Terminologia senzorilor

de Joseph J. Carr John M. Brown Introducere la Biomedical Equipment Technology, Third Edition, Prentice Hall

Senzorii, ca si alte arii ale tehnologiei, au o terminologie specifica care trebuie intai inteleasa inainte ca ele sa fie aplicate in aplicatii. Sensibilitatea Sensibilitatea unui senzor este definita ca panta curbei caracteristicii de iesire (Y/X din figura 6-1) sau, mai general, intrarea minima a parametrilor fizici care va creea o variatie a iesirii. La cativa senzori, sensibilitate este definita ca parametrul de intrare cerut pentru a produce o standardizare a schimbarii iesirii. La altele, ea este definita ca tensiunea de iesire data pentru schimbarea parametrului de intrare. De exemplu, un traducator de tensiune arteriala tipica poate avea o rata a sensibilitatii de 10V/V/mmHg; aici va fi 10V tensiune de iesire pe fiecare volt al excitatiei si pe fiecare mm Hg aplicat presiunii. Eroarea de sensibilitate Eroarea de sensibilitate (aratata in figura 6-1) este punctul de plecare pentru panta ideala a caracteristicii curbei. De exemplu, traducatorul de presiune arteriala discutata mai sus poate avea o sensibilitate de 7.8 V/V/mmHg in loc de 10 V/V/mmHg. Domeniul Domeniul de acoperire al senzorului este maximul si minimul valorilor aplicate parametrilor care pot fi masurate. De exemplu, un senzor de presiune dat poate avea domeniul de variatie intre 400 si +400 mm Hg. Alternativ, extrema pozitiva si negativa sunt de obicei inegale. De exemplu, un traductor medical al presiunii arteriale este specificat sa aiba limita minima (in vid) de 50mm Hg (Ymin din figura 6-1) si o limita maxima de +450 mm Hg (Ymax din figura 6-2). Aceste specificari sunt adesea intalnite si reprezinta motivul pentru care doctorii si asistentele distrug senzorii de detectare a presiunii arteriale, in incercarile de a extrage sange dintr-o vena fara a fi atenti la pozitia fluidului din organism. O mica seringa poate produce un vid intr-un sistem inchis.

Figura 6-1. Curba ideala si sensibilitatea erorii. Domeniul dinamic Domeniul dinamic reprezinta domeniul total al variatiei senzorului de la minim la maxim. Aceasta inseamna ca in cazul figurii 6-1.
Rdyn = Ymax I Ymin I .

Precizia Termenul de precizie se refera la gradul de reproducere al masuratorii. Cu alte cuvinte, daca exact aceleasi valori au fost masurate de un anumit numar de ori, atunci un senzor ideal va scoate la iesire aceasi valoare de fiecare data. Senzorii reali scot insa la iesire valori apropiate de valoarea reala. Sa presupunem ca o presiune de 150 mm Hg este aplicata unui sensor. Chiar daca presiunea aplicata este constanta, valorile de la iesirea senzorului variaza considerabil. Apar asfel cateva probleme din punct de vedere al preciziei cand valoarea adevarata si valoarea indicata de senzor nu sunt la o anumita distanta intre ele.

Rezolutia Rezolutia reprezinta detectia celui mai mic a parametru de intrare care poate fi detectat din semnalul de iesire. Rezolutia poate fi exprimata proportional cu semnalul citit, fie in valori absolute. Acuratetea Acuratetea unui senzor este data de diferenta dintre valoarea actuala si valoarea indicata la iesirea senzorului. Din nou, acuratetea poate fi exprimata ca un procent sau in valori absolute.

Figura 6-2. Caracteristica curbei pH a electrodului la sesibilitatea temperaturii Offset-ul Eroarea de offset al unui traductor este definita ca valoarea iesirii care exista atunci cand ar trebui sa fie zero, sau diferenta dintre valoarea reala de la iesirea traductorului si valoarea de la iesire specificata de un serie de conditii

particulare. Un prim exemplu in cea ce priveste figura 6-1 ar exista daca caracteristica curbei ar avea aceeasi panta a sensibilitatii ca si cea ideala, dar daca ar intersecta axa Y in punctul b in loc de puncul zero. Un alt exemplu este forma offset-lui caracteristicii curbei pH a electrodului aratat in figura 6-2. Curba ideala va exista doar daca la o anumita temperatura (de obicei 0 25 C), in timp ce curba reala va fi intre minimul temperaturii si maximul temperaturii, limita depinzand de temperatura de pe electrod. Liniaritatea Liniaritatea unui traductor este expresia cu care curba masurata al senzorului se diferentiaza de curba ideala. In figura 6-3 se arata o relatie exagerata intre curba ideala si cea masurata care se mai numeste si linie de calibrare. Liniaritatea este specificata in procente, si este definita asfel:
Neliniaritatea(%) = Din (max) IN fs 100

