirea suferitX,
ddndu-lepedeapsape care o vei socoti mai potrivit[. Te voi ldsa
pentru o bucatdde vreme, dar sd nu piriseqti cetatea,nobile An-
gelo, pAndce nu ai limpezitpAndin oelemai mici amdnunteaceas-
td invinuire ruqinoasd.
Ducele plecd apoi, ldsAndu-lpe Angelo foarte incAntatcd a fost
insXrcinatsd fie judecitor qi arbitru in propriul lui proces.Ducele
r16
1I r
*,r I
I

fgd din cetatenumai atat cet avu nevoie ca sX-qischimbemantia

ftcascX cu straielecdluglreqti,gi sub aceastddeghizarese infiliq5
Flqi dinaintealui Angelo gi a lui Escalus.Bunul b5trAnEscalus,
fOeotindcd Angelo fuseseinvinuit fhrd temei, ii spusepresupu-
)ului cXlugir:
: - Ifaide, mdrturiseqte,cuvioasep[rinte: ai asmulit acestefemei
I n[ rosteascX vorbeurAtepe seamanobilului Angelo?
Cdlugirul rdspunse:
- Unde se afli ducele?Numai el trebuie sd-mi ascultedestii-
!uirile.
Escalusii spuse:
- Ducele esteintruchipatin fiinla noastrdqi noi te vom asculta.
Vorbeqtefhri a nesocotiadevirul.
- Cu indrdznealbvoi vorbi - ii intoarsevorba cilugdrul.
$i apoi ii luX in nume de r[u ducelui ci ldsasecauzaIsabeleiin
mAinilecelui pe careea il invinuise, qi vorbi atdt de slobod despre
multe obiceiuri picdtoase pe care le descoperisepe cAnd - dupi
cum spuneael - colindaseca un privitor oarecareuli[ele Vienei,
lncdt Escalusil ameninlXcu grele ca,.nepentru cd a rostit cuvinte
lmpotriva stipAnirii. Iar pentru ci igi ingdduises[ giseascdcusu-
ruri in purtareaducelui, porunci si he dus la inchisoare.Atunci,
spreinmdrmurireatuturor celor de fafd qi spredeplinabuimdcire a
lui Angelo, presupusulcdlugir igi lepidd rasaqi cu tolii il zbrirl pe
duceleinsuqi.
.A.cestase intoarsemai intAi cdtreIsabelagi-i spuse:
- Vino aici, Isabela.Cdlug5rul tdu este acum cArnruitorultiu,
ins5 nu mi-am schimbat qi inima o datl cu haina. Sunt la fel de
credincioscauzeitale.
- O, ddruieqte-miiertare- strigd Isabela- pentru ci eu, supusa
ineltimii voastre,fhrl si Etiu,m-am folosit de putereavoastrd de
suveranqi v-am tulburat!
DAnsulii rdspunsecd aveamai multh nevoie sd fie iertat ca ea,
fiindcd nu impiedicasemoartea lui Claudio (nu voia incX sd-i
destdinuiecb frateleei estein via![, avdndde gAnds5-i pund gi mai
departela incercarebundtateainimii). Angelo qtia acum cd ducele
fusesemartor tainic al faptelorsalerele, gi-i vorbi astfel:
- O, preatemutestipAne;ag fi mai vinovat decAtinsdqi vinov[-
!ia, de nu mi-ag da seamacd lumin5lia ta, intocmai unei puteri
ceregti,a vegheatasuprafaptelor mele. De aceea,bunule prinl,
nu-mi mai prelungi ruginea,ci fh ca judecatamea sd fie totuna cu
7',77
 spovedaniamea.Nu cer alte induraredecAtsd fie rostiti pe rl;rt,r
hotdrAreagi sd-miprimescmoartea.
Duceleii rdspunse:
- Angelo,vina ta estedovedit5.Te osAndesc sd-[isfArgegti
vi;rt.r
pe acelagibutuc pe care Claudio gi-a incovoiat grumazul,gi t rr
grabd si-l luali din fala mea. CAt despreavu[iile lui, Mariana. r,
punem in drepturilede solie qi de viduvi totodati, ca sX-[i polr
cumpira un sot mai bun.
- O, iubite stipAne- se rugXMariana- nu rAvnescalt birbrrr.
nici nu weau unul mai bun!
Apoi, la fel cum Isabelaimploraseviala lui Claudio - aceastl
l buni solie a unui so{ nerecunoscdtor ingenuncheqi se rugXpentrrr
via{a lui Angelo.
- Inilfimea ta milostiv5,bunulmeu stdpnn!GngaqdIsabela,ia-nri
parteal lmprumuti-mi genunchiitXi, gi cAt voi mai hii, iti voi inr-
prumutaintreagameavia!5, ca sXte slujesc!
Ducelespuse:
- O necbjeqticu rugimintea aceasta,ce stXimpotriva oriclrci
judecili. Dacb Isabelaar ingenunchea ca sXse roagede indurarc.
spiritul fratelui ei gi-ar spargeculcuqulpietruit qi ar duce-o acolo,
cuprinsl de spaime.
Totuqi,Mariananu-gipierdu curajul gi spuse:
- Iqabela,gingaqi Isabela,nu-!i cer decAtsXingenuncheziald-
turi de mine gi s5-!i inalli m0inile impreunateintru ruglciunc, llrir
sd scoli o vorbd!Eu singuri voi rosti tof ce estede rostit.O zicall
spunecXpAni gi cei mai buni oamenisunt plimddili din gregeli,;i
cei mai mulli ajung cu mult mai buni tocmai pentru cd au fost
odat^dgi rdi. Aga s-ar putea intimpla qi cu solul meu. Isabela,nu
vrei sd-mi dai genunchiitdi?
Atunci ducelezise:
- Omul acestamoarepentrua ispdgiuciderealui Cllaudio.
Dar carenu 1u bucuria bunului duce,cAndinsdgi Isabela- din
parteacdrciael se aqteptanumai la fapteizvorAtedin cinste9i din-
tr-o inimX induritoare- ingenunchedinaintealui gi vorbi astfbl:
- StipAneprea darnic,cAntdregte, de-!i estevoia, soartaacestui
om os0ndit,ca qi cum fratelemeu ar trIi. Eu crcd cd sinceritateai-a
c5lIuzit taptele,pAnI ce qi-a oprit privirile asupr[-mi. De vremece
aqastau lucrurile, nu-l h[rdzi morfii. Fratelemeu gi-a primit o pe-
deapsl dreaptd,clci el sXvdrqise t'aptapentrucarea pldtit cu viala.
178
 l)ucele nu putu sI dea un rbspuns mai bun acestei nobile fip-
, care se ruga pentru cmlarea vielii dugmanului ei, decdt trimi-
dupd Claudio^la temnild, unde dAnsul se afla fErd sd gtie ce
I il aqteaptd.Infhliqdndu-l pe fratele jelit, rdmas in viald, ii
Isabelei:
- D5-mi mAna ta, Isabela; de dragul unei fiinle f'ermecitoare ca
$ne il iert pe Claudio.SpunecI vei fi a mea, qi imi va fi 9i el fi'ate.
! ln ctpa aceea,Angelo pricepu cd a schpatcu via![, iar ducele,
Itlrind cum privireai se lumineazlpu1in,spuse:
- Preabine,Angelo, ia seamas5-!i iubegti solia; ,sufletul ei ne-
,preluit !i-a dobAnditiertarca.Veseleqte-te,Marianal lubeqte-o,An-
gclo! Am spovedit-ogi qtiu cAte de virtuoasl
! Angelo iqi aminti cAt de impietritb ii fuseseinima in scurta
weme cAtlinuse putereain mAn[, gi simfeaacum cAt de dulce este
tndurarea.
Duceleii porunci lui Claudio si se cununecrt Julieta qi se arXtd
lncl o datXdornic s-o ia de sofie pe Isabela,a cdrei virtuoas6gi
nobilXpurfarecAqtigase inima prinlului ei. Deoareceincd nu se
ctrlugdrise,Isabelaera liberl sX se mIrite, iar binele prietenescpe
care nobilul duce i-l fhcuse- cAnd se ascundeasub infZliqarea
umild a unui cilugdr - o indemndsd primeascdcinsteace i-o ofb-
rea, cu inima plind de o bucurie recunoscdtoare.Iar cAnd ajunse
dlcesd de Viena, purtareaneasemuitda virtuoaseiIsabelafu o
pildX atAtde prelioasd,incdt de-atuncinici una dintre tinerele fete
din aceastdcetatenu mai cizu in p5catulJulietei - solia fericitX a
lui Claudio. $i ducelecel indwltor mai domni incXvreme indblun-
gat5, aldturi de mult iubita lui Isabela,fiind cel mdi f'ericit so! gi
cdrnruitor.
 A doudsprezecea
noapte

Un tAnXrgentilom qi o nobild doamnbdin Messina- Sebastilrr

gi sorasaViola - erau gemeni.$i (ceeace era socotit drept o mar('
minune), chiar de cAndse nXscuseri,sembnauatAtde mult intre ci .
incAt nu-i puteai dteosebiunul de altul dec2tdupb straie.AmAndoi
vXzuseri lumina zilei in acelagiceas, qi in acelagiceas se aflarii
amAndoiin primejdie de a pieri, cdci naufragiaserdpe lirmul
Iliriei, pe cdndfrceau o c5l5torieimpreunX.Corabiape a cXreipun
te se aflau se sfbrAmdde o stAnci in timpul unei furtuni cumplite qi
doar o mdni de oamenide pe vas scXpar[cu vialX.Cipitanul cor5-
biei cu cAfivamarinari careizbutiserdsh scapede furia talazurilor
se urcard inh-o mici luntre qi o datb cu ei o duseri teaftrd la mal qi
pe Viola. Acolo, sirmana fatX,in loc si se bucure de salvareaei,
incepu sd cXinezepierdereafratelui sdu. lnsi cdpitanul o imblr-
bdti, incredinlAnd-oci; in clipa cAndcorabiafusesesfbrdmatd,il
v[zuse cu ochii lui legAndu-sede un catargtrainic, qi apoi purtal
deasupravalurilor, pAndce-l pierdusedin ochi.
Nddejdeape carei-o trezi aceastivesteo mai linigti pe Viola qi
ea prinse a chibzui cum avea si se descurceintr-o larX strdini, la
asemeneadeplrtare de patria ei. ll intreb5 pe cipitan dacdnu qtie
cevadespreIliria.
- Ba o cunoscchiar preabine, doamnl - ii rispunsec5pitanul-
cici m-am ndscutla mai pulin de trei ceaswi depdrtarede locurile
acelea.
- Cine cArmuiegte pe acestemeleaguri?intreb5Viola.
Cdpitanulii rdspunsecX Iliria era cArmuitdde Orsino,un duce
inzestratcu o fire pe cnt de nobild, pe atAt de demnd.Viola iqi
aminti cd l-a auzit pe tatdl ei vorbind de Orsino, qi cX pe atunci el
eraneinsurat
r80
 - A$a a rdmaspAni in ziua de azi - zise cipitanul - sau mdcer
cra pAnd foarte de curAnd, fiindc5 abia cu o luni in urmi am
de-aci gi gtiu ci se vorbeapretutindeni(qtili cn norodul vor-
desprece fac mirimile) ci Orsino incearci si cucereascX dra-
frumoaseiOlivia, o virtuoasi fecioarX,fiica unui eontecare
cu douhsprezece luni in urmi, lisAnd-o pe Olivia sub ocro-
fratelui sdu, mort el pufinX vrene dupi aceea.Mai umbla
gi
cd, de jalea acestuiscumpfrate, dinsa se juruise sXfugX de
ia oamenilor.
Viola, ea insiqi adAncmAhniti de pierdereafratelui ei, ar fi do-
str trdiascd alitud de aceasti i6nirX, care plAngea cu atAta du-
ie moarteaunui frate. il intrebd pe cipitan de n-ar putea cumva
lnfbligeze Oliviei, zicdnd cX ar sluji-o bucuroasi. Dar cdpitanul
rtrspunsecX ar fi un lucru anevoiosde indeplinit, fiindcX de la
fratelui ei, Olivia nu voia sI ingdduie niminui sX-i pd-
pragul, nici micar ducelui. Atunci Viola fiuri in mintea ei
alt plan - amrmeca, sub veEmint bdrbXtesc,sd-i slujeasci de
ui Orsino.
Era o toan6ndstruqnicdpentruo tdnirl doamnXsi seimbracein
ine bdrbbtegti gi sd treacd drept bdiat, dar starea Violei - o fati in
imivara vielii, singurhqi fdri aplrare, de-o frumusefeneobignui-
rlmasd stingherdintr-o larh striini - trebuie sd ne indemne s-o

Ddndu-gi searnacd acel cipitan avea o purtare cinstiti gi ii ard-

taseo grijd prieteneascd, ii impirtigi cele ce socotisesi facl, iar el
oelegd pe dati s-o ajute.Viola ii dddubani qi il indrumd cum sI-i
facXrost de straielepotrivite, rugdndu-lca hainele sd fie de aceeaqi
culoareqi lucratedupi aceeaqicroiali ca qi cele pe care le purta de
obicei fratele ei Sebastian.lmbricati din creqtet pdni-n tHlpi in
straie bdrbbteqti,arXta aidoma cu fratele ei. Se qi intAmplard o
seami de incurcdturi din pricinl cd furd luali unul, drept altul,
fiindcd, dupi cum va iegi la ivealXmai tArziu, gi Sebastianscipase
cu via1i.
Prietenulde nidejde al Violei, cipitanul, dupi ce-o preftcu pe
drigdlaqadoamndintr-un gentilom, care a sosil cu vreo treabdpe
la curte,o inf6[iqdlui Orsino subnumelefals de Cesario.Ducele fu
grozavde incintat de dibicia qi portul gralios al acestui chipeq
tinerel gi il lu[ pe Cesarioca paj in slujba sa. Astfel, Viola chp51l
ceeace-qi dorise.Ea implinca atAtde bine noile ei indatoriri, ghi-
l 8l
cea atAt de grabnic dorinlele ducelui gi se arlta atAt de credincioasi
fali de stlpOnul ei, incAt curAnd ajunse insofitorul sbu favorit.
Lui Cesario ii mdrturisi Orsino intreaga poveste a dragostei ce-o
nutrea pentru Olivia. Lui Cesario ii povesti cum curtase indelung qi
zadartic pe cea care - trecdnd peste tot ce-i pusese la picioare atAta
amar de vreme qi dispre.fuind f[ptura sa - nu voise s5-l primeasci
dinaintea ei. $i, totuqi, de dragul acestei tinere, carc-r ardta aseme-
nea ricealX, nobilul Orsino, uitAnd de intrecerile pe cAmp deschis
qi de toate indeletnicirile bXrbdtegti cu care se desfbtase pAni a-
tunci, petrecea ceasuri de-a rdndul intr-o netrebnic5 tr6ndivie, as-
cultind sunetele muiereqti ale unei muzici dulcege, cAntdri gingaqe
qi pdtimage cAntece de dragoste. Iar acum, nici cd-i mai p6sa d'e to-
vdriqia inleleptilor qi inv51a1i1ornobili cu care obiqnuia s[-qi pe-
treacd vremea, ci sta la sfat, cdt eta ziulica de lung5, cu tAndrul Ce-
sario. Negregit cd gravii lui curteni il socoteau pe Cesario un to-
vardq prea pufin potrivit pentru nobilul lor stdpAn, mbrelul ducc
Orsino.
Este o treabd primejdioas[ pentru tinerele f'ecioare sb imp5rtX-
qeascdtainele unor tineri duci chipeqi, lucru pe care, spre durerea
ei, Viola il descoperi prca curAnd, cici keptat iqi didu seama cir
suferX qi ea din pricina iubirii ce i se ndscuse pentru Orsino, qi
indura gi ea tot ce dAnsul ii spunea cd indurd de dragul Oliviei. gi
mult sg mai mira ea cum de putea Olivia sd nu arunce mXcar o
privire acestui nobil stdpin pe care, socotea ea, nimeni nu l-ar pu-
tea privi fdri a fi pikuns de cea mai adAncb admirafie. Ba cutezri
chiar si-i dea a inlelege cd era pdcat sb se lase subjugat de o doam-
nb atdt de oarb5 1a!5 de insuqirile lui vrednice de prefuire. Ea ii
spuse:
- Daci vreo doamnd te-ar iubi pe cat o iube$te dornnia ta pt
Olivia (qi poate cd se giseqte vreuna care sX aibd asemenea sinr
!ire), qi de n-ai ti in stare si-i impdrtXqeqti iubirea, nu i-ai spunt
oare cX n-o pofi iubi? $i n-ar trebui ea oare sd se mulfumeasci crr
acestrispuns?
Insb Orsino nu vru si rocunoascd o astfel de judecatd, tigdduinrl
cd ar fi cu putinld ca vreo femeie sd iubeasch pe cAt iubea dAnsul.
Spuse cX nu e inimd de f'emeie de ajuns de mare ca si incup:r
intr-insa atdta dragoste; de aceeanu era cihstit sd asemene iubirr';r
unei femei cu iubirea lui pentru Olivia.
Viola insd, deqi avea cel mai deplin respect fali de pirerile du
celui, nu se putu impiedica de a gdndi ci aceastanu era intru tolrrl

t82
adevdrat, fiindcX socotea cd inima ei era la fel de plind de dragoste
ca qi cea a lui Orsino, gi adbug5:
- Eu insi.qtiu, inlltimea la.
- Ce gtii tu, Cesario? gr6i Orsino.
- $tio prea bine - rispunse Viola - ce soi de iubire pot hdrvazi
b[rbalilor femeile. Sunt la fel de statornice ca qi noi, in addncul
inimii. Tatll meu avea o fatk care iubea pe un bdrbat, la I'el cum,
de-aq fi femeie, te-aq iubi poate gi eu, Orsino.
.. $i care este povesteaei? o cercetXOrsino.
- O poveste gtearsi - zise Viola. Nu a suflat niciodatd mXcar un
cuvinlel despre dragostea ei gi a ldsat taina, ca o omidd intr-un
mugure, sd se hrineascX din obrajii ei m5tisoqi. Se topea vXzAnd cu
ochii, mistuiti de ginduri; qi impresurati de Melancolia gdlbejitX qi
verzuie, stltea ca Rdbdarea pe un monument, zAmbind Mahnirii.
Ducele voi s[ afle dacd acestei doamne i s-a tras moartea de pe
urma iubirii sale nemirturisite, insi la aceasti intrebare Viola didu
un rbspuns in doi peri. NXscocise, peserlne, istoria aceeaca sX ros-
teasci vorbe oglindind dragostea ascunsd qi mAlrnirea tdcutX de ca-
re era stdpAnitdin dragostea ei pentru Orsino.
Cum stiteau aqa de vorbd, un gentilom pe care ducele il tdmi-
sesela Olivia intrd in incbpere qi spuse:
- De nu vi este cu supdrare, mdrite, n-am izbutit si fiu primit
de cdtre doamnd, dar prin slujnica ei v-a inapoiat acest rXspuns:."1n-
cX gapte ani de-acum inainte, nici vizduhul insuqi, nici elementele
firii nu-i vor privi chipul, ci ca o cdlugiri{d va umbla acoperitd de
vlluri, inundAnd odaia cu lacrimile ei, intru trista amintire a fra-
telui sdu mort".
Auzind acestea,ducele exclami:
- O, Doamne, aceea care are o inimh atAt de aleasl ca si pld-
teascb acest prinos de dragoste fafd de un frate mort, cum va mai
iubi, cAnd sdgeatade aur curat ii va nimeri inima!
Apoi ii spuseViolei:
- Cesario, !i-am deschis toate tainilele inimii mele; de aceea,
bunul meu flic5u, du-te la Olivia qi nu te da bXtut dac[ nu te va
Itrsa cumva sd intri; stai la uqb gi spune-i c-o vei a$tepta sd-!i dea
ascultare, pAni ce piciorul tdu proptil in pdmAnt va pfinde r[dicini.
- $i dacd voi izbuti totugi sd stau de vorbX cu dAnsa;indllimea
la? intrebE Viola.
- O, atunci - strigd Orsino - dezvdluie-i patima cu care o
iubesc. Vorbeqte-i indelung despre credinla mea statornice. i1i va

* 183
 gedeabine si suspiniin numelemeu, fiindcb dAnsamai degrabl tc:
va lua in seamXpe tine, decAtpe cinevacu chip mai incruntat.
Viola plecd; insi nu-i prea didea inima ghes s5.ia asuprd-qi
aceastl misiune, cdci trebuia si facd mdrturii de dragosteunei
doamnepentru a o indupleca si ajung6so(ia celui cu care voia s)i
se mirite ea insdgi;totugi, primind insircinarea, o implini cu cre-
dinfn gi Olivia aflX curAnd cX la uqa ei venise un fliciiandru care
(ineamo4iq si fie primit dinainteaei.
- I-am spus- intregi slujitorul - cXsuntefibolnav5;la caremi-a
zis ci qtieaceasta,qi tocmai de aceeaa venit sd vI vorbeascb.I-anr
spuscd dormi[i; pdreaci qi aceastaagijdereao gtiedinainte,qi a zis
ci de aceeafine neapdratsd vX vorbeascd.Ce trebuie sd-i mai
spunem,doamntr?FiindcXparehotirAt sb invingX orice impotrivirc
qi vi va vorbi, fie ci vrefi saunu!
I .Olivia, curioasi sX vadd cine ar putea fi acestinddrdtlic sol,
incuviinlX si fie poftit. $i tr5gAndu-givblul pestefaJi, se pregirea
sdmai asculteo dati mesajulducelui,neindoindu-senici o clipi ci
tanhrul veneadin parteaacestuia- dupd felul in carenu se ferea s-o
stinghereascicu stiruinJelelui, Viola inti, luAndu-qiceamai bdr-
bdteascdinfhliqare de care era in stare qi, prefbcAndu-seci folo-
seqtealeasavorbire de curte, potoiviti cu pajul unei mlrimi, grXi
astfel doarnneivoalate:
- Nespusde scAnteietoare, desfttitoare qi f1rd de perechefru-
musete,rogu-te a-mi spunede egti stipAnaacesteicase,altminteri
amarnicm-aq cXi de mi-ag risipi vorbelein vAnt penku alta; fiind-
cI, pe lAngdcI sunt adusedin condei de minune, mi-am dat mari
ostenelica sdle invil pe de rost.
- De undevii, domnule?intrebbOlivia.
- Nu pot spunemai mult decAtam invilat - ii rdspunseViola -
qi aceastiintrebarenu sti scrisdin rolul meu.
- Eqti un comediant?mai intrebXOlivia.
l
- Nu - rbspunseViola - gi totugi nu sunt cel pe care-l joc
(wAnd a infelegec[ ea,fiind ferneie,sepreficea totuqi a fi bdrbat)
$i iariqi o intreb5pe Olivia daci estechiar dAnsastipAnacasei.
Olivia spusecI da, qi atunci Viola, mai mult indemnatdde curio-
zitateade a-qi vedearivala decAtde graba de-ada mesajul stipA-
nului ei, zise:
- Bunamea doamnd,ingXduie-misi-!i vdd chipul.
Olivia nu seimpotrivi acesteicutezdtoarecereri,fiindcI aceasti
trufaqXfrumusefe,pe care duceleOrsino o iubise in van atAtavre-
184

,.1
 me, de la prima vedere se aprinsesede patimd pentru presupusul
paj, umilul Cesario.
CAndvoi sd-i vad6obrazul.Olivia zise:
- Ai vreo insircinare din parteanobilului tiu stipAn in a incheia
un tArg cu fala mea?
Apoi, uitAndu-gide-abineleahotbrirea nestrdmutatide a umbla
vreme de qapte ani indelungafi acoperiti de viluri, qi le dddu in
ldturi, zicAnd:
- Bine, voi trage perdeauagi-!i vgi arbtatabloul. Nu-i aqac6-i
bine zugrivit?
Viola rbspunse:
- Este o frumusetedesXvArqitd; purpura qi albealade pe obnajii
domniei-talesunt puse de cdlre insXgimAnamiiastrd a Naturii. Egti
cea mai crudb doamnXdin cXtese afli pe acestpimdnt, dacXduci
acesteharuri spremormAnt,fbrX a 15salumii o copie.
- Nu domnule - spuseOlivia - nu voi fi atAt de crudb. Lumea
poateprimi un catalogal nurilor mei. De pild6, ven aci doud buze,
nu prearoqii; agijdereadoi ochi cenugii,inzestrali cu pleoapelecu-
venite;un gdt; o bdrbie; qi agamai departe.Ai fost himis aci ca sd-
mi aduci laudb?
Viola rhspunse:
- Vdd ce fel de fhpturi egti; mult prea semeali, insi minunat de
frumoasX.Nobilul meu stipAn te iubeqte. Asemeneaiubire este
vrednicd a fi rdsplXtitX,de-ai fi chiar regina incununatd a fru-
musefii; cbci Orsino ifi pune la picioare iubirea lui, qi cu lacrimi,
cu suspine,igi mdrturisegtedragostea-iaprinsd.
- StipAnul dumitale gtiebine ce gdnduriam - zise Olivia. Nu-l
pot iubi, deginu md indoiescde virtureasa; gtiu c[ estenobil gi sti-
pAneqteavereintinsd;cd se bucurXde o tinere{einfloritoare. To[i il
socotescinvdlat, curtenitorqi viteaz,totuqinu-l pot iubi; ar fi putut
de multd weme sb ia acest rdspuns drept bun, o datd pentru tot-
deauna.
- De te-aqiubi ala cum te iubeqtestipdnul meu - incepu iarlgi
Viola -. mi-aq face la porfile domniei tale o colibi impletitd din
crengi de salcieqi te-agchemanecontenitpe nume; aq scrie sonete
pdtrunsede mAhnirepenhu Olivia, qi le-ag cAntain bezna noplii;
numele tiu, domni[5, ar risuna printre colnice qi ag f'aceca Ecoul,
' acestflecar al vdzduhului,si strige "Olivia". O, ili jur cb nu [i-ai
mai afla odihnH intre elementelepdmAntului qi ale vdzduhului, ci
inima 1i s-artopi de mila mea.
185
 - S-ar putea si fii in starede multe - grli Olivia. Din ce neam
: te tragi?
l - Neamul meu este mai presusde soartamea - ii rbspunse
Viola - totuqi suntimpicat.cu stareain caremd aflu. Suntnobil.

I Cu greu o llsd acuminima pe Olivia si se despartdde Viola, qi

eaii spuse:
- Du-te de-i spusestXp6nuluit[u ci nu-l pot iubi. Si nu mai
trimite pe nimeni la mine, afard doar de nu vii tu insuli ca s5-mi
spui cum a intAmpinataceastdveste.
$i Viola, numindu-qigazda"Frumoasacea CrudX",se depdrt5,
dupd ce-gilui rimas bun de la ea.Olivia, rlmasd singurd,repeti in
gAnd cuvintele ei: 'Neamul meu este mai presusde soartamea,
totuqi sunt impicat cu stareain care mi aflu. Sunt nobil". $i adX-
ugd cu glas tare:
- Pot sd fac jurimdnt cd-i aqa;graiul, chipul, mddularele,pur-
tarea qi mintea arati limpede cXe nobil.
Apoi iqi dori ca Cesariosd fi fost ducele,qi dAndu-qiseamacAl
de temeinicpuseseel stXpAnire pe simlireaei, se ocXrisinguri pen-
tru cd se llsase robitd de dragostein chip atAt de neagteptat.lnsi
invinuirile blAnde ce qi le-aduc oamenii impotriva propriilor lor
greqelin-au rddicini adAnci.CurAnd,nobila doamndOlivia se lbsi
tArdtAatdtde departe,cd uiti de nepokivireadintre soartaei qi cea
a acestuipresupuspaj, precum gi de feciorelnica sfialX care este
podoabade cipetenie a lirii unei femei, qi se hotdri sd cucereascl
cu momeli dragosteaGndrului Cesario.Trimise deci la el un slu-
jitor cu un inel prefios,subinqelitorul temei cXCesarioi-l l5sasein
dar din pafiealui Orsino.NXddjduiaca astfel sd-i dea a inlelegelui
Cesario,cu multd dibdcie, ce doreqte.$i, intr-adevXr,Viola bXnui
numaidecAtincotro bate, fiindci, qtiind prea bine c[ Orsino nu-i
trimisesecu ea nici un f'el de inel, igi aminti de privirile gi purtarea
Oliviei, caremirturiseau ci aleasastdpAnuluisXuo indrdgisepe ea.
"Vai, biata doamnd,ar putea tot atat de bine sd iubeasci un vis -
iqi spuseea. Vbd cd deghizareaesteo treabbpbcitoash,de vreme
ce i-a pricinuit Oliviei suspinedegarte,la fel cum m-a l5cut qi pe
mine sd sufarpentruOrsino".
Viola seintoarsela palatullui Orsino qi ii istorisi stdpdnuluisiu
cd incercareaa dat greg,repetindu-i totodatl pomnca Oliviei ca
ducelesi n-o mai tulbure cu stdruinfelelui. Totuqi, duceleseinci-
pd[dndsd nutreasclnddejdeacd gingaqulCesariova izbuti, cu vre-
mea, s-o induplece pe frumoasa doamnXs5-i arate oarecare
186

I
indurare. De aceea ii ceru sX se ducl iar5 acolo in ziua urmitoare.
lntre timp, ca sd-i treaci mai uqor apXsitoarele clipe, porunci sX i
se cAnteun cAntec care-i plXcea mult. $i-i vorbi pstfel lui Cesario:
- Bunul meu Cesario, noaptea trecut5, cAnd am auzit acest cdn-
tec, mi s-a pdrut ci-mi stdrnegte qi mai mult vbpaia. Ia aminte, Ce-
sario, este vechi Ei fbrl de podoabe. lmpletitoarele gi torcdtoarele,
cAnd stau la soare, rgifragedele fecioare care impletesc cu iglile de
os ingAn[ acest cAntec. E nerod, dar imi place, pentru cd grhiegte
despre nevinovdlia dragostei in rtemurile de odinioar5.

