Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Tratamentul VOC (indepartarea componentelor organice volatile)

Coordonator : Prof.univ.dr. Jurcoane Stefana Masterand : Caplea Iulia An 2, semestrul 1


1

Cuprins
1. Compusii Organici Volatili.......................................................................................................3 1.1 Ce sunt Compusii Organici Volatili....................................................................................3 1.2 Surse ale Compusilor Organici Volatili..............................................................................3 1.3 Exemple de Compusi Organici Volatili...............................................................................5 2. Efecte asupra mediului si snttii...........................................................................................6 3. Utilizarea COV...........................................................................................................................7 3.1 Familia COV si domeniile de utilizare................................................................................8 4. Solutii de tratare disponibile.....................................................................................................8 4.1 Solutii de recuperare............................................................................................................9 4.2 Tehnici de distrugere.........................................................................................................12 5. Criterii de alegere a tehnicii de tratare..................................................................................14 6. Concluzii...................................................................................................................................15 7. Bibliografie...............................................................................................................................16

1. Compusii Organici Volatili


1.1 Ce sunt Compusii Organici Volatili ? Compusii Organici Volatili (denumiti in continuare COV) sunt compusi chimici care au o presiune a vaporilor crescut, de unde rezult volatilitatea ridicat a acestora. Sunt reprezentati de orice compus organic care are un punct de fierbere initial mai mic sau egal cu 250C, msurat la o presiune standard de 101,3 kPa. Exist aproximativ 150 compusi cu aceast proprietate, predominand hidrocarburile cu 412 atomi de carbon (parafine, oleine, aromatice). Unii autori denumesc conceptul de compusi organici volatili ca fiind orice compus organic ce particip la reactii fotochimice, ins aceast definitie este foarte permisiv si vag. Metoda traditional de a determina dac un compus este non-COV este de a-i compara reactivitatea cu a etanului, care are cea mai mic reactivitate din lista initial de compusi. In prezenta luminii, COV reactioneaz cu alti poluanti (NOx), fiind precursorii primari ai formrii ozonului troposferic si particulelor in suspensie, care reprezint principalii componenti ai smogului.

Smogul din orasul Sao Paolo (sursa : http://www.discoveringsaopaulo.com)

1.2. Surse ale Compusilor Organici Volatili Sursele COV sunt de trei categorii, astfel: Surse stationare: a) folosirea solventilor (curtarea diverselor suprafete, activitti de tiprire, industria pielriei si incltmintei, laminarea lemnului si a materialului plastic, conversia cauciucului); b) industria petrolier si manipularea produselor petroliere;
3

c) industria chimic (ex. fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelurilor si adezivilor); d) surse de ardere la scar mic (ex. inclzirea locuintelor si boilere industriale mici); e) industria alimentar; f) industria metalurgic; g) industria farmaceutic; h) gestionarea si tratarea deseurilor; i) agricultura, etc.

Surse mobile: Transportul rutier;

Trafic rutier (sursa : www.biodieselnow.com)

Alte surse: Sursele naturale de producere a COV sunt reprezentate de vegetatie (copacii sunt importante surse biologice de izopren si terpen), precum si termitele, rumegtoarele si culturile (emisiile estimate sunt de 15, 75 si respectiv 100 milioane de tone pe an).

(Sursa : http://en.wikipedia.org)

1.3 Exemple de Compusi Organici Volatili

Benzen Benzen Contaminant pe termen lung al apelor din Expunerea prin inhalare, contactul cutanat sau panza freatica al ochilor poate cauza iritarea cailor respiratorii superioare, dermatite sau iritarea ochilor Nu este un contaminant semnificativ al apelor Aspirat in plamani poate provoca edem de suprafata deoarece se evapora rapid in pulmonar si hemoragie. atmosfera Este absorbit in mare masura de sol Expunerea acuta urmand ingestiei sau inhalarii excesive deprima sistemul central nervos (dureri de cap, ameteli, greata, convulsii, coma, posibil moarte) Este clasificat ca un poluant atmosferic Carcinogenic (conform Agentiei Internationale periculos. pentru Cercetarea Cancerului) Formaldehida Formaldehida Efecte asupra mediului Efecte asupra sanatatii Nu persist in ap sau sol; Unul din cei mai importanti poluanti ai aerului interior; In aer reactioneaz cu alti poluanti prin reactii Iritant al pielii si ochilor (dermatite, fotochimice; conjunctivite); Efecte toxice cronice asupra animalelor: Intoxicaia cu formaldehid se maniscurtarea duratei de viat, probleme ale fest prin: dureri abdominale, pneufunciei de reproducere (scderea fertilittii); monie, edem pulmonar, depresia sistemului nervos central, anxietate, convulsii, com, great, vrsturi; Cauzeaz cancer si alte efecte La nivele peste 1000 ppm este letal; cronice la roztoarele de laborator; Clasificat ca poluant atmosferic Expunerea profesional poate cauza leucemie, periculos. ciroz hepatic; Posibil carcinogen uman (tumori cerebrale, nazale).