(6-1)

unde: - Neliniaritatea(%) reprezinta procentul de neliniaritate. - Din(max) reprezinta deviatia maxima la intrare. - INfs reprezinta semnalul maxim Neliniaritatea statica definita de ecuatia 6-1 este uneori subiectul unor factori de mediu, inclusiv temperatura, vibratiile, nivelul acustic de zgomot si umiditatea. Este important de stiut in ce conditii aceasta caracteristica este valida si se indeparteaza de acele conditii care nu furnizeaza modificari ale liniaritatii. Histerezis-ul Un traductor trebuie sa fie capabil sa urmareasca schimbarile parametrilor de intrare indiferent din ce directie este facuta schimbarea, histerezis-ul fiind masura a acestei proprietati. Figura 6-4 arata o curba de histerezis tipica. Se observa ca conteaza din ce directie este facuta schimbarea. Apropiindu-se de o valoare fixa de intrare (punctul B din figura 6-4) dinspre o valoare mai mare (punctul P) se va obtine o valoare diferita decat daca ne apropiem de aceasi valoare dinspre o valoare mai mica (punctul Q sau zero). Se observa ca valoarea de intrare B poate fi exprimata prin F(X)1, F(X)2, F(X)3 in functie de valoarea precedenta in mod clar o eroare datorata histerezis-ului.

Figura 6-3. Curba ideala si eroarea liniaritatii

Figura 6-4. Curba histerezis

Timpul de raspuns Senzorii nu-si schimba starea de iesire imediat cand apare o schimbare a parametrului de intrare. De obicei, va trece in starea noua abia dupa o anumita perioada de timp, numita si timp de raspuns (Tr din figura 6-5). Timpul de raspuns poate fi definit ca fiind timpul necesar iesirii valorilor unui senzor de a trece din starea precedenta spre o valoare stabilita in limitele unui domeniu de toleranta a noii valori corecte. Acest concept este intr-un fel diferit de termenul de timp constant (T) a sistemului. Acest termen poate fi definit intr-o maniera similara cu cea a unui condesator care se incarca printr-un rezistor si este de obicei mai mic decat timpul de raspuns.

Figura 6-5 a. Timpul de crestere

Figura 6-5 b. Timpul de cadere Curbele din figura 6-5 ne arata doua tipuri de timp de raspuns. In figura 65 a curbele reprezinta timpul de raspuns ce urmeaza unei schimbari a

parametrului de intrare de catre o functie treapta abrupta si pozitiva. In figura 65 b este aratat timpul de cadere (Td care se distinge de Tr pentru ca nu este intotdeauna acelasi), ca raspuns la o schimbare a parametrului de intrare de catre o functie treapta negativa. Liniaritate dinamica Liniaritatea dinamica a unui senzor este o masura a abilitatii sale de a urmarii schimbariile rapide ale parametrilor de intrare. Caracteristicile distorsiunii amplitudinii, caracteristicile distorsiunii fazei, si timpul de raspuns sunt importante pentru a determina liniaritatea dinamica. Pentru un sistem cu histerezis scazut (de obicei preferat), raspunsul amplitudinii este reprezentat de:
F ( X ) = aX + bX 2 + cX 3 + dX 4 + ... + k

(6-2)

In ecuatia 6-2, termenul F(X) reprezinta semnalul de iesire, in timp ce X reprezinta parametrul de intrare si armonicile sale, iar K este constanta de offset (daca exista). Armonicile devin importante atunci cand eroarea generata de senzor cad in aceleasi domenii de frecventa ca si armonicile naturale produse de actiunea dinamica a parametrului de intrare. Toate undele sunt reprezentate print-o functie Fourier sau o unda sinusoidala fundamentala si armonicele ei. Caracteristica de neliniaritate a curbei de calibrare (figura 6-6) ne spune despre armonicile prezentate.

Figura 6-6 a. Curba semnalului de intrare eroare patratica

In figura 6-6 a, curba de calibrare (cea cu linie punctata) este asimetrica, deci exista termeni impari ai armonicii. Presupunand o forma pentru curba ideala alui F(X)=mx+k, ecuatia 6-2 devine pentru cazul simetric:
F ( X ) = aX + bX 2 + cX 4 + ... + k

(6-3)

In alte tipuri de curbe de calibrare (figura 6-6 b), valorile indicate sunt simetrice in functie de curba ideala mx+k. In acest caz, F(X)=-F(-X), iar forma ecuatiei 6-2 este:
F ( X ) = aX + bX 3 + cX 5 + ... + k

(6-4)

Figura 6-6 b. Curba semnalului de intrare eroare cubica