CANTEC
Vin5, Moarte,Moarte, vinI,
Intre cipreqimtr pogoar5!
Du-te. risuflare lin5:
Cruda fatXmi omoari.
'N alb lintoliu de frunzare
dd-mi faci loc,
Rolul meu de-nmomrAntare
Si mi-l joc.
Nici o floare,nici o floare
Pe sicriu nu-mi azvArli{i;
I-ocul meu de ingropare
Voi, prieteni,l-ocolili!
Le crutali
De cei dragi cAtmai departe
M5-ngropali.
Violei nu intArziarXsd i se intipireasci cuvintele bitrAnului
cdntec,care cu mult adevdrqi simplitatedescrialiorii dragostei
neimplrtbqite.Purtareaei aduceamirturie ci simlea la 1'elcu cele
cAntatede cdnteculacela.lntristareacare-i adumbreachipul nu
scdpdprivirii lui Orsino,care-ispuse;
- Pun rXmlgagpe via{a mea, Cesario,cd, degi egti atAt de ne-
copt in ani, !i se scu.rgochii dupd vreun chip pe care-l iubeqti; nu-i
aqacd am ghicit, b[iete?
- Pulin, cu ingdduinlamlriei tale - grXi Viola.
- $i cc fel de femeieesteqi ce vArstiare'iil iscodiOrsino.
- Este de vArstaluminiliei tale qi are aceeagiculoarela obraz-
ziseViola.
Spuseleei il fbcurXpe duce sXzAmbeasci,aflAndcd acestch!
peg fldcXuiubea o l'emeiecu atA{iaani mai vArsnic6decit el qi

r81
 intunecati la chip ca dAnsul;insb Viola in adAnculinimii segAndea
la Orsino qi nicidecumla vreo femeieasemenea lui.
Cdnd Viola se dusea doua oarXla Olivia, nu-i fu deloc greu sir
pdtrunddpAnbla ea in iatac. Slujitorii descoperXrepedecAndstd-
i pAnelorlor le placesb steade vorb6.cuvreun sol tAndrgi mAndrula
chip; de aceea,in clipa cAndsosi Viola, toateporlile eraularg cles-
chise dhaintea ei qi pajul ducelui fu petrecut pAnSin incdperile
Oliviei cu ceamai mare cinstire.Iar cAndViola ii spuseOliviei ci
a venit inci o dati sdpledezecauzastipAnuluisXu,aceastbdoamni
zise:
Ji-am arXtatvoia mea, ca sd nu-mi mai vorbeqtinicicAndde
-
el; insi de-ai rosti cuvinte care sd mi induplece a irrimi alti dra-
goste, te-aq ascultala nesfArqit,mai curdnd chiar decAtsI ascult
muzicaslerelorceregti.
Era o vorbire de ajuns de fIliqd, dar curAndOlivia ii dezvXluiqi
mai limpedesimfirea,mdrturisindu-qidragostea;iar cAndvdzu cum
pe fala Violei se zugrXveqtenemu{umirea imbinatX cu incurcXtura,
zise:
l - O, cAtI batjocurb,care il aratdqi mai frumos, in disprelul qi
mAniace-i string buzelel Cesario,pe trandalirii primXverii,pe fe-
ciorie, onoareqi adevdr,te iubescne{irmurit de mult; atAtde mult,
incAt,in pofida kufiei tale, nu mai am nici minte, nici chibzuinlbca
1
sX-!iascundpatimace md stdpAneqte.
Dar in zadari rosti Olivia astfel de vorbe inflScirate; Viola se
I zori sXplece,ameninfdnd-ocd nu seva mai intoarceniciodatbpen-
tru a pleda cauzaiubirii lui Orsino; gi la toate stbruinlelefierbinli
il ale Oliviei, nu rdspundeadecAtar5tAndu-qistraqnicahotirire "de a
nu iubi nici o femeie".
De-abia o pirisi Viola pe pitimaga Olivia, ci ii fu pusd la in-
cercare vitejia. Un nobil - un adorator alungat de Olivia - aflAnd
cum aleasa lui il copleqeqte cu hatArurile ei pe trimisul ducelui, il
provocb s5 se bati in duel cu el. Ce-i rdmAnea de fbcut slrmanei
Viola, care - deqi avea un port bbrbdtesc - pistra o inimd de ade-
viltatd femeie qi se temea m6car s-arunce vreo privire asupra
spadei ce-i atAma la qold?
Cand il vdzu pe cruntul ei rival inaintAnd cdtre ea cu spada t{as5
din teacX. mai-mai s5-i vind a mdrturisi cd nu e decAt o biatd f'e-
meie. Dar ii trecu indatd spaima qi fu crulatd de ruqinea unei ase-
menea dezviluiri, datoritd unui strdin careteceape acolo. Striinul

188
I
I
E. , I
se apropie de ea qi apoi, ca qi cum ar fi cunoscut-o de multi weme
gi ar fi fost cel mai scumpprieten al ei, ii zise potrivnicului:
- Dacd acesttAnhrfi-a adusvreo jignire, iau asupri-mi vina. Iar
de-l jigneqti, ifi voi aruncamdnuEain numele lui.
lnainte ca Viola sd aibH mlcar rdgaztl/.de a-i mulgumi pentru
ocrotire sau de a cercetapricina care-l indemna sd-i ia partea cu
atAtabundvoinli, noul siu prieten intAlni un wijmaq, fafi de care
firea sa neinfricati nu-i fu de nici un folos; in clipa aceea,niqte
strbjeri ai justiliei puseseri mAnape el, in numele ducelui, 6rnndu-1
cu sila dupd ei, ca si rXspundi pentru o inc5lcare a legii sdvirgiti
cu cdJivaani ln urm6. $i atunci el ii vorbi astfel Violei:
- Iati ce mi setage din pricinh ch te tot caut.
Iar apoi ceru si-i imprumute o pungd de bani, zicAnd:
- Acum, aflAndu-mi la arnan, mX vid nevoit sd-!i cer ind[rdt
pmga, gi mX mAbnegtemai adAncneputinfa de a-!i veni in ajutor
decAtpacosteaabituti asuprX-mi.Ai rdmas inmdrmurit, dar haide,
vino-1iin fire!
lntr-adevir, cuvintele lui o uluiserl pe Viola, gi ea se juri ci
nici nu-l cunoa$teqi n-a primit weodatd o pungd cu bani de la el;
insi, pentru bunitatea pe care i-o arXtaseatunci, ii oferi o mic6
sumi de bani, care era aproapetot avuhrl ei. De astd dati, strXinul
se mAnie nespus,invinuind-o de nerecunogtintXgi rdutate, qi la
urmX zise:
- Pe bdiefandrulacesta,pe care-l aveli sub ochii voqtri, l-am
smuls din ghearelemorfii; gi numai de dragul lui am venit in Iliria,
unde iati pestece primejdie am dat.
Dar strijerii nici cd aveauchef sXia in seamdplAngerileprizo-
nierului, gi-l duseri pe suscu marezor, spunAndu-i:
- Ce ne priveEteastape noi?
Pe cAnderadus cu sila, ii vorbi Violei, numind-o Sebastian,qi o
finu intr-una a$a - cu dojeni, pe care i le arunca presupusului
Sebastian,pentru faptul c5 se leap[dd de prietenii sii - pAni ce i se
pierdu glasul.
Cdnd Viola se auzi strigatb cu numele de Sebastian,strXinul
fiind tArAtde-acoloprea in pripb ca sd-i ceardvreo l[murire, ea se
gAndicE aceastiincurcitur[ ,se'nXscuse din pricind ci fuseseluati
drept fratele ei. Astfel incepu sd nuteascXnddejdeacd fratele siu
era omul a chrui+iagi spusesenecunoscutulcd o salvase.$i chiar
aga se gi. petrecuserdlucrurile. Strdinul, pe nume Antonio, era
ciprtanul unei cordbii. 11luase pe Sebastianpe vasul lui, cAnd
189
i:
llll
lr
tAndrul, aproape la capltul puterilor, plutea in voia talazurilor,
purtat pe catargul de care el insuqi se legasein toiul furtunii.
Antonio seimprietenisela toarti cu Sebastiangi luasehotXrAreade
1, a-l insoli pestetot. iar cAndtAndruliqi mlrturisise curiozitateade a
vizita curtealui Orsino,preferdsXvind in Iliria decAtsd se despartl
de el; fbcuseacestpas, deqi qtia cb - de va fi dat de gol acolo -
viala ii va fi in marecumpdnh,pentrucd intr-o luptd deslEquratd pe
mare il rinise cAndvape insugi nepotul ducelui Orsino. Pentru
aceastdfapt5 el fuseseinchis acum.
Antonio debarcaseimpreun5 cu Sebastiandoar cu cdleva cea-
suri inainte de intAlnireacipitanului cu Viola. li dedusepunga sa
lui Sebastian,ingXduindu-i'si cheltuiascXftrd socotealS,dacd va
l
vedeavreun lucru caresd-i trezeascidorin{as5-l cumpere.li spuse
I totodati ci va aqteptala han intoarcerea lui Sebastiandupi ce
I acestava fi cutreieratoraqul.Dar cum Sebastiannu se intorsesela
ceasulsorocit,Antonio cutezasesb iasl in cdutarealui, qi deoarece
Viola pwta aceeaqiimbrXciminteqi la fa{i semdnaca doudpicdturi
de ap5cu fratele ei, Antonio trisese spada(cum credeael), in api-
l
rarea flScbului pe care-l salvase.Iar cAnd Sebastian(cum iqi in-
i
chipuisedAnsul)se lepddi de el qi nu voi a-i da nici punga,nu-i de
mirare cd-l invinuise de nerecunoqtinfd.
Dup[ plecarealui Antonio, Viola - temdndu-sesdnu fie provo-
catbinci o dati la lupti - se furiq5 sprecasdcAtputu mai iute. Nu
trecusemult de cAndse fbcusenevdzuti fata, cAndpotrivnicului ei
i se pdru cd o zdreqteintorcAndu-se,Dar era fratele sdu, Sebastian,
i clruia i seintAmplasesd ajungdprin locul acela.$i, strigAnd:"Heil
domnule,iardqi am dat de dumneata?Primeqtece meri!i!" strlinul
ii traseo lovitur5. Sebastiannu era lag; scolAndu-qiqi el sabiade la
cingltoare,inapoielovitura cu dobAndd.
De astd datb, o doamni puse capit duelului. Era Olivia, care
iegisedin casdqi luAndu-lpe Sebastiandrept Cesario,il pofti in5-
untru, ardtAndu-sefoarte mAhnit[ pentru cI fusese atacatde un ne-
cioplit. Deqi Sebastianfu la fel de uimit de curteniaacesteidoamne
ca gi de bidirinia vrdjmaguluisbunecunoscut,totuqi intr5 bucuros
in casd gi Olivia fu incAntatXvXzAndcX Cesario (cum il socotea
I dAnsa)devenisemai simlitor la omagiile ei - pe chipul siu nu mai
llr
llr
erau intipdrite defel dispreful qi mAniade care se pldnsesecAndii
vorbiselui Cesariodespredragosteaei.
Sebastiannu seimpotriveadefel mdrturiilor de iubire cu careil
asaltddoamnacasei;pXruchiar'cd primeqtetoate acesteacu dragd
l l9l
lli l9c)
)llll
iniml. Totuqi, se intreba cum de i se intAmpld aqa ceva, fiind mai
curand indemnat sd creadx c6 olivia nu este intreagd la minte. Dar,
d6ndu-qi seama cd era stdpArtaunei locuinle bogate qi cd se poartd
ca o adevXrati st[pAnd a casei, dAnd dovadb de o deplin5 cump6-
nire a minlii in toate, afati de neaqteptata dragoste pentru el, se
1is5 bucuros rdsfl1at. Iar Olivia aflandu-l pe cesario atat de plin de
bundvoinld qi temindu-se cd ar putea fi ceva trecdtor' cum avea un
preot in cas5, il intrebd daci n-ar vrea sb fie cununali pe dati' Se-
Lastian incuviinld qi, dupi ce slujba de nunth fu incheiat[, plecb de
lAngh doamna lui pentru acurt timp, cu gindul s5-1inqtiinleze pe
prietenul sdu Antonio despre norocul ce ddduse peste el'
I lntre timp, Orsino veni s-o viztteze pe Olivia, qi tocmai cAnd
ajunse in fafa casei ei, straja il aduse pe Antonio prizonier dina-
intea ducelui. Viola era in preajma stdpdnului ei, Orsino' gi cAnd o
vdzu Antonio, care tot iqi mai inchipuia cL are de-a face cu Se-
bastian, ii povesti gi ducelui in ce chip il salvase pe tinerelul acesta
din valtoarea primejdiilor marii, $i, dupb ce inqiri in ambnunlime
toatd purtarea plind de bundvoinld pe care intr-adevdr o a\llsese
fald de Sebastian, iqi sfarqi plAngerea zicdnd cd trei luni in qir, zi qi
noaDte. tandrul acela nerecunoscxtor impirtdqise necazurile qi
Uucuriit. sale. ins5 cum doamna Olivia iegea tocmai din casa ei,
ducele nu mai putu sd-qi plece urechea la istorisirea lui Antonio, gi
vorbi astfel:
- Iath cd vine Olivia; acum pdqeqtecerul pe p5mAnt' CAt despre
tifie, omule, cuvintele tale sunt smintealX curatd. De trei luni fn-
cheiate tandrul acesta mi slujeqte pe mine. Porunci apoi ca Antonio
sb tie luat de acolo.
Dar divina Olivia ii dldu curAnd ducelui prilejul de a-l invinui
pe Cesario de-o nerecunoqtinld deopotrivi de mare. Ducele o auzi
pe olivia rostind c6tre Cesario duioase vorbe, pline c1ebunlvoing[,
qi cAnd aflX cd pajul s[u a dobAndit acest loc inalt in prefuirea
oliviei, il ameninli cu toate fulgerele indrept[litei sale manii. Iar
cAnd se preglti sd plece, o chemd pe Viola si-l urrneze, spunAnd:
- Vino cu mine, bliete. Gdndurile mele sunt coapte pentru nele-
giuire.
Deqi pdrea cX, in turbarea lui geloas6, el pldnuia s-o hlrdzeascd
unei morli fulgerdtoare, dragostea o fbcea pe Viola s[-qi lnvingl
frica qi spuse cI va suferi cu nespusd bucurie chiar qi moartea, nu-
mai sd uqurczeininra stlpAnului sbu.
 iil Dar Olivia nu in[elegeas5-qipiardd in chipul acestasolul, qi
strigd:
- Unde se duceCesarioal meu?
Iar Viola ii rispunse:
i - Dupd cel pe care-liubescmai presusdecit insdgiviaJamea.
Olivia insi ii impiedicdsXplece,strigAnddin rXsputericd Cesa-
rio estesolul ei, gi timise dupi preot, careadevericXnu trecuserb
nici doui ceasuri de cAnd il cununasepe acel tAndr cu doamna
Olivia.
Zadamc se aplri Viola cXnu fusesenicicAndcununatdcu Oli-
via; mirh.uia acesteidoamne,laolalti cu cea a preohrlui, il flcurd
pe Orsino si creadd ch pajul il prddasede comoarape care o
preluia mai mult decAtvia{a lui. InsI, chibzuind ci lucrurile nu se
mai puteau desface,iqi lua tocmai rimas bun de la alesalui cea
lipsitd de credinji gi de la soful ei - "tan5rul f1tamic", cum o bo-
tezd pe Viola, atrigindu-i luarea-amintesd nu se mai arate vreo-
dati in ochii lui, cAnd- ce sb vezi! - se petrecuo minune (dupd
ri cum li se pirea lor). Un alt Cesariose ivi qi-i cuvAnti Oliviei, nu-
mind-o solia lui. Acest nou Cesarioera Sebastian,adevdratulsof al
Oliv{ei. $i, dupXce uimirea 1or,la vedereaa doui fiinle cu acelaqi
chip, acelagiglas qi acelaqivegmAntse mai domoli, fratele qi sora
incepuri sd-qi pund unul altuia sumedeniede intrpbdri. Cu greu
i putu fi convinsi Viola cd frateleei rdmisesein vialb; iar Sebastian
nu qtia ce si creadi de sora pe caregi-o inchipuise inecatd qi pe
care o regdseain straie de birbat. Viola mdrturisi indatX cI e eu
adevirat soralui, deghizatAinbdiat.
Cdnd furd limpezite toate incurcdturilepricinuite de uimitoarea
asemdnaredintre frate qi sor5,gemeni,ei rAserXdehazhagreqeali
pe care o fbcuseOlivia, indrdgostindu-sede o femeie. $i Oliviei,
aflAndcd in loc de sord se mdritasecu fratele, deloc nu-i pdru rXu
de schimb.
NXdejdilelui Orsino furi curmatepe vecie prin aceastdcdsdto-
rie a Oliviei. $i o dati cu ea nidejdile saledeqarte,toatdiubirea lui
piru cd se pierdeca fumul gi toate gAndurilesaleseindreptarXspre
nlstruqnicaintAmplarea favoritului sXu,tAnirul Cesario,prefhcut
pe negAnditeintr-o minunat5 doamnd.O cerceti indelung cu pri-
virea pe Viola qi anrintindu-gi cAt de atrdgbtoareii piruserd tot-
deaunatrdsXturilelui Cesario,igi spusecb ea va ardta nespusde
frumoasdin veqmAntf'emeiesc.lgi aminti apoi cX, in nenumdrate
rAnduri,ea spusese'cdil iubeqte, ceeace la vremeaaceeapdruse
t9z
doar o mirturisire de credinfi din parteaunui paj cuviincios. Acum
ghiceainsh ci indiritul multora din acestespusepline de farmec-
care-i risireau treptatdin minte - qi pe carele luasedrept vorbe de
duh, se ascundeacevamai mult. $i, de indatd ce-qiaduseamintede
toateacestelucruri, sehotiri sd o faci pe Viola sofia sa qi-i spuse:
- Bdiete (incl nu seputeaopri de a o chemaCesariogi.biiete),
de o mie de ori mi-ai spusci nu vei purta nici unei femei iubirea
ce-o simli fati de mine, gi ca risplati a slujbeipe careai indeplinit-o
cu atAtacredinli qi a duioaseiqi gingaqeitale lngrijiri, gi deoarece
vreme indelungatdm-ai numit "st6pAne",de-acum inairite vei fi
sttrpinastipAnuluitiu qi adevlrataducesi a lui Orsino.
Olivia, dAndu-qiseamacb Orsino punea la picioareleViolei
inima pe care dAnsao respinsesecu atAtaasprime,o pofti sd intre
in casaei gi le oferi ajutorul ei, pundndu-lpe bunul preot, care in
dimineala aceeaunise viala ei cu a lui Sebastian,sX implineascd
cdtre sfhrqitulzilei aceeagislujbi qi pentru Orsino qi Viola. Astfel
gemenii, fratele qi sora, furd cununafiamAndoiin aceeaqizi. Fur-
tuna gi sfirdmareacorabiei,care-i despXrlise,se dovedi mijlocul de
a-i urca pe trepteleunei soarteinalte qi mXrefe.Viola ajunsesofia
lui Orsino, duceleIliriei, iar Sebastian,solul bogatei gi nobilei
Olivia.

Timon din Atena
I ti[i, oameni fbr[ nici o treabX,poefi qi pictori care tXiau frunze la
I
Timon, un nobil din Atena, carestdpAnea
l o avereprinciarX,era
de o mdrinimie ce nu cuno$teahotare.Avufla lui nesfarqiti
: oi"i ,r"
izbutea sd umple bine sipetele,cX el o gi levdrsa, insj mult
mai
jr iute, ddruind-o la tot soiul de oameni de orice rang. Nu
ll
siracii se bucuraude bunbtatealui, ci chiar nobilii de neam ";;i
rl mare
lil nu pregetausd seinqireprintre insolitorii qi obiqnuilii caseisale.
La
prdnzurile salepoposeaucei mai pofticiogi gi nizuroqi mAnc6i,
1i iar
rl
1:
casalui era deschisdcui vrei qi nu vrei, tuturor acelora care keceau
intAmplXtorprin Atena. Bogilia lui uriag5,imbinati
nr"u tJ
deschisdqi risipitoare,subjugatoateinimiie; oameniide "otoate
con-
vingerile qi cu orice fel de inclindri iqi infhligau nobilului
rimon
serviciile lor. Se aflau printre dangii de la lingugitorul u
rule
t1fjulg"."l intr-o oglindd toanade fiece clipX a ocrotitorului"x*i
sbu,
pand la cinicul neinduprecatgi cu suflet impietrit, care se preface
cd dispreluieqteftpturile omenegtiqi estenepdidtorfafi a" u"nuril"
lumeqti rohrqi, nici ei nu se puteauimpotrivi puadrilor curtenitoare
gi sufletului darnic al nobilului Timon, ci, cilcdnd p"st" n."u
tor,
veneausr seimpdrtiqeascidin regeqtilesalepetreceri,intorcandu-se
acasdcu mult mai inXltafi in propriii lor ochi, dacl primiseri
o sa_
lutare sauun semndin cap din partealui Timon.
CAnd weun poet alcXtuiavreo operi cate aveanevoie de
cu-
vinte de indemn pentruca lumea s-o citeasci,nu trebuia decAt
si o
{gdice lui Timon, gi putea fi sigur cX operase va vinde cAtai clipi
din ochi - ca sd nu mai vorbim de pungade galbenice i se de*;
sau de faphrl cr din clipa aceeacdpita gizduire qi ospdtaredknsi
in casaocrotitorului. DacXun pictor voia si vAnrli un tablou,
n_a_
vea decAtsd i-l duc5 lui Timon, prefdcdndu_se cd se bizuie pe gus_
tul sXuales,pentrua afla caresunt meritelepicturii sale;qi-nu-tre_
194
buia si mai rosteascdmdcarun singur cuvAnt,pentruca acestnobil
cu inima largd sd i-l cumpere.Daci un giuvaergiuaveaweo piatrd
de mare pret, sau un neguldtor postavuri ori mitisuri deosebit de
costisitoare,ce-l impovXraudin pricina scumpeteilor, casalui Ti-
mon era un tArg totdeaunadeschis,unde puteau sd-qi vAndi mdr-
f'urile saugiuvaerurilelor la un pre! cAt de mare.Unde pui c6 acest
nobil bun la suflet le mai gi mu{umea, de parci l-ar fi ?ndatorat
cine qtie cum, ddndu-iprilej sI pun6 mAnape asemeneabunuri pre-
fioase.Casalui era vegnicinlesati de lucruri de prisos,cump[rituri
ce mdreauintr-una o strXlubirecare scoteaochii, iar el insuqi era
impresurat in chip gi mai supir5tor de o gloati de musafiri nepof-
cAini, neguldtori colcari, demnitari qi onorabile doamne, curteni
strAmtorali gi fel de fel de oameni care il aqteptau.Tofi acegtia
foiau pe coridoarelepalatului siu din zori gi pAndseara,qoptindu-i
la urechetot felul de linguqiri greloase,venerAndu-lca pe un zeu,
fEcXndsX parX sfinlit chiar pintenul cu care iqi imboldea calul qi
dAndu-i a inlelege c[ aerul insuqi, ldsat la indemAnaoricui, ei il
sorb numai din ing[duinla qi bundtatealui.
Unii din acegtilinge-blide erau tineri de neam, care, deoarece
averea lor nu putuse face fali nesdbuinlelor sivArgite, fuseseri
azvdrlili in inchisoare de cdtre creditorii lor qi riscumpirafi de
nobilul Timon. 'Io!i aceqti tineri risipitori, orice mdnd spartd qi
orice degucheatse fineau scai de nobilul binefbcdtor; nefiind in
stare si-i.lind pasul in bogdlie, gbseaucd estemai lesne sd-l mai-
mulireasci, zvArlindgologaniin dreaptaqi-n stAnga,cheltuindu-qi
cu ghioturaaverea.Una din acestelipitori era Ventidius,pentru ale
cbrui datorii fbcute fbrd rost Timon plXtise abia de curAnd cinci
talanti.
Dar in toati aceastdrevdrsare,in acestpuhoi de vizitatori nimeni
nu era mai luat in seamdde Timon ca cei care-i fZceau weun dar
sau ii ldsau ceva spre amintire. Era un mare noroc pentru acegti
oameni dacXlui Timon i se nXz[rea sd-i placd vreun cAinesau
vrerrn cal, ori vreo mobili ieftind aflatd in stipAnirea 1or, Lucrul
astfel ldudat- orice-arfi fost - era f-arddoar qi poatetrinris a doua
zi nobilului Timon, insofit de inchinXciunilegi uririle celui care-l
dhruiaqi de scuzepentrucutezartade a infhliqaun dar atAtde lipsit
de pre1.$i fireqtecd acel cal saucline, sauorice-arfi fost darul, nu
intdrzia sd aducd- datoriti bunitili lui Timon, care nu inlelegea
sXse laseintrecut in d5rnicie- poatedoudze,cide cai sau cAini, cu
195
siguran!5daruri cu mult mai bogate,lucru pe careil qtiaupreabine
prefbcu[ii ddruitori; aqa-ziselelor plocoanenu erau decAtbani dali
cu o camdtd grczav de mare qi soroc foarte grabnic. Cu acelaqi
gind, nobilul Lucius ii trimisesede curAndlui Timon in dar patru
armisari albi ca laptele,cu gei qi frAuri de argint, pentru careacest
qiret nobil bigase de seambc5, intr-o anumiti imprejurare,Timon
avusesecuvinte de laudi. Iar alt nobil, Lucullus, in acelaqichip
frtarnic, ii d5rui lui Timon o perechede ogari, deoareceTimon
fusese aazit admhdndu-letrupul bine legat qi iufeala. Cu inima
ugoatX,nobilul nostru primise acestedaruri, flri sd bbnuiascd
c0tugi de pulin lelurife necinstite ale celor ce i le inflfiqaserd; qi
nici vorbb cd aceqtiaprimiserl o bogati rdsplati - un diamantsau
vreun giuvaer cu o valoare de douizeci de ori mai mare decAt
fIfamicele gi interesatelelor cadouri.
CAteodatb,acestesecdturiporneaula treabi pe cii qi mai flliqe
gi cu viclequguri grosolane,pe caretotuqi increzXtorulTimon era
prea orb ca sd le vadd; seprefbceaucd admirdqi ridicd in slavace-
rului ceva aflat in stlpAnirea lui Timon. $i, fie cd.era vorba de
vreun chilipir cumpbrat de el, sau de vreo altb cumpdrbturi, nu
incbpeanici o indoialb cd-l vor smulgedrept dar de la acestnobil,
lesnede induplecatgi moale la inimd. $i aceastapentru nici un fel
de serviciu - ci doar cu prelul unei mici linguqiri ieftine qi vbdite.
Pe caleaacaasta,abia cu doui zile in urmd, Timon ii diruise unuia
din aceqtinobili murdari la suflet armlsarul murg pe care-l cildrea
chiar el, fiindcd binevoisesd spuni cb eraun dobitoc chipeqgi aler-
ga ca vAntul; qi Timon qtia prea bine cd nici un om de pe fala pd-
mintului nu ldudacevace n-ar fi dorit sXfie al lui. Timon cAntdrea
simtimintele prietenilorlui dupl ale saleqi-i pldceaatAtde mult sX
ddruiasc5,incAt ar fi fost in staresdimparti cu amAndoubmAinile,
fhri sd se saturevreodat5,regateintregi celor ce-qiincfipuia el c6-i
sunt prieteni.
Asta nu insemnainsd ci toat[ averealui Timon sepripddeaim-
bog[lindu-i pe acegtilingii ticilogi. Timon era in staregi de fapte
nobile qi vrednicede laudi. Odati, cAndunul din slujitorii sbijn-
drdgisepe fiica unui atenianbogat, qi acestanu puteatrage nici o
nddejdede a o cdpita de sofie,din pricind cd prin averegi rang fata
sta cu mult mai presusde dinsul, Timon cu dragXinimd ii dlruise
slujitorului sdu trei talanli atenieni,pentru ca avulia lui sI fie deo-
potrivb cu zestreape caretatil f-ecioareio pretindeade la cel ce-ar
fi urmat si-i fie ginere.De cele mai multe ori insd, din averealui
t96
se imbuibau lichele gi linge-blide, prieteni fblarnici pe care nu-i
qtia cAteparalefac; de weme ce roiau prin preajmX-i,el socoteacd
trebuiemorlr$ si-l gi iubeasci. $i, fiindcX-i zAmbeaugi-l linguqeau,
pistra credinfa neclintiti cd purtarea sa este incuviintati numai de
cei inlelepli qi buni. PetrecAndaga intr-una, in mijlocul tuturor
acestorlinguqitori qi prieteni de nle bune, pe cAnd ei il mAncaude
viu gi ii sugeaubogilia, inchinAnd din plin in sXnitateaEi spre pro-
pdqirealui cupe cu cele nai alese vinafuri, el nu putea face nici o
deosebireintre un prietende temei gi un linguqitor. Ba, dimpotrivd,
ochilor s5i ingela[i (ce se f5leau cu priveligteaaceea)li se pirea o
prefioas* mAngAieresi aibd atifia tineri care, asemeneaunor frali
de s6nge,se foloseaufiecare deopotrivd de avereaceluilalt (degi
numai in spinarea lui cideau toate cheltuielile) qi care veneau
bucurogi la astfel de petreceri cu adevdrat sdrbitoreqti gi frdfeqti,
cum le socoteaddnsul.
TrecAndin chipul acestade orice hotar al bunititii, revirsAndu-gi
dXr:niciaca gi cum insuqi Plutus, zeul aurului, n-ar fi fost decAtslu-
ga lui, finind-o aqaintr-una, cu cheltuiala aceeaneinfrdnati qi lip-
siti de orice rost, fhri a-i pXsanici c1ti weme o s-o mai poati duce
in felul acestaqi fbrX a-i tece prin gdnd sd puni capdt acestui val
de chefuri, avuliile sale, care nu erau nici ele frri de maryini, cu
asemenearisipd nefirmurili, nici vorbd cd trebuird pAni la urmi sd
se topeasc[.Dm cine era s6-i spundacestevorbe cu miez? Lingdii
lui? Aceqtia aveautot interesul sd-l lege la ochi. ln zadarincerca
cinstitul lui economFlavius si-i infiligeze stareaadevdrati a averii
sale,punAndu-idinaintesocotelilegopodiriei, stiruind pe lAng5el,
rugAndu-| sAciiirdu-l intr-un chip care in orice alti imprejurare ar
fi trecut drept lipsd de cuviinli din parteaunui slujitor, Ei implorin-
du-l cu lacrimi in ochi sd cercetezecum stau treburile sale. Timon
il amAnamereu qi aduceaVorba desprealtceva; cdci nimeni nu este
mai surd la mustraredecAtbogXtaqulpornit pe povArniqulsir[cirii;
nimeni ca el nu estemai pulin inclinat si creadi in adevirul trist al
stirii sale. Adesea,cind toate falnicele inciperi ale locuinlei lui
Timon erau pline de petrec[reli, bencheluind cu mare larmX pe
socotealastipAnului sdu, cind pe podele se prelingeavinul vXrsat
de befivani Ei fiecare colliqor scinteia de lumini qi risuna de larma
cAntirilor qi de zvonul chefului in toi, adeseabunul econom,aceas-
ti cinstiti fbpturd,seretrlgea in vreun unghersinguraticAiplAngea
cu qiroaie de lacrimi, ce curgeaumai repezi decAtvinul din pAnte-
coaselebutii. PldngeavdzAndbundtateanebuneascia stdpAnului
197
 -
sdugi chibzuindcum - dupl ce se va fi duspe apa sAmbetei
averea
care-i aducealaude din parteaa tot soiul de oameni_
iute li se va
mai tdia rdsuflareao dati cu raudelelor. Mai gandeacum
laudere
cAqtigateprin ospelese vor destrima din pricina posturilor,
iar
cand se va arita cel dintai nor vestindfurtunile ierniii,
muqteleace-
lea vor pieri.
$i iatd cd sosiqi ceasulcAndTimon nu-gimai astupdurechilela
pove{elecredinciosuluisdu econom.Trebuia sd faci
rost de bani,
qi cAnd- cu acestgAnd- ii porunci lui Flavius sd vAndd
p"rr. Ji"
prmAntul sbu,Flavius ii adusera cunoqtiinld ceeacepOnd " atunci
se.
strdduisein zadar,in mai multe randuri, si"l facd si asculte:cd
mai
toatemogiile salefuseserdvandutesauamanetatede mai ,nainte
qi
ci tot ce mai aveanu ajungeasd pldteascdnici jumitate
din dato-
rie' lncremenit de uimire ra auzuiacesteiveqti, rimon ii
rdspunse
?ngrabd:
- Moqiile mele, pe cAteqtiu, seintind de la Atena pdnl in
_ Lace_
demonia.
- O, bunul meu stipAn zise Flavius _ pdmdntulintreg este
-- gi
el doar un pdmAnt,gi are hotare; de_arti tot al tdu qi 1i_arsta in
putge sd.l diruieqti intr-o rdsuflare,cAtde repedes_ar
ducegi ell
Timon se m0ngAiecu gAndulcd pAni in clipa aceeanu
. fdcuse
nici o ddrniciejosnicd qi, chiar de-gi azvarliseavcreafErd
nici un
de minte, nu qi-o irosise ca sd_qihrXneascd patimile, ci sd
lram
facd pldcere prietenilor sbi. Drept caie il imbdrbdii pe
inimosul
econom,careplAngeacu foc, incredinJAntu_l cd stipAnul sdunu va
fi.nicicand la ananghie,catd vreme ari puzderiede prieteni
nobili.
$i acestincrezdtornobil hotbri curand&.'uu"u aliceva de fdcut,
in aceastdcumpind, decAtsI imprumute,sd se foloseascd
pAndla
fund de punga oricui (dintre cei care gustaserdvreodatd
din
ddrniciasa),la fel de slobodca qi de a lui. Apoi, plin de rroi.
U,r.re,
ca qi.cum-arfi avut deplinl increderein aceainceicare,trimise
mai
mulli qtafetari- care la nobilul Lucius, care la Lu"ullus qi
Se;
pronius - oamenipe care vremile din urmd ii incbrcase
a*ori
nenumlrate; de asemenea,trimise qi la Ventidius, pe"u
care de
curAndil scosesedin remnili pldtindu-i datoriile, qi
in urma
"aie,
morlii tatxlui sxu, intrasein stipanirea unei intinse averi gi era ?n
stare sd-i intoarcx lui rimon curtenia.li cerealui ventiiius
sr-i
dea inapoi cei cinci talanli pldtili pentru dAnsul,iar pe fiecare
din
ceilal{i nobili ?i ruga sd-i dea cu imprumut cdtecinciieci de
ralanfi-
N-avea nici umbr5 de indoiald cd datoritd recunoqtinlei
lor iqi va
198
putea implini nevoile, chiar dacd ar fi avut trebuinld qi de cinci sute
de ori cincizeci de talanli.
Lucullus fu cel dintAi la care se duserd oamenii lui Timon,
Acest nobil hrdp5ref visase peste noapte un pocal qi un lighean de
argint, qi cAnd ii fu vestit slujitorul lui Timon, mintea lui spurcatXii
trezi gAndul cd, desigur, i se implinise visul gi Timon ii trimisese
un asemeneadar. Dar cAnd pricepu care era adev5rul gi cd Timon
avea nevoie de bani, prietenia lui ticluitd qi glunoasd igi ardtd
adevXratasa fatd. Cbci, cu potop de vorbe mari qi goale, ii jur5
slujitorului lui Timon cX de multd vreme prevestise ruina std-
pAnului siu qi adeseavenise la el la pranz anume ca sX-i vorbeasci
despre asta; ba incd trecuse iardqi qi la cin5, ca sd incerce a-l con-
vinge sd chcltujascdmai pufin, numai cb d0nsul nu voise s5-i ia in
seamd sfaturile qi povelele.
Este drept ci fusese statornic p[rtag - cum spunea chiar el - la
ospelele lui Timon qi se ghiftuise din d5rnicia lui qi in lucruri mai
de seamd. CAt insd despre faptul cd ar fi venit cdndva cu astfel de
intenlii de a-i da weun sf-atbun ori cd i-ar fi adus cAndva vreo mus-
trare - toate acesteanu erau decAt ticXloase qi netrebnice minciuni,
cdrora el le puse vArf, mituindu-l in chip murdar pe slujitor, ca s6-i
spund stlpAnului siu cX nici nu l-a gSsit acasd.
O infr2rngerela fel de dureroasdintAmpinl gi qtafeta trimisd la
Lucius. Acest nobil mincinos, imbuibat cu bucatele lui Timon gi
imbog5lit peste mdsuri de darurile lui costisitoare, cAnd a115cd
soarta se intorsese impotriva lui Tirnon qi ci izvorul atAtor dErnicii
secase dintr-o dat6, mai intAi qi-ntAi nu-i veni sd-qi creadd ure-
chilor. insX dupd ce acest adevbr ii fu intdrit, se prefbcu cd-i pare
grozav de rXu cd nu-i poate 1i de ajutor nobilului Timon, cdci - din
nef'ericire (ceea ce era un mdrqav neadevir) - abia inainte cu o zi
fdcuse o costisitoare cumpdrlturd, care ii inghilise deocamdati toli
banii. $i se invinui de-a fi o harX, pentru cd-qi ingbduise sd rdmAni
fdrd putinll de a-qi sluji un prieten atdt de bun. Ba chiar socotea
drept cel mai mare necaz al sXu faptul ci iscusin{a lui dldea greq
c1nd era vorba sh fac[ pe placul unui gentilom atdt de vrednic de
cinstire.
Cine poate numi prieten pe omul care mdndnc5 din acelagi blid
cu el? Iath aluatul din care este plimXdit oricare lingiu. DupX
amintirea tuturor, Timon fusese ca un pdrinte pentru acest Licius,
punAnd la bdtaie punga lui ca sd-i pbstreze creditul. Banii lui
Timon se duseserdpe lefurile slujitorilor sXi, pAnX qi pe simbria