2. Efecte asupra mediului si sanatatii


Efecte asupra mediului Emisiile de COV au impact asupra aerului, solului si panzei freatice. Anumiti COV reactioneaz in atmosfer cu oxizii de azot, in prezenta razelor solare, si formeaz ozonul troposferic. Ozonul stratosferic este ins benefic pentru c absoarbe razele ultraviolete si protejeaz astfel oamenii, plantele si animalele de expunerea la radiatiile solare periculoase. Ozonul devine o amenintare pentru sntate cand se acumuleaz in troposfer, cauzand probleme respiratorii. In plus, concentratii crescute ale ozonului troposferic pot avea impact asupra culturilor si cldirilor.

(Sursa: http://www.123rf.com) Efecte asupra sanatatii Compusii Organici Volatili au efecte iritante asupra ochilor, nasului si gatului, provocand dureri de cap, pierderea coordonrii miscrilor, great, prejudicii ale ficatului, rinichilor si sistemului nervos central. Anumiti COV cauzeaz cancer si alterri ale functiei de reproducere la animale si om. Semnele cheie si simptomele asociate cu expunerea la COV includ conjunctivite, disconfort nazal si faringian, dureri de cap, reactii alergice cutanate, respiratie ingreunat, scderea nivelului colinesterazei serice (enzim sintetizat de ficat, a crei concentratie in sange scade in caz de insuficient hepatic cronic), great, vrsturi, epistaxis, oboseal, ameteli. In prezent, nu se cunoaste exact ce efecte asupra snttii umane au nivelele compusilor organici care se gsesc in mod obisnuit in incperi. Exist ins studii care atest existenta unor concentratii de poluanti organici de 2-5 ori mai mari in interiorul caselor, decat in exterior.

(Sursa: http://www.123rf.com)

3. Utilizarea COV
Compusii organici volatili sunt larg utilizati in industrie, avand in vedere capacitatea lor de evaporare dupa utilizare. Aceasta utilizare a compusilor organici volatili nu este fara riscuri pentru mediul inconjurator si in consecinta, trebuie luate masuri de precautie pentru tratarea aerului care le contine. Compusii organici volatili (COV) sunt definiti ca substante organice, excluzand metanul, continand carbon si hidrogen, care este substituit partial sau total de alti atomi si care se gasesc in stare gazoasa sau de vapor, in conditiile functionale din instalatii. Un solvent organic este definit ca si cum ar fi tot COV, utilizat singur sau in amestec, fara alterarea naturii sale, ca agent de curatare, dizolvant, mediu de dispersie, ajustor de vascozitate, plastifiant sau conservant. Principalele familii de solventi, asimilati COV, sunt: alifatici (heptan, hexan, pentan, benzine minerale, etc.); aromatici (etanol, butanol, metanol, alcool izopropionic, etc); esteri (acetat de etil, de butil, de izopropil, tetrahidrofuran, etc.); cloruri (percloretilena, tricloretilena, diclormetan, etc.); plastifianti (dioctilphalat, etc.); cetone (cetona, metiletilcetona, metilizobutilcetona, ciclohexanona, etc); compusi azotati (amine, nitrili, etc.); compusi sulfurati (mercaptani, dimetilsulfura, etc.).

