Urgentele aparatului respirator

Urgentele aparatului respirator

Urgentele aparatului respirator sînt accidente care survin cel mai adesea ca o complicatie a
unei boli bronhopulmonare acute sau cronice, fiind complexe de simptome care prin gravitatea
lor impun o precizare rapida a diagnosticului si o interventie medicala aplicata la timp si corect,
care sa salveze viata bolnavului.

Hemoptizia

Hemoptizia este o hemoragie survenita în caile respiratorii, care se manifesta prin eliminarea
pe gura a sângelui (amestecat cu aer, deci "spumos si cu mucus") provenit din caile respiratorii
în cantitati variabile, de la simpla sputa colorata în rosu, la sputa striata cu firisoare de sânge, la
una sau mai multe guri de sânge, pâna la o "varsatura de sânge în cantitati mari, care pot sa
puna în primejdie viata bolnavului. Hemoptizia apare în diferite boli pulmonare si adesea este
un simptom "fericit" (totusi!) pentru bolnav, în masura în care este primul simptom care atrage
atentia asupra unei boli pulmonare înca muta clinic, permitând un diagnostic precoce si
interventia tratamentului într-o faza incipienta a bolii.

Cauzele hemoptiziei si mecanismele de producere sînt variate si multiple: ruperea unui vas
de sânge într-o zona de tesut distrus (tuberculoza, supuratii bronhopulmonare, infarct sau
gangrena pulmonara, cancer), prezenta unui f actor mecanic (o tumoare care prin cresterea ei
comprima un vas, determina staza sangvina, cresterea presiunii sângelui, ruperea vasului),
cresterea presiunii sangvine într-o boala de inima, ruperea unor dilatatii venoase în ciroza
ficatului, boli parazitare (ruperea unui chist hidatic), BPOC, bronsita cronica, traheitele acute în
cursul unei gripe, alte afectiuni pulmonare acute, traumatismele toracice (arma alba, glonte,
fractura costala), prezenta unui corp strain în trahee sau bronhii, unele boli ale sângelui (prin
scaderea coagulabilitatii sângelui), fragilitatea vaselor capilare sau cresterea permeabilitatii lor,
existenta unui factor endocrin (ciclul menstrual care ritmeaza cu periodicitate hemoptiziile) etc.

Exista hemoptizii fulgeratoare, în care desi nu au fost eliminate decît câteva guri de sânge,
bolnavul sucomba prin asfixie, înecat de propriu-i sânge, care a inundat tot arborele
bronhoalveolar. Adesea este luata drept hemoptizie o hemoragie nazala (epistaxis aspirat în
trahee), gingivala, faringiana sau gastrica.

1/4
Urgentele aparatului respirator

Oricum, pâna la venirea medicului, bolnavul va fi asezat în repaus absolut, la pat, în pozitie
semisezânda. Numai în hemoptiziile mari va sta cu capul, fara perna, la nivelul corpului culcat.
Este de dorit ca tratamentul sa fie aplicat chiar la locul unde a avut loc hemoptizia, evitându-se
transportarea (zdruncinaturi, agitatie), indiferent de mijloacele de transport aflate la îndemâna.
Bolnavul profita mai mult daca sta linistit pâna primeste asistenta medicala (chiar daca aceasta
mai întîrzie) decît daca alearga sau este transportat de urgenta la o unitate medicala sau în alta
localitate.

Transportarea se va face totusi daca medicul apreciaza ca este necesara o interventie

medicala care nu poate fi facuta decît într-un serviciu de reanimare sau chirurgie, dotat cu
aparatura corespunzatoare.

Bolnavul va fi încurajat, se va încerca linistirea lui, se va îndeparta anturajul agitat si

zgomotos, folosindu-se ca ajutor o singura persoana, îndemânatica si calma, care putând fi
rapid initiata de medic în manoperele necesare, va fi de cel mai mare folos. Repausul este
absolut, interzicându-se chiar vorbitul. Cu blândete, bolnavul este sfatuit sa se abtina de la tusit
cât mai mult cu putinta.

Tusea poate fi calmata cu 25 de picaturi de calmotusin de câteva ori pe zi, tablete de