199
cuVenitdmuncitorilor care trudiserl cu sudoareca sd durezefru,
moaselecasede caresimleanevoietrufia lui Lugius. $i totuqi,vai I
in ce dihanie se preface singur omul care se dovedeqtenerc-
cunoscitor! Acest Lucius ii refuzalui Timon o sumdcare- fald dc
tot ce-i diruise Timon - era mai pulin decnt pomana ce-o fac oa-
menii milostivi cerqetorilor celor mai umili.
Semproniusqi, rAnd pe rAnd, toli pAni la u-nul,acegtinobili
mercenarila careTimon trimise dupd bani, ii dddurbaceleagir5s-
punsuri in doi peri, sauil refuzar5de la obraz.Chiar gi {entidius -
Ventidius cel riscumpirat din temnittrqi acum bogat - nu voi si-l
ajute cu cei cinci talanfi pe care Timon i-i diduse nicidecum ca im-
prumut, ci i-i dXruisein chip generos,cAndse aflasein nenorocire.
Acum, Timon era la fel de ocolit, in neagrasirdcie in care cd-
?use,pe cit fusesede mdgulit qi copleqitcu rugiminli c0td vreme
fuseseavut. Acum, aceleagilimbi care se intrecuserd,caremai de
care, si-i trimbifeze meritele, slXvindu-l drept omul cel mai darnic,
mbrinimos, cu sufletul cel mai larg, nu se ruginau s5-i ia in nume
de riu insiqi ddrnicia, socotind-oneslbuin![, iar mirinimia, nu-
mindu-i-o risipb - deqi nebunia lui nu se ardtaseintru nimic mai
adevirat[ ca insdqi alegereaunor lepXddturiatAt de nevrednice,
cum erau chiar ei, cu linta de a-i ferici. Acum, princiarul palat al
lui Timon fu dat uitirii qi ajunseun loc de care lumea se ferea,urdt
de tofi; un loc pe ldngdcareoameniiteceau nepdsitori,gi cAtuqide
pulin un loc unde, cum se intAmpla mai-nainte, orice drume! se
oprea si gustedin vinurile gazdeiqi din hrana sa aleas5.Acum, in
loc sdfie inlesatde musafiri, caresXpetreacdcu voie-bun5,ririguna
de creditori nerdbditori gi zurbagii, cXmitari, portirei necrutdtori $i
nesuferi{i in cererile 1or, umbldnd dupX chezigii, capete de do-
bdnzi, ipoteci; oameni cu inima de piatri, care nici nu voiau sI
auddde neputinfade a pliti saude amAnare.Astfel c[ acumcasail
aplsa pe Timon ca o temnifX, neputAndtrece pe aldturi, nici sd
intre ori sXiasi dintr-insa, fdrd ca weunul din ei sd nu-i ceard fie
cei cincizecide talanfi ce i se cuveneau,fie cele cinci mii de coroa-
ne, datorii, pe care - de-ar fi vrut sd le pliteasci cu sOngelelui,
num6rind picXturdcripicitur6 - tot n-ar fi avut destul sAngein trup
ca sXle acoperepe toate.
ln aceasti staredezndddidirifiqi fdr6 de indreptare- dupd cum
pbrea- a treburilor sale,ochii tuturorafurd deodati uimili de noua
qi neagteptatastrblucirepe care o aruncXacest soarece sclplta.
Nobilul Timon mai didu o serbare,la care pofti pe oaspelii sli
200
obignuifi - nobili, inalte doamne, toli cei cu ranguri sau cu nume
de vazd,din cetatea Atenei. Venird nobilii Lucius qi Lucullus, Ven-
tidius, Sempronius gi toli ceilalli. $i cAt de mAhnili erau acum a-
ceqti slugarnici nemernici, cAnd allari (aga iEi inchipuiau ei) ci
sXr[cia lui 'limon fusesedoar o prefbcdtorie menitX a le pune la in-
cercare dragostea gi se gAndirzi cI de i-ar fi pitruns la vrerne vi-
cleanul pian, ar fi putut dobAndi cu bani pufini meritul de a fi inda-
torat onorata gazdd. Totodati insi, cine era rnai bucuros decAt ei,
atlAnd cb izvorul acesteinobile dlrnicii - pe care-l socotiserdsecat
pe vecie - era la t-elde proaspit qi curgltor?! Sosiri cu tot l'elul de
mlrturii de iubire, vliclrindu-se cumplit qi arXtAndcea nrai adAnci
p[rcre de riu pentru cd fuseseri atAt de nenorocoqi incAt, atunci
cind Timol trimisese la ddngii, le lipsiserl mijloacele de a indatora
pe un prieten atAt de distins.
Timon ii rug[ sX nici nu se gAndeascl la astfel de nimicuri,
fiindcl el, unul, uitase de mult de ele. $i aceqti nobili josnici qi
slugarnici, cu toate cd nu-i dXduserho para chioard cXnd se abltuse
asuprS-in5pasta,nu se puteau lipsi acum de aceastdnoul strX-
lucire, pe care o dXdeabelqugul redobAndit. Cdci rAndunica nu in-
sole;te mai bucuroasl priruXvara, decAt ii insolesc asr:meneaoa-
meni pe cei mari, clrora soarta le-a surAs din plin; dupi cum, la
ve.nireaiernii, accoagirdndunicd nu-qi ia zborul mai grabnic dec1t
o iau la fugI acegti miqei la cea dintAi prevestire a unei prXbugiri;
astlbl de plslri cdlitoare sunl oamenii. $i iatX cd, in zvon de
nruzicX gi cu mdrea{5pompi, luri aduse la mas5 qiruri de farf'urii
lunreginde; qi in timp ce oaspe{ii se tot gAndeaude unde putuse
oare Timon cel inglodat in datorii sd glseasci bani pentru a face
tatir unei sindlofli atAr de costisitoare- unii punind la indoial5 da-
cI cele vdzute sunt aievea qi dacb nu-i inqeald vederea - la un
semn, farfuriile lurd descopcritc qi iegi la iveal[ adevdratul lel al
ospllului. ln klcul bunXrXlilorgi trufandalelor aduse de hdt-dcparte,
la care se agteptauqi cu carcrodinioari masa epicurian5 a lui Timon
era plini, acum in larfurii cra o mAncare cu mult mai potrivith
sirirciei lui 'l'irnon - nirnica alta decAt apd cXldu{X, care aburea,
ospil demn de acest pilc de prieteni mlucXi, ale ciror mlrturii
erau cu adevirat ca aburul. iarir inimile clldute gi lunecoase,ca qi
apa cu carc'l'imon igi intdmpinir oaspe{ii buimlcili. poruncindu-le:
- l)escoperiEiblidelc, potitilor, qi linge{il
Sji,md 'nainte ca dinrsii s5-;i poati voni in fire din mirarea lor,
lc'":irs5 al)a pcstc f;r{5, ca sI se sature cle ea. Apoi, zvArlind cu

zol
farfuriile Ei tac0murileduphei, Timon ii fugiri, strigAndintr-unairr
urma lor; "Linge-blide mieroqi gi zAmbitori,curtenitori prefticuli,
lupi blajini, urqi blAnzi,mdscirici ai celor avuli, prieteni buni doar
la petrecere,mugtemurdare!"
Iard ei, nobili, doamnecu pXlirii smulsein pripd, alergauacunr
cl6ie pestegrdmadb,intr-o invdlmigeal5qi un talme$-balmeq de-!
era mai mare dragul str-i privegti, $i aqa,inghesuindu-seca sd sc
fereascdde furia sa, ii pdrisird palatul mai repededecAtveniserl:
unii pierzAndu-gidin mare grabl veqminteleqi tocele,allii giuvae-
ricalele, tofi bucurogi sb scapedin fafa unui nobil atat de nebun,
precumqi de batjocuraaga-zisuluisiu ospX1.
Aceastafu ceadin urmipetrecere pe care o dXduTimon in semn
de rimas bun; qi afoi, intorcind spateleacestuioraqmult hulit qi
intregului neam omenesc,apucl calea codrilor, rugAnd cerul sd
scufundein pimAnt zidurile Attinei, aceastIcetatescfunavi, qi_sX
surpe caselepeste stipdnii lor; rugAndu-seca toate pacostelece
bAntuieomenirea: rdzboi, nedreptate,sirdcie, boli, sb-i loveasci pe
locuitorii Atenei; ind[And rugi zeilor celor buni ca sI-i nimiceascb
de-avalmape tofi atenienii,tineri li bdhani, oamenide rAndsaude
obfuqie aleas6.Dupd ce ftlcu asemeneauriri, plecd in inima pt-
durii, unde spuneacd fiarele cele mai crude i se vor pXreamult mai
bune decAtsemin[iaomeneasci.Se despuiein pielea goal[, ca sh
nu mai aduci defel a om, qi iqi scobi o vXghuniin cares5 locuiascd
gi s5-qi ducd haiul, dupi chipul jivinelor, mAncdndrdd[cini sil-
batice,bAndap5limpede,fugind de cei din neamullui, hotirdt mai
curAnd sd se inMiteze cu sblbdticiunile, mai nevdtdmdtoareqi mai
prietenoasedecdtomul.
Ce schimbare- de la nobilul Timon cel bogat, care desfhtao-
menirea,pAni la Timon cel go1,caxeura oameniil Unde se aflau
acumlinguqitorii lui? Unde-i erauslujitorii qi alaiul?Aerul friguros
al nopfii, acestaprig slujitor, avea sd-i fie oare q4mbelan,ca si-i
pund cimaqa la incdlzit? Copacii aceqtialepeni, mai bdtAni decdt
vulturii, se vor preface oare in tineri qi sprinte4i paji penku el, ca
si alerge cu felurite insXrciniri la porunca lui? $ipotul rdcoros,
cAndva fi inghelat de gerul iernii,. ii va aduce cumva caldele fier-
turi gi bduturi ca alti dat6, cAnd zdceabolnav, dupd imbuibarea de
pe uilrur vreunui ospil? SaupoatenecuvAntdtoarele ce vieluiescin
aceasttineumblatXpddure vor veni si-i ling[ mAnaqi sdJ mdgu-
leasc5?
202
 Acolo, in pustietate,intr-o bund zi, pe cdnd sdpala nigte rddd-
cini - sdrbcdcioasele lui merinde - sdpdligai se izbi de ceva greu,
ce se dovedi a fi aur, o grimadl marede galbeni,pe carepe semne
c[ weun zgdrcit ii ingropasein vremuri tulburi, cu gAndul sX se
lntoarc[ qi sI-i scoati, dar care murise inainte de a fi avut acest
prilej, fhri a impdrtiEi cuiva taina ascunzltorii. Astfel, aurul zbcea
lhgropat in miruntaiele mumei sale, pXmAntul,ca qi cum n-ar fi
fost scosnicicAndde acolo; nu fbceanici bine, nici riu, pAnhce lo-
vitura intAmplitoarea siptrligii lui Timon il scoaseiarb la lumini,
Se afla acolo o comoarl uriaqX,cate - daci Timon ar fi avut
aceeagiminte de altidati - ar fi fost de ajuns sprea-gi cumpdraia-
rigi prieteni gi linguqitori. Dar Timon era situl de lumea cea ft-
farnici, qi vedereaaurului era oftavi pentru'ochii lui, agacX l-ar fi
inapoiat pdmAntului.GAndindu-seinsl la nesftrgitul lan! de neno-
rociri care se intAmpldin omenire datorite aurului, gtiind ci setea
de aur dh nagterela jaf, impilare, nedreptate,mitud, silnicie qi cri-
mX,incerii o marebucurieinchipuindu-gi(atAtde adAncera siditd
ura ce o purta semenilorsXi)cum din grdmadaaceeade galbeni s-ar
puteaisca vreo nlpastd care sXloveascdneamul omenesc.Tocmai
in clipa aceeatrecurXprin codru, prin apropiereavXgXuheisale,
cAtevapdlcuri de ostagi,ce se vddird a fi o parte din trupele cipi-
tanului atenianAlcibiade. Acesta,dintr-o pricind oarecare,pornise
impotriva senatorilor Atenei, in fruntea aceleiagi oqti pe cars mai
'nainte o comandaseintru apdrarealor. (Atenienii sunt cunosculi
dintotdeaunaca oamenilipsili de recunoqtinfd,oameni carenu gtiu
s5-Eiarate mu[umirea fal5 de generali Ei faln de cei mai buni prie-
teni ai lor). Timon, incdntatde acest!el, incredintd cdpitanuluiau-
rul trebuinciospentru a pl6ti soldalii. Nu-i ceru alt serviciu dec1t
ca, impreuni cu oasteasa cuceritoarg si facXAtena una cu pimAn-
tul qi o dati cu ea sX-iarddde vii, sd-i mdcelXreasclqi s#i ucidXpe
toli locuitorii cetdfii. Il indemnd sd nu crule nici mognegiipentru
birbile lor albe, fiindci sunt clmitari; nici copiii in pragul viefii,
pentruzAmbetelelor ce par nevinovate,cdci aceqtia(spuneael) vor
ajungecu wemea trdd[tori. Dimpotrivd, si.gi oleleascl rdzboinicii
simlirea falX de ori-cepriveligte sau sunet care le-ar putea lrezi
indurare, nelisAnd ca gemetelef'ecioarelor,ale pruncilor sau ale
mamelorsi-i impiedice a mXceldriintreagapopulaliea cetdlii; sd-i
omoqrepe to!i, pAndla unul. lar apoi se rugd ca, dupd ce vor fi cu-
cetit cetarea,zeii sd-i pedepseascd qi pe cuceritori;atAtde crAncenb
203
I
1i
1r era ura ce-o nutrea Timon falX deAtena, de atenieni qi de tot ntrr
mul omenesc.
Cum trdia in stareaaceeade deldsare,ducAnd o viall mai nrrrlr
de dobitoc decAt de om, intr-o zi iu surprins de un om care s1a l.r
gura vdgXunii sale qi privea. Era Flavius, economul cel cinstit, 1,,
care iubirea plind de credin!5 pentru stlpAnul sXu il impinsese s:,
porneascd in cdutarea lui, la acel s5laqpdc5tos, gi a se ardta gata a I
sluji. CAnd igi vdzu stipinul - alt5 datb nobilul Timon - tr'5ind irr
halul acela injositor, ca o fiarX prinlre alte fiare, aritAnd intocmai
ca propria sa ruinX jalnici gi ca un menu_mental paraginei, accsr
bun slujitor r5mase ftrd. grai, inmirmurit de spaiml. CAnd, in celt
din urmi, fu in stare sd rosteascd o vorbd, cuvintele lui erau intretl
iale de suspine, aqa incAt lui Timon ii tuebui multl trudd pAnd si-l
recunoascd sau pAnX sl-qi dea seanla cine era acel care venise cu
sd-l slujeascd in nenorocirea lui. (incercirile prin care trecuse il {i-
cuserd sd creadd cI asta e cu neputin{i).
$i fiindcd Flavius era croit dupi chipul qi aseminarea oarrreni-
lor, il bhnui a fi tridltor qi-i socoti lacrimile amlgitoare. lnsl slu-
jilorul cel bun intdri cu atAtea mlrturii credinla ce i-o purta qi-l
fbcu sb vadd atdt de limpede cX numai dragostea qi sim{dmintul de-
votamentului datorat scumpului s5u st5pAn de altddatd il adusese
acolo, incdt Timon fu nevoit a recunoaDtecX se afla mdcar un om
cinstit pe fala pXm0ntului. Totuqi, fiind alcituit dup5 chipul qi ase-
mdnarea oamenilor, nu se putea uita fhrb sil[ la fala acestui om qi
nu era in stare sd audd vorbele rostite de buzele lui f[rd a-l dis-
prglui. Astfel qi.acest om cinstit fi silit sX se depdrteze. numai
fiindcd era qi el tot om qi, deoarece, chiar de-avea inima mai blAn-
dX qi mai simfitoare decAt este hfu|zit de obicei unui nruritor, purta
invetqul trupesc qi trdsdturile nesufedte ale omului.
Insd vi{tatori mai de seamddecAtun biet econorn aveau s[ curme
silbatica sihdstrie a lui Timon. CXci sosise ziua cAnd nerecunos-
citorii nobili ei Atenei se cdird amar de nedreptatea ce-o sivArqise-
ri fali de el.
Alcibiade, ca un mistre{ fioros qi intirAtat, se nXpustise cu tur-
bare asupra zidurilor cetdlii lor qi, prin cumplitu-i asediu, ameninla
sd prefacd in pulbere mAndra Aten5. Acum, amintirea vitejiei tre-
cute qi a bdrb5liei militare a nobilului Timon se ivi din nou in min-
'Iimon, care fusese cAndva generalul 1or gi
lile innegurate de uitare.
dobdndise nume de o$tean neinfricat qi iscusit, era singurul.intre
toli atenienii in stare s[ se mXsoarecu o oaste asediatoare,cum era

204

I
 aceeacare-i amenintaatunci, qi sd respingi asalturile furioaseale
I lui Alcibiade. De aceeafu aleasdo deputilie do senatori,care se
duserdla Timon. La el venird acum, cAnd se aflau la ananghie,la
cel pe care,cAndera la strAmtoare,abia de-l luaserdin seamd.Dar
cum s-ar fi putut agteptala recunogtinlaunui om pe care nu-l in-
datoraserd,gi ce drept ar fi avut la curtenia lui, dupd purtarei lor
atAtde lipsiti de cuviinli gi de indurare!
I rugari stiruitor, cu ochii scildali in lacrimi, sb se intoarcd gi
' sd.izbiveascdcetateadin care abia de curAndil alungasenerecu-
noqtinfa lor; ii puseri la picioare avulii, putere, ranguri, onoruri
ceti[enegtigi dragosteaobgteasci;ii fhgdduirdcd fiinta lor, vielile
gi averile lor vo{ sta la cheremullui, doar-doarse va induplecasd
seintoarcl qi sX-isalveze.Dar Timon cel gol, Timon careura ome-
nirea,nu mai era defel nobilul Timon, darnicul Timon, floarea vi-
tejiei, scutul lor in rXzboi,podoabalor in vreme de pace.Lui Ti-
mon nu-i lXsa daci Alcibiade avea si-i ucidi concetnfenii.$i ii
silta inima de bucurie la gAndul cb frumoasa AtenX avea si fie
jefuiti, iar bdtrAniiqi pruncii s[i cXsipifi. Astfel le qi spuse,qi mai
addugdcXnu se afl5 nici un culit in tabdrarilzwdttt}, pe care si nul
prefuiascXmai mult decAtgAtlejul cel mai vrednic de respectdin
Atena.
Alt rXspunsnu catadicsia le da seniorilor'-dezarrrh,gili, car€ se
vditau. Numai la despirlire ii indemnd sd-i salutepe compatriofii
s[i din partealui qi si le spuni cX,pet'h a-i uqura de necazurile gi
frimAntirile lor qi a impiedica urmdrile aprigri mAnii a lui Alci-
biade,le mai rimAnea o singurdcale,pe care avea sd-i invefe cum
s-o gdseascX, fiindci mai pdstrainci un dram de dragostepentru
concetbteni.gimai voia si le facdun bine inainte de.amuri. Cuvin-
tele aceleaii insuflefird pufin pe senatori, care nidijduiau cX i s-a
trezit din nou iubirea fali de cetatealui de baqtini. Atunci, Timon
le spuseci in apropiereapeEterii sale cregteaun copac, pe care
avea de gdnd si-l taie curAnd gi ii poftea pe tofi prietenii sii din
Atena - pe orice treapti s-ar afla - dacdvor sd fie scuti{i de nXpas-
t5, sd vini sX guste din el, pAndnu-l doboar[ la pimAnt. Cu alte
.cuvinte, le dXdeaa inlelege cd pot veni sd se spAnzurecu mAnalor
de crengileaceluicopac,9i astfel sd scapede necazuri,
$i aceastafu ceadin urmd curtenie,din tot qirul nobilelor saledir-
nicii, pe care Timon o vddi tatd dc omenire, qi cea din urmd dati
cAnd il zdrird concetilenii sii. Fiindci nu se scurseserddecdt
cAtevazile, qi un bjet ostaqmergAndde-a lungul prmului, nu prea
205
 departede codrul in care rdtdceaTimon, gdsi la margineamdrii un
mormAntce purta pe el o inscriplie careardtacr era mormantullui
Timon - cel care "cdt a trdit, a urAt din rdsputeripe toli oamenii
aflafi in via1i, iari cAnda murit, s-a rugat ca ciuma sd_iprdpddeas_
cdpe toli miqeiirimagi in urma luil"
Nu era limpede dacd-qipusesesingur capit zilelol sau dacd
numai sila de viafx qi scarbafald de neamul omenescil aduseserd RomeoSi Julieta
pe Timon la aceastdincheierea vie{ii sale.Totuqi,toli oameniiad_
mirard cAt de bine i se potrivea epitaful qi cAt de bine se lega sfAr_
qitul lui de restul viefii sale,murind, la fel cum triise, ca un vrij_
maq al omenirii. Ba unii chiar iqi inchipuirx cr vid un rost asc'ns
in insuqi locul ce qi-l alesesepentru ingropbciune-
lirmul unde
mareaintinsl va puteasd-i plAngdvegnicla mormAnt,ca o dovadi
Bogalii Capuleli qi Montagu erau cele mai de seamd familii din
de dispre!penlru lacrimile trecitoare qi uguraticeale fi[arnicilor qi
Verona. lntre aceste f'amilii diinuia insd o veche vrajbi, care atin-
mincinoqilor sii semeni.
sese asemenea culmi qi era p0n5-ntr-atAta de invergunati, incAt se
intindea asupra celor mai dep6rtate rubedenii, asupra insolitorilor,
slujitorilor gi sprijinitorilor ambelor pX4i. Aqa de departe mergea
aceastd duqm5nie, cd un 5lujitor de-al casei Montagu nu putea da
peste vreun slujitor de-al casei Capulelilor, nici vreun slujitor al
Capulelilor s[ se nimereascX in calea unui slujitor al familiei
Montagu, fdrd ca intre ei sX nu aibd loc un schimb de cuvinte grele.
CAteodatd se ajungea gi la virsare de sAnge, iar adesea, unor ase-
menea intilniri intAmplstoare le urmau incdierdri, care tulburau 1'e-
t. ricita tihnb ce domnea pe strdzile Veronei.
BdtrAnul nobil Capulet dddu o mare pettecere, la care furh pof-
tite multe doamne fiumoase gi mul{i oaspeli nobili. 'foate frumu-
se{ile admirate ale Veronei erau de fa!6, qi oricine era binevenit,
numai si nu fi fost din neamul Montagu' La aceastd serbare a
Capulelilor se afla gi Rosalinda, iubita lui Romeo - fiul bitrAnului
nobil Montagu. $i cu toate c[ era primejdios pentru un Montagu sd
fie vizut in adunarea aceea, totugi Benvolio - un prieten de-al lui
Romeo - il convinse pe tAndrul gentilom s[ se ducl la aceastd pe-
trecere, sub ocrotirea unei mXqti, ca s-o poatd vedea pe Rosalinda
lui qi, punlnd-o aldturi de cAteva din frumuselile de seamd ale
Veronei, sX inceapX a-qi da seama (cum spunea dAnsul) "cd lebida
lui este doar'o cioard". Romeo nu prea avea incredere in cuvintele
lui Benvolio; totugi, de dragul Rosalindei, se hotdri si se duc5. Cllci
o Romeo era un indrXgostit sincer Ei pltimag, in stare s5-qi piardd
somnul din pricina iubirii gi sX fug[ de lume ca sd tie singur, cu
gAnclulnumai la Rosalinda, care-l dispreluia qi nu-i rXspl[tea
20'7
 pentru ruglciuni'-
dragostea nici cu cel mai umil semn de bundvoin{5. Benvolio dorea - Ba au - spuseea - dar o folosescnumai
meu sfAnt - spuse Romeo - asculti-mi
- O, atunci, scumpul
imi pierd orice nldejde' '
sd-qi vindece prietenul de aceastd dragoste, ardtAndu-i sumedenia
de femei, de tot soiul, gi ducAndu-l in lume. Agadar, tAn5rul Romeo .ogd"ioLu qi implineqle-mi-o,altminteri
vorbe cudoui inletelJ-i;i
cu Benvolio qi cu prietenul lor Mercutio se duseri mascali la a- ln timp ce schirnt'auintt" ti astfel cle
fu chematb deoparte de cdtre lnama el'
ceastl petrecere a Capulelilor. BdtrAnul Capulet le urI bunvenit qi cu tilcuri drdglstoase,fata
cd ceaa cdrei frumu-
le spuse cd doamnele, ale cdror picioare erau nevdtdmate de bitd- Iar Romeo,urmAnd-ocu privirea' descoperi
I
vrdiise intr--1talinchipuirea era insbgithnlra
tll turi; aveau sd dinfuiascd cu ei. $i bdtrAnul se ardt5 cu inima ugoar[ ;" feddcleperecheii Capulet' neimpdcatuldul-
,si voioas5, spunAnd cd qi el purlase mascd in tinerelea lui gi ci in- Julieta, fiica qi moqtenitoareanobilului
I tlrd s[ qtie' iqi rllduse inima unei
drugase in qoapti multe povegti la urechea unor doamne tinere. man al l{ontaguilor, !i "a el'
i nu-lputu abate4.9U 193a
'il CAnd pornir6 a dinlui, Romeo rdmase deodatd pironit locului de tr6it""U". O"'"irti u"'i" il tulbure' insX
i
I La fel cletulburati fu qi Julieta' cdnd afl[ c[ gentilo-
1-rumuseleafhri seamdn a unei fete care dansa qi ea. I se pdrea cd, i"iJr"g"""
- deci un Montagu - clci
ea inva!5 torlele si ardd cu strXlucire gi cX frunruselea ei scAnteiazd nrul cu care stituse oe vorbd eJaRomeo
stipanire o patims la fel defulgere]3a1e ut
in noapte ca un giuvaer bogat, purtat de un harap. O frumusele ;;;;;"t;t. i::lt"::1
dragoste e Jocul
piru c[ aceastd
prea prelioasX pentru a fi folositS, prea mdrea![ pentru acest p5- iu simlir"u lui pentru dAnsa I se se
qi simlir5:a'ei'se
mAnt! Parci era o porumbi!5 alb[ ca neaua, printre nigte ciori (cum unei vrXji: sd fie nevoitda-qi iubi dugmanui lor
f1-11
s-ar
dintre lamiliile
spunea el),.cu atAt intrecea in frunrusele qi desdvdrgirepe doamnele torniceasci asupracuiva pe care wajba
uri'
din juru-i. ln weme ce rostea aceste laude, fu auzit de Tybalt - un cuvenit s-o indemnemai degrabda-l
CAndbXtu mi.t"r *ptif Romeo' insotit de prietenii sdi' pleci;
nepot de-al nobilului Capulet - care-l reqlmoscu dupb glas, $i acest
lui.Romeo'liindcX- nepu-
Tybalt, fiind pltimag qi aprig din fire, nu putu sd indure ca un curAndinsd ci fur[ lipsili de tovlrlqia
unfe \i 16saseinima - s[ri
Montagu si vin5, la addpostul unei mbqti, ca sd iscodeascd qi sd-qi tind indura a rbmAnedepartede casa
Julietei' Pesteputin' cum
bati joc -zicea el - de petrecerile lor. El porni sI facd gil5gie 9i zidul gridinii ce se aflu in spatele-casei
se ivi tleasupr6-i'la o fe-
nu mai contenea cu strigltele-i turbate; l-ar fi culcat de bunX seamX sta gi cugetafu ooou-'u aiugiste' Julieta
ei neasemuiti pdreacd tYazbate
la pdmAnt, dintr-o singuri lovitur[, pe tAndrul Romeo, de +-ar fi reastr5,in rama cireia frumuselea
risiritului' iar luna' carc
lbst unchiul siu, bdtr1nul nobil Capulet. Acesta nu-i ingidui a *- faq"egtelumina soareluipe geana
"1" apbrului Romeo bolnavd qi
aduce vreo jignire intr-un asemenea ceas de desl}tare - gi din pri- sc5ldagrddinaintr-o itajina lumini'li
a acestui nou soare' $i
cina respectului cuvenit oaspelilor sbi, dar qi fiindcd Romeo se pur- palicl[, de ciuclastrdlucirii mai luminoase
el iqi dori cu aprinderes5fie o
tase intocmai unui gentilorn qi toatd lumea din Verona il prosl5vea cdndeaiqi rezemi ultuz"f in palmd'
tXii poatl atinge obrazul' In acesttimp'
ca pe iin tAn5r virtuos gi foarte stXpAnit. Tybalt se infrind in ciuda minuqXpe mAna**",-""
voinlei sale, insi jurd ci acel josnic Montagu va pl5ti scump alti edndindafisingurs,Julietascoaseunsuspinadancqispuseincet:
datX, pentru faptuJ ci le cilcase pragul.
Dupd ce se sfArgi dansul, Romeo pAndi locul unde se afla fiin[a Romeo, vr[jit la auzul
ce-i wdjise inima qi - folosindu-se de masca sa, datoritb cdreia pur- dAnsa:
cici
ingerstrXlucitor,.
]ioru"gt", vorbegte,
tarea lui indrdzneali putea fi mai uqor iertati - cutezd.,in chipul cel "* ti""tiTl
al cerului'pe care'sprea-l pri-
mai blAnd cu putinld, s-o ia de mAnd. ii vorbi apoi asemuindu-i u""t u"^t"ni"#;;;:ii"naripat
mAna cu mAna unei sfinte pe care de-o va pAngHri atingAnd-o - el vi, rnuritorii se trag inddrht' lune za-
insuqi fiind un pelerin cucernic - o va sdruta in semn de pocdinfi. .luliera,neqtiindci esteauzitl qi inldnluitd {1noua rtlY"":
ry (peca'egi-linchi-
p" nrr*" iubitul
- Bunule pelerin - rdspunse frumoasa fatd - cucernicia ta se """* "n;*"
"u,i[;;;:**
puia dcParte)
aratX mult prea curtenitoare qi intortocheatd; sfinlii au mAini pe -.: a
ce eqti tu Romeo? LeapddX-te
czuepelerinii le pot atinge, dar nu le pot sXruta, - O, Romeo, Romeol spuse ea' De
de dragul meu' sau de nu
- Dar sfinlii qi pelerinii n-au gurX oare? intretrX Romeo, de pXrintele t[u qi tigdduilqte-ti numele'
zo9
208
 voie$ti astfel,jur5-mi doardsi-mi pdstreziiubire, qi eu nu voi mai
fi o Capulet.
' Primind aceasti incurajare, tare ar mai fi dat glas Romeo sim-
lirii sale,insd era dornic sXaudXmai mult, gi fata igi urmX vorbirea
pdtimaqb(cu sine insigi, cum credeaea), dojenindu-l mai departe
pe Romeo fiindcb era Romeo qi se trdgeadin neamulMontagu. li
dori un alt nume, sau il sfitui sX lase deopartenumele acela mult
urAfgi - in schimbul lui, a acelui nume, care nu era nici m6car o
pdrticici din el - s-o dobdndeascipe dAnsa,toatd. *
-
La auzul acestor mdrturisiri pline de iubire, Romeo nu se mai
putu infrina, gi, intAnd in vorbi ca qi cum cuvintele aceieai-ar fi
fost spusechiar lui insugi qi nu doar unei inchipuiri, o rugi s5-i
spundIubire, sau si-i dea oricarealt nume va pofti, fiindcd nu mai
era Romeo, de weme ce numele acela nu era pe placul ei. .Iulieta,
tulburati la agzul unui glas de birbat ce venea din gr5dinh, nu-l
recunoscude indati pe cel care- sub aripa ocrotitoarea nop{ii gi a
intunecimii - primise astfel dezviluirea tainei sde, lnsd cAndvorbi
iarigi, cu toate ci urechile ei nu auziseri nici mtrcaro sutd de vorbe
rostite din gura lui, il recunoscupe dati a fi tanerul Romeo,cici
auzul unui indrdgostitdevinefoarte agerl Ea ii ardti primejdia ce-o
infruntasecXl5rAndu-so pestezidul grldinii, spunAndu-icd de l-ar
gdsi acolo vreunul din neamurile ei, ar insemna moarte sigurd
pentru el, care era un Montagu.
- Vai! spuseRomeo.Mai multi primejdie se afl5 in ochii tii
decAtin doudzecide spadede-alelor. Apleacd-fiprivirea cu blAn-
defe asupri-mi, domnili, gi dugmdnialor nu-mi va putea lace nici
un riu. Mai bine s6-mi fie curmatdviala de blestemullor, decAtsb-
mi duc inainte aceastdviafi blestematd,trXindfHri dragoste.
- Cum de-ai ajuns in locul acesta- intrebb Julieta,- qi dupd a
cui cXliuzire?
- Dragosteam-a cilXuzit - rbspunseRomeo;cArmacinu sunt,
totuqi de-ai fi la fel de depdrtatdde mine precum estenecuprinsul
liman scdldat de cea mai depdrtatl mare din lume, tot m-ag avdnta
cutezXtorin voia talazurilor dupb asemeneacomoari.
O rogea!6imbujord chipul Julietci, cAndsegAndila destbinuirea
- flcutX fXri voie - a iubirii salepentru Romeo,BucuroasXqi-ar fi
luat inapoi cuvintele, dar nu mai era cu putinli. Bucuroasdar fi
vrut sI se poartea$acum gtia ci esteobiceiul - sX-gitrin5iubitul la
depdrtme,s6-i vorbeascX rXstit,qi, cilcAndu-gipe inim5, sdJ alunge
cu cruzime;ar fi vrut qi ea- precumcereadatinafecioarelor- sd-qi
210
 ascunddfocul dragostei sub un vll de prefbcuti smerenie Ei nepl-
sare,pentru ca iubitul sd nu-qi creadXprea lesne izbAnda..,cdci
qtiut esteci lucrul dobdnditcu greatrudXigi inzecegteprelul' lns5
in stareaei nu incdpea tbgadd,sau amdnare,.sauoricaie altul din
obiqnuitele giretlicuri prin care tfirdgdneziqi te fereqti de mirturisi-
rile de dragoste,l5sAndulede pe o zi pe alta.Romeo auzisedin in-
sXqigura ei, cAndeanici nu visa cd seafli in preajmX-i,spovedahia
iubirii ei. De aceea,cu inima deschisb- fapt pentru carenu trebuia
invinuit5, datorit[ nepriceperiie! - intiri adevbrul celor auzite de
Romeo c9 pulin mai inainte qi, adres1ndu-i-seg:unumele de "chi-
pequleMontagu' (fiindcd iubirea poate indulci qi un nume atAtde
inicrit), il rug6 si nu pund grabnica ei indrdgostire pe seama
ugurinfei sau a unui suflet nevrednic,ci sX arunce vina (dacd era
vreo vind) asupranoplii, care in chip atAt de ciudat ii dezvdluise
gAndurile. $i adiugi cd, ddqi purtarea ej fali de d6nsul ar putea fi
nu de ajuns de inleleapti'dac-ar sta sb judecedupd obiceiurile
neamuluiei femeiesc- totuqi se va dovedi mai sincerXdecAtmulte
alte semenede-ale ei, a cdror sfiiciune e simpld prefhcdtorie,iar
modestiadoarun giretlicticluit.
Romeo chemXcerul ca martor ci nimic nu era mai departede.
gAndurile lui decAt si arunce rnlcar umbta unei pete asupra unei
fecioare atAt de cinstite de to!i, dar dAnsail opri, rugdndu-l sd nu
jure, fiindci - deqi o bucura vederealui - legbmdntulacelei nopli
-
nu-i dXruianici o bucurie;prea cdzusetotul din senin,prea era nd-
prasnicqi de neinchipuit.insd el stdruindsi selege amAndoiprintr-un
jurbmAnt.dedragostein noapteaaceea,Julieta spusecd ii ddduse
chezigiaiubirii salemai 'nainte ca el s-o fi cerut - infelegAndprin
, aceastacd el ii ascultasespovedania.Dar ar fi voit sX-qiia inddrdl
ceea ce ddruise atunci, de dragul mu\umirii de a ddrui iardqi; fi-
indcXdbrnicia ei eraneJirmuritdca marea qi la fel de adincd-i era