Compusii organici volatili sunt utilizati in industrie pentru capacitatea lor de evaporare dupa utilizare, la sfarsitul operatiilor de curatire, de amestecare, de aplicare de pigmenti si altele. Principalele familii de COV, conform domeniului lor de aplicare, sunt prezentate in urmatorul tabel :

3.1. Familia de COV si domeniul de utilizare Sectorul de activitate Tratament de suprafata (aeronautic, automobile si mobilier) degresare pictura Tipografie Imprimare Imprimare pe ambalajele tuturor suprafetelor Imprimare Chimie / farmacie / petrochimie extragere uscare stocare de produse Fabricarea vopselelor/cernelurilor/cleiurilor Extragere si/sau amestecare Industria de cauciuc / pneumatica / garnituri extragerea din malaxor lipire, vulcanizare Textile curatare fara apa acoperire tiparire Agroalimentare uscare amestecare de produse extragere Familia de solventi Solventi clorurati Alifatici, aromatici, alcooli

Toluen Esteri, cetone, alcooli Cloruri (diclormetan) Cetone, alcooli Diverse Solventi aromatici, esteri Cloruri (tricloretilena) Alifatici Cloruri (percloretilena) Alifatici, aromatici, plastifianti Aromatici, cetone, alcooli Cloruri (diclormetan) Alcooli Amine

4. Solutii de tratare disponibile


Sunt solutii de recuperare, care permit valorificarea solventilor in calitate de materie prima si tehnici de distrugere, care permit valorificarea solventilor sub forma energetica.

4.1 Solutii de recuperare In principal, exista trei posibilitati de recuperare si anume: condensarea, care poate fi mecanica sau criogenica; adsorbtia, care poate fi: pe carbon activ in picaturi, pe strat de carbon, pe zeoliti, pe gel de siliciu, pe polimeri si alti adsorbanti. absorbtia, ce se poate aplica solutiilor apoase, uleiului sau altor absorbanti.

a) Condensarea este un procedeu adoptat la debite mici (mai mici de 1000 m/h), cu concentratii mari, care permit recuperarea compusilor fara modificarea compozitiei. Principalele domenii de aplicare sunt: la stocarea hidrocarburilor, in chimie, petrochimie, farmacie si anumite aplicatii de degresare (pulverizare). COV sunt larg utilizati datorita capacitatii lor de a se evapora in aer, coeficientul de vaporizare fiind proportional cu presiunea de vaporizare. In cazul unei evaporari rapide impuse (pulverizarea vopselei), solventul utilizat va avea o presiune de vaporizare mai mare la temperatura ambianta. Daca este necesara o evaporare mai lenta (curatarea pieselor mecanice), solventul utilizat va avea o presiune de vaporizare mai coborata la temperatura ambianta. Se disting doua tehnici de condensare: condensarea mecanica propriu-zisa si condensarea criogenica. Condensarea mecanica propriu-zisa este utilizata pentru scaderea concentratiei pe baza unei tehnici de recuperare si detentie, necesitand utilizarea unui compresor si incalzitor. Temperatura ajunge pana la - 30 - 40C. Condensarea criogenica permite scaderea temperaturii pana la -180C, prin utilizarea azotului lichid ca sursa de frig

.
Azot lichid (Sursa : www.financiarul.ro)

b) Adsorbtia este un fenomen fizic prin care un solid fixeaza moleculele unui corp pe suprafata sa, sub actiunea unor forme Van der Waals. Adsorbantul cel mai utilizat pentru gaze si vapori organici este carbonul activ, dar intr-o masura mai redusa se mai utilizeaza gelurile cu siliciu , sorturi de argile, rasina. Carbonul activ este un carbune microporos obtinut din turba, lemn, lignit, carbon bituminos sau nuci de cocos. Pe parcursul activarii se formeaza pori de dimensiuni moleculare, care sunt baza unei mari suprafete interne. Aceasta suprafata poate depasi 1000 m pe gramul de carbon. Atomii de carbon prezenti pe suprafata interna a carbonului activ exercita o forta de atractie fata de moleculele lichidului si gazului ambiant. Puterea acestor forte este, in parte, determinata de natura moleculelor prezente in mediul inconjurator. Un anumit numar de molecule sunt puternic atrase de carbonul activ, altele fiind mai putin atrase. Carbonul activ se prezinta sub forma de boabe, tesuturi sau pasla.