codenal, tusan, evitându-se - deocamdata - expectorantele (usor congestive ale mucoasei
respiratorii). Seva evita administrarea morfinei sau a derivatelor acesteia, deoarece provoaca
pareza bronhiilor, favorizând stagnarea sângelui în bronhii si alveole, împiedicând evacuarea
acestuia. Se vor da tranchilizante bolnavului, care este speriat: fenobarbital, meprobamat,
clor-delazin, diazepam. Se administreaza hemostatice: venostat, vitamina K, clorocalcin. Pentru
actiunea vasoconstrictoare eficace sînt folosite cu rezultate bune extractele de hipofiza
posterioara. Printre procedeele hemostatice adesea eficace mentionam suptul unor bucatele de
gheata si aplicarea unei pungi cu gheata sau comprese reci pe torace, pe testicule sau pe
buzele mari ale vulvei (pentru declansarea unor reflexe vasoconstrictoare). Cu un garou aplicat
la radacina membrelor se poate scadea tensiunea în circulatia pulmonara (prin scaderea
fluxului venos la inima dreapta); dar garoul nu va fi tinut mai mult de 4-5 ore, suprimarea lui
facându-se foarte lent, ca sa nu creasca brusc presiunea sângelui în artera pulmonara. Se
poate da bolnavului sa bea apa cu sare (o lingurita la un pahar). Alimentatia (usoara) va
cuprinde la început numai lichide reci de la gheata, în conditii de spitalizare se poate institui un
pneumotorax, un pneumoperitoneu (insuflare de aer în cavitatea abdominala), emfizem
subcutanat (insuflare de oxigen sub pielea coapsei sau a abdomenului), administrare de oxigen,
perfuzii de sânge în cantitati mici (cu rol hemostatic prin aportul de substante coagulante).
Bineînteles ca tratamentul va fi aplicat la indicatiile si sub supravegherea medicului.

2/4
Urgentele aparatului respirator

Pneumotoraxul spontan (perforatia pleuro-pulmonara)

Patrunderea brusca a aerului între cele doua foite pleurale, datorita perforarii pleurei care
înveleste plamânul, face ca plamânul (desolidarizat de torace) sa se strânga brusc spre hilul
sau. Perforarea pleurei stabileste o comunicare între cavitatea pleurala (aseptica, sterila), si
alveole, ceea ce are loc în cazul spargerii unei caverne superficiale, a unui chist, a unei bule de
emfizem, unui traumatism perforant, tusei violente, ruperii unei aderente pleurale în urma unui
efort mare si brusc.

Accident grav, manifestat prin durere violenta, brusca, fenomene de soc, dispnee mare,
cianoza, pâna la fenomene de sufocare, impune interventia medicala de urgenta, care salveaza
viata bolnavului. Pâna la interventia medicului bolnavul va fi asezat într-un loc linistit si va fi
miscat cât mai putin cu putinta. Pentru calmarea durerii, a tusei si pentru calmarea psihicului
bolnavului se poate administra morfina. Apoi tranchilizante, tonicardiace, aspirarea continua
(prin ac) a aerului ce a invadat cavitatea pleurala, care prin comunicarea cu aerul infectat a fost
în mod sigur infectata cu microbi.

Insuficienta pulmonara acuta

La bolnavii cu pneumopatii cronice (BPOC, astm, emfizem, supuratii pulmonare, scleroze

întinse, deformari importante prin operatii întinse pe torace), sub actiunea unor infectii acute (cu
virusuri sau bacterii), apoi în boli cardiace severe, cancer, embolii, traumatisme toracice se
poate instala o insuficienta pulmonara acuta. Riscul este mai mare la fumatori. Dispneea
accentuata, cianoza, fenomenele de asfixie impun un tratament care este de resortul serviciilor
de specialitate.

Intoxicatiile acute cu gaze toxice, iritante si caustice pun probleme de tratament al

bronhopneumoniei acute, al asfixiilor, al edemului pulmonar.

Obstructia cailor respiratorii poate fi data de corpi straini (alimente solide, sâmburi, dinti,
proteze, plombe, nasturi, lichide), edeme alergice (medicamente, întepaturi de insecte), infectii
(edem laringian, difterie, flegmon amigdalian), leziuni ale faringelui si laringelui (prin substante
caustice sau zdrobiri în traumatisme severe), "înghitirea limbii" (coma, stari de inconstienta),
aspirare de sânge, puroi, continut gastric (varsat în stari de ebrietate, anestezie si aspirat în

3/4
Urgentele aparatului respirator

caile respiratorii), boli nervoase (cu înghitire anormala), boli respiratorii (supuratii, cicatrice
bronsic cu diminuarea calibrului conductelor respiratorii), tumori care comprima caile aeriene
etc.

Simptomele sînt variate, în raport cu cauza care provoaca obstructia, dispnee, cianoza,
anxietate, sudori reci, puls accelerat, pierderea cunostintei, stop respirator, stop cardiac.

Tratamentul de urgenta va combate în primul rând edemul (cortizon), va urmari extragerea

(prin bronhoscop) a corpilor straini, aspirarea lichidelor patologice care obstrueaza.

Edemul pulmonar este o inundare a alveolelor cu serozitatea trecuta din sânge în alveole fie
prin cresterea presiunii sângelui în capilarele venoase pulmonare (în insuficienta acuta a inimii
stingi), fie prin actiunea iritatiu-toxica a unui gaz toxic (clor, fosgen etc.,). Dispneea pâna la
asfixie, sputa spumoasa sangvinolenta, cianoza intensa sînt simptomele principale. Interventia
medicului poate fi salvatoare; tratamentul bolii este si cel al cardiopatiei generatoare a
edemului.

4/4