t
I
dragostea.Din aceastl cuvintare inaripatX o smulse doica ei cu
care dotmea impreund, chemind-o sd se culce, deoarececurAnd
aveau sd se reverse zorile. lntorcAndu-sedegrabd,Julieta ii mai
spuselui RomeocAtevavorbe,dAndu-ia inlelegecb, dachiubirea
sa pra cu adevlrat cinstit[ qi lelul sdu-'cbsdtoria, va trimite la el
dis-de-dimineafX un sol, cdruia si-i vesteascdceasul 9i ziua cunu-
niei lor. Atunci ea va pune toate bunurile gi soartaei la picioareie
sale, urmdndu-l domn gi stipdn al ei, pAni la capdtul pdmAn-
ca
tului. Pe cAndii spuneaastqa,fu din nou chematdde doica sa. Se
tluse in casXqi se intoarseiar6, intrd gi ieqi din nou, fiindcb nu-i
21r
venea deloc si-l l3se pe Romeo al ei sd plece, intocmai crim face o
fetiqcanX cu pasdrea ei, l5sdnd-o sd-i sarb din palmd qi trlgAnd-o
apoi inddrbt cu un la! de mdtase. Lui Romeo ii venea la fel de greu
ca gi ei sd se desparti, cdci nu este muzicX mai dulce dec0t glasul
fiinlei iubite in ticerea noplii. ln celp dir urmd se desplrlird, urAn-
du-qi unul altuia somn dulce qi odihnd tihnitd pentru noaptea aceea.
Mijeau zorile cdnd se desp[4irb qi prea zbutau toate gAndurile
lui Romeo la aleasa lui qi la acea binecuvAntati intdlnire, ca sd se
mai gAndeasci la somn. De aceea, in loc sd se ducX acasI, iqi in-
drepti paqii citre o md.ndstire din apropiere, unde tr[ia cdlugiiul
Lorenzo. Bunul c5lugdr era sculat qi se cufundase in rugbciunilc
sale, dar zdrindu-lpe Romeo b5tand drumurile atAt de dimineali,
igi i'nchipui, pe bunX dreptate, cd nu dormise in noaptea aceea, qi cir
weo tulburare pricinuitX de tinereasca-i simlire il liriuse treaz.
,Avea dreptate punAnd nesomnul lui Romeo pe seama iubirii.
insi nu ghicise cine era pricina acelei tulburXri (cXlugdrul socotcl
c[ dragostea ce-i purta Rosalindei illinuse ueazpe tAn5r). CAnd Ro
meo ii dest5inui vdpaia cea nou5, puternica sa iubire pentru .Iuliela.
gi ceru sprijinul plrintelui ca si-i cunune chiar in ziua aceea, c5lu
girul iqi in[[d ochii spre cer qi desfhcu bralele in semn de uimirt
fald de nea$teptataschirnbare a inimii lui Romeo. Doar fusese tlu
hovnicul sdu tainic inc[ de la inceputul iubirii lui Romeo ptlnl t.tr
Rosalinda, qi ascultase nenumbratele lui plAngeri cu privire la tlis
prelul ce-l ardtase aceastdfecioari. Dragostea tinerilor, spuse cirlrr
gXrul, nu sil5qluieqte cu adevirat in inimile 1or, ci doar in ochii krr
CAnd Romeo ii intoarse votbao spun0ndu-i cd insuqi p5rintcle it
dojenise adesea fiindcb se prdp[dea dupd Rosalinda, care nu-i ni:,
pundea la dragostea lui, in timp ce Julieta il iubea qi era deopolri r ;r
iubit5 de ddnsul, cXlugdrui incuviinlX in parte temeiurile sale. l.l ,
gAndi cX o legdturd de cdsitorie incheiatd intre frageda Juliel:r "r
Romeo ar putea fi mijlocul fericit de a pune capdt indelung:rt, r
rupturi dintre Capuleli qi Montagu, rupturd pe care nimeni nu o rlr
plXngea mai mult decAt acest bun cllugdr, cate era prieten r:u ',
mAndoui familiile qi care in zadar incercasein nenumdraterltrrlrrrr
sb le impace qi sb cunne"vrajba dintre ele. Astfel, in parte ?ttt1'tr',
de acest lel qi ?n parte de dragostea lui pentru tin5rul Romtlr ( |
ruia ii f6cea toate pe voie - bdtrAnul incuviinlb sd-i uneasr'li 1,',,,
sfAnta ieg6turd a clsniciei:
Acum Rorneo se simli cu adevdrat blagoslovit, ,;i Julieia i rr:'t rrrr
[atX de doica sa, pe care o trimisese la ddnsul, dupl curn sc'ii'lr l,
7t2
seser5,nu intArzie sd soseascdla chilia pirintelui Lorenzo, care-i
uni prin cununie.Bunul pXrinterugX cerul si binecuvAntezefapta
lor $i sd facd ca, prin unirea acestuitAndrMontagu cu aceasti fe-
ciorelnicd Capulet, vrajba gi indelungateledezbinXri dintre tami-
liile lor si inceteze.
Duph incheiereaslujbei; Julieta se intoarsedegrabdacasd,unde
aqteptXnerdbddtoareciderea noplii - cAnd Romeo ii fXglduise sd
vind la intAlnirein grddind,in acelaqiloc in care se intAlniserdcu o
noapteinainte. $i timpul i se pbreacd se tAriqte leneqgi ap[s[tor,
intocmai cum ii pareunei copile nerdbdbtoarecd se scurgenoaptea
dinainteavreuneimari petreceri,cdnd a cipitat veqminteqi podoa-
be noi, pe carenu are voie si le pun5pAni dimineata.
ln aceeaqi zi, pe la aminazi, prietenii lui Romeo - Benvolio qi
Mercutio - umblAnd pe strdzile Veronei, intAlnird o ceati de Capu-
le[i, in frunte cu ndvalnicul Tybalt, Era unul qi acelaqi miaios Ty-
balt, care fusese gata si se incaiere cu Romeo la petrecerea dati de
bitrAnul Capulet. VdzAndu-l pe Mercutio, il invinui cu vorbe spur-
cate cd se inhditeazi cu Romeo, un Montagu. Mercutio, in vinele
cdruia curgea tot atAta foc Ai un sAnge la f'el de tineresc ca qi cel al
lui Tybalt, rdspunse la aceastd invinuire in chip cam thios. $i in
ciuda tuturor vorbelor rostite de Benvolio pentru a le domoli md-
nia, ei incepurX sd se batd cAnd, cu totul intdmplitor, trecu pe acolq
chiar Romeo. VizAndu-$aprigul Tybalt se intoarse de la Mercutio
cXtre Romeo qi ii azvdrli vorbe de ocard, numindu-l nemernic qi
cdte altele. Romeo, mai mult decAt oricare altul, voia sX inl[ture
lnc[ierarea cu Tybalt, fiindcX era neam cu Julieta, care {inea mult
la vlrul ei. Afard de asta, acest tAndr Montagu nu lusese niciodati
cu totul prins de cearla aceea de familie, fiind din fire inlelept gi
blAnd; qi numele de Capulet - care era al scumpei sale alese - avea
acum mai curAnd un farmec menit a-i potoli ura; decAt un imbold
pentru asmu[irea furiei. De aceea inccrcX sd-l domoleascl pe Ty-
balt, pe care il intAmpinl cu blAnde{e, numindu-l "bunul Capulet",
ca $i cum el, degi un )vlontagu, ar Ii simlit vreo tainicd destdtare
rostind numele acela. Insh Tybalt, care-i ura pe toli cei din neamul
lui Montagu pe cAt ura iadul, nu voi s-audb de nimic, ci trase spa-
da. Mercutio, care nu avea cunoqtinli de tainicul temei al lui Ro-
'nloo de a dori pace cu Tybalt, socotind purtarea impXciuitoare a
prietenuluis5u drept o supunerecare-i pita onoarea,il atd{Xpe
Tybalt,cu risipXde cuvinteplinc de dispre!,se urmezeincliorarea
laceputide dinsul.
:l )
 -
riiili
iiiii ln zadar se strdduird Romeo gi Benvolio sX-i despartd pe potriv-
'l nici; ei se bbturd pdnd ce Mercutio clzu rdnit de moarte. VdzAndu_l

ii
lrli
pe Mercutio mort, Romeo nu-qi infrdntd mAnia, ci-i intoarse lui
Tybalt vorba dispreluitoare de "nememic", pe care acesta i-o di_
duse, qi, trigdnd sabia, se lupti cu tbc, p0nb ce Tybalt cizu ucis.

riir Aceastb s6ngeroasbsfadd petrecAndu-sechiar in inima Veronei,

ziua-n aniaza mare, vestea ei zburd ca fulgerul qi aduse iute mul-
lime de cetdleni la locul cu pricina. Printre ei se aflau gi nobilii Ca_
'ii
I pulet qi Montagu, cu soliile lor. CurAnd sosi qi prinlul insugi, care,
ri
rrl fiind inrudit cu Mercutio cel ucis de Tybalt gi deoarece tihna cAr_
1 muirii sale era prea adesea tulburatd de aceste incdieriri dintre
spilele Montagu gi Capulet, veni sd pedepseasc[ cu cea mai.mare
strignicie, dupi rAnduiala legii, pe cel care se va vidi vinovat.
Prinful ii porunci lui Benvolio, care fusese martor la harfa petrecu-
td sub ochii lui, sd povesteascbde-a fir-a-pir cum se iscase cearta.
El se supuse, cdutAnd sd arate cAt mai adev5rat cum se petrecu-
serX lucrurile, frrd insd a-i face vreun rdu lui Romeo, ci dimpotri-
vX, indulcind partea de vinb ce-o avuseserdprietenii lui. Nobila
doamnb Capulet, pe catp durerea negriitd incercatd prin pierderea
rudei sale, Tybalt, o lbcea sh nu-gi mai ldrmureascb defel rdzbuna_
rea, il intdrAti pe prin! sd faci dreptate, ftrd a-l cru1a cAtuqi de pu_
pr ucigaEul nepotului ei, Ei sd nu ia in seami chipul pdrtinitor in
-trn
care inldliqa lucrurile Benvolio, care erafrietenul lui Romeo qi_al
neamului Montagu. Astl'el pledi impotriva noului sdu ginere, fdrX
sX qtie cI era ginerele ei gi so{ul .Iulietei. pe de altd parte, dozrmna
Montagu se ruga perrtru viala fiului ei, qi dovedea cu de aiuns
tcmei cd Romeo nu sXvArgisenimic vrednic de pecleapsdluAnd via_
[a lui Tybalt, care in clipa aceea era ca qi condamnat de lege pentru
uciderea lui Mercutio. Prinful, nelXsAndu-seintru nimic miqcat de
strigdtele p5timage ale acestor femei, dupX ce cercetd cu grijd fap_
tele, rosti sentinla - prin care Romeo fu silit sXplrdseascd Verona.
Grea veste qi loviturd pentru Julieta, care fusese doar cAteva
ceasuri mireasi qi care acum, prin aceastd osdndl, pdrea de_a pu_
ruri ursiti desp54irii I CAnd vestea ajunse p1ni la ea, mai intdi didu
frAu slobod mAniei impotriva lui Romeo, care-l omorA.sepe scum-
pul ei vir, numindu-l tiran frumos, diavol in chip ingeresc, hulub
negru ca inlunericul, mielugel cu iire de lup; inimX de
$arpe as_
cunsd sub un obraz infloritor, gi alte asemeneaporecle care se cioc-
neau intre ele, trddind zbuciumul din inima ei sfaqiatr intre dra-
goste gi urX. PAnXla urmd insX iubirea rirnase stXpAndqi lacrimile

214
vdrsatedin pricina morlii vdrului sdu seprefbcurdin stropi izvorAli
din bucuria cl hdia solul ei, care ar fi putut fi ucis de Tybalt. Apoi
vIrsX Eiroaiede lacrimi, de astl dati lAqnitedin mAhniredpe carei-o
pricinuia vesteasurghiunuluilui Romeo.AceastdosAnddera pen-
tru ea mai cunrpliti decAtmoarteamai multor Tybalzi.
Dupi har!5, Romeoiqi gXsiseazil in chilia pXrintelui Lorenzo,
unde i se adusela cunoqtinldsentinlaprinlului, sentinfi care ii
apXrucu mult mai cumplitd decdtmoarteainsdqi,Pentruel nu mai
era nimic dincolo de zidurile cetilii unde triia iubita lui, iar viala
departede ochii Julietei nu era viald. Cerul se afla in locul unde
adia dulc,easuflarea Julietei - tot ce nu era in preajmaei era doar
purgatoriu,chin, iad. Bunul pirinte incercd si aducXsuferinlei lui
RomeomAngAierilefilosofiei, dar acesttAndraprinsnu voia s-audi
de nimic, ci iqi smulgeapdrul din cap ca un smintit qi se trAnteala
pimAnt, ncdnd ci ia misurd pentru groapasa.
Din aceasti crunti deznddejdefu ftezit de un mesaj sosit de la
scumpasa solie, care-l mai inviord pufin; cuviosul se folosi de
acestprilej ca s6-l dojeneascdpentru cd dddeadovadd de o sldbi-
ciune atAtde nepotrivitl cu birbdlia lui. ll ucisesepe Tybalt, insX
avea oare de gAnd sd pund capit qi vielii sale gi celei a scumpei
salealese,carenu tr[ia decdtpentruviala lui?
Nobila fbpturXa omului, grii sihastrul,nu e decAto plimadX de
ceari, cAnde lipsiti de curajul'careo I'acesd nu se plece sub lovi-
turile soartei.l-ngea fuseseingXduitoareI'a[i de el, penku cd in loc
de osAnddla moarte rostise impotriva-i, prin gura prinfului, doar
osAndireala surghiun.ll ucisesepe Tybalt, altminteri Tybalt l-ar fi
ripus pe el; se afla agadarun fel de fericire gi in aceasta.Julietaera
in viali qi, mai presusde orice nidejde, devenisescumpalui so1ie,
iath deci ce fericire neagteptatS. Toate acestebinecuvdntdriale
cerului, po carei le inqird duhovnicul,Romeo le zvirlea deoparte,
ca o fetigcandposacdqi alintatd.Cucerniculii atraseatunciluarea-a-
minte sd se fereascdde atareporniri, cici asemeneadesperalimor
nenorocifi.Apoi, cAndRomeoiqi mai ogoi pulin durerea,pXrintele
il sfdtui sd se dgcdin noapteaaceeasi-qi ia rimas bun de la Julieta
qi apoi si purceaddde-a dreptul cdtre Mantua, unde sd facd popas
pAni c1ndpXrinteleva gdsiprilejul nimerit de a da pe falX cisdtoria
lui. Ce mijloc imbucurdtorde a impdca familiile lor dezbinatear
putea fi aceastiunire! Cdlugdrulnu se indoia cd prinful, aflAndde
cXsitorialor, va fi indemnatsd-i ddruiascdlui Romeoiertare,.qi
astf'elel se va intoarceincXrcatcu o bucurie de douXzecide ori mai
215
 temeiu-
mare decatmAhnireacare-l va impovira la plecare.Infeleptelesfa- mornantare a lui Tybalt. Aduse impotriva c6sitoriei toate
de cel adevdrat, qi anume cX se qi mdritase'
turi ale cuviosului il convinserdin cele din urmi pe Romeo qi el rile cu putinld, afard
chip'
cdpdtdinvoirea cXlugdruluide a se duce la aleasalui, gAndindsd Dar bXtranulCapuletrdmasesurd la toatescuzeleei qi, intr-un
porunci sI se preglteascd pentru cunu-
rdmAndin noapteaaceeacu ea gi in revXrsatde ziud si-qi urmeze care nu suferear[spuns, ii
bogal
singur drumul cbtre Mantua; acolo, bunul pdrinte ii figiduise sl-i nia ei cu Paris, in joia urmbtoare.Dup[ ce-i gdsiseun sol
din Verona s-ar fi
ftimitd din vreme-nweme scrisori,inqtiinlAndu-ldespremersul lu- tlndr qi nobil, pe care qi ceamai trufagi fecioard
putut invoi bucuroasi a-l primi, nu putea ingddui ca, din pricinl
crurilor de acas6.
Romeopekecu noapteaaceeacu scumpalui solie, ajungAndpe irnei preficute stieli - cum judecad6rsul - impotrivirea fetei ins1gi
'
furiq la ea in odaie,din gridina in care cu o noapteinainte auzise si ridice stavilein caleafericirii ei.
sfi-
spovedaniaiubirii ei. A fost o noaptede farmecAi incAntarenetul- ln aceast[restriqte,Julietacduti scdparela bunul duhovnic'
burat5,insd plicerile aceleinopli gi fericireape careo giseau fiind la grea str6mtoare' $i dupl ce acesta o
tuitorul ei dintotdeauna
impreuni se amestecaucu tristelea apropiateiplecfi qi'a intAm- intrebidac[estegatasdfoloseascXunleacdezn[dljduit,iarl
pldrilor fatale din ziua abia scursX.Tnrile nedorite pXrurd ci risar dAnsaraspunsec[maicurAnrlarintravieinmormant,decAtsdse
prea curAnd,qi cdnd Julieta auzi cintul de dimineali al ciocArliei, mXritecr.rParis,ctti vreme mai trdia nepreguitulsXuso[' o indrumd
incu-
ar fi voit si se amigeascdsinguri spunAndu-qi cd e viersul de privi- sX se duci acasdqi sd se prefac[ zAmbitoareqi gata sd-qidea
ghetoarecare rdsuni in putereanoplii. Dar, vai, era cu adevdrat viinlareala cununiaei cu Paris.Iar in noapteaurmdtoare - care era
ciocdrlia, insd in auzul Julietei cAnteculei piru un sunet lipsit de tocmainoapteadedinainteanunlii-sisoarbdcuprinsulsticlulei
gi
armonie,suphrXtor,qi sulilele de lumind ce mijeau la rbsirit aritau pe carei-o va da el. Duph sorbireaaceleilicori, timp de douizeci
in chip neindoielniccd bXtuseceasuldespbrlirii pentru cei doi iu- patru ile ceasuritrupul Julietei aveasXfie leapln 9i sdparl lipsit de
gdsi
bifi. Cu inima grealgi lui Romeordmabbun de la sofialui, dAndu-i vial5; iar dimineafa,cAnclva vpni mirele s-o ducdla altar' o va
fbgiduiala ci-i va scrie din Mantua la fiecare ceas. Iar dupd ce Atunci, ea va fi purtati cu fafa desco-
moartd- cum vor credeto!i.
cobori pe fereastraodlii Julietei,cum sta aga,in grddini, scdldatde peritd, pe o racl6 - dupd datina linutului - pentru a fi ingropatdin
privirile ei, Julietei ii piru, in acerjalnici starea minfii, plind de
i.iptu fi*itiei. 1i mai ipuse cd, de va izbuti sd lepedeorice spaimb
prevestiri, ci vede un mort in fundul unui mormAnt. Sufletul lui
m,'i"r"u,.egisdseinvoiascllaaceastiinfricoqdtoareincercare,la
Romeoera la fel de plin de prevestiri,dar acumera nevoit si plece (atAt de
douizeci gi patru de ceasuridupi ce va fi bdut balsamul
in graba mare, cici ar fi insemnat moarteadac-ar fi fost gdsit intre cd se va trezi
neindoielnicbera inrAurirealui), puteafi incredinlatd
zidurile Veronei dupdrevdrsatulzorilor, va
intocmai ca dintr-un vis. $i inainte ca dAnsasd se degtepte'el il
Acestaera doar incepuhrltragedieiacestorindrdgostili, ndsculi la
inqtiinla pe soful ei sI vini in toiul nopfii qi s-o ducXde acolo
intr-o zodie neagr6.Nu trecuser5multe zile de la plecarealui Ro-
Mantua.Iubirea,deopotrivicuteamadeasemiritacuParis'ii
meo, cAndbitrinul nobil Capulet veni si-i vorbeascdJulietei des-
pre mdritig. Soful pe carei-l alesesetatAlei, fbri sI visezemdcarcd didurx tinerei Julietaputereasdinfrunte aceastdcumpliti aventutd,
fata lui se qi cununase,era nobilul Paris - un tAnIr iteaz, pelitor astf-elc[ lux sticlula duhovnicului, legandu-sesi se lase cd16uzit5
vrednic de tdnira Julieta- daci dAnsanu l-ar fi vdzut niciodati pe intru totul de indrumdrilelui.
qi
Romeo. PlecAndde la m[nlstire, se intalni in cale cu tandrul Paris, -
cu preficut[ smerenie- fagddui s5-i fie sofie. Vestea aceasta il bu-
Auzind vesteape care i-o aduceatatdl ei, JdGta se zlpdci cu
totul, Se apird, ardtAndcd vArstaei fragedi o fbceanepotriviti pen- cur[muttpenobilulCapuletqipesofialui.Bdtrdnulplreainti.
tru mirltiq, qi cd moartealui Tybalt ii l5sasesufletul preaindurerat nerit,giJulieta,care-lnecdjisepestemXsurdindepirtdndu-lpeno-
pentru a intAmpinacu chip voios pe weun sot; iqi intregi apoi spu- bilulpelitor,deveniiardqiodorullui,duphcefbgiduisesifieas-
al caseidomneao forfotd ne-
cultbtoare.De la un capStla ce161at
selearitAnd c6t de necuviinciosar fi pXrutdin parteaneamuluiCa-
contenitb,in vedeteapelrecerilornunfii de se apropia'Nu fu crufa-
pulelilor sXprdznuiascdo nuntd cAndabia se sfArgiseslujba de in-
217
216 "'
 tl,nici o.cheltuialxpentru ca serbdriles6 inteaci tot ce vdzuse-pa-
nd atuncicetateaVeronei.
ln searade miercuri, Julietasorbi bdutura.Avusesemulte gov6-
iri ca nu cumva cuviosul si-i fi dat otravd, pentru a fi ferit de invi-
nuirea ce i se putea aruncade-a fi binecuiantat unirea ei cu Ro-
meo. Dar nu, cilugdrul sebucurasedintotdeaunade un nume sfdnt.
o mai stipanea qi teama ca nu cumva sd se lrezeascrinainte de
lgasut la care Romeoaveasi vind dupddAnsagi cd, vdzAndu_se in
locul acela plin de spaime,in cripta cu osemintelestrdbunilor
Capulefimorfi, qi unde Tybalt, insAngeratdin cap pdnd_npicioare,
zdceainfrqurat in giuigiu-i de groazd,sd nu i serdtlceascdminlile;
iqi aminti de toate istorisirile ce le auzise, cu nbluci care barrtuie
ldcaqurileunde au r6mastrupurile lor. ln cele din urmx insi. dra-
go:l"l ei pentru Romeo qi sila ce-o simlea fali de paris o cuprin-
serldin nou qi, impinsdde dezn5dejde,dddupe gArbdutura.
Dis-de-dimineali, in faptul zilei, cand tanbrurparis sosi insolit
de muzicanfi ca si-qi trezeascimireasa.- in loc de Julieta cea vil.
in odaiaei de culcaredddupestemohoratapriveliqtea unui leq clin
carepierise'viala.Era moarteanddejdilor salel ce invnhdgealn qi
zarvd se iscari in intreagacasd! Sdrmanulparis iqi cdina mireasa,
pe care o moarte nespusde neindurdtoarei-o rdpise.desphrtind_o
de el inainte ca mbcar mainile lor si se fi impreunat.inra
ii'mui
jalnic era sd auzi bocetelebdtranuluinobil Capuletqi ale doamnei
sale, care n-o avuseserrdecatpe aceastdbiatn copild iubitoare
drept mAngAiereqi alinare a bltrAneJelor,gi cirora moarteacea cru_
dd le-o smrrlsesetocmai acum, cAndaceqtigrijulii pdriqli erau pe
cale de a o vedea fericitX (dupXcum judecauei),
irio io"nA"*u
unei cbsitorii atat de prielnice gi plinx de fbgdduinle.Acum, toate
pregdtirile pentru sdrbdtoarese ab5turdde.la fhgaqul lor, spre a
sluji unei negre inmormAntiri. Bucatele pentru osp-X1ul de nuntd
folosirb pentru un trist praznic de ingrop$ci,ro";i*i,,,ite nupliale
se preschimbari in rnohorAtelitanii, instrumentele sprinlaie, in
clopotetanguitoare,iar florile careat fi hebuit sd aqtearnxcbvor in
caleamiresei slujirr acumdoar sd-i acoperetrupul. iatd ci in loc
$i
de un preot pentru a o cununa,era nevoie de unul pentru ca s_o
ingroape; gi intr-adevir, fu purtatd la bisericXnu pentru a spori
nXdejdilevoioaseale celor vii, ci doar pentru a faceid
somorAtulgiragal morfilor, "r"ur"d-po_
Veqtile rele, care cblitoresc totdeaunamai repededecAtcele
bune, duserdacum infiordtoareapovestea mo4ii .Iulietei p6nd la
218
urechile lui Romeo, la Mantua, mai 'nainte de a putea sd ajungX
acolo ol5carul,trimisde pdrinteleLorenzo, spre a-l inqtiinfa cd era
numai o inmofinantare dl ochii lumii, moarteaJulietei fiind numai
umbra qi infdligarbamo4ii, qi cX scumpalui solie zacein mormAnt
doar pentru un scurt rXstimp-aqteptAnd clipa cAndRomeo va veni
s-o slobozeasc[din mohorAtullicag. Tocmai cu pulin mai 'nainte,
RorneoSbsimlise neobignuitde vesel qi cu inima ugoard,ln noap-
tea aceeavisasecX murise (ce vis ciudat. caredidea unui om mort
putinla de a gindi!) qi ci doamnalui venisegi, gdsindu-lnemiqcat,
ii siruti de atAteaori buzele,incat il invie qi el ajunseimpXrat!
Iar acum,sosindun olScardf,la Verona,fu incredinlat ci venea
pentru a adeveri o veste bund, prorocitd de visele lui. lnsd cind
vesteaii adusetot ce putea fi mai rdu, gi anumecd aleasalui mu-
rise cu adevirat, gi nu o puteainvia cu siruthri, porunci sX-ifie in-
gdualicaii, hotirAndu-seca in noapteaace,ea sd poposeasciin Ve-
rona, gi sX-givadd aleasain mormAnt.$i cum frrddelegease stre-
coar[ lesnein gindurile oamenilorcu nddejdilepierdute,igi aduse
aminte de un umil spiler, pe lAngd a cirui dugheani din Mantua
trecusein ultima vreme. Dupi infdligareade cer$etora omului
aceluia,care pdrea qi lihnit de foame, duph jalnica priveligte ce-o
alcXtuiauin geamulpr5vdliei salegirurile de cutii goalepe rafturile
murdare,igi spuseseatunci (avAndpoate vreo presimlire cI insdqi
viala lui urgisiti s-ar puteacdndvasfArqiin'chip atAtde trist): "De
i-ar trebui cuiva otravX,a cdrei vdnzare,dupi legeadin Mantua, e
pedepsitXcu moartea,iati, acestbiet nefrebnicar fi gala s-o fac6!"
Acele cuvinte ii rhshrirdacumin minte gi se duse s6-l cautepe
spiler. Acesta,dupd ce se prefbcuros de remuqcdricAndRomeoii
intinse banii, fall de care sdricia lui era pre.aneputincioasi, ii
vAnduo otrav5,zicAndu-ic5-l trimite iute pe lumea cealaltdpe cel
careo inghite, chiar de-arintruni putereaa doudzecide birbali.
Cu aceastdotravdporni la Verona.Voia s-o priveasci pe scunr-
pa lui doamn5in mormAntulei, nutrind gindul ca dupi ce-qi va fi
slturat privirile sI inghitd otrava qi si fie ingropat alituri de dAnsa.
Ajunse la Verona in miez de noapteqi pdtrunsein cimitirul unde
era a$ezatstrXvechiulcavou al Capuletilor.Luasecu el o fhclie, un
hArle! qi un drug de spart ivXre. Tocmai incepu-sesi sfarme uga
mausoleului,cdnd fu oprit de un glas care, aruncAndu-iinsulta de
"josnic Montagu", ii porunci si se lase de aceastbnelegiuitd
indeletnicire.Bra tAnbrulnobil Paris,carevenisela cavoul Julietoi,
la acel nepotrivit ceasal noplii, ca sI presareflori qi sd plAngXpe
2t9
 petre-
momantul celei care fuseseursitd a.i fi mireasd.Nu qtia ce-l atrd- lnainte ca duhovniculsh se poatXgAndimicar cum de se
juteta se deqtepti din amorfeala ei'
geape Romeo citre moartd,dar qtiindu-l un Montagu,vrdjmagju- cuserXacele fatale intAmpldri,
se aflX qi ce im-
ruit al tuturor Capulelilor - pe cAt iqi inchipuia el - judecasecd a Z[rindu-l pe cuviosul pbrinte, iqi aminti in ce loc
at-
venit in putereanopfii pentru a aduce vreo nemernicXocar[ trupu- prejurarei adus.seacolo qi intrebd de Romeo; dar pdrintele'
,ioA on zgomot,ii spuses[ iasXdin locul acela stipAnit de moarte
rilor moarte.De aceea,cu glasmdniat ii porunci sXseop.geascd din
treaba-imArqavI.Dar Romeostdruica ParissX-llasein plata Dom- qi si-qi utottg" to*orrl nefiresc,cdci o puteremai mare decAtaceea
nului qi, pomenindu-ide soartalui Tybalt, carezdcealngropat aco- Lfuotiputeau ei sble steaimpotrivb spulberaseplanurile lor' Apoi'
1o,ii spusesd ia amintegi si nu-i a!A!em6nia,nici sdn-aducdasu- inspXimAntatde larrna unei mullimi de oameni ce se apropiau'
pra capului sduinci un picat, silindul s5-l ucidi. lnsd Paris,plin .duhovnicul fugi. CAndJulieta zhti cttpastrinsd in degetelechircite
de bptjocurd,nu voi sd lini seamade ameninlareqi puse mAnape ale credinciosuluiei iubit, ghici c[ otravafusesepricina ifarqitului
ceva'
el, socotindu-lcilcitor de lege. R8meo se impotrivi qi astfel ajun- lui qi ar fi sorbit qi ultimul strop de licoare de-ar mai fi rbmas
incd, incercdnd sx mai gaseasca vreo pi-
serd si tragd spada.ln urma acestei lupte Paris cilzu ftrd, suflare. sfuute buzole lui, calde
pfelinsd pe ele; dup[ aceea, auzind cum creqte qi
CAnd Romeo, 1apAipAireaunei totle, vdzu.ane era cel pe care-l cbturducigdtoare
un
ucisese- insuqi Paris, care (dupXcum aflasein drumul slu de la mai mult larma gloatei ce se apropia, trase ca fulgerul din teacd
pumnal,pu purta la ea, qi, injunghiindu-se, cXzu moarti a15-
Mantua) urma sd se cunune cu Julieta, il apuc[ de mAnbpe tdndrul "*"-1
mort, ca pe unul din carenenorocireaimp5rtlqitd fbcusetovardqul turi de credinciosulei Romeo.
lui, qi spusec5-l va ingropaintr-un licaq de seamI,inlelegAndprin ln chpa aceea,strajaajunsela cavou'Un paj de-al nobilului Pa-
dd-
aceastamormAntulJulietei.CAnddeschisecavoul,doamnasa nein- ris, cart^fusesemartoi la lupta dintre stipAnul sXuqi Romeo'
dusealarma,qi vesteaseimfrXqtiase printre tdrgovefi, carS q9rni11
sufleliti dormeaacolo,pdstrAndu-qi neasemuita-ifrumusefegi pur-
purd din obraji. Era ca qi cum moarteaar fi fost lndrdgostitdde ea, sd cutreiere strxzile Veronei, strigand: 'lParis! Romeol Julieta!''
din
qi scofdlcita,hdda ardlarear fi pdstrat-oacolo ca sd se desfetecu Acest zvon nedeslugitseraspAnbipestetot ajungandsa-i scoale
paturile lor pe-nobilii Montagu li Capulet, impreuni cu prinlu
ea. in preajma Julietei zdceaTybalt,infHquratin giulgiul sduinsAn- lare
tulburdri, Pdrintelefuseseprins
geftLZ-Arirrdu-I,Romebceru iertareleqului impiehit qi, ddruindu-i irinser6 a cerieta pricinile acestei in
de dragulJulietei numelede "vdr", ii spusecd se pregbteas5-i facX ile cdtrivaoameni din straji pe cAnd iegea din cimitir' inecat
,orpit", trernurAndca varga qi plAngand intr-un chip care stArnea
un hatAr,dAndmorlii pe duqmanullui. Apoi, Romeoiqi lud rdmas
bun pentruceadin urmd oardde la buzeledoamneisale,sdrutAndu-le. bdnuiala'omaremu{imefiindadunatdinjurulcavouluiCapu-
legd-
lelilor, prinlul ii ceru c5lugdrului sd destiinuiasc5ce qtia in
$i acolo, lAngdiubita sa, scuturdde pe umerii qi trupul siu vldguit qi vitrege'
povaraursitei salepotrivnice,inghilind otrava care lucra fdrb greq turd cu acesteintAmpidri ciudate
"-_tqi
gi fbri putin!5 de invieren nu ca bXutura amdgitoare sorbitX de uqu,acolo, dinainteabltrdnilor nobili Montagu qi CSdet el
ingiie p-ane_n cel mai neinsemnatam6nunt,povesteadragosteifHrx
Julieta,lnrAurirealicorii asupratinerei qi fru.moaseifemei era acum
pe sf0rqite;dintr-o clipd in alta Julietaaveasd setrezeascdpentru a 0",,o'o"acopiilorlorqiparteace.oavusgseelsprijinindinfbptui-
rea cununieiior, cu n[dejdeacd aceast'd unire va curmaindelungata
se plAngeci Romeonu s-alimrt de sorocul statornicit,ori cHa ve-
nit prea curAnd. dihonie dintre neamurile 1or.
Sosiseceasulla carepXrinteleii fhgdduisecb se va deqtepta.Ci- Povesti cum Romeo, cel aflat acolo mort, era so!u1Julietei,iar
lugbrul, inqtiinlat cd scrisorilecele trimisesela Mantua,din pricina Julieta,cea aflatXsub ochii 1or,moart[, era so{iacredincioas5a lui
potrivitX
unei opriri silite qi nenorocite a oldcarului, nu ajunseserdin mAna Romeo; cum, mai 'nainte ca el sd fr gXsit imprejurarga
pentru a destdinui casitoria lui ii fusese lndrdzil alt b5rbat Julietei
lui Romeo,venisecu un tdrnXcopqi un felinar sd o slobozeascb din doua c5sXtorii' sorbise bal-
inchisoareaei. Carenu-i fu insi mirarea,descoperindci o luminX care,pentru a inl[tura crima celei de.a
p6rintele)'Mai addugd cum ii
ardeainduntrul criptei Capulelilor, vXzAndspadaqi sdngeprin jur qi samuiadormitor(precumo povdluise
trimisese,dtaq loi Romeo ca sX vind 9i s5-qi ia iubita de-acolo'
pe Romeo qi pe Paris zdcdndfrri suflarela picioarele mausoleului.
22r
220
dupd ce tdria b[uturii va fi pierit, gi cum printr-o nefericitd intAr-
ziere 4qtafetarului, rXvagelenu ajunseserdla fintl. Mai deparle, pI-
rintele nu gtiu sd spund mai multe, decAt cX, la venirea sa, pentru a
scoatepe .lulieta din licaqul mo4ii, il g[sise pe Paris qi pe Romeo
intingi la pXmAnt, sdvArgi{i din via{5.
Ceea ce mai r[mAnea pentru a intregi girul faptelor petrecute f-u
implinit de istorisirea pajului care-l vlzuse pe Paris bltAndu-se cu
H umlet,Prin(ul D anemarcei
Romeo, qi de cea a slujitorului care-l insotise pe Romeo de la ple-
carea din Verona qi c5ruia acest statornic indrlgostit ii incredinlase
- sprc a li inmAnate tatilui siu - scrisori ce adevercau cuvintele
cucernicului, mirturisind cununia lui cu .lulieta, implorffnd iertarea
pdrin{ilor sii, recunoscAnd cd a cumpXrat otrava de la umilul spi{er v[duvd in urma neaq-
gi destiinuindu-qi gAndul de a veni la cavou pentru a muri qi a-qi Gedrucla, regina l)ancmarcei' ajunglnd
doui luni dup[ ce
dorrni somnul de veci aldturi de Julieta. 'foate aceste irnprejurdri se rcp;tJ;;tii a"regelui llamlct, la mai pulin de
ndrii[ cu fiatele lui' Clauclius'
imbinarX de minune, pentru a-l scuti pc cSlugir de orice b5nuiail cu ;J1ut ; ," .Aua.gir. ain viate, se
lumoa il judecd drcpt o.faptX
privire la amestecul lui in acele incAlcite qi tristc intinrpllri. Nu mai lucru pe care, la ur"r,ltu u""-u, toute mai rdu'
sau nesinrlire' sau chiar
putea fi invinuit decAt de urmXriie cu totul nea;teptate ale bunelor ciudat5, vldind lipsd de misur[' ei so!'
inlru nimic cu rlposatul
sale gAnduri, qi ci urzise un plan mult prea nefiresc :;i intortoche.at. Cllci acest Claudius nu se asemuia
iar prinful, intorcAndu-se cdtre acergtibltrAni nobili - Montagu il;'p;il;qirite cnifuiui,nici prinalc sufletului'ci eradeopotri-
pe cAt.erade iosnic qi bicisnic
qi Capulet - ii dojeni pentru sdngeroasaqi necugetata lor dur;mXnie, vX de vrednic ile.disprel la infiliqare'
- in niinlile citorva - !e1u1e]l
ardt6nd ce cruntd a fost mAnia cerului, incAt glsisc mijlocul si le la sufler. $i nu intlrziui[ u ," naqte
llcut cle petrecanie fiatelui sdu'
pedepseascXwa nefireascdprin insigi iubirea copiilor lor. $i aceqti ci in chip tainic Clauclius i-ar fi
cu viduva lui gi sd se urce pe
vechi potrivnici, izbiviti acum de orice invrljbire, so invoirX sX .Ip.rt"Jt.*e' lintind sX se cunune
va fi inl[turat pe tAnlrul Hamlet'
ingroape indelungata lor duqminie in mormintele copiilor lor; no- tronul Danemarcer, aufit ce-l
ia tron'
bilul Capulet li ceru nobilului Morrtagu s[-i intindi nAna, numin- fbciorul regelui rnort qi urmaguJlegiuit
mai pute'rnic[ aceastl
du-l frate, in semn de intdrire parci a inrudirii tamiliilor lor - prin lnsX asupra nitrlantitt" uu" Jio'a"tire
asupra acestui tAn[r prin!' care
cununia celor doi tineri Capulet ;i Montagu; ii nrai spuse ci nu necugetat[ faptl a reginei decAt
aproape pxnx la idolatrie
vrea alt nimic in locul averii ce i se cuvenea dup[ moartea lui lLo- , iubea qi cinstea u.rrirrtii"u tatllui sdu mort
qi cu un minunat sim! al onoarei' el
meo, decAt mAna bltrAnului Montagu (drept chezbqie a imp[cIrii). Pe lingl aceasta,liinJ inzestral i$i mai pu-
amarnic
Dar Montagu ii spusecX-i va da mai mult, cXci ii va inllla .lulietei insuEi p[zind in chip dc'sivirlit-buna-cuviinli' Gertruda'
purtare a mamei sale'
o statuie numai qi numai din aur, pentru ca si se qtie c5, atAta vre- nea la inirnd aceastd ticiloas[
sdu qi de ruginea
me cAt Verona iqi va pdstra numele, nu se va mai afla altX fhpturl Sflqiat de mlhnirea frilejuitir .d: T"^":"-:at[1ui
acesttanrr prin[ iyi purta lrun-
atAtde nobilX qi de desdvArqitdca sincera qi credincioasaJulieta. sinrlitx ponlru cdsatoriamanrci lui,
melancolie' pierzind orics vo-
La rAndu-i, bXtranul Capulet ii rispunse c[ va in5lla alt[ statuie, t"o'u"Errl" inneguratX <1oo adAncX
cu totul de deslltarea ce-o g[sea
care sd stea de-a pururi spre pomcnirea lui Romeo. Astfel, aceqti ioqie qi toatb frumus"l"o tu Llitir jocurilc prin-
intleobr;tein cXr{i; noj erau pc plac pelreccrile qi
bieti nobili bltrAni se str[duirl care mai de:care - acun], cAntl era ajunse s[ se sa-
-ui cu anii sii tineri;
prea tArziu - sX se intreac[ in curtonii, ei, a cdror furie qi duqmlnie cizre in aer liber, atlt clepotrivite sh-
nepiivitl' unde toate florile'
fuseserb atAt dr: nXpraznice gi ucigltoare in vremilc trecute, incAt turc clelume, care-i ;[rca tl grldini mt
le priegle rlec:li l'ruruicniior $i
numai ftagica moarte a copiilor lor a fost in starc sX alungc din nXtoasesunt iniibuEiio 9i uncl"enu
trtn' mo;tenirca sa le'giuiti' i-ar li
sAnul lamiliilor lor o urd si o nizr-ni atlt tlo inridlcilatX. fiindcit gAudul ?naepijirii de la
rf ' i