Carbon activ (Sursa: www.donau-chemie.ro)

Adsorbtia carbonului activ in granule, are o larga utilizare, astfel ca, aceasta tehnica ramane cea mai buna din punctul de vedere al pretului de cost, pentru procedeele de tratare a monosolventilor si solventilor nemiscibili in apa. Pentru o functionare continua, o instalatie contine cel putin 2 adsorbanti, unul fiind in adsorbtie, in timp ce al doilea este in desorbtie sau in asteptare. Principiul metodei consta in a face aerul sa treaca, sa trateze si sa traverseze incarcaturile de carbon activ de adsorbant in functiune. Carbonul activ retine moleculele de solvent pana la saturatie, la valorile limita inregistrate printr-un analizor plasat la iesire sau prin cronometrare, daca producerea este suficient de constanta pentru evaluarea timpului de saturatie. In caz ca un adsorbant este saturat, se regenereaza spalandu-l cu vapori de joasa presiune ( 0.5 bari). Amestecul vapori de apa/vapori de solvent se dirijeaza intr-un condensator, apoi trece intr-un separator de genul vaselor florentine, unde amestecul se decanteaza prin diferenta de densitate, daca solventul este putin miscibil in apa. Solventul este dirijat prin gravitatie intr-o
10

cuva de recuperare. Apa este dirijata prin gravitatie intr-un modul centrifugal, care permite reducerea cantitatii solventului in apa, inainte de respingerea in canalul de scurgere. In cazul unui solvent miscibil in apa, amestecul solvent-apa va trebui separat prin distilare. Dupa trecerea vaporilor pentru desorbtie, un ventilator independent usuca si apoi raceste incarcatura de carbon activ, care va fi astfel gata pentru un nou ciclu de adsorbtie. Operatia de desorbtie consta in deplasarea echilibrului sub efectul diminuarii presiunii totale (desorbtie sub vid ) sau cresterea temperaturii (vapori de apa; aer cald sau gaz neutru cald). O metoda noua utilizata este adsorbtia pe tesaturile de carbon activ si regenerarea prin efect Joule sau inductie electromagnetica, aplicabila in special in vederea recuperarii compusilor polimerizabili, asemenea stirenului. Adsorbtia pe tesaturile de carbon activ poate fi utilizata ca fiind drept mijloc de recuperare cu o bucla de condensare si reluarea necondensabilului inaintea adsorbtiei, constituind un mijloc de condensare. Punerea in actiune a carbonului activ sub forma de tesaturi permite utilizarea conductibilitatii sale. Adsorbtia pe zeolit consta in captarea compusilor organici pe suprafata unei retele cristaline formata din cavitati de aceeasi marime, despartite prin canale de diametre bine definite. Punerea in actiune a zeolitului in strat fix, pentru recuperarea compusilor organici, este putin raspandita. Cu siguranta, zeolitii sunt utilizati in caile de concentratie, in prealabil la oxidare, cu rol asemanator cu cel al carbonului activ. Utilizarea zeolitilor este preferata datorita proprietatilor lor hidrofobe si pentru mai redusa sensibilitate la ridicarea temperaturii, in raport cu carbonul activ. Totusi, capacitatile lor de adsorbtie intrinseca sunt inferioare celor ale carbonului activ. Desorbtia este efectuata in prezenta gazului cald, aerului sau gazului inert la o temperatura de 150-200 C. O alta metoda utilizata pentru reducerea efectului COV este adsorbtia in strat fluidizat de polimeri. Adsorbtia se bazeaza pe polimeri care circula intre o camera de adsorbtie si o camera de desorbtie. Aceasta tehnica poate fi utilizata ca mijloc de recuperare, cu o bucla de condensare si reluarea vaporilor necondensati inaintea adsorbtiei sau bucla de condensare inaintea unei operatii de oxidare. Capacitatea adsorbtiei intrinseci de polimeri este inferioara aceleia de carbon activ.

11

Trebuie sa se faca diferenta intre adsorbtie si absorbtie: Absorbtia se refera la umplerea unui corp cu un lichid fara ca acesta sa fie retinut prin vreo forta, alta decat capilaritatea (ca de exemplu, absorbtia apei de catre un burete). Ea se aplica de asemenea, la fixarea unui anumite parti din umiditatea aerului de catre un corp higroscopic (precum clorura de calciu, acidul sulfuric, etc.) si pentru a descrie dizolvarea vaporilor intr-un lichid, fenomen utilizat in procedeele de spalare cu gaz. O tehnologie larg utilizata pentru depoluarea aerului, absorbtia, este putin raspandita pentru tratarea cu compusi organici volatili. Absorbtia apei, chiar pentru compusii total nemiscibili, permite rar respectarea valorilor limita impuse prin legislatie. Absorbtia cu ulei implica o separare secundara si limiteaza raspandirea acestei tehnici.

4.2 Tehnici de distrugere Tehnicile de distrugere sunt, in general, utilizate pentru tratarea amestecurilor de compusi sau pentru recuperarea lor, fiind complexe si costisitoare. Ele permit o valorificare energetica de solventi, prin recuperarea caldurii degajate prin oxidare. Cele doua familii de tehnici pentru distrugere sunt : oxidarea termica; tratamentul biologic. Distrugerea prin oxidare termica consta in tratarea moleculelor sub forma de CO2 si H2O putin daunatoare pentru mediul inconjurator, prin utilizarea aerului ca oxidant. Totusi, in prezenta altor compusi precum azot, clor si sulf se vor forma poluanti secundari ca NO, HCl, SO2, astfel incat va fi necesar sa se prevada un tratament complex de neutralizare. Reactia de oxidare este insotita de degajare de caldura, care depinde de natura poluantului. Aceasta reactie nu este instantanee si, de asemeni, pentru oxidarea poluantilor, se tine amestecul de poluanti in aer la o anumita temperatura si un anumit timp, suficient pentru a avea loc reactia ce produce oxidarea. Printre tehnicile de oxidare, care sunt termice sau catalitice, distingem doua familii diferite, prin modul de recuperare a energiei: oxidarea termica recuperativa ; oxidarea termica regenerativa .
12

Distrugerea pe cale biologica este bazata pe degradarea COV in CO2 si H2O, de catre bacteriile ce traiesc in suspensie in lichide sau depuse pe un suport solid, constituit din turbe, aschii de lemn. Acest principiu este larg utilizat in tratarea efluentilor lichizi (tratarea apei uzate pe cale aerobica sau anaerobica ), deseurilor solide (in special pentru tratarea resturilor menajere), mai recent, in depoluarea solului. In cazul tratarii biologice a gazului, aceste bacterii folosesc compusi organici ca singura sursa de carbon pentru biosistemul lor (anabolism) si ca sursa de energie indispensabila la degradarea unui substrat (catabolism). In cazul tratarii aerului intervine doar un metabolism de tip aerobic. Distingem biofiltre cu suport biologic (turba sau altele), filtre cu suport mineral (zeolit, samota sau altele ) constituite sub forma unor biofiltre cu suvite. In primul caz, suportul organic aduce sistemului elemente nutritive si umiditatea este mentinuta printr-o pulverizare cu apa si elemente nutritive complementare, daca este cazul. In al doilea caz, suportul mineral este insamantat cu bacterii si un dispozitiv de stropire continua distribuie apa si compusii nutritivi necesari. Dezvoltarea bacteriilor in acest caz, poate genera o colmatare sau pierderi de incarcare importante, care sunt re inute prin epurare. In schimb, aceasta tehnica realizeaza o dispunere mai aerisita a echipamentului, in raport cu biofiltrele clasice. Microorganismele nu se pot dezvolta decat in prezenta umiditatii, aerului si caldurii (357 C). Buna functionare a procedeelor de biofiltrare presupune ca sunt reunite urmatoarele 3 conditii : suprafata biofilmului de transfer trebuie sa fie maxima pentru favorizarea absorbtiei COV continuti in aer; temperatura trebuie sa fie mentinuta astfel incat sa nu inghete; gazul trebuie sa contina suficient oxigen pentru mentinerea procedeelor aerobice. Tratamentele pe cale biologica sunt limitate pentru concentratiile joase (< 1,5 g/m), pentru un randament de degradare ajungand pana la 90 %. Limitele de debit sunt legate de aglomeratie (aprox. 1m de material filtrant pentru 100 m/h de aer tratat). Utilizarea biofiltrelor nu este recenta, ea datand din anul 1950. Cu adaptarile particulare ale tratamentului gazelor, incercarile sunt facute pentru confirmarea facilitatilor acestei tehnici si performantelor in tratarea COV.

13

5. Criterii de alegere a tehnicii de tratare


Primul demers consta in determinarea naturii COV, a debitului de aer de tratare si concentratiei minime, medii si maxime a COV in aerul de tratat. Acest demers implica o serie de masuratori, care vor preciza totodata temperatura, umiditatea relativa si ceilalti poluanti, in fiecare faza de extractie din procedeele care utilizeaza produsi ce conduc la aparitia COV.