222
ijl
illril
;l; apdsat aqa de mult inima _ deqi pentru un prin! tAnir qi b6tuse
cu minte spiritul. Spuneautoli cd sosisede fiecare dathcAndclopotul
tii agerd aceasta inseamni o rand usturdtoare qi o injosire
ceea ce ii tuma fiere in suflet qi_i rdpea orice voioqie
lui uitase atAt de ugor de amintirea tat5lui siu.
amard. Dar
era cb mama
aou[rpr"t.ce; cd ariltapalid, cu chipul mai
mdniat, cb barba-i era cdrunt[ qi argintati, cum
curAnd
fusese
mAhnit
qi in
decAt
timpul
li s-a
[|, $i ce tatll Un om vielii sale; c5 nu rdspunsesecdnd ii vorbiser5,totuqi o datd
care fusese pentru dAnsaun so! atAt de blAnd qi de iubitorl parc-ar fi vrut s[
rl lar ea, la pirut ci-gi indllase capul qi fbcuseo-migcare,de
randu-i, trecuse totdeauna ca o solie iubitoari gi ascurtitoare ziu[ qi vedenia se
' qi sta uorb"ur"5, dar in clipa aceeacocoqulcdntasede
lii mereu cu bralele inldn{uite de gAfrl lui.
Dar iatd cI acum, dupd rloud luni, sau chiar mai putln _ cum
ii
topise,pierind din ochii 1or.
' 'fanirut
prinf, grozavde uluit de istorisirealor' careprea selega
I pdrea tanrrului Hamlet se mrritase cu unchiul rui,
- fratele scum- bine gi pr"u ," pottiu"u in toate am[nuntele,pentru a nu-i
da cre.-
ii pului ei so{. Prin insdqi rudenia lor apropiatI, cdsitoria
cAt se poate de lipsitX de cuviinld qi nelegiuitX, insd ajunsese
aceea era ,ur", ,"
"onlrinse.
cXei z[riseri stafia tatilui siu' De aceea hot[ri
si poatd
sd
,l qi mai facl de straj[ impreuni cu oqtenii in noaptea aleea' ca
mult a fi judecatX astfel prin pripeala necuviincioasi cu care
incheiati qi trisdturile nepotrivite, cu un rege, ale omului
fur"r" - -ittun prilej de a vedean[luca'
avea
de-
pe care tio"u lrri, Huml"t cugetacd asemeneavedenii nu se aratd
qi-l alesese ca sd-i imparti tronul qi culcuqul. pdnd
Aceasta, mai mult geaba,cicX duhul aveacevade clestXinuit,qi cd degipdstrase
lili
ti
chiar decAtpierderea a zeceregate. ii involbura sufletul qi_i
ra mintea acestui preacinstit tAnhrprinf.
innegu_ itun"i tdcere,totugi lui ii va vorbi, Plin de nerdbdare'aqteptd
si se
last:intunericul.
I In zadar se strdduia din risputeri marna sa Gerfruda, sau
regele CAnd se innopti, impreuni cu Horafio qi Marcellus - un
ostaq

r
rl
sd-i alunge aceste gAnduri; Hamlet se inf}{iqa la curte
strai cemit, din creqtet pAni-n tdlpi, ca pentru a ciina
rintelui sdu, regele. VeqmAntul acesta nu_l scotea nici o
u"qoii in
moartea pi_
din eardX- iui lud posfil pe terasa unde se
ndluci. ln timp ce:se pldngeaude noaptearece'
deprinsese sb meargi
cu aerul
p-ene-
"..""t,e Ili in{epXtor, Horalio le dXdu de veste'
t, dansul' nici micar in ziua nun{ii mamei sale. Nici ta
clipi de pe
sertdrile gi
neobiqnuitde friguros
gAndite,cd vine ndluca.
"
,i petrecerile date in acea zi nenorocoasd (cum o socotea
tur6 indupleca sI ia parte.
el) nu_l pu_ Lu u"d"rea duhului tat1lui siu, Hamlet fu cuprins de uimire 9i
aperc'
l team5. Mai intAi chernbingerii qi slujitorii cereqti ca sX-i
Ce-l tulbura mai mult era nesiguranla cu privire la chipul de-a f-ace cu un spirit bun sau rdu' dacX
in fiindci nu qtia dacd are
care i se trdsese tatrlui sdu moartea. claudiui spunea a face vreun bine sau a face vreun rdu; dar
cd i-ar fi duhul venise pentru
muqcat un Darpe;dar tAnlrul Hamlet avea bdnuieli ascunse curaj qi ii pbru c[ tatXl sdu se uitd la el cu
cd gar_ treptat cdpdtdmai mult
pele fusese chiar Claudius qi-i vorbi fird ocoluri, dorit s[ stea de vorb[' in toate privinlele
invinovdliniu_l duioqie,ca qi cum ar fi $i
c5-l ucisese pentru a-i rdpi coroana qi ci garpele care_l c[ Hamlet
muqcas" pe, ,"-iou intr-atatacu chipul lui, agacum arxtacAndtrxia'
tatdl sdu era acum pe tron. chema pe nume: "Hamlet, rege' laIdt'" conju-
nu seputu opri de a-l '
Il hirluiau necontenit tot soiur de bdnuieri: cdti dreptate ce priiina iqi pdrdsise mormAntul' cbruia ii
avea in rAndu-l sI-i spunddin
presrrpunerile sale gi ce se cXdea sl gAndeasci despre odihnX, gi venise iarXqi s[ colinde pdmAntul'
mama sa; in fuseseincredin{atspre
ce mdsurd fusese ea plrtagd la crimi, gi dacd aceastl crimd dea pe
fusese plutind sub lumina strdveziea lunii; st5rui pe lAngd el si
fdptuitl cu ori, fXri qtirca gi invoirea ei- de muritor sd fiptuiasc6 ceva menit si
ialX dacd std in puterealui
TAndrul l{arnlet aflr intr-o zi cum cx o nflucx - semdnand
reit ddruiascbPacesufletuluiregesc'
cu regele mort, tat5l lui, fusese zlritl de ostagii din strajd co1!qi
pe o te_ Duhuiii fdcu lui Hamlet un serrrnsX-l urneze in vreun
rasd din fala palatului, la miezul nop{ii, doul_trei nopli fi singuri' Horalio qi Marcellus voiau
la gir. Ar[_ mai indepdrtat,undesdpoatd
tarea venise imbrXcatX din .cap pdnX_n picioare in aceeagiplatogl prinl sd-qi ia gAndul de-a urma nlluca'
sd-l indemnepe thndrul
g: care se qtia cX o purtase regele mort; cei care o lrdzusere in-
luoul fiindcx se temeausXnu fie vreun duh riu, care sd-l ispiteasc[
din ei era prietenul cel mai bun al lui Hamlet _ Floralio) poo"rt"u, pe vArful vreunei stAnci infiorltoare' qi
i;fr" rn*"u invecinat[ sau
cu tolii acelaqi lucru in ce priveqte ceasul qi felul in care
se ardtase acolos5-qiiao?nfdliqareinsp[imAntdtoare,caresirXtdceascXmin-
1aA
225
lile prinlulUi. lnsd sfatuiile gi indemnwile lor nu puturX schimba
hotirdrea lui Hamlet, cbrui4 ii pisa prea pufin de viala sa, ca sd se
teami ci gi-o pierde; cit despresufletul lui, zicea: "Ce-ar puteasi-mi
facd duhirl, de weme ce sufletul mi-e nernuritor?" $i, simfindu-se
indrdzneJca un lzu, se smulse din mAinile lor, care il fineau locului
cu indiritlicie, qi mersepe rrma duhului, ori incotro il cXl5uzeaa-
cesta.
. Cand fin[ singuri, duhul rupse tilcerea,spunindu-i ci este staffa
lui Hamlet, tatbllui, care fuseseucis in chip miqelesc,Omorul il
fbptuise insuqi fratele siu, Claudius,,unchiul lui Hamlet - dupb
cum Harnlet binuise incb de mai inainte - cu nddejdeade a-i'lua
locul in p4t gi pe trol Mai spuse ci intr-o dupl-amiazl, pe cind
dormeain grddini - cum obignuia totdeauna- perfidul sbu frate se
strecurassp6ni la el in timpul somnului gi-i turnasein ureche sucul
veninoaseicucute,o buruianXwijmaqd vielii omului; aceastdotra-
vd aleargi ca argintul viu prin toate yinele trupului, fbcAndsXclo-
coteascbsAngeleqi intinzdndpestetoatl pieleao pecingineaidoma
leprei. Astfel, mAnaunui frate il despirlise deodati de coroan5,de
regrni Ei-i ripise viala. Duhul il legd cu jurdmAntpe Hamlet - de-gi
iubise weodat[ scumpu-ipXrinte- S[ rdzbunemArqavalui ucidere.
Biata-nXlucdse mai jeli feciorului siu cd mama lui qi-a gtirbit vir-
tutea,,aritAndu-se necredincioasddragostei sfinlite prin cununie a
primului ei sof gi mdritAndu-secu ucigaqulacestuia.li atraselui
Hamlet lumea-aminteca - orice cii va folosi lnsi in rXzbunareasa
impotriva nememicului sdu unchi - sub nici un chip sd nu sivAr-
qeascXcevardu impotriva mamei sale,.cis-o lasepe seamarXzbu-
nXrii cerului qi a mustirii cugetului ei. Harnldt fbgddui cd,va pdn
indrumXrile duhului in toate cele, qi vedeniasemistui.
,DupXce.rdmasesingur,prinlul lud hotHr0reaSolemnlsi uite pe
datHtot ce-aveain amintire, tot ce invilase weodatX din cXili sau
din cele vizute de el, qi ln creierul sdu sXnu mai triiascd decAta-
mintirea celor povestite de duh, precum qi arnintirea faptei pe care
il imboldrse buhul s-o sivArqeasci: El gu impdrtigi nimdnui arn6-
nuntele'convorbirii avute, decAtdoar sclrmpului sduprieten Ho-
rafio, stiruind cd atAtel cAt qi Marcellus si pistreze taina cea mai
deplinXasupracelor vbzutein noapteaaceea,
Croaza:pqrcinuiti de vedereandlucii, adiugAndu-sela frdmAn-
tarea lui dinainte,'aproapec5-i zdruncinl mintea lui Hamlet qi-l a-
dusein pragul nebuniei.Tem6ndu-seca aceast6intdmplaresd nu
aibi urmhri carel-ar puteapune sub supraveghere qi care l-ar face
226
pe unchiul sdu s5-l urmdreascddac-arbdnui cd Hamlet cuget5 sd
porneascdceva impotriv[-i, sau cX qtie despremoarteatatXlui slu
mai mult dec6tarat6,prin|rl lud ciudata hotXrdreca din clipa aceea
sd se pre.facXa fi pe de-a-ntregulzdnattc.Se gdndeacX va fi mai
pulin supusbflnuielii atunci cAndunchiul sdu il va socoti neinstare
de nici un plan serios,qi ci adevdratazdruncinmea minfii salear fi
cel mai bine acoperitdgi ar trece ascunsi sub haina unei ticluite
sminteli.
De atunci incolo, Hamlet seprefbceaa fi nesdbuitqi ciudat prin
veqmintelesale, in vorbire gi apucituri, gi jucd cu atAtaiscusinJi
rolul de nebun, incAt regele gi regina se lIsarE.amAndoiamigili.
Dar, socotindci durereaciqunati de moarteatatblui s6unu era de
ajuns pentru'a da naqtereunei asemeneazdruneindri (nu aveau
habarde ivireanilucii), iqi spuserhcd boalai setrdgeadin dragoste
qi iqi inchipuiri cd au gi aflat cineeravinovata.
lnainte ca Hamlet si fi cdzut in melancolia desprgcare am a-
mintit, iubise nespuspe o frumoas5fecioardnumitl Ofelia, fiica
lui Polonius, cel mai de seamdsfetnic al regelui in treburile cir-
muirii. li trimiseseinele qi rlvaqe, dAndu-imulte cheziqii ale in-
fl[cdratei simliri ce-o aveapentru ea, iard ea d[duse crezarejurd-
mintelor qi stiruinlelor lui. Tlisteleain care se cufundasein ultima
vremeil ftcuse insd sbuite de ea qi, de cAndfhuriseplanul de a se
l5sa cuprins de o inchipuitd nebunie,se purta fald de ea cu un soi
de asprime.Insi ea, in loc sd-l mustre pentru aceasta,cduta si se
convingXsinguri cXnu estealtcevala mijloc decAtvdtdmareamin-
lii lui, careJ fbceasX-iaratemai pulinh pre{uiredecAtpAn5-atunci.
$i asemuiainsugirile nobilului sdu suflet qi ale neintrecutei sale
inlelepciuni de o,linioarX- qtirbite cum erau de adinca intristare
care-l apbsa- cu dulceleglas al clopotelor,care sunt in starede
ceamai desfbtitoaremuzich,dar care,atuncicAndincalcl armonia,
sau cAndsunt mAnuitecu neindemAnare, scot numai niqte sunete
aspregi neplicute auzului.
Cu toate cH sarcinaanevoioasice qi-o luaseasuprXqiHamlet -
sHfacd sd cadi asupraucigaqului rdzbunareamorlii tatilui sXu- nu
sepotrivea cu uqwaticeleindeletniciri de la curte qi nici nu ingdduia
" tov6rdqiaunei pasiuni atAtde deqartdcum ii pdreaacum dragostea,
totuginu-qiputeaopri gAndurilesI-i lunecela duioasaOfelia.
Intr-una din acesteclipe de visare, cAndsocoteaci se purtase
fald de ea, care era atAtde bl0ndd,cu o asprimefbrd rost, ii tdmise
o scrisoaresrrbbdtutdde neinfrdnatelerdbuthiri ale pasiunii qi tur-
227
 -
natbin cuvinlendstruqnice - pentrua se potrivi cu inchipuita-ine-
bunie - ainestecateinsd cu gingaqepAlpAiri de afecflune, care-i
ardtauacesteipreacinstitetinere cd, in fundul inimii lui, se ascunde
o adAncddragostepentruea.O inderina sb se indoiascdcX stelele
sunt alcdtuite din foc, si se indoiasci de rotirea soarelui, si se
intrebedacbnu cumvaadev5rulinsugiestemincinos- dar nicicAnd
sI nu se ?ndoiascX de dragostealui. $i-i inqirainch multe alte ase-
menea fraze. Aqa cum ii cereauindatoririle de fiicX Ofelia ariti
aceastiscrisoaretatblui ei, iar b6trAnulse socoti legdt s-o aduci la
cunogtinJA regelui qi a reginei,carede-atunciseconvinserdde-abi-
nelea cd ad"eviltatapricini a smintelii lui Hamlet era dragostea,Re-
gina dorea mult ca farmecele Ofetiei sd fie fericita pricind a smin-
telilor lui, cici astfelnXd6jduiacd virtulile ei l-ar puteaaduceiarXqi
la purtirile saleobiqnuite,sprecinsteaamAndurora.
iisd boala lui Hamlet avea rid6cini mai adAncidecit gindea
regina, gi care nu puteaufr timbduite pe aceasti cale. lnchipriirea
lui era incl b6qtuitXde n5lucatatilui sXu,pe careo zdrisecu ochii
lui, iar irnboldul sfAnt de a-i rdzbuna moarteanu-i lbsa rdgaz pdnd,
n-aveasd flptuiascX aceastirXzbunare.Fiecareceasde zXbovireii
pdreaun plcat, o p6ngdrirea poruncilor tatdlui sdu.Totuqi, moar-
tea regelui, inconjurat veqnic de strdjile sale,nu era lucru ugor de
infhptuit. $i chiar de n-ar fi fost aqa,reginase afla mereualSturide
rege, qi faptul cd dAnsaera de fa!d, indlla in caleacXtrelelul s5uo
stavild peste care nu putea trece. Pe lAng[ toate, insuqi faptul cd
uzurpatorulera solul rnameisaleii umpiea sufletul de oarecarec[-
inli qi toceamai mult ?ncdtdiqul voinfei sale.Numai gAndulde a
hir[zi morfii pe un semende-al sdu era in el insugi silnic Ai cum-
plit, pentru o fire cu deprinderi atAt de bldnde cum erau ale lui
Hamlet.insdqinisteleaqi descurajarea, ca.repuseserXde multl we-
me stdpAnirepe el, zXmisliserlo nehotbrAreqi o qovdiali in inde-
plinirea oricdrei ac[iu1u,qi-l lmpiedicau si inflptuiascb lucruri fio-
roase.
Mai mult incd: nu putea inldtura anumite scrupule,gAndindu-se
cd duhul pe care-lvdzusepoatecd nu era cu adevXratal tatilui siu;
s-ar fi putut ca necuratul,desprecareauzisecb are putereade a 1ua
orice tntruchipare pofteqte, sd fi imprumutat tris[turile plrintelui
s5u doar spre a se folosi de sldbiciuneaqi tristelea sa, mAnAnduJ
cXtreo faptil dezndddjduitl- un omor. Hot5ri deci si se bizuie pe
temeiwi mai siguredecAto ardtare,ce-arfi putut fi amdgire.
228
ln vremr ce se frimAnta astfel, sosila curte o trupd de actori, cu
care altidat5 Hamlet petrecuseceasuripldcute - mai ales cAndas-
cultasepe unul dintr-ingii rostind o tiradi tragici, care vorbea des.
pre moarteabXtr6nului Priam, rogeleTroiei, gi durereareginei sale,
Hecuba.Hamlet le uri bun venit vechilor sdi prieteni qi, amintin-
drr-qicAt il incdntasepe wemuri tirada aceea,ii ceru actorului s-o
mai spun6o datX.Acesta se supusegi zugrivi cruda m[celdire a
bdtrAnuluirege slibit de vArsti, precum gi nimicirea prin foc gi sa-
bie a poporului qi a cetilii sale. Zugrivi durerea bitrAnei regine
scoasXdin minfi, alergAnddescu[6 de colo pAnd colo prin palat,
doar cu o biati zdreanli pe creqtetulunde stdtusealthdatd coroana
gi cu nimic alta decdtcu o !oal[ trasi in grab[ in jurul qalelor,ea
care purtasemantia regeascd.Declami cu atAtapatim[, incAt nu
numai cd stoarselacrimi tuturor privitorilor, dar chiar actorul avu
glasul intretiiat de lacrimi adevbrate.
.
Aceastl intAmplareil puse pe gAnduripe Hamlet. Dacd o'sim-
plI tirad[ plismuit[ il putea induioqa intr-atAtape actorul acela,
incAt si faci sd ldcrimezepentru o fiinli pe care n-o vizuse in viala
lui -.Hecuba cea moartb de atdteasute de emi- oare ce-ar fi trebrtit
si simtX e1,care avea o pricind adevirati qi temeinici de a fi in-
dureral un rege adevdratqi un plrinte scump ucis.! $i, totuqi, era
atAtde pulin zguduit, cd in tot acestrdstimp rdzbunarealui pdrusea
fi adormitint-o mohorAtdgi celoasbuitare! $i, cum sta qi cugetala
actori gi la jocul 1or,gi la puterniceleinrAuriri ce le are asupraspec-
tatorului o piesb bunX - infiligati cu insuflelire - igi aminti de pd-
lania unui ucigaq care,udzdndpe scen[ un omor, numai datoritd td-
riei jocului qi asem6ndriiimprejurdrii, fu aqa de addnc izbit, "9.6
mirturisise pe loc crima sivArgitb.Hotfui numaidecAtca trupa de
actori s[ joace in fala unchiului sbu ceva aseminltor cu uciderea
tatilui lui, pAndindindeaproapece urmdri avea sd aibd asupralui;
dup5 inftligarea sa, va fi in mdsuri a afla cu mai mult[ siguranlh
dacbClaudiusera ucigaqulori ba. StXpAnitde acestgAnd,porunci
sd fie pregititi o pies[, la a cilrei prgzentarcii pofti pe rege gi pe
regind.
Piesapovesteadespreomorul sbvArqitla Viena impotriva unui
duce. Numele ducelui era Gonzago,al soliei sale Baptista.Piesa
ardtacum un anumeLucianus,neamapropiatde-al ducelui,il otr5-
vealn gridina lui pentoua-i lua st6pAnirea,gi cum, la scurtl vreme
dupdaceea,ucigaqulciqtiga dragosteasoliei lui Gonzago.
 'La reprezentarea acesteipiese,regele- carenu qtiace capcanXi
se intinsese - fu de fa!5 cu reginaqi intreagacurte; Hamlet stitea in
. CAndsosi la mama lui, ea incepu sb-l mustrenecru!5torpentru
preajma lui fird sh-l sldbeascXdin ochi o clipd, pAndinddacb nu
cumvase vedevreo schimbare pe fa[alui.
Piesaincepeacu o convorbireintre Gonzago$i solia lui, in care
doamnafbceamulte jurXmintede dragoste,legAndu-sea nu semai
cruurnanicicAnd,de va rlmAne viduv5, urAndu-qisXfie blestematd
de^apururi daci-qi va mai lua vreodatdalt sof qi spunAndci la aqa
cevanu se coboarXdecAtacelefemei ticdloasecare-i ucid pe so{ii
lor dintAi. Hamlet bXgdde seami ci regele,unchiul s6u,pileqte la
aceastbreplicl, careera,pentru eLqi pentruregini, sfredelitoareca
un vierme lduntric. insi cAndLucianus - dupX cum se desfiqura
acliunea- se ivi ca si-l otrlveascl pe Gonzago,care dormeain
grddind,nemaipomenitaasemdnarece-o avea piesa cu propria sa
faptd mArqavl, slvArqiti asuprardposatului rege, fratele sbu (pe
,.care-lotrdvise in grddina palatului), zdruncinX atAtde tare conq-
tiinla uzurpatorului,incAt el nu mai fu in stare sd asistela restul
piesei, ci, strigdnddeodati sXi se aduci to4e qi prefbcAndu-se
cd
se simte rdu, sau poate fiindu-i intrucAtvarXu cu adevdiit, pbrdsi
bruscsala,indreptAndu-se
sprdincdperilesale,
Deoareceregeleplecase,reprezentapanu mai continu5.Acum
Hamlet vizuse de ajuns, ca sI fie incredinlat cX vorbele duhului
erau adevXrateqi nu.ingelXtome.De aceea,intr-o izbucnire de ve-
selie - cum i se intAmpld unui om care pe negAnditea inldturat
weun mare scrupulsauo mareindoiald - ii juri lui Horalio cd pen-
tru el cuvdntul nilucii cAntdreqtec6t o mie de funli. lns6, mai ina-
inte ca Hamlet sd sepoatdhotiri ce cale a rXzbunirii sd urmeze(a-
cum ci aflase cu siguranld cX unchiul lui era ucigaqul tatdlui sbu),
reginail cheami la un sfat tainic, in iatacul ei.
Trimisesedupi prin!, spre a putea da de qtire fiului ei, din do-
rinla regelui, cAt de mult ii supdrasepe amAndoipurtarealui din
ultima vreme, Regele,voind sb afle cAt mai amdnunlit cuvintele
schimbatela acaaintAlnire, gdndindu-secd linerea de minte prea
pXrtinitoarea unei mame ar putea ldsa deopartevreo frAnturXdin
spuselelui Hamlet, cuvinte ce-ar putea fi de o mare ?nsenndtate
pentru el, ii poruncisebdtrAnuluisfetnic PoloniussXsepiteascdin-
ddrdtul draperiilor din iatacul reginei, de unde, nevdzut,sd poatd
auzi tot ce se va petrece.Acest viclegugera deosebitde potrivit cu
felul de a fi al lui Polonius,care imbdtrAnisein ncdtori cu doud
230
inlelesuri gi intortocheatetreburi de stat gi era incantat sd ajungd la
cunoqtin{alucrurilor pe-o cale pieziqi qi prin gireflicuri'
faptele qi purtareasa qi-i spusecd aduseseo greajignire tatdlui s[u
- se gandeala regele,unchiul lui - pe care,fiindcd ajunsesesolul
siu, eail numeatatil lui Hamlet'
Cuprinsde aprigbrevolti, auzind-ocXdXun nume atdt de scump
.qi de cinstit, cum era cel de pdrinte,unui netrebniccare - in reali-
tate - nu era decatucigaquladevlratului sxu tati, Hamlet ii intoar-
se vorba,gr[indu-i intrucAtvatlios:
- Mam[, tu i-ai aduso gteajignire tatblui rneu'
Regina,zicflndcd era doarun rbspunsftrI rost, Hamlet spuse:
-Lafelde bun pe cit merita intrebarea.
Atunci regirn il intreabddac-auitat cumva cu cine vorbeqte'
- Vail gemuHamlet - aq vrea sdpot uita. Egti regina, solia fra-
telui sofului tdu, qi eqti totodatXmamamea; a$ vrea sXnu fii ceea
ce eqti.
- Fie atunci - vorbi regina - dac6-mi ar6p'atdt de pulin respect,
ii voi pune sX-1ivorbeascdpe cei care gtiu cum s-o facb - 9i era
gatas5-l trimitd pe rege saupe Poloniusla ddnsul'
Dar Harnletnu se gAndeas-o lase sd plece, acum cd se aflau in
sfdrqitintre patru ochi, pAn[ ce nu va incerca sil-i 1roz1ascd - prin
ce-o ducea. Astfel cx,
cuvintelesale- ruqineaperrtru viala ticlloasd
strans,o sili si stea
qi
apucand-ode incheieturilemAinilor linand-o
jos. Ea, speriatdde asprimeapurt[rii lui qi temAndu-seca nu cum-
va" in smint"alasa,sd-i faci vreun rdu, scoaseun !ip6t' ln ctpa ur-
mdtoare,dinddratuldraperiilor se auzi un glas: "Ajutor, sirifi, re-
gina-i in primejdiel" Auzind glasul acela qi gAndindpe drept cI
insoqi ."g"1" se afl5 ascunsacolo, Hamlet trase spadadin teaci qi
impunrt cu ea de cdtevaori, in locr:rlde unde venise gla-sul,, la fel
pe-acolo' Nu-gi trase
cum ar fi tEcutcu un qobolan ce-ar fi alergat
perdelei se stinse, qi
inapoi spadapandcand vocea aceea dinddrdtul
afarb trupul, vdzu cd nu era
et iql spusecX omul a murit. CAnd tArA
prea zelos,care se vA-
, al rlgeiui ci al lui Polonius,b5tr6nul sfbtnic
rdseindbrbtuldraperiilorca sd spioneze.
- Vai de minel strigl regina.Ce fapthnesocotiti9i sAngeroasl
ai"sdvArqit.
-- Sdngeroasd faptX,mamd - ii rdspunseHamlet - dar nu la fel
cu a.ta.careai ucis un rege qi te-ai cununatcu fratelelui'
231
 Hamlet ajunseseprea departeca simai lase lucrurile la jumdta-
te. Acum era pregitit sd-i vorbeascdfl1iq mamei sale, aqabi nu se
opri. $i, degicopiii trebuiesi sepoartecu llAndele fali de gregelile
pdrinfilor, totuqi, cAndsunt la mijloc picate mari, fiul iqi poatelua
ingbduinla de a-i vorbi chiar mamei sale cu oarecareasprime,a-
tunci cAndaceastd'asprime nu e folositi doar pentu a dojeni, ci ur-
mdregtebinele ei, wAnd s-o intoarcd din calea picatului. Acum,
acestvirtuos prinf, in cuvinte miqcitomg ii inf4iqn reginei netreb-
nicia cu care se abltuse de la datoria ei, uitdnd cu desivArqire de
regele cel mort, tatil lui, gi mdritAndu-sea;a de grabnic cu fratele
acestuia,carepurta faima de ucigaq.Atare faptd, dupd jurimintele
fbcute solului ei dintAi, erau de ajuns ca sd aruncebinuiala asupra
tutwor jurdmintelor femeieqti qi sd facX orice virhrte a fi socotitd
fiilirnicie, legimintele iununiei sd preluiascXmai pulin decAtju-
ruinfele jucitorilor, gi religia sXfie o batjocurXqi o simpld inqiruire
de vorbe goale.Mai addug5cX sXv0rqiseo fapt[ la vedereacireia
cerul rogise,iar pimAnfului i se fXcusesild de dAnsa.$i ii inf6lig5
doud chipwi - unul al riposatului rege, solul ei dintAi, iar celdlalt,
al regelui care domnea,sotul ei de-al doilea, atrdgAndu-iluarea-a-
minte asupra deosebirii dintre ei. Ce aureoli strilucea pe creqtetul
tatilui sdu, cAt de mult semlna cu un zeu! Ai'ea pletele lui Apolo,
fruntea lui lupiter, privirea lui Marte, gi o linuti ca a lui Mercur,
proaspdtdescinspe culmeaweunei coline care sXrutacerul! Omul
acela,li spuseel, fusesesolul ei. Apoi i-l arbtd pe acela care ii
luaselocul. Cum se asemXnacu o neghini sauo miturd, cici intoc-
mai acesteiburuieni, el curniasefirul vielii fratelui sXu,cAndacesta
se afla in puterea vArstei. Regina fu coplegiti de grearuqine, cici
fiul ei ii rbscolise phnd in addnc sufletul, pe care acum qi-l vedea
negru qi slut. El o intrebi cum iqi va mai putea urma viaJacu omul
acela gi cum o si-i rdmAn5sofie unuia care-l ucisesepe solul ei
dintAigi-giinsuqisecoroanaprin inqeldtorii,ca un ho!.
Dar pd cdndvorbea,stafiatatilui sIu - leit cum era cdndse afla
in viafi gi cum o zirise de curdnd - intrd in incipere, gi Hamlet,
cuprins de o mare spaim.d,inftebd ce wea de la el. Niluca ii ris-
punse cd a venit spre a-i aminti de rdzbunareafdgXduiti, de.care
Hamlet pirea sb fi uitat. Ii mai ceru si-i vorbeasci mamei salo,
cdci altminteri mAhnireagi spaimain care se afla ea puteau sd-i
punbcapdtvielii.
Dupd aceeapieri gi nrrl vHzunimeni, afari de Hamlet; marrursa
n-o puteavedea,oricAti-ar fi aritat Harnlet locul unde sta ea saui-ar
fi descris-oin cuvinte; de aceea,auzindu-l o bucatXde weme cum
std de vorbd - pe c0t ii p[rea ei - cu vdzduhuldeqert,ea se sperie
cumplit, dar se gdndi cb nu sunt decAt aiurdrile minfii lui bolnave.
Hamletinsd o rugI sdnu-qi inqelesufletu-ipdcdtosintr-agamdsur5,
incAt sd judececi nebunialui gi nu fbrddelegiieei aduseserX iardqi
pe pXmAntndluca. O indemn5 si pund mAna qi'si vadi cAt de
misurat ii bateinima, nu ca a unui nebun.Mai stdrui pe lAngddAn-
sa, cu lacrimi in ochi, sd se spovedeascd cerului.pentrucele fiphr-
ite in trecut,iar pentru viitor sd ocoleascdtovdrdqiaregelui qi sd nu
se mai poarteca o solie cu el, iar cAnd,respectAndamintireatatilui
sdu,se va dovedi adevirata sa mam6,el va implora, ca un fiu bun,
sEsepogoareasupraei binecuvAntarea. Sfatul lor se sfhrgicu fdg6-
duialareginei ci-i va urma indrumirile.
'
Acum, Hamlet avu rlgazul si chibzuiasc[pe cine ucisesein ne-
fericita lui pripealdgi cAndvdzt cd era Polonius,pirintele scumpei
Ofelia, pe careo indrigea ca pe lumina ochilor, trasedeoparteleEul
gi, cum sufletul i se mai domolisepu1in,plAnsepentru cele intAm-
plate.
Nenorocitamoartea lui Poloniusii ddduregelui un temei de a-l
trimite pe Hamlet dincolo de hotarele regatului. Bucuros l-ar fi
sortit morfii, judecAndu-lprimejdios,insd se temea.depopor - ci-
ruia-i era drag Hamlet - gi de reginX,care,in pofida tuturor grege-
lilor sale,linea mult la feciorul ei, prinlul. Astfel, acestviclean
rege, sub cuvint cd se ingrijegte sd nu fie vitimat Hamlet, atunci
cAndva trebui sd deasocotealdpentruuciderealui Polonius,il f[cu
sXurce pe punteaunei corXbii ce pleca in Anglia, sub paza a doi
curteni. Acestdrale incredin!5 scrisori cXtrecurtea englezd,- care
in aceavreme era supusdDanemarcei,plitindu-i tributul - cerAn-
du'i din osebitepricini, ticluite de el, ca Hamlet sI fie rbpus de
cum va pune piciorul pe 16rmulAngliei. Hamlet, bdnuind vreo
ticdlogie,ajunsein taini, noaptea,la scrisori qi, rdzuind cu dibdcie
numele s6u, trecu in loc numele celor doi curteni insircinafi a-l
veghea.Apoi, pecetluindu-le,le puseiarXqila locul lor. CurAnddu-
pd aceea,corabia tu atacatdde pirali qi incepu o lupt6, in fier-
binleala cdreiaHamlet, domic sXstrdluceasclprin vitejie, cu sabia
in mAni, sdri singur pe punteavasului dugman.ln vremea aceea,
corabialui, in chip migelesc,dddubir cu lugi1ii,IXsAndu-lin voia
soartei. Cei doi curteni se strbduir5 sI ajungl cdt mai curAndin
Anglia, purtAndscrisorile ale clror infeles Hamlet il schimbase-
sprepropria qi meritatalor pierzanie
233
 il auzi apoi pe frateleei dorindu-qica din mormAntulei sd risa-
rd violete, gi-l zdri sirind in groapd,nduc de durere,strigAndcelor
din jur sI ingrimddeascdmunli pestedAnsul,ca sXfie ingropat im-
preunl cu ea.
Atunci, in inima lui Harnlet se trezi iardqi dragosteapentru fru-
moasafecioari, qi neputAndindura ca un frate sd se arate atAt de
sfiqiat de durere- cdci socoteacb o iubise pe Ofelia mai mult de-
cAt patruzeci de fiafi laolalt[ - s[ri in mormAntul unde se afla
Laertes,gi-gi dddu fiAu liber deznddejdii,la fel sau chiar mai mult
decAtdinsul. CAnd Laertes il recunoscupe Hamlet, care fusese
pricina morlii tatilui qi a surorii sale, s9 incleqti de gAtullui, pAnd
ce-i despirfird cei din jur. Dupi inmormintare, Hamlet iqi ceru
oarecumiertare fali de viteazul Laertes pentru fapta sa pripiti de a
se aruncain groapb;insd spusecX nu puteaindura si-l intreacdci-
neva in durereac5gunatXde moartea frumoasei Ofelia. Acum a-
ceqtidoi tineri nobili pdruri cXs-auimpXcat.
Dar regele,netrebniculunchi al lui Hamlet, hotiri sX se folo-
seascide sufbrinlaqi mdnia lui Laertes,pentru a pune la cale pier-
zania lui Hamlet. ll interatape Laertesca, in semnde pace gi im-
pilcare,s5-l provoacepe Hamlet la o prieteneascdintrecerein is-
cusinfade a se duela.CAndHamlet primi provocarea,fu sorociti o
zi pentruintdlnirealor.
La aceastXintAlnire fu de fali intreaga curte, gi Laertes,dupd
povataregelui, pregdti o armd cu vArf otr[vit, in privinla izbdnzli
fuseserdincheiate mari r5m5qaguriintre curteni, deoarecese gtia
prea bine c[ atdt Hamlet cAt qi Laertes sunt neintreculi in mAnuirea
spadei.Hamlet igi alesearma, fdrd a bbnui defel perfidia lui Laer-
tes, carein loc de o spadi cu vArf tocit - cum cereaulegile scrimei
- foloseauna cu vArfasculit gi otrXvit.
La inceput, Laertesse mu[umi doar s[ se joace cu Hamlet, lX-
sindu-l a dobAndicdtevaavantaje,pe care regeleacela cu doud
fefe le in5{i in sldvi qi le l5udXpestemisuri, bAndpentruizbdnda
lui Hamlet gi incheind prinsori mari asupra sfArgitului duelului.
lnsi dupd cAtevaopriri, Laertes,infierbAntAndu-se, porni un asalt
ucigitor asupralui Hamlet, cu arma sa otrivit5, dAndu-io loviturh
de moarte.Hamlet,infierbAntatqi el, fbrd sd cunoascXtoatburzeala
cea pertid6, in inchierare schimb[ arma lui nevinovatdcu cea
ucigdtoarea lui Laertes.$i, cu o loviturXa spadeilui Laertes,ii in-
toarselovitura primit6. Astf'el,Laertesfu victima propriei lui cap-
cane.ln ctpa aceea,reginastrigd cd a lbst otrivite. Fdresi bagede
235
 IL1
I
l seamd, bduse dintr-un vas pe care regele il pregdtise pentru Flanr-
I let, dacd cumva, inc6lzit de duel, va cere de bXut. In acel vas ne-
trebnicul rege turnase o otravX ucigXtoare, ca s[ fie sigur de rXpu-
I nerea lui Hamlet, in cazul c[ ar fi dat greq Laefies.
Regele uitase insi s[-i atragi luarea-aminte reginei si se fereas-
l cd de acel vas, iar ea, sorbind din el, muri pe dat[, strigind, pe
cdnd igi d{dea cea din urmX suflare, ci a lbst otrbvitl.
Bdnuind vreo ticiloqie, Hamlet porunci sd fie inchise uqile pAni
i ce va afla adevirul. Laertes ii spuse sX nu prelungeascl cercetarea,
I fiindc[ el insuqi este trXditorul qi, simlind cum i se scurge via[a din

l,
i
pricina r5nii ce i-o fhcuse Hamlet, mdrturisi de ce perfidie se folo-
sise qi cum iqi luase pedeapsa. Mai adiugi cI lui Hanilet nu-i r5-
mAnea de trlit nici o iumXlate de ceas, deoarece nici un leac din
lume nu-l putea timddui de otrava cu care-i fusese inveninati
i arma. $i dupi ce-i ceru iertare lui [{amlet, iqi didu duhul, invi-
nuindu-l, cu ultimele-i cuvinte, pe rege de a fi uneltitorul acelei Id-
'i rddelegi. CAnd Hamlet vdzu cd i se apropie sfhrqitul, cum mai rX-
misese un strop de otravd pe tdiqul sabiei, se intoarse deodati spre
fElarnicul sdu unchi qi-i vAri vArful olelului in inimd, implinind
fig[duiala ficutd scumpului duh al tatXlui sdu. Hamlet, simlind
apoi cum i se stinge suflarea qi-l plrisegte viala, se intoarse citre
iubitul sXu prieten, Horafio. Acesta llcuse o miqcare ca qi cum ar fi
voit sd-qi ia gi el viala pentru a-l insofi pe prinlul s5u in nefiinld,
dar acesta, cu limbd de moarte, ii ceru sd trliascd penlru a spune
lumii intregi povestea lui. Iar Horalio fdgbdui c[ va tace o cronici
dreapti, ca unul ce fusese martorul acestei cumplite trageclii. ln
sfArqit impdcatd, nobila inini5 a lui Hamlet iqi opri bXtaia, iar Ho-
ralio gi cei din preajmd, cu giroaie de lacrimi pe obraji, incredinlard
sufletul acestui nobii prin! ocrotirii ingerilor. Cdci Hamlet fusese
un prin! indur6tor qi iubit nespus pentru numeroasele sale insugiri
alese, vrednice de un prin{. Dac-ar fi trXit, ar fi fost de bunX seam5
un deslvArqit cArmlritor al Danemarcei.
 Othello

Brabantio,bogatul senatoral Veneliei, avea o frumoasXfiicd,

pe gingaqaDesdemona.Ea era inconjurati de numerogi pefitori,
care-i dideau tArcoale,atAtdin pricina aleselorsaleinsuqiri, cAt gi a
bogatelorn6dejdipusein viitorul ei. lnsd printre pelitorii de pe me-
leagurile sale nu era nici unul care sd-i miqte inima. Cdci aceast5
nobild fecioard,cdtdndmai mult la sufletul decAtla trXsdturileoa-
menilor - printr-o ciuddleniewednicd mai mult de liudat decAtde
urmat - iqi alesesedrept tintX a dragosteisalepe un maur, la care
tatil ei finea gi-l pofteaadeseain casalor.
Desdemonanu era cu totul de osAnditpentru c[ gi-a alesun iu-
bit nepotrivit..ln ciuda pielii sale negre,nobilul maur nu era lipsit
de nimic din ce l-ar fi putut inlrednici de dragosteacelei mai inalte
doamne.Era un oqteaq gi incX un ogteaniteaz, iar prin purtareasa
in sAngeroasele rdzboaieduse impotriva turcilor, in slujba Ve-
neliei, urcasepAni la rangul de general,fiind prefuit de cArmuireqi
socotitdemnde toati increderea.
Cdlitorise mult, qi Desdemonei(dupi obiceiul tinerelor fete) ii
pldceas[-l ascultedepindndu-qipe-ndelete,pdndla cele mai vechi
amintiri, povesteaaventurilor gi intAmplfilor vielii sale.Vorbea
despreb[tiliile, asediile gi ciocnirile de arme prin care trecuse,
despreprimejdiile infruntate pe uscat gi pe mare; cum viala lui a-
tArnasede-unfir de plr, cAndintrasecel dintAi prin spdrturafhcuti
in meterezeleunei cetifi, sau mXrgiluise drept inspre gura unui tun;
gi cum fusese.luatprizonier de neobrdzatulvrljmag qi vAndut ca
rob; cum hdllduise in stareaaceeagi cum igi gXsisescdparea.La
toate acestedescrierise adiuga istorisireaciudatelorlucruri vdzute
in finuturile stdine, stAncile gi munlii cu creqtetul pierdut in nori.
Mai vorbeadespreneamurisdlbatice,desprecanibalicaremdnAnCd
231
 oameni Ei despreun soi de frpturi din Africa, cdrora le cresc
cape-
tele;nai jos de umerii nogtri.
Povestirile acesteade cildtorie inldnluiau atat dc mult atenlia
_
Desdemonei,incdt, de seintampla sx fie to*ou chemati de
rairdu-
ielile gopodbregti,sfArgeacu cea mai mare grabi treabaaceeagi
se
intorcea si aiculte gi si soarbi, lacomi, voruele lui othello.
Iar o
dati el se folosi de un ceasprielnic qi smulsedin parte_irugimin_
teq de a-i ingira in aminunlime intreagapovestea vielii sa-le,
din
care Desdemonaauzise atdtea,insi numai in parte. tvtutte
lacrimi
vdrsi gingagafat[ la auzul crancenelor,nenorociriindurate
de
Othello in tinerefeasa.
Dupi ie-gi incheie povestirea,Desdemonail rispldti cu un po_
top de suspine.Ea fhcu o mdrturisire fermecdtoare,spunAnd
cE,iou_
te intampldrile aceleaerau peste fire de ciudate qi jalnice,
nemai-
pomeni_t de jalnice; igi dori sb nu le fi aunt Aegi,zlse ea, ar fi vmt
s-o fi fhcut Ei pe dAnsacerul aidoma unui astfil de bdrbat;
dupl
aceeaii mu{umi qi-i spuseci, de are el cumvavreunprieten
careo
iubeqte,nu trebuie decAtsd-l inve[e cum sd_iingire p'ovest"u
J4ii
lui qi putea fi sigur de dragosteaei. DupX acestevorbe cu tAlc pe
careOthello le infeleseprea bine, rostite pe cAt de deschis,p"
ubt
de sfios, insofite de o anume drdgnHqeniece te wijea, precum qi
de o imbujorare a obrajilor, ei ii vorbi mai pe fali a"rpi"
iubirea
lui qi' in aceasti imprejurare fericitd pentru el, dobandi invoirea
generoaseiDesdemonade a semdrita cu dAnsulin tain6.
Nici culoareapielii, nici avereasanu-i dbdeautemei rui othello
!e-1 nutea nddtijdui cd Brabantio il va primi drept ginere. Acesra
iqi lisase fata liber6, insi se aqtepta- dupi c'm era obiceiul vene-
trienelornobile - ca, nu pestemulti or"*", sX_qialeagbsinguri un
so! de rang senatorialsaucu mare avere.Fu insd inqelatin iqtepta-
rea lui. Desdemonail iubea pe maur, degi era negru la chif, qi_qi
inchini inima gi soartavitejeqrilorsaleinaptuiri qi noultetoi-insu-
qiri cu careeraddruit. PAnd-ntr-atat era inima sapbtrunsi de stator-
nicie nestrimutatdfali de bdrbatulce gi-r areseside so!, cb
insiqi
culoarealui - care in ochii oricui, afari de ai acpsteipXtrunzdtoare
nobile, s-ar fi dovedit o piedicd de netrecut_ era preluiti de dAnsa
mai presusde orice obrazdeschisla culoaregi de piereaalbd a tu-
turor tinerilor din nobilimea venefiand,pefitorii sii.
Vestea desprecXsdtorialor, care degi incheiatd pe ascuns,
nu
pltea fi pxstrati multd vreme drept o taind, ajunsela urechile
br-
trdnului Brabantio.Acestase infx[igd intr-o solemndadunarea Se-
238
natului, invinuinduJ pe maurul Othello cd prin farmece qi vriji-
torie (cum pretindeadnnsul), cucerise simEireafrumoasei Desde-
mona, fhcdnd-o sd se mirite cu el, fbrd incuviinlarea pirintelui ei qi
impotriva indatoririlor ospitalit{ii, Tocmai atunci se intAmpld ca
sfatul venefian sXaib[ nevoie pe dati de spadalui Othello, deoa-
rece sosiserbveqti cX turcii, dupi mari Ei multe pregdtiri, armaserd
o flotl ce se indrepta cu pAnzeleintinse citre insula Cipru, cu ho-
tdrAreade a o smulge din mAinile venelienilor, care stipdneau pe
atunci acest puternic bastion. ln aceastXrestrigte, cArmuireai;i
intoarse privirea asupra lui Othello, care era socotit singurul in
misurd a comandaapXrareaCiprului impotriva turcilor. $i iati cd
Othello, chemat acum dinaintea Senatului, stitea in fa(a lor totoda-
ti ca un pretendentla un post de mare vazi qi ca un pArAt,impov6-
rat de vini care * dupi legile Veneliei - i-ar fi putut aducepierde-
rea capului.
VArsta qi calitatea de senator a bXtrdnului Brabantio impuneau
acelei grave adundri o ascultarecAt se poate de rdbddtoare;ins5
pbrintele afnpt igi infHliqb invinuirea cu atAtanecugetare- aducind
presupuneriqi vorbe deqartedrept dovezi - incAt atunci cAndOthe-
llo fu chemat sd vorbeasci in propria sa apirare, n-avu decht sd
ingire, fdri inflorituri, drumul pe care-l urmaseiubirea lui. $i o
ficu cu vorbe at1t de lipsite de orice pleflcitorie, inqirAndde la un
capit la altul povesteadragosteisale, aqacum am dep-{nat-omai
sus, rostindu-qi cuvAntul cu o simplitate atat de nobild (pecetea
adevfuului),ci insuqi dogele,care sta in fruntea adunirii de jude-
cati, nu-qi putu opri mdrturisirea cd o poveste astfel spusdar fi do-
-bAndit qi inima fiicei sale.Iar vr[jile qi invocaliile pe care Othello
cicXle urzise,punAndu-ila picioareinima lui, se dezviluir6 cu lim-
pezime a nu fi altcevadecAtcurteacinstitl a oricdrui bXrbatrobit
de dragoste.Singura vrdjitorie era pricepereasa de a inchega o po-
vestire duioas5,meniti sd indemnedoamnelea-qi pleca urecheala
ea.
AceastXspovedaniea lui Othello fu intdrit[ de m6rturia Desde-
monei insHqi.Ea se ivi inaintea tribunalului gi, ardtAndu-se gata sd
pdzeascdtoate indatoririle fa15'detatil ei, pentru cd ii diruise via[6
qi aleasdcre;tere, ii cerea ingdduinfa de a pdzi o datorie gi mai
inaltd fald de domnul qi stdpAnulei, o datorie mdcar tot atit de
-inalti pe cit aritase mama ei, punAnddatoriapentru dAnsul- Bra-
bantio - mai presusde ceacuveniti tatilui sXu.
239
 BdtrAnulsenator,nemaifiind in stares5-gimelini pAra,il cheml
pe Hraurla dAnsulgi, cu multi mAhnire, ca Ei cum n-ar fi avut inco-
tro, i-o incredinldpe fiica sa, spundndcd - de-arfi atArnatde dAn-
sul s-o !in5, din toat[ inima ar fi fErit-o de el, Mai ad6ugi qi cb i se
bucurd sufletul la gindul cd nu mai ne altd.copili fiindcX purtarea
aceastaa DeSdemoneil-ar fi invdJatsd fie tiran qi s-o lind mai din
scurt.
Dupi ce trecurd cu bine peste aceastdgreutate,Othello, cXruia
obignuinfa fbcuse ca asprimile vielii militare s5-i pard la fel de
firegti cum sunthranaqi odihnapentru ceilalli, lui indatl asuprasa
conducerearizboiului in Cipru. Desdemona,prefuind onoareasti-
pdnului ei (deqi insoliti de primejdii) mai presus deldncezeala de-
gartelordesfbtiri cu careperechileproaspit cdsdtoriteigi irosescde
obicei wemea,seinvoi voioasi sdplece cu el.
De-abia puseseri Othello qi solia lui piciorul pe piminhrl Ci-
prului, cd sosi vesteacX o furnrnXcumplitb imprdqtiasein cele pa-
tru vAnturi flota otomand qi astfel insula era scXpati de orice griji
de a fi atacati fird veste. lnsd acum incepea rdzboiul de pe uima
ciruia aveasXpdtimeascXOthello; iar duqmaniipe carer6utateaii
asmuli impokiva levinovatei sale doamne se vidir[ mai ucigXtori
- prin firea qi apucdturilelor - decAtstrXinii saupdgAnii.
Dintre togi prietenii generalului, nimeni nu stipAneamai deplin
decdt Cassioincrederealui Othello. Michele Cassioera un tAndr
ostaqde obArqieflorentini, vesel, iubdref gi cu vorba meqtegugiti,
insuqiri cu mare trecere la femei. Era chipeg gi elocvent qi un om
careputeastf,rni geloziaunui bXrbatinaintat in ani (cum era intr-o
oatecaremdsurd Othello), insurat cu o sofie tindri gi frumoasd.,
Numai cX Othello era deopotrivd de neatins de gelozie,pe cdt era
de nobil qi neinstarede a bdnui pe cineva de asemeneafapti mAr-
gavd,cum nu era in starenici a o sdvdrgi.Se folosise de prietenia
lui Cassioin desfigurareapoveqtii sale de iubire cu Dosdemona,qi
Cassiofuseseun fel de purtXtoral vorbelor salede dragoste.CXci
Othello, temAndu-secb nu se pricepe la acele galeqepd$ ale con-
versaliei,care sunt pe placul doamnelor,qi gisind asemeneainsu-
qiri la prietenulsdu,il imputerniceaadeseape Cassio(cum spunea
el) sd se ducdgi si spuni vorbe dulci in locul lui : o simplitateatAt
de nevinovatbfiind mai curAnd-oonoare,decAto patdpentru fiin{a
viteazuluimaur, Astfel nu estede mirare cX,dupb Othello, insd cu
mult mai putln - agacum se cadeunei solii virtuoase- blAndaDes-
demonalinea cel mai mult la Cassio gi se incredeanespusin el.
240
CdsXtoria nu adusesenici o schimbare in purtarea ei fald de Cassio.
Era oricAnd primit in casa lor Ei flec[reala lui nestivilitX insemna o
petrecere de ajuns de plXcutd pentru Othello, el insuqi fiind aplecat
mai mult spre cumpdtare gi mdsuri - clci se qtie cb adeseori astfel
de frri sunt incAntate de oameni cu care nu se aseamdnd deloc, ca
un mijloc de uqurare fa!5 de apisitoarele exagerdri ale propriei lor
firi. Iar Desdemona gi Cassio stiteau de vorbi qi flceau haz lao-
lalti, ca in zilele cdnd tAnirul venea sX-i spuni lucruri galeqe in lo-
cul prietenului siu.
Cu pulinX vreme in urmd, Othello il inaintase pe Cassio la gra-
dul de aghiotant - post de incredere gi cel mai apropiat de persoana
generalului. Aceasti numire il jignise adAnc pe lago, un oliler mai
vechi, care se socotea mai indreptilit la aceastd funclie decXt Ca-
ssio, gi adeseail lua peste picior, numindul un tAndr bun doar pen-
tru tovlr5qia f'emeilor qi care nu gtia mai mult decAt o fetiqcand
despre arta rlzboiului sau despre inqirarea unei ogtiri in linie de
bltaie. Iago il ura pe Cassio,de asemeneaqi pe Othello, atit pentru
cd luase partea lui Cassio, cAt qi din pricina unei nedrepte bdnuieli
pe care o nutrea impotriva maurului, anume cX maurul linea prea
mult la solia lui Iago, Emilia.
Pomind de la aceste intrigi inchipuite, mintea uneltitoare a lui
Iago niscoci un plan infricoq5tor de rdzbunare, care urma sd-i prd-
buqeascblaolaltX pe cAtegtrei- pe Cassio,pe maur qi pe Desdemo-
na.
Iago era viclean qi cercetasein adAncime firea omeneascl, gtiind
cI - din toate caznele care vatdmd sufletul omenesc (intrecdnd cu
mult chinurile trupeqti) - suferinlele pricinuite de gelozie sunt cele
mai greu de indurat qi au cel mai dureros ghimpe. De aceea socotea
ci dacd avea sd izbuteascds[-l facd pe Othello gelos pe Cassio, a-
ceasta ar fi o uneltire neintrecutd ca sd-gi implineascd rdzbunarea qi
care se putea incheia cu moartea lui Cassio ori a lui Othello, sau
chiar a amAndurora - lui ii era totuna.
Sosirea in Cipru a generalului gi a sofiei sale, o dati cu vestea
infrAngerii flotei vrijmage, prilejuiri un fel de sdrbdtoare pe insuld.
Care mai de care se ldsar[ in voia petrecerii gi'a veseliei. Vinul
curgea din belqug gi cupele treceau din mAni-n mAni, fiind deqer-
tate in sdnitatea lui Othello cel negru qi a doamnei sale, Desde-
mona cea mAndrX la fhptur5.
ln noaptea aceea,Cassio avea comanda strdjilor qi primise straq-
nicX poruncX din partea lui Othello de a-i opri pe ogteni si bea pes-

241
 unbeliv'Eraplindedispre! t^t" ffi";
te mdsurd,pentru a nu se isca vreo ha4i care sI trezeasci spaima c[ este 1^":ff
petrecute' spuse ca ['ffi#;'
cele
cindu-se c[ ia ugor
locuitorilor sau sila lor fald de trupele proaspdtsositepe uscat.Lr
noapteaaceea,Iago porni la infdptuireaplanurilor sale nelegiuitc, ffi;;E;{:r*{**rlt;;;*Rl'i;,"1',i#Liii::
ce finteau departe.Sub pretextul devotamentului qi iubirii sale fall
de geqeral,il indemnd pe Cassio si mAnuiasci cam prea slobotl :ti':e*'llttTl$:l'iff
l'ff:fiffllSliiiffi J"";.1''i[]
ploscacu vin (o vini marepentruun ofiler aflat in strajd).O bucatl
"ro'i"r" d.1s.
nre
de vreme,Cassiose impotrivi, insi pinX la urm[ nu putu sd se lini srifrn*Tff1""1T:;;;'1:6q
tarein fa{a sincerit5$ipe carelago gtiu cum sdi-o aqtearndpe chip,
fi"l'r*,:::":*:$*T:l'"T':,::l
"n,uui,iu1.n:.T:;*:ffi
gi dldu pe gdtpahar dupi pahar pe care Iago i le umplea mereu
-
cu biuturi, dXndu-ighescu cAntece.ln acesttimp, limba lui Cassio :'i:ffiffi
L?'liifi
i"l;iffi -i il *:*:iTrn*':1"::l
l"';"i;; n fost dati cu un lel
tic6los' cum
indlla laude peste laude in cinstea doamnei Desdemona,pentru se din partea l"i "-*
careinchina iarl gi iard, strigind cAtil linea gura ci esteo doamni va ieqi la iveald mai departe' r -^ ^r se duse cu rugimin$ la
tago
nespusde incAntitoare.ln cele din urm5, dugmanulce gi-l turnase precum il d[sc[lise 1
Cassiotbcu cl'stieatde parteaorrcarer
singur pe guri ii furd minfile, gi, la o provocare aruncatl de un ins doarnnaD"'a"mooi;;;"-;;;;-ne'd1
Eaii t6ttt"til;;;::" :1ll ffif:::H
oarecare,infeles cu lago, am0ndoi traserdspadele.Montano, un
ofi{er destoinic,carese amestecipentrua domoli cearta,fu rXnit in
invdlmlqealS.lnciierarea se intinse (to1iluptAndca orbefii) qi Iago ifu
cinstite'
cereri
ff
+:x,il i r"i"'
ultilS, "-l -
*i:;i*ti"?H*
fl:lJ;
a lui Cassio'
- careera cel mai mare vinovat de ticdloqiaaceea- se gribi sI dea de purtareanedisciplinati
carefusesejignit de;afle
cel dintAi alarma; din pricina lui fu tras clopotul castelului (ca qi
cnm s-ar fi stArnitcine gtie cerilzrnerjfilprimejdioasl qi nu o pdcX- '*t*T,1"Hf
il'ffJl"".*:i:11rui$]ffi '::
ffii'r::lTff nu sl
toasdgilceavXintre belivi). Clopotul de alarmbil trezi pe Othello, asemeneagreqeli'ea
o" dpi""i unei sauin dimineatacare-l
urma'
care, imbrdcindu-sein prip6, sosi la locul intAmptirii gi-l intrebi fie datdi" clt de umil
lertareasb c1e-u1ma'Apoi arltX
'"*u_ur"'ltoare