Tipul sau tipurile de poluanti organici Daca este vorba de un procedeu utilizand monosolventi si suntem interesati din punct de vedere economic de recuperarea solventului pentru reutilizare sau pentru vanzare, este natural de a ne orienta asupra unei tehnici de recuperare a rezervelor in limitele tehnice ale aplicarii (debit, concentratie). Daca este vorba de un tratament a amestecului COV, este de luat in considerare o tehnica de recuperare; totusi, reutilizarea lor va implica fara indoiala o tehnica complementara de separare. Daca vor fi mai mult de trei solventi, separarea devine complexa si costisitoare si, in acest caz, este de preferat de a ne orienta spre o tehnica de distrugere. Costul investitiilor tehnicii de recuperare este de 2-3 ori mai mare decat a tehnicii de distrugere, dar el poate fi amortizat in cativa ani, prin utilizarea solventilor recuperati. Debitul de aer de tratat Tot echipamentul de tratament este dimensionat pentru trecerea debitului de aer de tratat. Deci, este importanta limitarea debitului si a investitiilor, printr-o optimizare a functionarii masinilor sau printr-o recirculare a aerului incarcat in poluanti, pentru a nu exista decat un debit minim. Investitiile pentru optimizarea aerului costa cu jumatate mai putin decat investitiile in tratamentul unui m/h. Concentratia compusilor organici volatili in debitul de aer Concentratia COV in debitul de aer de tratat este unul dintre factorii determinanti in alegerea unei tehnici de tratament. De fapt, nu exista o solutie prestabilita, totul fiind orientativ, iar solutiile sunt luate de catre proiectanti in functie de situatia concreta. Criteriile de alegere a solutiilor de tratare a COV pot fi diferite de la o industrie la alta, in functie de constrangerile activitatii, de evolutia viitoare a productiei, timpul de productie, a bugetului si personalului disponibil, pentru a asigura conducerea instalatiilor (de exemplu in cazul unei tehnici de recuperare urmata de o distilare fractionata sau efectuarea unei prelevari regulate).

14

6. Concluzii
Compusi organici volatili (COV) este o denumire generala data oricaror compusi organici ce au o presiune de vapori > 0,1 mm Hg in conditii standard (200C).

Efectele poluante ale COV sunt: toxicitate si miros neplacut, oxidanti fotochimici in troposfera, distrugerea stratului de ozon in stratosfera si contributie la efectul de sera.

Principalele tehnologii utilizate pentru eliminarea COV din gaze sau ape uzate includ recuperarea lor prin metode de concentrare si separare (condensare, absorbtie, adsorbtie) sau distrugerea lor prin incinerare sau metode biochimice.

Metodele de incinerare sunt cele mai raspindite dar sunt scumpe (peste 5 mil. $ / instalatie) si sunt considerate neprietenoase fata de mediu deoarece pot conduce la formarea de dioxine si alti compusi toxici. Metodele de absorbtie si adsorbtie conduc la obtinerea unor deseuri solide si lichide greu de distrus sau depozitat. Tratamentele biologice au o viteza generala mica si in plus multi compusi chimici au o biodegradabilitate scazuta.

Poluarea cu COV este raspindita in multe instalatii industriale din industriile chimica si metalurgica dar si la arzatoare de combustibili fosili sau arzatoarele de deseuri. Reglementarile din UE sunt foarte stricte si vor fi aplicate si la noi in tara in doar citiva ani.

15

7. Bibliografie
1. Solutii moderne de depoluare a aerului / Gheorghe Lazaroiu. - Lazaroiu, Gheorghe. Bucuresti : Editura Agir, 2006 2. International Programme on Chemical Safety INCHEM - Environmental Health Criteria Monographs (EHCs), http://www.inchem.org 3. Volatile organic disinfection byproducts determination in distribution system from Cluj-Napoca, Kovacs, H. Melinda., Ristoiu, D., Vancea, Sidonia., Silaghi-Dumitrescu, Luminita,. Studia chemia, Vol. 3, Pag. 107-117, 2009 (b). 4. Determining the Levels of Volatile Organic Pollutants in Urban Air Using a Gas Chromatography-Mass Spectrometry Method , Nicoara S., Tonidandel L., Traldi P., Watson J., Morgan G., Popa O. 5. Stereochimia compusilor organici S. Mager, L. Munteanu, I. Grosu Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006

16