,,ilj;a:r:J#l;'Tll:m*j:"*":ntu:;':L
pe Cassiode unde a purcestotul. Cassioigi venisein fire, cdci fu- in 4""^ ii*iteatX
saucel mult "
murile bduturii semai imprdqtiaserd, dar eramult prearuginatca si
rdspundbceva.Iar Iago, prefdcdndu-sec5-qicalcdcu greu peinimd
invinuindu-l pe Cassioqi aritAndu-sec-o f'acesilit de Othello, care
merita o pedeapsa
'1'xl
atal uv uJlqrts-'--

stiruia si afle adevdrul, dddu socoteali de cele petrecute (trecAnd

aulte;i,1a;fleuio*rrot
meu,sdtrebuiascas[ mb zbatatdtaintru
pesteparteasa de vind, pe care Cassio,amelit cum fusesede b[u- - Ctumoare,dornnuuri:?r;;;r..r"rr"u la minssi-mi mdr-
i"' Cassio'Michefe 9"t:i":lili care prea
tur{ nu qi-o mai putea aminti) in astfel de chip, incAt s5 pari c[ "ner"r-"u ro"iAo*oiei-tale drleo's5a ce-mi purtai 9i
turiseascbin din inalta-li cinste' ti-a
micqoreazivina lui Cassio,cAndde fapt o fbcusesd pardmai mare. il'b""**l' ltltu*"
adesea, voi cluta
Urmarea fu cb Othello, care pdzeacu sfinlenie rinduiala discipli- "a"a 'o'ti"lit oo to"* mbrunt' CAnd
luat partea?! "tt dragostea'ili voi care cava caro
nei, fu nevoit sl-i ia lui Cassiogradul de aghiotant. 'J;"-;iig
s6-1ipun ua"uffi1oilt"*"
Astfel izbindi intru totul cel dintAi qiretlic al lui Iago. Acum lqi "o
sdpasepotrivnicul pe care-l ura qi-l gonise din locul sdu.'lnsi el rli"gx greuin cumpXnd'^ I :,.^^^^i intru nimic unui astfel de
aveasd tragdqi alte fbloasede pe urma pdlaniilor aceleinenorocite
noptr. l"-*,"n*J#r":i{&llii$;:"oJ'egu''iirbgddui
la mareoret'
iarhqipe Michele Cassio'
Cassio,cdruia nenorocireasa ii limpezisede-a bineleamintea, s[-1!in[ ca othello 9i Iago 'sa
din zilele "" t"*-a
se vdita acum amlgitorului sdu prieten Iago ce nerod a putut fi sd Se nimerise;;t;-; tocmai cind Cassro'
se prefaci singur intr-un dobitoc. Se sfArgisecu el, cdci cum mai intretn i""up#;;;1" "n^P'":d:*oou el' ieqeape uqa cea-
o uotun bun[ pentru
puteasd-i ceari generaluluipostulpierdut?l,-ar fi repezit,zicindu-i careo implo*'" 'iii"U 243
242
 laltd, qi Iago, care era viclean pAn5-nmiduva oaselor,qoptiseca
pentruel: "Asta nu-mi miroasea bine!"
Othello nu prea lua in seamdspuselelui, iar convorbirea pe
care o avu de indati cu doamnalui ii alungdcu totul din cap vor-
bele acelea.$i le aminti insi dupi aceea.Cdci dupi ce.Desdemona
pdrdsi odaia, lago - ca qi cum astfel qi-ar fi potolit doar o curio-
zitzte care-lrodea: il inhebHpe Othello dacdpe vremeacAndel o
curta pe sofia lui qtia Michele Cassiode dragosteace i-o purta O-
thello. CAnd generalul ade_veriaceastaqi mai adiugd cA tanerul
frcuse foarte adesealegdturadintre ei, cAt timp luptases-o cuce-
reasc[ pe Desdemona,Iago se incrunt[,'de parcXar fi inleles lim-
pede cine gtie ce gozdvie qi strigd:
- Aqae!
Toate acesteaaduserXiari in mintea lui Othello cuvintele ce-i
scdpaserb lui Iago cAndintrasein incXpereqi-i zfise pe Cassiocu
Desdemona,qi incepu si se gAndeascd c-ar fi weun tAlcin ele. Othe-
llo il socoteape Iago om drept gi cinstit, qi ceeace la un ticblos ft-
larnic putea fi luat drept viclegug, Ia dAnsulpdreau a fi firegtile
porniri ale unui suflet curat,clocotind de-o tulburarepreaputernicb
pentrua fi cuprinsbin cuvinte.De aceea,Othello il rugi pe Iago sd
spundce qtie qi si dea glas chiar celui mai intunecat gAndal siu.
- Simt - spuseIago - ch in sufletul meu s-au strecuratcAteva
gdndurifoarte josnice;Dar in carepalat nu pdtrund qi lucruri mur-
dare?
Apoi Iago urm[, zicAndci ar fi mare pbcatca indoielnicelesale
observaliisb-i nascdbdnuieli lui Othello; cd,i-ar rlpi paceainimii
daci i-ar cunoaqtegAndurileqi cd nu trebuie sd le pdtezi oamenilor
bunul numepe temeiul unor qubredebdnuieli. Iar cAndii aFle intr-a-
tAta curiozitatealui Othello cd-l adusein pragul nebuniei, Iago -
prefhcAndu-se cuprins de o cinstitXgrijb fa!5 de tihna sufleteascba
lui Othello - il indemndsd se fereascdde gelone.Cu asemeneaqi-
reati iscusinli, prin insdqigrija cu carepretindeacd-l fereqtede bd-
nuiall, izbuti acestnemernic sX trezeasci bdnuielile neqtiutorului
Othello.
- $tiu cX soJiamea estefrumoasd- zise Othello. li phce sd se
bucurede tovdriqia multor oamenigi si petreac5;vorbeqteslobod,
cintb gi dbnluiegtebine; insl acolo unde se afli virtutea, aceste
insugiri sunt qi ele virtuoase.Trebuie sh am dovezj inainte,6b a o
socotinecinstith.
244
 Atunci Iago, chipurile bucuros ci lui Othello ii veneagreu sd
puni la indoial5 cinstea doamnei sale, m5rturisi pe fafi ci n-are
nici o dovadl, insd il rug[ pe Othello sd ia bine seamala purtarea
ei cAndse va afla prin preajmd Cassio.Dar si nu fie gelos qi nici
prea sigur de statorniciaei, fiindcX dAnsul,Iago, care-i de acelaqi
neam cu ea, cunoaqtemai bine decAtOthello spre ce sunt pornite
doamneleitaliene. ii mai spuseci la Venelia sofiile dezvbluiece-
rului multe nesocotinlepe carenu cuteazi si le dea pe fali solilor
lor. Apoi, in chip viclean, ii mai strecuri gAndulcd Desdemonaiqi
inqelasepirintele, miritAndu-secu Othello, qi pdstraseatAtde bine
taina, incdt sdrmanulbihan crezusecd fusesela mijloc vreo vrd-
jitorie. lncreclerealui Othello se clitini mult la auzul acestuiargu-
ment, care-l frcu sXvadd mai limpede lucrurile - cici dacd igi amd-
gisetatdl, de ce n-ar li in staresb-qiamdgeascb qi soful?
Iago ii ceru iertare pentru ci-l tulburase atAla,dar Othello, ft-
cdnd pe nepXsdtorul- cAndde fapt era cuprins de-o puternicd mA-
nie lluntrici - il rugi sd urmeze.Iago se supuse,cu multe scuze,
de parbl i-ar fi fost greu sd-l mai invinuiascdpe Cassiope care-l
numeaprietenul siu, qi in cele din urmd puse cu tirie degetul drept
pe rand, amintindu-i lui Othello cum Desdemonaindepdrtasepe
mulli pelitori potrivi{i, ndsculi pe acelaqimeleag gi cu aceeaEicu-
loare la chip ca gi dAnsa- qi se mlritase cu el, un maur, ceea ce
ardta ceva nefiresc la ea qi dovedeatotodatEcd are o voinld ne-
clintit5.
Iago ii mai spuseci atunci cAndii va veni la loc chibzuinta,era
lesnede inchipuit cd va ajunges5-l asemuiepe Othello cu trupurile
dedii gi obraji albi, strilucitori, ai tinerilor italieni. lncheie, povX-
luindu-l pe Othello si mai amAneimpdcarea cu Cassio, qi intre
timp sd ia seamala patima cu care Desdemonava pune o vorb[
bundpentruel, fiindcd va aveamulte de vizut din asta.
Astfel, punAndu-lpe Cassio sX stdruiepe ldngi Desdemona
pentru a-i fi mijlocitoare, qi-apoi,din insdqiaceasti mijlocire nIs-
cocind viclenii pentru prdbuqireaei - iat[ prin ce nelegiuiti unel-
tire izbuti lago, acest qiret nemernic, sd prefacdblAndeleinsuqiri
ale nevinovateidoamnein unelte ale pierzanieisale gi si fEureasc6
o plasddin insdgibundtateaei, cu cares-oprind[ in capcand.
Sfatul lor se'sfhrgicu ruglmintea lui Iago ca Othello sd-qisoco-
teascdsotianevinovati, pAni ce nu va aveadovezi mai hotXrfftoare,
iar Othello ii flgddui sd fie rlbditor. Dar din ceasulacela,amigitul
Othello nu mai gusti nici o clipl do mullumire sufleteasc5.Nici
I
tlll macii, nici sucul mandragorei,nici o licoare adormitoaredin lume
nu-i mai putea da inapoi dulceaodihni de care se bucurasepAnX
mai ieri. Era sHtulde indeletnicirile sale.Nu mai gisea nici o des-
fbtare in meqtegugularmelor. Inima lui, care de obicei se infldciia
in fala priveligtii ogtenilor qi a stindardelor, a girurilor rAnduite

lr pentru bdtilie, tresbrindgi sdltAndin piept la sunetultobelor qi al

surlelor,ori la nechezatulunui armXsarinqduatde lupti, pdreaci-gi
pierduse orice fbrAml de mdndrie qi ambilie, virtuli de seamdale

it oric6rui ostaq.Aqigderi zelul lui-ostigesc, ca qi toate vechile sale

bucurii il pdrisiserXcu desdvArqire. Uneori iqi socoteasofiacinstitl
gi alteori nu; dup[ aceeadoreasbnu fi aflat niciodatdacelelucruri;
n-ar fi fost cu nimic mai rdu pentru el dacdea l-ar fi iubit pe Cassio
fbrd qtirealui. Sfhgiatde acestegAndurice-i rdvdqeaumintea,intr-o

li zi; ajunsla capitul ribdXrii, ii pusem0nain gAtlui Iago qi-i ceru o

dovaddde vinovilie a Desdemonei,ameninlAndu-laltminteri si-l
dea pe datd morfii, fiindcX a ponegrit-o. Iago, prefbcAndu-sein-
dignatpentrufaptul cXcinstealui estepusl la indoiald,il intrebdpe

IiL
Othello dacd nu a zdrit vreodal5 in mAnanevestei sale.o batisth
brodati cu boabede cbpguni.Othello ii rdspunsecXa fost cel dintii
dar ce i-l fbcuseel.
- Chiar astdzi- spuselago - l-am zdrit pe Michele Cassioqter-
gindu-qi fala cu aceastibatisti.
- Dacd esteprecum spui - zise Othello - nu-mi voi gdsi odihnh

lllr
pdnd ce o amarnicXrdzbunarenu-i va inghili pe amAndoi;iar mai
intAi, ca o risplati a devotamentuluitXu, cer, ca pAn6-nlrei zlle
Cassiosd fie osAnditla moarte; cdt despteacel preafrumosdiavol
(astfelo numeape doamna1ui),o sdmd retrag gi o sXchibzuiescla
vreunmijloc grabnicde a-i curmaviala.

ilil Nimicuri uqoareca vdzduhul sunt pentru un gelos dovezi puter-

nice ca sfdntascripturd,O batisti de-asofiei sale,zirit5 in mAnalui
Cassio,era motiv de ajunspentru amigitul Othello ca sdhotdrascd
moatteaamAndurora,fhrd a"cercetamdcaro datXcum de-aajunsin

l1
mAnalui Cassio.Desdemonanu-i ficuse niciodatblui Cassioase-
meneadar qi nici nu gi-ar fi nedreptd{it vreodati soful aceastdsta-
tornicb doamnX,sivArqindo fapti mArqav5ca aceeade a-i da altui
bdrbatdarurileprimite de la bdrbatul ei. Atdt CassiocAt qi Desde-
mona n-aveaupe suflet vina nici celei mai mici jigniri aduselui
Othello. Dar ticXlosullago, a cXruiminte nu dormeade cAteori era
vorba de ndscocireavreuneimArgXvii,igi pusesenevasta(o femeie
bund la inimd. insd slabb de fire) sd-i firre Desdemoneibatista,
246
chipurile ca si copiezebroderia,insh cu gAndul'ascunsde-a o ldsa
cd cadi in drumul lui Cassio,ca acestas-o poati gisi, qi astfel sd
fie intemeiateintrucdtva vorbelearuncatede lago, cum cd ar fi un
dar al Desdemonei.
La scurti weme dupdintAlnireacu solia sa,.-Othello pretinsecd-l
doarefoarte rdu capul (cum se putea cu-adevdratintAmpla,in frX-
mAntarealui) qi-i ceru si-i imprumutebatista ei ca sd-qilege tAm-
plele. Dinsa ii implini ruga.
- Nu aceasta- grdi Othello - ci batistape c:ue 1i-amdiruifo.
. Desdemonanu o aveala ea, fiindc5-i fusesefurattt,a$acum am
ardtat.
- Cum se poate?spuseOthello. Mare pdcat! Batista aceeai-o
diduse mamei mele o femeie egipteand;o vrdjitoare care putea sd
ghiceascigAndurileoamenilor.li spusesemamei mele cd atAtavre-
me cAt o avea,iEi va pistra farmecul, Ei tatil meu o va iubi; insd
dacdo va pierde sauo va instr[ina, tatXl meu se va schimbagi o va
disprefui la fel de mult cum o iubise. Pe patul de moarte mi-a in-
credinfat-omie qi mi-a cerut ca, de md voi insura vreodatd,s-o dd-
ruiesc soliei mele. Aqa am qi frcut. Ia seamala batistd! Sd fie pen-
tru tine un odor scumpca ochii din cap.
- Este oare cu putinlX aqa ceva? intrebd Desdemona,inspii-
mdntati.
- Este curatul adevdr- ggii mai departeOthello. Este o batisti
vrijitd; o sibil6, care a triit cu doui sutede ani in urmd, a lucrat-o
pe cAndera stipAniti de o furie profetic[; viermii care au tors md-
taseaerausfintili, gi a lbst vopsitdinh-o mumie cu vopseadin ini-
mile imbilslmate ale unor fecioare.
Desdemona,auzind de uluitoarele insuqiri ale batistei, era cdt
pe ce sXmoar6 de groazd,pentru cd iqi didu seamalimpede cX o
pierduseqi, o datd cu dAnsa,se temeasd nu fi pierdut qi dragostea
sofului ei.
Othello tresXriqi lud o infhligarede parc-arfi fost gatasXs6vAr-
geascdweo fapti necugetatigi pripiti, apoi mai ceru o dat[ batista.
Desdemona,care nu i-o puteainflfiEa, incercd s5-giabati so[ul de
la gdnduriprea intunecateqi-i spusein glumd cd pricepeacd toatl
povbsteaaceeadesprebatistd era pusXla cale doar ca s-o facd sd
uite de rugdminteaei cu privire la Michele Cassio.$i incepu sd-l
laude(cum prevestiseIago), pAndce Othello, cu minteape de-a-n-
tregul rivdqit5, iegi valvArtejdin odaie. Abia atunci Desdemona
incepua bdnui, firl voie, ci domnul qi stdpAnulei era gelos.
247
 rug[ciunile' spunAndu-i:All:l
teasc[ de moartc qi sd-$irosteasc[ cerqr
Nu aveahabarce pricin[ puteasd-i fi dat asemenea acealte so[ie nevinovatf ii
prilej, drept va ucide sufletul' Dtti;;;;;' de crunt'-
i
pentru:T": pedepse$eatAt
carese dojeni singurdcil invinuie pe nobilul Othello, gAndindu-se indurare,vrflnd sXafle'vina de baiista pe care i-a dbruit-o'
cd vreo vestesupdritoaresositXde la Venelia sau vreo incurcbturd i^tti" 9i
Atunci Othello pomeni;; a limpezi lucrurile' el nu
in treburile cArmuirii il tulburase,fEcAndu-lsd se poartemai pulin in clipa cind neprihrni;;^tJ i*""'"
o in[buqi pe loc'
duios ca de obicei.Ea iqi spuse: mai voi s-audinimlc, "i infaq"'andloin qi llverturi'
r[nit insanserat,Cassio- asu-
"Bdrbalii nu sutrtzei qi nu trebuie sdne agteptdmdin partealor, Tocmai atunci fu "o*^i"'f"ra, lui' cas[-l ucid['
li^
o dati cdsltonli, la aceeaqigingagl purtare ce-o arathfali de noi in prac[ruialagoasffipt """ l"li1itttiG pe Cassiofusese
ziua cununiei". Se mai mustrdpentru judecataei atAtde lipsiti de Netrebniculcarenu tilil" ;:t" td-i-lT:"sc[
ingdduinld, in legXturdcu purtarealui neprietenoasi. impiedic"
ffi d;-i6,casrscrisori d"':i!:1'""i^t"#;';ilJL:T#;
la
carescosesera
Cdnd Othello qi Desdemonase int1lnird din nou, el ii aruncd iui tui t" l5sisere
mai f6!ig invinuirea de a-i fi necredincioasd,iubind un alt bbrbat,
fhrd a rosti insd numeleacestuia.Apoi sepusepe plins, iar Desde- Acum Cassio vel}lse sa-l cttar4
:"Ti:""
;ffi irF::*#: ;* *:i":' &i:,il;lt;.ill
r""*".
;
^":;;"qi*:del folosisepe Iago ca si-l rdpuna'
":-
mona spuse: othe-
rotitote ndsnetasupralui
de
- Greazi, doamne!De cepldngi? Dezvhluireau"""u'"i/u'tJi dechtun
c[ nu era cu nimic mai bun
La careOthello ii mdrturisi cd ar fi putut indura orice n[pastX - 11ocare vedeaacum ldrnurit nevinovat[' ii pdstrase
sdricia, qi boala,qi dizgralia- insi necredinlaei ii zdrobiseinima. ucigaqde rind $i "a ;i" lui' "" 1"t6]1:1e durereaflrd margini cd-
O asemuiapoi cu o buruiandnespusde frumoasb,cu mireasmbatAt credinla auto'u'Deoarece
neEtirbirX viri
""ijo
d;";;;;i fr"?^:i?):de nesuferit' el iei
de puternicd,incAt te otriveqte cAndte-aplecis-o miroqi, gi-i mai qunatrde aceastd doamne
peste trupul scumpei sale
spusecb ar fi fost mai bine sd nu fi venit niciodati pe lume. Dupi soadain trup qr, **"ando-'e
ce Othello plec5, nevinovata doamnd rh.maseimpietriti de uimire, iqi aeauultimasuflare'
"""it"nrifii", 9iuimireprin-
t'ul de groazd'
cu gdndul la binuiala neintemeiati a stipdnului sdu. $i fiindcd o . Acesterup'"o"*i"iuiJ"a*i'e "l de un nume nepitat'
se.bucutase
tre cei aflaf de f'"ta' A;'6th;il
ndpddiseun somn greu, ca o povar6,ii ceru insofitoarei sale sd-i
faci patul qi si-i puni aqternutulde nunti. Blajina doamn[ nu se
mnTffi
e-;;{ir,il:';:,"jii#*jtf
ti
'.lli;X!fl,i4nl
pl0nse decAtspundndc[ oamenii, cAndiqi discilesc copiii, folo-
sescmijloace bldnde qi le dau pedepseusoare;aqaar fi trebuit s-o :lt;':: iJ*,-i.' adin1oatxinima'iarcxndiei
lJt:::lfr;tffi cuplansul
dojeneasciqi Othello, fiindc5, pe bund dreptate,.ea nu era decAtun o"t'ii'ltii;it;il;;ilblie si neobiqnuili
grEq"uru,
uflur" decdt picurii
c[deau mai repede
copil atuncicAndera dojenitl. vdrsaserdqiroaied"j;;il;' "are acum' cd murise' furi amintite
DucAndu-sela culcareqi agteptAndca soful ei s-o urmeze,Des- de r[qini din copacii Arabiei' $i
toateftpt* de viteiie'
demonacdzucurAnd- din pricina tulburbrii ce-i stipAneasufletul- toatemeritcle sale'trecute9i altceva de fbcut decAt s6 aibl
Urmaqului ;;:i;;i r[mdnea
intr-un somn greu. CAnd Othello intrd in incXpere,mAnat de ho- pe
'u" cu ceamai cruntd str[qnicie
tbrAreacea intunecati la care chibzuiseindelung,de a-gi ucide so- grijl cabraluf tegii sa-fpedepseasc[
[ia, qi o vdzu adormitd,se gAndisXnu-i versesAngele,nici sd cres- iojo,"u,"ro*""otiin':d""i1T::":iilfuffJi*:;'J:J-"'*
desprejalnicamoartea ve
tezecu rini pieleaei albi, mai albi decAtalabastrul.trra hotlrAt s-o i"iir"t Veneliei
omoare,altminteri (ncea el) va vielui mai departeca sXtrddezeqi
alli bdrbali, cum fhcuse cu el. Apoi o sdrutdpentru cea din urmd
datd, qi s5rutul acelaera atAtde dulce, incAt fu nevoit s-o mai sd-
rute o dat5.
Desdemonafu trezitd de sdrutdrilelui qi, privindu-I, vXzu cum
igi muqcl buzeleqi cum rostogolegteochii in cap;ea gtiacd de cAte
ori ardtaastfel, era pornit pe nimicire. Othello ii ceru sb se pregX-
248
 obqtenumit bunul Simonide,din pricina paqniceisale domnii qi a
irL inleleptei salecArmuiri.De la ei mai afli de asemenicd regeleavea
o fiicl tdnbri qi frumoasdgi cd in ziua urmdtoare,cu prilejul zilei
de naqterea prinfesei, trebuia sX se lini la curte un falnic turnir.
Nenumdrafiprinli gi cavaleri,din toate colturile lumii, sosiseri, ca
sd-qiincerceiscusintain meqtegugularmelor, de dragul frumoasei
Pericle, regele Tirului prinleseThaisa.
Pe cAndregele asculta aceasti povestire gi ciina in sinea lui
pie,rderea platogeisale,f'aptcare-l impiedica s[ intre qi el in rAndul
acelorviteji cavaleri,un pescaraduseo armurd,pe care o scosese
l din mare cu nXvodulsiu qi care se dovedi a fi insiqi armura pier-
l
dutdde Pericle.CAndregelezdri propria sa armuri, grXi;
Pericle,regele TiTlT, fu silit sd pdriseascd - itri mullumesc, Soarti; dupd toate necazurileincercate, imi
hotarelestipAnirii
sale, ca sd scape de_infliqo$toarele diruiegti ceva cu care si-mi indrept norocul. Aceasti platogdmi-a
rep^* pe care Antiochusl
ticdlosul impdrat al Cneciei,ameninla fost lisatX moqtenirede cdtre riposatul meu tati, gi spre scumpa-i
sd le abail urupru;;pu;il*;
lui qi a ceti[ii rirului, arepirrzbun;";;" amintire am indrigit-o at1ta,incAt pe oriunde am umblat, am linut-o
cd prinful dddusein
I u.tt*t o {a.ntnstriglroarel1-:"r, *X"arqiiei" impirar in raini; se lAngi mine. lnsi mareacea neinduplecat5,caremi-a rdpit-o, poto-
qtie prea bine cat de primejdior'" lindu-se acum,mi-a dat-o inapoi, drept careii mullumesc,cici de
,; olruerui uneltirile criminale
ale mirimilor. LdsAndcArmuireapopo*f"i vreme ce am cipitat iariqi darul tatilui meu, nu mai socot o neno-
s6u in mdinile des_
toinicului qi siu sfetaic, H"tii*or, pericre se imbarci rocire scufundareacorbbieice mi purta.
peo corabiei "cinstiturui
pdrdsind
Tiruldr pai,r"i"i"riil;^;i'lil;i'HH: A doua zi, Pencle, inver;mAntatin armura neinfricatului sXu
seascd, de acasi p0nd ce mAniapieaputernicului tati, se dusela curtearegeascda lui Simonide,undeimplini minuni
Antiochu, ," uu'fi
domolit. la turnir, invingAndu-icu ugurinli pe tofi cutezitorii cavaleri qi vi-
Mai intAi gi-ntAi,reggleseindrepti spre tejii prinfi care sem5surasericu dinsul in mAnuireaarmelor,pen-
, Tars,qi deoareceauzise
cb cetateasuferdde o foamete*.pfiie,lrh
cu sine merinde din tru a dobAndidragosteaThaisei.Cdnd rizboinicii viteji igi misurau
belqug,ca sd aline nevoile oamenilor. puterile la turnirele linute la cu4i regegti,pentru a cAqtigaiubirea
sori-u"oro intocmaiunui tri_
mis al cerului, cbci cetatease afla pe cea prinleselor dac5 unul din ei iegeasingur invingdtor asupra ce-
din ultimi treaptda mize_
riei- - li Cle9n, guvernatorul Tarsului,
il int'mpind cu neldrmurite lorlalli - era in datina ![rii ca aceeade dragul cdreia aveau loc in-
Nu dupi multe zile, pericle primi o" la trecerilesd arateintreagaei prefuire celui careizbdndise.Thaisanu
lullumid' credinciosursdu
sfetnic scrisori care-l inqtiinlau cd
viala, dacd rd_ seabitu de la acestobicei, clci pe dati ii indepdrti pe tofi prinlii qi
m6neain Tars, cdci Antibchus aflase "r_;;;;sigurd
a" mAportrf lui qi cdutasX_l cavaleriiinvingi de Pericleqi il in5\5 pe el deasupracelorlalfi, prin
omoare,La primirea u"::t.ol rlvage, pericle
porni iar in turgU me- deosebitafavoare gi preluire ce i-o ardtd,punAndu-ipe cregtetcu-
rii, insofit de binecuv^ntirile gi rugeciunite
unui intreg popor, care nuna biruinlei. Pericle, din prima clipd in careo zdri, o indrbgi cu
seindestulasedatoritebunitdlii sal-e.
nespusXpatimXpe aceastifrumoasdprin[esi,
Nu ajunsebine in larg, cAndcorabia sa
fu surprinsdde o pu_ Bunul Simonide,cAqtigatde curajul gi nobilele insuqiri ale lui
temici furtund,gi toli oamenii
jg ne puntepierirX,utu.a a" periie, Pericle, care eraintr-adevdrcel mai des5vArqitnobil gi priceput in
pe caretalazurilemirii il zvarlir' pe
un 1#m necunoscut.curand, toateindeletnicirile sale,cAndigi dldu seamacd fiica sa il iubeqte
t:,ihi o.ceatdde pescari,foT1t poftire la cdminelelor, dAn_ pestembsur6,deqi nu qtia ce rang are aceststriin cu infdligarere-
du-i straieqi merinde.pescariiii "*"_f
spuserilui pencle cd [inutur ror se geasci (de teamalui Antiochus, Pericle se d[duse drept un nobil
numeaPentapolisqi cd rege pesteneamul
lo, Simonide.inde_ oarecaredin Tir), nu pregetdsd-i diruiascXmAnaThaisei.
"ra
250
251
 n-au putut fi
Nu trecuserBrnulte luni de ra cununiatinerilor, candpericle pri- mimai mAngdiere,c[ci focul, vdzduhul, apa 9i cerul
au vestit naqterea ta' Chiar din prima
mi qtireadespremodrteavrijmagului sdu Antiochus qi afld ci su_ soli mai aprigi ca atunci chnd
estemai mare decAt orice r[splatd vor
pugii sii din Tir - pierzdndu-qirxbdareadin pricina indelungatei pittAgi" a cwai suferit
"npa, ce le vei trXi pe aceastd lume' pe
salelipse - ameninlausd se rdzvriteascxqi s[-l pund pe Helic-anus fi in staresX-!ideatoatebucuriile
in locul lui pe tron. Helicanus,supusloial al regesculuisiu stipAn, care-aipoPositca un nou oaspete'
stlpd-
nu voia sdprimeascdipalta deinnitatece i sepuneala picioare,^ciii Deoarecefurtuna continuasd bdntuie cu furie' marinarii'
cAtd vreme va r[mAne un mort
pe nili de credinlaci ea nu seva curma
in9tiin15 Pericle,pentru ca acesta,cunoscAndganOurilepoporu_ pJlotuti", venirb la Pericle spre a-i cere ca regina s[ fie aruncata
lui, sEseintoarcxacasi qi sd-qireia drepturilelegiuite-Mare mirare
gi bucurie cuprinsesufletul lui Simonidecandafld ci ginerelesdu in valuri.
sd te izbdveas-
- cavalerulacelaneinsemnat- era de fapt faimosulregl al rirului. - Ce poateinfbptui curajul nostru, stdpAne?7'e1\
cand i se vesti insb ci va trebui sx se desparti de mult admiratul c5l spuserh ei.
c[quna!
sIu ginere,precumgi de iubita sa fiicd, pe carese temeas_oincre_ -'Nu mb tem de furtunl - spuseindureratulrege' Mi-a
sXrmanprunc' acestei
din\ezeprimejdiilor mdrii, acum cd rdmisesegrea, ii piru rbu cd rele qi mai mari qi, totugi, de diagul acgltui
aq dori ca furtuna
Periclenu e un nobil oarecare,cum gi-l inchipuiseel. pericle ar proaspetecilitoare pe intinsul mXrilor, din iniml
$ sd sesfArgeascd.
fi vmt ca Thaisa sd rdmdndcu tatdl ei p6nd dupd ce va fi,niscut, pestebord
insd biata doamni doreacu atatainfocaresdplece cu solul ei, inc6t - Mnria la - grilitd,cor[bierii - trebuie sd aruncdm
in cele din urmd cei doi se invoirX, ndddjduindcd ea va ajungela lequlregineitale._Marearbscolegtel4Lazuiinalte,vAntulsuflbasur-
fi pe vas'
Tir mai 'nainte de-a fi inceput caznelefacerii. ziior qi fu.turrunu seva domoli, pdni ce moartanu va rnai
Cu toate cXPericleqtiaprea bine cAtde qubredX qi neintemeiatd
Marea nu fu prietenoasipentrunefericitul pericle, cdci cu mult
inainte de-a fi ajuns in portul Tir, se stArni o furtund puternicd, care era aceastXcredin!5,totuqi se supusecu rdbdare'zlcAnd:
trebuie sd te aruncim in valuri'
sperieintr-atAtpe Thaisa,incAt ea cizu bolnavi. ln scurt timp, doi_ . - Va fi precum voi1i. Agadar,
ca ei, Lychorida, veni la Pericle cu un copilagin brale, aducAndu_i -regini preabbtutXde nenorocl
"apo1
rege-luitrista vestecX sofa sa a rnurit dupi ce-adat naqterecopilu_ acestnefericit rege se duses6-9ipriveascdpentru ceadin
lui. li intinsepruncul lui Pericleqi-i spuse: urm[ oari solia. $i in timp ce-oprivea, gldsui:
fbc;
- IatXo fhpturdprea plXpdnddpentru asemenea - Groaznicdlduzieai avut, scumpamea; fbri lumind' fdrX
loc. Acestaeste te-auuitat cu desdvdrqire' eu
nici
qopilul luminiliei tale qi a sdrmaneiregine. elementelenaturii, neprietenoase,
Nu-se afld cuvinte care sd cuprinddcrAncenasuferinli de care nutepoturmapAndl'amormAnt,citrebuiesdtelasinvoiamdrii
apele
fu cuprinsPericlg auzindcb solia samurise.De-ndatXce-qiveni in unde, drept monumentin6llat deasupraosemintelortale'
scoici'
fire. zise: i"r"a"a" qi cdntulveqnici1i vor acoperitrupul culqatprintre
cer-
- O, zer, de ce oarene facegisd iubim zeieqtilevoastredaruri, O, fy"n"iiaa, roagd-i pe Nestor sd-mi aducbiefyl.aroniate'
cere-i
pentruca dupdaceeasi ni le rXpili? neali qi hArtie,sipetul qi nestematelemele,iard lui Nicandor
pe perni qi
- Rdbdare,bunul meu stipAn- grXi Lychorida - 1in aci tot ce-a s5-mi aclucXsiciiul cbptuqit cu tasin' Culcd pruncul
wemea asta'
mai rimas.in viafXde pe urma reginei moarte,g migu{i fiicl; gi, de gribeqte-teintru indeplinire,aporuncii, Lychorida' In
cre-
dragul copilei mXrieitale, rogu-tearatdmai mult5 blrbifie. RXb_ !" i*i voi lua rXmas^bundela Thaisa mea dupb rAnduielile
dare,bunul meu stdpAn,mdcarde dragul acesteiprelioasepoveri. dinlei.
puser6'pe
Periclelud in brale odorulnou-ndscutqi-i spuse: ii aduserelui Pericle un cufar inclpdtor, in care o
cu dulce
- Dea zeii ca viala sd-!i fie tihnit5, cdci naqteremai furtunoasd reginalui, infrqurati in linloliu de satin' presirdndierburi
bogate
n-a avut vreun alt copil! Fie ca soartasd !i se arateblAnddqi indu_ r+ireasml pestetrupul ei. Albturi de Thaisa, Pericle aqezd
de cel ce'
rltoare, cdci nici un vldstarregescn-a.avutparte de-o primire atAt odoareqi un hrisov, ardtAndcine era dAnsaqi rugAndu-se
de vitregd la venireasa pe lume. Fie ca tot ce va urma sb-li aducl Sgvanimerisdgdseascicufbrulcec.uprindeatrupulsolieisale,s5-i
253
252
dea ingropiciunea cuveniti. DupI care, cu m0inile sale aruncdin
marecufhrul.
CAndfurtuna sepotoli, Pericleporunci marinarilor s[ se indrep-
te spreTars.
- Cdci - l5muri Pericle - pruncul nu va putea ajurige teafir la
Tir, indur0nd o c5ldtorie atit de lungi. ln cetateaTarsului il voi
lXsape seamaunei grijulii ocrotiri.
lnci nu mijise de ziud cAndslujitorii ii aduseri lui Cerimon,pe
c0nd sta pe ldrmul mfuii, un cufEr, spunAndcX valurile mlrii il
zv1rliserdpe uscat. Cerimon era un wednic nobil din Efes, qi un
felcernespusde iscusit.
- ln viala mea n-am vdzut un talaz atdt de uriaq ca cel care a
aruncatcufhrul pe lirmul nostru - spuseunul dintre slujitori.
Cerimon dddu porunci ca slujitorii si duc[ cufbrul la el acasX
qi, care nu-i fu uimirea c0nd, deschizindu-I,vizu in[untru trupul
unei tinere qi fermecdtoarefemei; aromatelecu dulce mireasmi gi
bogatul sipet cu giuvaeruri il incredintard cd fiinta inmormdntati in
acel chip ciudat era o persoand,de vazd,.CercetAndmai departe,
descoperiun hrisov din care afld cd trupul ce zXceadinainte-i este
al unei regine, sofia lui Pericle, rcgele Tirului. MinunAndu-sede
ciudifenia acelei intAmpl5ri gi p[truns de milX pentru solul ce-o
pierdusepe aceastifrumoasddoamnd,zise:
- Dacdmai triieqti, Pericle,inima ta se frdngede durere.
Apoi, uitAndu-semai cu luare-amintela chipul Thaisei, vdzu
cAti prospelimepistrau trdsdturileei, ca gi cum n-ar fi fost defel
atinsede aripamorfii. $i deoarecen-o socoteamoartd,spuse:
- Prea s-aupripit cei carete-au aruncatin mare!
Porunci apoi sd se facX focul, si i se aducdintdritoarelecuve-
nite gi sXcAnteci muzicd duioasl, careva ajuta la domolireasufle.
nrlui ei coplegitde uimire, dacds-ar intAmplasXfie adusdiardqila
via1i. Le mai spusecelor ce seingrXmldeau i-njurul moartei, minu-
ndndu-sede frumuse[eaei:
. - Rogu'v[, oamenibuni, plecaf de lAngbea; aceastiregind va
trdi; nu sunt decdt cinci ceasuri de cAnd gi-a pierdut simlirea qi,
privifi, viafa incepesdinfloreascdiardgiintr-insa.Clipeqte.Aceasti
frumoasdfbpturl va viefui qi ne va face sd v[rsdm lacrimi, auzind
povesteasoarteiei.
Thaisanu muri'se,ci - dupdnagtereafetilei sale- cizuse intr-un "
legin addnc,care-ificuse pe toli ce-o ziriseri s-o socoteascX m<.rgr-
254
t6; iar acum,prin grija acestuinobil bun la inim[, se trezi din nou
la via[d qi, deschizindochii, gl[sui:
- Unde mXaflu? Unde estedomnul meu?Pe ce lume sunt?
Treptatgi cu blAndele,Cerimon o ajutXsXafle ce se intAmplase
cu dAnsaqi, cAndjudeci el ci iqi venise de ajuns in puteri, ii ariti
rivaqul scrisde solul ei gi giuvaerurile,iar dAnsacercet5hrisovul gi
adeveri:
- Este scrisul domnului qi stXpAnuluimeu. lmi amintescprea
bine cd m-am urcat pe-o corabiecare a poneitin largul mdrii, insX,
pe zeii cei sfinli, n-a$putea sd spun pe drept daci am dat sau ba
ndscarepruncului meu; dat, de vreme ce nu-l voi mai vedeanicio-
datd pe domnul meu, de care sunt legatb prin cununie, voi pune
tunica de vestaldqi de-a pururi nu md voi mai impdrtdqi de vreo
bucurie.
- Doamnd- zise Cerimon - de ai asemeneagAndprecum spui,
templul Dianei nu se afli prea departe;acolo ili poli gXsilicaE ca
vestald.Mai mult inci, de-[i esteastfel voia, o nepoati de-amea te
va insoli pdndacolo.
'
AceasttrpropunereThaisao primi cu multe mullumiri; qi cAnd
se simfi intremati de-abinelea,Cerimon o dusein templul Dianei,
unde ea deveni vestaldsau preoteasda acelei zeile gi igi petrecu
zilele jelind inchipuitapierderea sofului sduqi indeletnicindu-secu
cele mai cucerniceritualuri din vremurile acelea.
Pericleiqi dusemicula-i fiici (pe care o botezi Marina, fiindc5
se nlscusepe mare) la Tars, wAnd s-o lase acolo cu Cleon, guvgr-
natorul acelei cet6[i, gi cu solia lui, Dionisia; se gAndeacd pentru
binele pe care el le fhcusepe vremea foametei, ei se vor dovedi
blAnzi fali de micula lui fiicd lipsiti de mami. Cdnd Cleon 1l vXzu
pe regelePericlegi auzi de mareapierderece-o suferise,zise:
- Sdrmanareginaa indllimii tale, de-arfi fost pe placul Cerului
s-o fi putut aduceaci, ca s[-mi fi incAntatochii privind-ol
Pericleii rdspunse:
- Su'ntemnevoifi sd ne supunemputerilor aflate mai presusde
noi. Chiar de-aqturba qi-aqspumegaintocmai ca mareain ale cirei
adAncuridoarmesomnul de veci Thaisamea, st'Arqitulva rdmdne
acelaqi.Pe gingaqulmeu odor, Marina, pe care o vedeli aci, o las
pe seamamilostenieivoastre.V-o incredinlez grijei voastre,rugdn-
du-vd stdruitorsb-i dali o cregtereprinciard.
DupXaceea,intorcAndu-secitre solia lui Cleon,Dionisia, zise:
255
 - Bunb doamnd,binecuvAnteazd_md va bucurade mai
prin grija ce_ovei ardta inchipuia c[ astfel fiicd ei ceaneindeminaticdse
cregterii copilei mele. pe lume'
. multi cinste,daci Marina nu va mai fi
La caredAnsardspunse: un om care
Ca si ducd la indeplinire acest gind' st; folosi de
eu am un copil, care nu_mi va fi mai scumpdec6tal inil_ potrivi ceasul mArqavei sale toc-
. _ $i urma s-o ucidi pe Marina; qi-qi
{imii tale. credincioasa didacd a Ma-
meli, tocmai cAndmurise Lyclorida,
Cleon f6cu lZgdduieliasemdnitoare,spunAnd: cu netrebnicul ciruia ii po-
,irJ. t'' vreme ce Dionisia sta la sfat
- Nobilul ajutor adusde indllimea ta, prin careai indestuiatin- pldngea la clpdtAiul Ly-
runcise a s[virqi omotul, tAnXraMarina
tregul meu popor cu grAne,fapti pentru care ei te pomenesc
zilnic chorideimoarte.
in rugiciunile lor, trebuiesd fie risplxtit printr-o deosebitrcre$tere cu toate cf,
Leonin, omul folosit pentru aceastinemernic[ fapt['
datd copilei tale. De-mi va sldbi cumva griju, int s-o savarEeascd -
meu popor, era un ticllos inrdit, abia cle putu fi induplecat
"gul
pe care l-ai indestulat,md'va sili sd_miindeplinesJdabria;;; ciqtigase Marina dragostea tutu{or inimilor' El spuse:
,; pdnd-ntr-atAt
se rdzbunezeii asupramea gi a urmaqilor,rrii, paoe_nveacul
vea_ - Este o fbPturl zeiasc5!
curilor, de voi aveanevoiede un imbold inspreaceasta, dAnsazeii - ii
- Atunci este cu amt mai nimerit sXaib[ parte de
Pericle fiind astfel asiguratcd felifa ru uu fi crescutdcu cea plingAnd moar-
mai rispunse necruptoareaei vrijmaqd' Iat-o cb vine'
manegrij6, o incredinli lui Cleon gi so{ieisale,qi o dati cu d1nsa au ba?
o tea d1daceisaleLychorida; egti gatasdascu[i de mine'
i5sd 9i pe doica Lychorida. Cdnd plec5, micula Marina
habar nu Leonin. temdndu-sesXse aratenesupus'rdspunse:
aveace pierdereincearcX,dar LychoridaplAnseamarla despdrltrea - Suntgata.
de regescu-istlpdn. douXvorbe' Marina ceafttd de pe-
$i astd, numai prin aceste
- Nu plAnge,Lychorida - zise pericle _ nu plAnge;ia seama
. la ^--1" fu sortitd unei morli pretimpurii'
reche
coQ
micula ta stipdnd,de careatArn[ soarlata de_aciinainte. aceea,Marina u"n"u inspre ei' ducAndin mdn[ un
Pericle sosi nevitimat in Tir gi-gi relur tronul, in vreme ce ^p"
"fipu bunei Ly-
in- cu flori, voia sd le presaren a7 zlpe momAntul
tristatasa regini * pe care o socoteamoartd_ rimase la Efes.
Mi_ chorida.brin
"u..
grija ei, violetele purpurii qi auriile margareteurmax
cula ei copild, Marina, pe care aceastdmamd fdrd de
noroc n-o rX ori"o.,ootire mormAntuldidacei, cdt aveausi lin5 zilele
vizuse niciodati, f'crescutd de creon in chipur cuvenit "ir"*ta
inarte-i verii.
__Vui,sbrmanadenrine!gemeaea.BiatXfecioardnefericitace
obarqii.I se dbduceamai aleasreducafie,incat atunci cand
Marina
implini. paisprezeceani - nici cei mai inleripli cbrturarinu aceas-
'taserxmai adancdecatddnsainvdldturile cerce- sunt,n[scut[ in viltoarea furtunii 9i lipsiti de mami! Lumea
despirfindu-mX
acelorvremi, cdnta ca o ta estepentrumine ca o vijelie ce nu mai conteneqte'
nemuritoare qi d5nfuia asemeneaunei zeile; mAnuia cu atAta grabnicde orice Prieten.
inde_
" plAngi
m61areacul, incdt pdrel c1 sunt insegitiparele firii, pisdrile, poa_ Cum aqa,Marina - gldsui Dionisia cea cu dou[ fe[e -
mele sauflorile pe carele broda,fxri a mai vorbi de florile de - se aflX alSturi de
md- aici singurdi Cum se fac-eoare cd fala mea nu
taseale Marinei, carese asemxnauaproapetot atat cu trandafirii Frumuse-
a- tine'l Nu o cdinape Lychorida, eu ili voi fi ca o dddacd'
devxrafi,pe cat se aseminauaceqtiaintre ei. insd a"pa jelire f-ar[ rost' Haide' dd-mi florile
a"f]"ar lea ta s-a intunecatde aceastd cu Leonin;
- in urma creqteriisale.- toate acesteinsuqiri care flceau "" pe Lle, cdci aerul mdrii le va ofili, qi du-te de te plimtd
oriqi_
cine sd se minuneze,Dionisia, solia lui Cllon, fu cuprinsb ia-o de bra!
A" pi_ vdzduhulesteminunat qi te va inviora Haide' Leonin'
mi gi ajunses-o duqmineascdde moafle. Aceasta,pentru cd qi plimbd-tecu ea'
fiica
te lipsescde
ei, din pricina incetinelii minfii, nu era in staresd se ridice pdnx
la - Nu, doamnd- zise Marina - rogu-te' .nu vreau sd
desdvArgirea prin care strdluceaMarina. slujitorul domniei-tale.
$i, dAndu_giseamacd
toatelaudeleii erauhdrdzitert4arinei,pe candfata ei, careera caredoreacu
de-o - Haide,haide- spuseaceastlvicleandfemeie'
seami cu Marina qi fusesecrescutdcu aceeagigijd, eru lisatd pe tatdl tXu' qi pe
in orice pre{ s-o lase singw[ cu Leonin' 1l ittbesc
umbrd,ticlui un plan ca s-o inllture pe Marina iin cal"a
lsi ,i"" ,Ji"atdgesc' tl aqGptXm pe talXlGiusXsoseasc[ rJela o zi
aci'
"i.
256 257
la alta; iar cdndva sosi gi te va gdsi atAtde schimbati de suferinlX,
de unde i te descriamdrept o pild[ de frumusefe,va credecd n-anr
avut grijd de tine, Du-te, rogu-te, plimbb-te qi fii iardqi veseld.PI-
zeEteneasemuitaculoarea obrajilor tdi, care au furat inimile la ti-
neri gi bdtrAni.
DAndu-i-seastfelghes,Marina glisui:
- Preabine, m[ voi duce, deqiinima nu mi indeamnddefel sX
md plimb.
Fe cdnd sedepdrta,Dionisia ii spuselui Leonin:
- line minte cele'ce!i-am spus!
Ce cuvinte strigXtoarela cer, p_entruci aveau ca scop sd amin-
teasci lui Leonin de ucidereaMarinei!
Marina iqi afinti privirile asupramdrii, locul ei de nXscare,qi
zise:
. - Vantul suflXdinspresoare-apune?
- Dinspre rntazdii-soare-apune- o indreptl konin.
- Cand m-am nXscuteu, vAntul bdtea dinspre miazlnoapte -
spuseea.
Apoi iqi aminti de toate cdte i le povestisedoica: de furtuna qi
uralanul care bdntuiserdatunci, de suferinlele indwate de tatXl sdu,
ca qi de moarteamamei sale,gi ea addugd:
- Tatil meu, pe cAtimi povesteaLychorida, nu a simfit teama
nici o clipi, ci le striga coribierilor; "Curaj, bunii mei marinari!"
Jupuindu-gicu odgoanelern2inile saleprinciare,finAndu-sestrAns
de catarg,el infruntaseun noian de ap6,careaproapecb despicase
punteain douX.
- Cind s-aupetrecuttoateastea?intrebi lronin.
- Cand am venit eu pe lume - rispunseMarina. NicicAndn-au
fbst viforul qi talazurilemai dezldnluiteca atunci.
Llchorida ii istorisise Marinei iariqi qi iardqi, in nenumdrate
rAnduri,povesteanagteriisale fir[ de noroc, incAt faptele acestea
erau veqnic vii in inchipuirea ei.
Marina ii descriseapoi lui Leonin vijelia, purtarea cordbierilor,
guieratul furios al secundului qi strigitele amarniceale cdpitanului,
caremdriserdgi mai mult buimiceala de pe vas.
in clipa aceea,Leonin ii tbie vorba,cerAndu-is6-qirosteascdru-
gbciunile,
- Ce vrei sd spui? intreb1 Marina, cuprinzAnd-oteamafErd si
gtiede cc.
258
 - DacXai nevoie de un scurt rdgazca s[-1i faci rugdciunile,!i-l
incuviintez - grdi Leonin - insi nu zXbovimult, zeii au auzul ager
qi am jurat sd-miinf1ptuiesctreabain grabd.
- Vrei sdmb ucizi? intrebd Marina. Biata de mine! De ce oare?
- Ca si indeplinescporuncastdpinei mele - ii rdspunseLeonin.
- De ce vrea sdmi ucidd?Pe cAtimi pot eu aminti, in viata mea
nu i-am flcut vreun rdu. N-am rostit niciodatdvreun cuvint urit qi
nici n-am vdtimat weo viefuitoare.Di-mi crezate,n-am ucis mi-
car un goarece,nici n-am strivit vreo musci. O singuri datd am
cilcat un vierme, fErbvoia mea,insd m-am cdit pentru aceasta.Cu
ce oaream picdtuit?
Ucigagulrispunse:
- Nu estetreabamea sd cugetasuprafaptei,ci s-o sdvArqesc,
ln chpa in care voia s-o ucid5, nlvili pe lirm o ceatdde pirafi
care,zXrind-ope Marina, o tirArX ca praddpe corabialor.
Piratul careo luasedreptprad5o dusela Mitilene gi o vAnduca
roab[. Acolo, deqi se afla in acea stare umil5, Marina ajunse cu-
rAnd vestitd,de la un capit la altul al cetdfii, pentru frumusejeaqi
virtutile ei, iar cel clruia ii fu vAndut[ - ficu avere agonisindbd-
netul ce i-l cdqtigaddnsa.
Didea leclii de muzicd,dansqi broderiemdiastrd,qi banii cip5-
tati de la elevii sdi ii ddruia stip1nului gi stdpAneisale. Faima in-
vetdturii inalte qi a marii sale hbrnicii ajunsela urechile lui Lisi-
mah,un tAndrnobil, careera guvernatorulMitilenei.
Lisimah se dusein casaundelocuia Marina. ca si vadd cu ochii
lui pe aceastdpildd de desdvArgirefhrd seamdn,pentru care in-
treagacetatenu-gi mai precupelealaudele.Fu incAntatpestem[-
suri de convorbireacu dAnsa,cdci, degiauzisemulte despreaceas-
td fecioarXmult admirat5,nu se a$teptasd gXseascio fate atat de
inleleaptil de virtuoasi gi de bun5 la suflet, cum igi dbdeaseamacd
esteMarina. Se despS4ide ea, spunAndu-icd ndddjduiaci va fi qi
de aci inainte tot atAt de harnicXqi de virtuoasl gi ci nu va auzi
despredAnsadecdtlucruri bune.
Lisimah o socotipe Marina atXtde desdvArgitiin judecatd,creq-
terc liumoasd qi insuqiri, cAt qi in ce priveqtef'rumusefea$i toate
harurile fXpturii, incAt dori ca ea si-i lid solie. Cu toatd stareaei
umild, el tr5geanddejdecb va afla intr-o zi cX Marina este de
obdrqienobil5; insi de indatd ce el o intreba desprerudele ei, ea
nu-i spuneanimic qi incepeasXpldng6.
259
 lntorcAndu-sein cetate,Leonin, de teamaDionisiei, ii spusecd ei sta impietrit de durere,fu intdmpinatdde toli de parcd ei ar fi

ffi a ucis-o pe Marina. Iar aceastdfemeieticdloasdd5du sfbard-n{arb

c[ fata murise qi puse la cale o aga-zisdinmormnntarepentru
dAnsa,indlfAndu-iapoi gi un falnic monument.
Scurti vreme dupd aceea,Pericle, insolit de credinciosul sdu
sfetnicHelicanus,fXcuo cilXtoriede la Tir la Tars,cu g6ndulde a-qi
lua fiica acasXcu dAnsul.Cum nu o mai vlzuse de clnd o lXsase,in
qtiut cd esteprinfesalor.
Lisimah nu-qi mai incipea in piele de bucurie, auzind cum ii
aduceaucu tolii prinos de laude,gi zise:
- Este o astfel de fipturS, incAt, de-aqfi incredinlat cd se trage
dintr-un neamnobil, nu mi-aq dori o alegeremai buni gi m-aq so-
coti chiar binecuvAntatcum arar se aflXmuritor.
fragedXpruncie,in grija lui Cleon qi a soliei sale,mult se mai ve- DupXcareii vorbi Marinei in cuvinte curtenitoare,ca qi cum a-
seleaacestbun rege la gAndulde a o vedeape scumpacopilXa re- ceastl fecioari ar fi fost o doamndde inalt[ obArqie,cum ar fi dorit
ginei salemoarte! el s-o qtie,numind-o"Minunati qi frumoas[ Marina"; ii ariti cd un
Candii spuseri insi ci Marina murise qi ii arltarXmonumentul falnic rege aflat pe puntea acelei cordbii cizuse intr-o jalnici tilcete
durat in amintireaei, acesttatd nespusde urgisit nu fu in staresd gi cI, dacd Marina avea puterea de a impdrli sinitate qi fericire, o
indure nici m[car vedereaaceluifinut unde fuseseingropatdultima de tristefea regesculuistrbin'
ruga- s5-qiia asupraei lecuirea
sa nidejde gi singuraamintire a neprefuiteisale Thaisa,ci urcd pe ' - Mfuid - ii spuseMarina - mI voi folosi de toatl iscusinlace-mi
corabieqi se depdrti in pripd de Tars.Din ziua in carepiqi pe pun- stl-n putere pentru a-l timddui, dar vreau ca nimeni altul afari de
te, pusestipAnirepe el o addnc6intristare.Nu.scoteao vorbdgi pd- mine qi de slujnicamea s[ nu se apropiede dAnsul'
rea cu totul nesimfitor la orice sepetreceain juru-i. Ea, carela Mitilene iqi ascunsesecu atdtagrijd neamul sduno-
ffi lndreptAndu-sedin Tars citre Tir, in tlrumul ei, corabiatrecupe
ldngXMitilene, unde silXgluiaMarina.
bil, ruqinatda spunecd ea, caruavusesephrinli rogah, era acum
roabb, incepu mai intai a-i povesti lui Pericle despre incalcitele

ffi Guvernatorulacestuiloc, Lisimah, zlrind vasul regescde pe

tirm Si dorind si afle pe cine purta, se sui intr-o luntre qi se duse
pAndla corabie;spre a-gi potoli curiozilatea.Helicanusil primi
schimb[ri ale soarteisale,spunindu-i de pe ce treaptdinaltd seprd-
bugise.

ffi foarte cuviincios, spundndu-icI vasul veneade la Tir qi cd-l ducea

intr-acolope regelelor, Pericle.
- Un om, domnia-ta- glisui Helicanus- carenu a scosun cu-
Ca qi cum ar fi gtiut cd stitea dinaintearegesculuisXutat6, nu
' rosti alte cuvinte decit cele care infiliqau necazurileei. Dar ficea
acestlucru fiindca gtiac6 nimic nu cdqtigxmai mult interesulorop-
si{ilor decAtinqirareavreunei triste nxpasteasemdnxtoare poatein
vAntin astetrei luni din urmX,nici nu a luat in gur[ vreo lirimiturd, glasului ei il scuturdpe prin! din toropeala
tristefecu a 1or.Sunetul
decAtcAti-a ajunsca sd-giprelungeascX suferinla:ar fi de prisossi
sa; el ridici ochii, ce stituseri atlta weme pironili in gol qi nemig-
mai ingir care esteintreagapricinX a mAhnirii sale,insd izvorbgte

ffi
ca!i, gi-i alinti asupraMarinei, cate erao desXvArqitiicoand a ma-
mai cu seamddin pierdereamult iubitei salefiice qi a soliei sale.
mei sale.
Lisimah se rugi de Helicanuss5-i deavoie si-l vadi ge mAhni- taceref-u
tuf rege. CAndil v5zu, iqi d5du seamacX fusesecAndvachipeqla $i acum deodatxregeleacelascufundatin indelungati
fhptur6;gi se adresi astfel: auzit cum vorbegteiarigi:
- Scumpameasofie- glbsuiPericle,ftezitla via]d - era aidoma

fi1
- Nobile rege, slavdp.e,zeii te aibd-npazd;slavd,crliescule
domnl
lnsd in degertii cuvAntXLisimah, fiinclcdPericle nu clidu nici
un rdspuns,nici nu pbrumdcara fi zXritcd s-aapropiatvreun striin
de el. Atunci Lisimah se'gAndila neasemuitde f'rumoasaf'ecioari
acesteifecioare.$i la fel ar fi putut fi aceastl fecioara fiica mea.
Aceeaqi privire ca a reginei mele, intocmai statura ei, la fel de
dreaptdprecumo trestie,glasu-i la fel de argintiu qi ochii la fel ca
doud nestemate.Unde vieluieqti tu, tAnXrdfecioar5?Spune-mica-

ilflr Marina, care cu dulcele-i grai ar fi fost poate in stare a dobdndi

vreun rispuns de la acel rege ticut. $i, cu invoirea lui llelicanus,
trimise dupdMarina. Cdnd ea pdtrunsepe corabiaundeinsugitatXl
re-{i esteneamul.Parcdspuneaici ai dat din nxpast5in ndpast5qi
[i-ai inchipuit cd incercdriletale se vor vddi deopotrivx
de le vom scoateamindoi la lumin6.
cu ale mele,

flil1 260
261
 - Cam astfel de lucruri am spus- ?ise Marina - qi n-am spus
mai rnulte decAtmi-au aretat gandurile mele cX sunt cu putinlX.
- Spune-mi povesteata - urm[ Pericle. Dacd aflu cb ai cunos-
cut a mia parte din pitimirile mele, inseamnd ci !i-ai dus povara
hecazurilor ca un blrbat, iar eu am suferit ca o fetiqcanl; totuqi,
arbli aidoma Rebdirii care privegte mormintele regilor qi face cu
zArnbetulei neputincioasiorice urgie. Cum de 1i-aipierdutnumele,
preabunamea fecioard?Mai deapinX-mi o dati povesteata, rogu-
te. Haide agazd-telAng[ mine.
Care nu-i fu mirarea lui Pericle, afldnd ci numele ei era Marina
- cXci gtia cd nu esteun nume obiqnuit, ci fusesendscocit de el in-
sugi,pentru singura-i copild, ca sd lnsernneniscutl pe mare.
- Iqi rAdecerul de mine? strigXel. Oare eqti timisd ai.cide weun
zeu,pornit impotrivd-mi, ca sdm5 faci de rAsullumii?
- Rdbdare,inilfimea ta - grdi Marina - altminteri trebuie si m[
oprescaici.
- Voi fi ribddtor - spusePericle. Nu pogigti cum rtr-ai cutremu-
rat spunAndu-linumele! r
- Numele acesta- ii rdspunsedAnsa- mi-a fost dat de cltre ci-
neva inzestrat cuputere, de tat6l meu, un rege.
- Cum aga,egti fiici de rege? strigd Pericle. $i incd pre nunie
Marina! Dar eqti oare din sAngeqi carne?Nu egti cumva o zdnd?
Urmeazd-1ivorba,'Undete-ai nXscut?$i pentru ce-ai fost botezatA
Marina?
Ea-i rXspunse:
* Am fost numitd Marina, fiindcd m-am nbscut pe mare. Mama
mea era fiici de rege; qi-a dat sufletul in clipa cAndam venit eu pe
lume, cum mi-a spus adesea,plangand,buna mea d5daci Lycho-
rida. Tatil meu, regele,m-a ldsatla Tars,phn[ ce cruda so]ie a lui
Cleon a vmt si mi omoare.O ceati de pirali a venit gi m-a sclpat,
aducindu-mi aici, la Mitilene.
Dar, bunule domn,de ce plAngioare?l1i inchipui poateci te in-
qel?Sunt cu-adevdrat,nobile str5in, fiica regelui Periclg de-o mai
fi trdind cumva bunul rege Pericle.
Atunci Pericle, inspiimAntat de bucuria sa neagteptat{gi te-
m1ndu-seca nu cumva si nu fie adevlrat, igi chemi in gura mare
suita, qi tofi se veselird auzind glasul iubitului lor rege; iard el
spusecdtre Helicanus:
- O, Helicanus,lovegte-m[,impunge-mdcu pumnalul, supune-md
pe datbla chinuri, ca nu cumva aceast{uriaqdmare de bucurie,re-
.262
 vdrsAndu-se asuprh-mi,si fiAngd fiinfa mea muritoare. O, vino la
'"tniu9.rtu care ai fost n[scutXpe mare, ingropatdla Tars qi din nou
gdsiti pe Marel O, Helicanus,cazi in genunchi gi mullumegte-le
zeilor sfin1i!Ab'eastaqsteMarina! Acum binecuvAntdrilepogoari-
se asupracapuluitiu, copila mea! DX-mi vegmintelenoi, Helicanus
al meu! Ea n-a murit la Tars, precum ar fi trebuit sd se intAmple,
de-o ucidea silbatica Dionisia. 1g'va spunetotul cAndvei inge-
nuncheadinainteaei qi o vei numi adevdratata prinles6.Cine este
omul acesta?mai spuseel zirindu-l pentruintAia oar[ pe Lisimah.
- Miria ta - glisui Helicanus - este guvernatorul Mitilenei,
care,auzindde tristeJeamXrieitale, a venit sXte vadd. .
- Te imbr5figez,cinstite domn - zise Pericle. Aducefi-mi man-
tii! M-am vindecatprivind-o. Cerul si-mi binecuvinteze fata! Dar
stafi: ce zvon de muzicd se aude?
CXci acum, fie cd muzica era trimisd de vreun zeu binevoitor,
fi.eci era ndscuti din insigi inc1ntareainchipuirii sale,i sepdreacE
audeo muzici duioasi, mAngAietoare.
- lnillimea ta, n-aud nimic - risjrunseHelicanus.
- Nimic? intrebdPericle,Fireqte,estemuzica aqtrilor.
Cum nu se auzeanici o muzicl, Lisimah se gindi ci neaqteptata
bucurie zdruncinasemintea regelui gi zise:
- Nu-i bine si-l int[rAtlm, lisali-l sXfie cum e voia lui, De ace-
ea ii spusecX auziserXgi ei muzica aeeea;iar cum.el se pldngea
acum cX-l cuprindeo molegitoarepirotealX,Lisimah il convinsesi
seintindd pe pat. Copleqitcu totul de nemdrginita-ibucurie,regele
se cufunddintr-un somn adAnc,-iarMarina veghe in tEcerealXturi
de pdrintele ei adormit.
Cum domrea.Pericleavu un vis care-lhotiri si se ducbla Efes.
Se frcea ci Diana - zei\ae1'esienilor - i se arati qi-i porunceqtesd
se ducb la templul ei din Efbs gi acolo, la picioarele altarului, sd
inqire istorisireaviefii gi a nenorocirilor sale;ea jurh pe arcul ei de
argint ci, de-i va ascultaindemnul, va intAlni o fericire rard, CAnd
se trezi, simfindu-seinviorat in chip minunat, igi povesti visul qi
. hotdrAreasade a se supuneporuncii zeitei.
Atunci Lisimah il pofti pe Periclesd cobbarepe tdrm gi s6-9iin-
tremezeputerile cu bucatelece le va gdsi in Mitilene. Pericleprimi
qi zibovi la dAnsulvreme de doud zile. in acestrdstimp, vd puteli
prea lesneinchipui ce serblri, ce veseliri, ce desfbtdriqi petreceri
costisitoarerlndui guvernatorulin cetatein cinstearegesculuipX-
rinte al scumpeisaleMarina, pe care o prefuiseatAtde mult, chiar
cAndsoartao finusela un loc de rAnd.
Nici Pericle nu privi cu ochi rdi pegitullui Lisimah, cincl aflii
cum o.cinstisepe copila sa in zilele ei de trai umil qi nici Marina
nu seardtXpotrivnici. ii pusecloardreptcondiliemai 'naintede a-gi
da invoirea, si meargd impreuni la altarul Dianei din Ef'es. La
scurti vreme dupi acestea,tofi trei plecard spre acesttemplu, gi
cum insdqi zeilale um{la pAnzelecu vdnturi prielnice, dupl cAteva
siptlmAni sosiri nevltima[i la Efes.
Tocrnai cAndPericleintrd cu alaiul s5uin templu, lAngi altarul
zerlerstabunul Cerimon (ajunsacum la addncibitrAnele),cel care
o adusesela viati pe Thaisa,so[ia lui Pericle.Thaisa,acum preo-
teasi a templului, sta gi ea in fafa altarului, $i cu toate cb qirul ani-
lor scurqi in durere din pricina pierderii suferite il schimbaserX
mult la fa!5 pe Pericle,Thaiseiii p5ru cd recunoaqtetrXsdturileso-
lului siu. Iar cAndddnsulse apropiede altar qi incepu sXvorbeas-
cd, igi aminti glasul lui gi-i ascult5 cuvintele cu uimire, pierdutl
intr-o fericitd incremenire.$i iati ce cuvinte rosti Pericie in fala
altarului:
- Slav[ !ie, Dianal Spre a implini dreptele-liporunci, mirturi-
sesc aci a li regele Tirului, carele,ameninlat,am plecat din lara
mea la Pentapolis,unde m-am cununat cu frumoasaThaisa; ea a
murit pe rnere, duph ce a adus pe lume o feti{X botezatd.Marina.
Aceastaa tbst crescutdla Tars de cdtreDionisia, care,cAndfetila a
implinit paisprezeceani, a incercats-o ucidd; dar.steauamai bunb
a Marinei a adus-ola Mitilene. Plutind pe lAngdf5rmurile acestei
cet5{i,o zodie norocoasXa mAnat-ope aceastXcopild pe puntea
cordbieimele, unde,datoritdamintirilor salenespusde limpezi, mi
s-a dat pe fa!5 a fi insbqifiica mea.
Thaisa,nemaifiind in staresi infrAnezevalul bucuriei descbtu-
gateintr-insa de vorbelelui, strig[:
- Tu egti,tu eqti,o, regesculePericle! gi cdzufbrl simfire.
- Ce voieqtea spuneaceastdfemeie?zise Pericle.lqi dd sufle-
tul! Ajutati-o,oamenibuni!
- Mbrite domn - zise Cerimon - de-ai spus adevdrulinaintea
altarului Dianei, aceastaestesolia mdriei tale.
- Preacinstitenobil, nu poatefi astfel - gldsui Pericle.Cu mAi-
nile mele am aruncat-oin mare.
Atunci, Cerimon ii povesti de-a fir-a-pdr cum, in zorii unei di-
 mul ef'esian;cum, deschizind cufbrul, gisise inbuntrul lui giuvae-
ruri bogate,precumqi un hrisov; cum in chip fericit o tlmlduise qi-o
aduseseacolo,in templul Dianei.
lar acumThaisa,venindu-qiin fire din leqinul ei, zise:
- O, cinstite domn,nu eqti oare Pericle?Ca el vorbeqti,aidoma
lui te infhliqezi.N-ai pomenit de-o furtunh, de-o naEtereqi o moar-
te?
EI, uluit, strigd:
- Glasul Thaiseicelei moartel
- Eu sunt Thaisaaceea- ii rdspunsedAnsa- carea fost socotiti
moarti gi apoi zvdrlitd in mare.
- On tu, Dian5, zei\k care-lt implineqti llg6duielile! dXdu glas
inalt Pericle.intr-o zbucnirede cucernici uimire.
- $i acum - grbi Thaisa- te recunoscAi mai bine. Un inel ase-
minXtor celui ce-l vdd in degetul tdu !i-a diruit tatdl meu, regele,
cAndcu multe lacrimi ne-amluat rdmasbun de la el, la Pentapolis.
- De ajuns, zei cereqtilstrigd Pericle. Bunitatea ce mi-o vXdili
in ceasulde fald face ca nenorocirilemele trecutesXpari lucru de
haz. O, vino, Thaisa,lasX-teingropati pentru a doua oard, insh in
braleleacestea!
Iar Marina adXugd:
- Inima imi zvAcnegtedornicd si se uneascdcu cea a mamei
mele.
Atunci Periclei-o ardtdThaiseipe fiica ei, zicind:
- Teuiti cine ingenuncheaici, trup din trupul tiu, ceac6reiai-ai
dat naqterepe mare qi care-aprimit numele de Marina, fiindcX a
fost adusi pe lume acolo.
- Fii binecuvdntat,odorul meu! strigd Thaisa.
$i in vreme ce-qi strAngeacopila la piept, pierdutd de bucurie,
Pericleingenunchedinainteaaltarului, zicAnd:
- Neprihinitd Diana, fii binecuvAntati pentu cd mi te-ai ardtat
in vis. Pentruaceasta,ifi voi aducejertfb in fiecarenoapte.
$i chiar acolo qi in acel ceas,Pericle- cu incuviinlarea Thaisei
- o dddu de logodnicX,in chip solernn,pe virtuoasaMarina lui Li-
simah,carese arXtasecI o meritd cu prisosin!6.
Astfel am putut vedea in povestealui Pericle, a reginei qi a
fiicei sale,ceaplini de virtufi, ce nu s-aulbsatdoborAtede ndpasta,
pe carePronia cereascdle-a trimis-o pe pdmAntpentru a-i invila pe
oameni cu ribdarea qi statornicia. Aceeaqi mAnda Proniei i-a cd-
lduzit apoi pdnd la izbdndd,trecAndpesteloviturile intimpldrii qi
265

I
ale nestatorniciei.ln fiinla lui Helicanusam cunoscutun aclevllrrt
model de credinlXqi loialitate (cAndar fi putut sui treptelemdrirji.
el a preferats6-1chemeinddrXtpe legiuitul cArmuitor,decAtsh stii.
pAneasclun tron, nedreptd(indpe cineva).
Pilda vrednicului Cerimon,care-aadus-ola viali pe Thaisa,nt'
invald cum bunitateaindrumatdde cunoaqtere ii apropiepe oameni
de firea zeilor,imp64ind binefaceriomenirii.
Ne mai rimAnea spunedoarcum Dionisia,tic5loasasolie a lui
Cleon, a a\ut parte de un sfArgitpotrivit cu lirea qi lelurile salc
josnice. Afldnd dc cruda ei incercarede a rXpi viala Marinei, 1o
cuitorii Tarsului s-auridicat cu mic, cu mare,pentru a rdzbunap.
fiica binefdcbtoruluilor, Ei au dat fbc palatului,licAndu-i scrum;i
cenuqdpe ea cdt gi pe Cleon, cu toate acareturilelor" PIru a li
fbarte pe placul ze7lorca o crimb atAtde mArqavX,deqinu dus5 lir
indeplinire, ci ftptuitX doar cu gdndul, sXfie pedepsitdpe mXsurir
grozdvieisale.
 CUPRINS

Prefala I I

Futuna / 5
Visul unei nopli de vard / 16
Povestede iarnd / 27
Mult zgomot pentru nimic / j8
Cum udplace / 51
Cei doi tineri din Verona / 66
Neguldtorul din Venelia / 78
Cymbeline / 91
RegeleLear / 103
Macbeth / 117
Totul estebine cAndse slkrEegtecu bine / 128
Femeiaiaddrdtnicd / 140
Comediaercrilor / 151
Mdsudpentrumdswd / 164
'
Adoudsprezeceanoapte/ 180
TimondinAtena / 194
Romeo gi Julieta / 207
Hamlet, prinlul Danemarcei / 22j
othello / 237
Pericle, regele Tirului / 250

iono"rD
l"tr)^rAiiO
I * f'tUntlLt q:
i '